195 matches
-
le Înhăță imediat. — Ralphie Kinnard. Blond, gras, cam la patruzeci de ani. Poartă o geacă de piele Întoarsă și pantaloni de flanelă gri. Am auzit că-și snopește nevasta și că o trimite la produs ca să-și plătească datoriile de la pocher. Bud notă informațiile. — Crăciun fericit, Wendell, Îi ură Stompanato. Bud Îl prinse pe Stomp de cravată și-l smuci. Stomp se lovi cu capul de bord. — Un an nou fericit, macaronarule. *** La Ohrbach’s era Înghesuială mare. Clienții forfoteau printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
are mai deloc și cu toate că unele servicii la bordul vasului sunt gratuite și același umeraș se poate folosi pentru toate hainele, mituirea este o operație care se rezumă doar la încasarea banilor. Consideră că a găsit soluția în jocul de pocher care se desfășoară în camera motoarelor, dar la cea de a doua vizită, unul din jucători îl surprinde trișând și lucrurile iau o întorsătură urâtă. Șeful abia îi poate opri pe băieți să nu-l stranguleze pe micul trișor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
târziu cu el aici. Sper să pot să mă port civilizat cu el, știind ce știu, dar nu va fi ușor. Mama mereu îmi spunea că expresia feței mele îmi trădează gândurile. Cred că nu o să fiu niciodată campioană la pocher. Debbie vrea să afle totul despre călătoria mea la Boston. Îi spun despre lenjeria pe care am luat-o de la Banana Republic, înfruntarea mea cu Snakely, The Littlest Bar și despre întâlnirea cu Derek și Mike. Nu aduc vorba de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
să reacționeze atât de violent? Simți că o năpădește o furie cruntă la adresa lui Jack. Pentru că fusese atât de previzibil. Pentru că se dovedise un exemplu tipic de comportament masculin. Era aproape de neconceput. Însă asta era dovada. — Ralph mă învață să joc pocher, se lăudă Lou foarte mândră. — De-abia dacă are nevoie s-o învăț ceva, o întrerupse Ralph. E un talent înnăscut. Ca și tine. Fran râse. — Continuă să fie unul dintre cele mai folositoare lucruri pe care le-am învățat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
de regimul lui în 1934. Membru al Partidului Comunist din 1936 până în 1940, apoi membru al unei jumătăți de duzină de organizații de fațadă ale comuniștilor. Coscenarist la o serie de pelicule pro-rusești, cu Chaz Minear ca partener. Partener de pocher cu Chaz, cu Morton Ziffkin și cu Reynolds Loftis. Semnase cu pseudonim pentru a-și apăra intimitatea profesională și astfel scăpase printre degetele investigatorilor de la CCAA. În prezent folosea pseudonimul de Michael Kaukenen, numele eroului din Furtună deasupra Leningradului. Lucra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
nou. Și atunci vor rămâne atât de puțini membri la Clubul conservator, încât Alexandru Lahovary a putut spune mai târziu: — A fost o vreme când la Clubul conservator rămăsesem atât de puțini încât nu mai puteam face nici o partidă de pocher. Ion Brătianu, conform tacticii sale cunoscute, își dădea silința ca, pe de o parte, să zădărnicească întregirea partidului conservator iar, pe de altă parte, să atragă în guvern pe unii dintre conservatorii cari nu se supuneau disciplinei partidului lor; aceștia
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
și podul sunt pentru "junime", mai pe credit, mai în rate. La etaj, are camere bune pentru perechile în voiaj de răpire, sau fugă clandestină. E specialitatea casei. . . acelea sunt servite în cameră, deosebit. . . Și după-masă patronii se retrag la pocher, organizat pe banditism. Au curățat și pe băiatul lui Vrana, milionar, minor și cam zevzec. Și Lică trece pe . acolo și uneori se înfruptă, cum și Adolful, dar Mika-Le plânge când o înșeală cu dama "de coeur". Mini nu-și
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
surprinderea mea prin aceste două cuvinte interogative. - Ei, când și cum, repetă el întrebarea mea. Dacă-ți spun că e așa... - Bine, bine, dar săptămâna trecută erai vesel, bine dispus, nevoie mare, de parcă ai fi câștigat la LOTO sau la pocher. - Da, săptămâna trecută... spune oftând. Dar de atunci au trecut câteva zile și în câteva zile câte nu se pot întâmpla. Apoi scoate din nou un oftat. - Da, e adevărat, îi confirm eu spusele lui. Ca să-l scot din gândurile
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
