262 matches
-
mare rezervă de combustibil de felul ăla existentă în Univers. ― Și cum a aflat Haela toate astea? ― Întrebând. E uluitor ce poate să facă dintr-un computer cooperant curiozitatea unei femei. Bârna surâse ușor. ― Dacă te-ar auzi, ți-ar poci mutra. ― Și asta încă ar fi bine. Știi, de când i-a tăiat pe tipii ăia în două cu laserul, nu s-a mai despărțit de arma aia. O întoarce pe toate părțile și e fericită de parcă și-ar fi găsit
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Calitățile incluse în obligatoriul portret („Căci Măriia-ta ești cu daruri vrednice împodobit și ai îngrijit de această țară cu o așa adâncă pricepere și înaltă priveghere, în atâta blândețe și răbdare, pornită din sufletească dragoste ce li porți, încă eu poci să dau chezășie că politiia luminată și plină de bunătate a înălțimei-tale este în adevărată asemănare cu înțelepciunea lui Democrite, care în învățăturile sale zice: «stăpânii noroadelor și povățuitorii lor trebuie să aibă în toți timpii îngrijirea către vrăjmașii țărei
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
zeului Hermes. Ca psychopompos, acesta știa de câte lucruri cumplite era în stare vrăjitoarea. El l-a prevenit pe Ulise și acesta a știut să le evite. Dar Ulise a asistat la metamorfozarea tovarășilor săi în porci; Circe i-a pocit râzând suav, cu subînțeles. Ulise a învățat, din această pățanie, că există metempsihoză, că după moarte sufletul supraviețuiește, putându-se întrupa în orice fel de viețuitoare. Circe era ucigașă și numeroasele fiare din jurul palatului erau, de fapt, victime umane reîncarnate
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
abhor acest potențial je-m’en-fiche-ism? Pentru că știu prea mulți tineri răvășiți de inepțiile epistemologiei relativiste, având suflete cinstite, dar minți necatehizate. Am vorbit cu prea mulți doctoranzi încercând mariajul imposibil între Derrida și mistica dionisiană ori între Levinas și creștinism, pocind în cele din urmă ambele subiecte? Tu îmi spui de riscurile tezismului ideologic și despre valoarea (chiar literară) a bunului-simț în credință. „De-aia e genial Dostoievski, fiindcă e uman: cadavrul sfântului Zosima se împute, Alioșa are și el penibilismele
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
că om oi fi !...” Și nu te lasă inima să nu-i ajuți că, altfel, vai de steaua lor ! Mai acu săptămâna vine unul cu plodul stropșit. „Ce fac, zice, cu Costandin, vecinul acesta al meu ? De bătut nu-l poci bate, că-i mai în putere ca mine, de răclămat nici atâta, că se are bine cu otoritatea. Fă-mi un bine, dom’ primare !” Acu, gândiți-vă și dumneavoastră : să te strici cu un gospodar pentr-un prăpădit cu loaza
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
mai sun o dată și să-i spun domnului Aguilar că da, că eram eu, că umblam nebun după fiică-sa și că așa se termina toată povestea. Dacă mai apoi avea să vină cu uniforma lui de comandant să-mi pocească mutra, era dreptul lui. Mă Întorceam spre librărie, cînd am băgat de seamă că cineva mă urmărea din dreptul unui portal de pe partea cealaltă a străzii. La Început m-am gîndit că era vorba de don Federico, ceasornicarul, Însă mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
bătăile inimii. CÎnd ușa s-a deschis, Încă țineam ciocănelul În mînă. — Ce vrei? Ochii vechiului meu prieten Tomás m-au sfredelit, fără să tresară. Reci și supurînzi de mînie. Am venit s-o văd pe Bea. Poți să-mi pocești mutra, dacă ai chef, Însă nu plec fără să vorbesc cu ea. Tomás se uita la mine fără să clipească. M-am Întrebat dacă nu cumva mă va rupe În două pe loc, fără Întîrziere. Am Înghițit În sec. — Sora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
care a dat pasiunilor ideale și înjosirilor umane o anumită măreție. Dacă mișcarea hippie are pretenția Ia existență, n-are decât să-și creeze ea valorile ei. De ce trebuie să i le dăm noi pe ale noastre să ni le pocească! AGRESIVITATEA LA VOLAN Am crezut multă vreme că tot ceea ce se spune despre psihologia omului de la volan nu sânt decât simple speculații menite să sperie pe conducătorii auto și să-i facă prudenți ca să se micșoreze numărul accidentelor. Omul de la
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