adevărat, îi confirm eu spusele lui. Ca să-l scot din gândurile sale, ciocnesc halba mea de bere cu a lui. - Spune, te rog, ce ți s-a întâmplat?... - Belea mare!... - Cât de mare?... Spune drept, ai pierdut din nou la pocher și ți-ai amanetat mașina, apartamentul... nevasta?... - Nu!... - Nevastă-ta știe de belea sau de dracu’?... - Nu, categoric, nu!... - Atunci?... - Lasă-mă!... - Vezi că nu mă tratezi ca pe un amic adevărat căruia i te poți confesa? Hai, spune, care
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
are de bine!... - Te-ai urcat beat la volan și ai făcut accident?... - Nu!... Și dă din cap, scoțând o interjecție. - Te-ai dus acasă din nou beat și te-ai certat cu nevastă-ta, ai pierdut din nou la pocher și când ți-a reproșat, ai bătuto. Spune drept, dacă n-am dreptate. E ceva cu legea nouă. Poți să faci pușcărie. Te-a reclamat la poliție?... Da?... - Nu că o iubesc și mă iubește, știi prea bine... - Ți-a
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
venituri mici. Tot în seara aceea i-am putut admira pe neîntrecuții Stroe și Vasilache, Grigore Trestian, Anonescu Cărăbuș, Sandy Huși (Alexandru Giugaru) și alții. În gara Traian Val, până la venirea trenului spre Chișinău, Tănase s-a apucat să joace pocher în restaurantul Armarache. Marele artist era atât de absorbit de joc încât n-a simțit venirea și apoi plecarea trenului cu tot cu cele de persoane ale trupei. A plecat un tren din gară fără patron. A trebuit ca șeful de gară
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
repartizat la școala de ofițeri în rezervă. Armată la cataramă. Comandantul de pluton, sublocotenentul activ Ivănoiu, dădea cu barda în Dumnezeu. Dacă pierdea noaptea la cărți suplimenta “broasca”, culcat-sculat ca vai de noi, că mai bine am fi jucat noi pocher și nu el. În martie sunt avansat caporal și la două zile sergent. Pe 31 martie sunt trimis la Școala militară de ofițeri de rezervă din Bacău. Pe 25 iulie susțin examenul de sublocotenent iar pe 28 sunt mobilizat la
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
tot repeta el. „Oricând vă stau la dispoziție... Vă dau un preț bun...” „Ce aveți de gând să faceți cu icoanele? Vreți să le dați foc? Sau să le transformați În cărți de joc?” „Deocamdată”, spuse Satanovski, „nimeni nu joacă pocher cu icoanele. Pur și simplu aș vrea să am ceva pictat de dumneavoastră...” „Poate ați dori să vă fac și un portret?” „De ce nu”, spuse inginerul, stând impozant pe scaunul său. „Am să vă pictez În chip de Iuda”, Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
doctor la dispoziție, putem trăi, tot nu ne descurcăm în lumea de afară. Lașitățile însă ne vor însoți. Bănuim că dacă au ucis stau țepeni în cuștile lor ani lungi. Or, ei mișcă. Se aerisesc, se plimbă, joacă fotbal, șeptică, pocher, pun lumea la cale. Merg la Club, la spectacole sau la făcut artă. Merg la Regina-Mamă, comandantul închisorii, Carmen Mihail, să se plângă. Merg în camera comandanților lor, Mihaela Bonațiu și Mihai Cosmescu, să-și ceară drepturile: norma de țigări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Tot felul de jocuri. Eu știu? Joc de carte, care știe oricine, și ăla de la țară, ciobanul ăla. Și ăla știe. Cu nasturi. Sau făceam din miez de pâine, dacă nu aveam altceva, făceam din miez de pâine. Țintar. Remi, pocher... Acuma, după ’89, s-o dat oficial. Dar făceam, înainte făceam din carton. Banu-i țigara, la noi. Da, înrăit. Adică, am fost. Și șah. Șahul era singurul joc care era oficial. Table? Nu. Că se juca barbut. Erau zaruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
nu mă respecta; îi luam pachetul pe un an de zile înainte și, când venea vremea să facă plata... Îl făceam să mă respecte așa că, mă respecta... că știa că, când vine cu pachetul, îi mai las și lui. Jucam pocher. Și-i luam acuma ce-avea, spunea: „Eu mai aduc două sute de pachete de țigări“. Și i le luam și pe alea, mai luam... și când venea... trebuia să facă plata. Și, ca să aștepte ceva când venea să-mi facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