cu apă la fiert și plimbau plicurile prin aburi. Încleiate prost, se desfăceau numaidecât. Nu țin minte ce și cum scriau oamenii: pe noi ne Înveselea la culme să-l auzim pe Mișu cum le citea cu intonație și cum pocea cuvintele. Pentru că el le sluțea din mai multe pricini: una, că nu știa să citească prea bine - abia se descurca, la școală, cu literele de tipar; a doua, că le scriseseră prost expeditorii; a treia, că Mișu era oricum gângăvit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și c-o să putrezim În pușcării. Și unu’ ca ăsta, domnule, vine acuma de se alege consilier În democrație. Eu așa ceva nu pot să rabd. Ne-am vorbit câțiva oameni de nădejde să-i măsurăm nițel spinarea și să-i pocim cumva nasu-ăla, că prea Îl ține pe sus și nici măcar nu răspunde la bună ziua... ». L-am sfătuit, desigur, pe cetățeanul cel Însetat de dreptate să nu recurgă la asemenea metode radicale și să aibă Încredere În cursul firesc al democrației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
niște oameni pe care mamu și tatu voștri îi știu, ne-a lămurit tata. De unde îi știți? De la clubul de golf, a zis mama. Doamne, apără și păzește! Sunt de-a dreptul îngrozită. —Căm, nu așa ne-am întâlnit, a pocit iar tata vocalele. A foșl așa. Câinele lor... adecă... cainele lor fugise și cu toții am găsit creatura și... — Doamne, vin încoace, l-a întrerupt mama. Arăta de parcă era pe cale să leșine. Nu mă simțeam bine deloc. Dacă-i era așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
zis doctor, ajunsă la pensie pe un traseu de accidente umilitoare, nu era deloc imună la reveriile altei lumi, pe care memoria încă vie le stimula și care la rândul lor activizau amintirile acum, când toate se inversaseră și se pociseră, răsturnând criteriile și brutalizând simțirea. Să ți se ofere, filantropic, dintr-un buzunar jegos, o țigară mototolită de care, culmea, chiar să ai nevoie sau o biată pastilă, învelită ca bomboanele pentru prunci, în țiplă colorată, fără de care să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cărbune, iar eu sunt surprinsă, chiar nu sunt eu aceea, eu nu sunt atât de frumoasă, dar el protestează, ești infinit mai frumoasă, mi se spune mereu că urâțesc fețele, prietenii mei nu sunt pregătiți de Sabat până ce nu îi pocesc eu. Dar pe mine m-ai înfrumusețat, râd eu, și el mă studiază cu încăpățânare, apoi examinează schița desfășurată între noi, ce tot spui acolo, zice el deodată, nici nu ai idee cât ești de frumoasă, așteaptă să vezi portretul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
scheletic, cu un genunchi ca o bilă; în interiorul bilei scria H2O. Îi detaliam apoi că din cauza frigului din casă am făcut apă la genunchi, că mi-a pătruns reumatismul până în cele mai mici oase. În felul ăsta câștigam timp. Piciorul pocit de petarda de la Cotroceni se acoperise de o crustă groasă, albăstrie, care a plesnit în cele din urmă. Am jupuit-o ca pe o carapace elastică. Mă duceam regulat la sala de forță de la Drept, încercam să plutesc. Apoi scrisorile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mâna pe suflet, ești cel mai mare dobitoc posibil! Cel mai cel! Un bou! Un zero! Un limbric! M-ai auzit? Să-ți intre-n bine-n cap! Băi, cretinule...! Și dă-mi înapoi ăia zece lei, până nu te pocesc! Ai înțeles mesajul? zice Dănuț Poetul, opintindu-se greoi în marginea ciobită a mesei de cârciumă, de la înălțimea celor aproximativ doi metri ai săi și din străfundul a unsprezece halbe rase, de bere economică, hai, mai rapid, tată, ce, te
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
nevăzute, Fratele intuiește cum Poetul proiectează de-a-ndăratelea, preventiv, un dupac ushiro-geri, în masa puhavă de cadavre ambulante. După care, Lunganul se azvârle fără să pregete asupra Avocatului prăbușit, acoperindu-l protector pe acesta, cu propriul său corp. Stăpânul meu va poci și va închirci omul, după chipul și după asemănarea lui! scandează Șobolanul. Apoi, va stârpi de pe pământ și din ape toată făptura, vietățile cele ce mișună, se târăsc sau înoată și va doborî păsările zburătoare, din văzduh! Va stârpi și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