început mama vitregă să mă dea în primire la Poliție pe ce făceam. Și-a venit poliția... Amenzi peste amenzi, bătăi, îmi dădea bătaie. Urmăream și eu ca să nu mai vie poliția noaptea, mă duceam cu băieții pe la biliard, pe la pochere, băgam cuțitul în roțile de la mașină, le spărgeam roțile să nu mai vină, le luam fișa, le rupeam cureaua de la motor. Făceam ceva să nu mai vie noaptea aia. Și furam fier pentru armături. Colac de 60-70 kilograme, și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Am băgat zarurile într-un pahar și lumea mizează. Care vrea, pune pe mic, deci în partea asta. Cine vrea, pune pe mare. Dacă n-a pus nimeni la șapte și dai șapte, iei totul. Am jucat și barbut, și pocher, și 21. Trebuie să faci 21, sau până-n 21. La pocher se fac și șmecherii. Joci c-o pereche. Dar trebuie să știi să bagi în ele. Le mesteci și când le-mparți, dumneavoastră, eu știu, vă dau un ful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
pune pe mic, deci în partea asta. Cine vrea, pune pe mare. Dacă n-a pus nimeni la șapte și dai șapte, iei totul. Am jucat și barbut, și pocher, și 21. Trebuie să faci 21, sau până-n 21. La pocher se fac și șmecherii. Joci c-o pereche. Dar trebuie să știi să bagi în ele. Le mesteci și când le-mparți, dumneavoastră, eu știu, vă dau un ful de ași, ca să vă dau încredere, și eu îmi iau trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
grăbit. Era o vilă, un sediu al unei firme de construcții, și acolo aveam eu o reședință: cu banchete de la mașini, pe care nu le vândusem - pentru că pica bani, nu le mai vindeam. Mergeam la discoteci, baruri, să mă distrez, pocher, disco-baruri, videoteci. Dormeam până la unșpe-douășpe, apoi îmi făceam plinul la buzunar în oraș, și până la unșpe-douășpe noaptea să-i și cheltui - ce mai făceam după aia, nu mai aveam motivație să mai fac rost de bani. Era să mă înfieze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Crezi c-o să facă bază americană în Copou? mă scoate unul din rememorări. Întâi nu înțeleg de ce merge așa la sigur, după aceea îmi dau seama că-s îmbrăcat în geacă de ofițer, luată de la văru-meu dup-o partidă de pocher. - Nu știu, e posibil, așa se-aude... - Nu prea-i voie să spuneți, confidențial, secret de serviciu, ordine, socoteli... da’ hai, între noi, e pe roate, se pornește? Sau, zâmbește pișicher, dacă n-o fi deja începută, de multișor... - Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Pârvulescu zbura noaptea de pe-acoperișul teatrului sau își dădea drumul pe burlane, încălțat cu bocanci grei, cu ținte, și făcea un zgomot de nu puteai pune geană pe geană, arunca pungi cu moare de varză în capul oamenilor, juca pocher cu Măria Sa, Cuzachi, dat jos de pe soclu, rămas însă cu șeaua lipită de fund, alerga gol-pușcă și cu tabloul lui Mao în brațe prin palatul Roznovanu, la oră de vârf. - Știi cine e? Dacă-ți spun, nici nu-ți vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
urmă de pas. Probabil, mi-am zis, n-am fost atent și am luat-o prin altă parte. Dar eram mai degrabă intrigat decât speriat. Mi-a trecut prin minte că în asemenea împrejurări trebuie să te comporți ca la pocher. N-ai voie să se vadă că te temi. Dacă te temi, ești pe jumătate pierdut. De jur-împrejur nu se zărea, în afară de stufăriș, decât aceeași apă stătută amestecată cu noroi și resturi vegetale și, printre bălți, locuri înguste de pământ
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
La fața locului. Dacă tot nu e nimeni, poate ne deschide nimeni ușa... Se decisese: miercurea telefon, vineri vizită. Oho, se înmulțiseră brusc treburile, săptămâna devenise mai mică. Să mai vorbească unii de plictiseală... televizorul tembel, radioul patriotic, barurile lipsă, pocherul interzis, bordelurile uitate, cărțile vechi, reflexele moarte, bârfa fleșcăită... dar inițiativa? Inițiativa personală! Trebuie și oarecare inițiativă, stimați handicapați ai subteranei! Auzi, să te plictisești! Prin urmare, miercuri la telefon, vineri pe teren, expediție spre Istria, așa s-o fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de rarități, și un eventual intermediar spre casta medicilor, unde se mai găseau oameni cu bani și, cine știe, chiar cu slăbiciuni culturale. Avocatul dăduse din mână, agasat, la auzul numelui. Îl cunoștea pe Marga, fuseseră mulți ani parteneri la pocher. Nu, nu îi plăcuse jocul precaut al doctorului cu un singur ochi. „Un singur ochi pentru atâtea cărți, gândește-te“, mormăia, înviorat de răutate, bătrânul. „Nici cu doi ochi tineri nu ai putere pentru așa minune“. Tolea nu cedase, insista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]