autoritară. Vântul sufla printre ierburile înalte de la poalele lor, iar dincolo și printre ele se puteau vedea dealurile domoale, pădurile și, ici, colo, câte o turlă cenușie de biserică, iluminată de razele piezișe care se cerneau printre nori. — Le-au pocit! — Au existat o sumedenie de discuții, răspunse preotul. — Le-au luat jos tot mușchiul și cercurile alea galbene. Le-au curățat cu perii de sârmă electrice. Acum se vede structura pietrei dar, firește, toți lichenii colorați au dispărut. — Le-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fiecare răspântie, se oprea, ducea goarna la gură, scoțând niște zbierete metalice, după care trăgea aer în piept, se proptea mai bine pe picioare și începea, plin de importanță: "Oameni buni, se aduce la cunoștință că..." Slujbașul primăriei mai și pocea numele prim-miniștrilor demisionari sau înscăunați, când anunța vreo schimbare de guvern, dar cui îi păsa de asta? Oamenii erau mulțumiți că nu se anunțau dări noi ori vreo primejdie de molimă. Politica nu intra în obsesiile lor. Satul avea
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
cu instrumentele sau ascultau instrucțiunile maestrului Lobo. Julius Închise fereastra și se Întoarse la baie ca să se pieptene mai departe cu multă grijă, fiindcă Țanțoșa Îi spusese că trebuia să fie foarte elegant. Bobby, În schimb, Îl amenințase că-i pocește mutra de nătăfleață dacă-și bagă nasul În petrecerea lui, „balul nu-i pentru mucoși“, adăugase amenințător. N-avea nici o importanță; de la fereastra asta a dormitorului putea urmări Întreg balul. Și pe urmă Bobby nici n-o să-și amintească de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nu ți-e bine-n ea, c-adevărat, da’ nu te plouă, nu te ninge, dă mâncare-ți dă, nu ca să boierești, da’ nici să mori dă foame nu te lasă. La anii mei, nu ți dai seama?, ce mai poci face eu? Nimic, sunt un om terminat.” 7. Parcă-i un făcut! De la o vreme, nu dau decât peste chipuri de oameni de care alții se tem și fug. Poate că întâmplarea mi-i scoate-n drum, ca să-mi arate
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
mult, o enerva bunică-sa care, nereușind niciodată să-i spună numele întreg, îi “confecționase” unul mai scurt și mai neaoș: Măndița. La nervii nepoatei, bunica răspundea mânioasă: “Ce l-o fi apucat, maică, pe ginere-meu ăsta să-și pocească copilul?! Unde naiba o fi dat de sfântul ăsta Pirimanda? Că la noi, în calendarul ortodox, nici pomeneală de el! Odată cu trecerea anilor... 2.”Odată cu trecerea anilor, în colectivul profesoral al Liceului nostru s-au încetățenit niște lucruri, pe cât de
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
trebuie terminată și, pe urmă, pusă cât mai repede la poștă, pentru ca “bubuitura” să se producă foarte curând. Dar, dacă, ... ... efectul bumerang..., ...mă rog, ... Pe dracu’! De unde așa ceva?! Scrisul acesta nu seamănă deloc cu scrisul meu cel adevărat, l-am pocit cât am putut de mult. ...Expertiză grafologică... Cine și de ce ar face-o? Dacă ar face o! Degeaba-ncerc să-mi abat gândurile și să uit cât de rău mă simt. M-a cuprins o silă generală, o scârbă ce
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
De unde să știu eu, doamnă? N-ați auzit de băieți cu nume de Carmen și de fete pe care le cheamă Leonida?” “Auziți încoa’! am aflat că-i fiică de preot și că taică-su personal...” “Ce idee! Să-ți pocești astfel propriul copil! Ăștia-s inconștienți, mon cher!” “N-aș subscrie întrutotul la mirarea dumneavoastră. N-ați văzut ce poză marțială are? Cred că pe fata asta n-a învățat-o încă nimeni să râdă. Îngheți numai când îi privești
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
o întîmplare că teatrul idiș, care s-a inspirat din viața ei și l-a interesat atît pe Kafka, s-a distins prin astfel de înclinații spontane, umplînd scena cu chipuri schimonosite de suferințe și de spaime atavice, cu personaje pocite de beteșuguri și transfigurate de exaltare mistică” (Crohmălniceanu, Literatura română și expresionismul, ed. cit., p. 136.) Un comentariu din Integral nr. 8 despre succesul de la Teatrul Central cu piesa Căsătoria, de Gogol, în regia lui I. Sternberg, salută reacțiile favorabile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
țintă la mine, s-a gândit puțin și mi-a surâs. După isprava asta s-a dat jos așa cum urcase și mi s-a ghemuit la picioare, încântat. Din seara aceea, neștiind el pe-atunci înțelesul cuvântului, m-a numit, pocindu-mi numele latin Stilianous, „Anus“, care înseamnă inel, dar și mejeră bătrână sau găoază. Mi-a zis așa cam până la doisprezece ani, și din când în când înțelegeam după expresia feței ce înțeles voia să dea de fiecare dată când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]