494 matches
-
sacrificaseră miliarde de vieți inferioare, transformate în delicioase preparate culinare, spre satisfacerea infinitei pofte de petrecere „omenească”, într-un uriaș dezmăț planetar, în care Bătrânul An moare și Anul Nou sosește triumfal, însoțit de urale și chiote de bucurie. Ce pocnete, ce bubuituri, ce jerbe multicolore, azvârlite de canonada artificiilor în străfundurile de întuneric ale cerului!.. Saltimbancul Timp, ca un adevărat magician, scotea din întunericul Viitorului său, fulgurante sclipiri de speranțe, himerele viselor roz, cu care se drogau miliardele de trăitori
APROAPELE MEU, AUROLACUL de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1463 din 02 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350087_a_351416]
-
îngână cu seara, nu va fi uitată niciodată pentru că se află în preajma unui foc ce-și înalță vesel flăcările în jur și aruncă mici scântei în aer. Scânteile sunt copiii focului care sar și se joacă, scoțând mici sunete și pocnete vesele. E atâta farmec în această descriere încât îi invită și pe cititori, ba chiar îi proiectează în poveste. O a treia secvență epică este intitulată „Liana” și ne întoarce iarăși de unde am plecat, în orașul montan al protagonistului Elizeu
(CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366051_a_367380]
-
mai bun că ei duc mai departe pe ,,Crăciun”! Mai dă-ne Doamne pace,sănătate, iar masa plină fie de bucate. Tu,stai cu noi acum și-n viitor s-avem o viață bună,cu mult spor Cu zurgălăi,în pocnete de bici, Tradiția să o păstrăm aici că suntem neam de daci și de romani, să le urăm la toți un ,,La Mulți Ani !” Referință Bibliografică: Rugă de Sărbători / Dorel Dănoiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1817, Anul V
RUGĂ DE SĂRBĂTORI de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 1817 din 22 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366244_a_367573]
-
în: Ediția nr. 469 din 13 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului cu așchii vorbitoare, suflete cheamă. târâre și mers. genunchiul doare. nu te rogi. către unde să strigi? nimicul din tine tace. crește iarba din botul mielului. tăiere fără lacrimi. pocnet. între două lovituri de cuțit, iarba cade. cuvintele mor. Cuvântul rătăcește. bogat în umbre, lași tăcerea mielului să cuprindă secunda în brațe. toaca te cheamă. nu auzi. Referință Bibliografică: toaca / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 469
TOACA de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 469 din 13 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351153_a_352482]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > OSPĂȚ DE ÎNGERI Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 455 din 30 martie 2012 Toate Articolele Autorului După ultimul suflet al iernii bucuria vindecă, voci de durere în oase se spală case cu duhuri neauzite pocnetul clipei în noapte-l aruncă. Mi se urcă pe piept o livadă înflorită unde îngerii-și botează copiii, în ochi de pădure și nu s-au mai dus la trei izvoare care se întâlnesc... Au rămas într-un colț de
OSPĂŢ DE ÎNGERI de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 455 din 30 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354818_a_356147]
-
putea avea legătura din vedere și prin semnale acustice cu santinela din postul de dincolo de rezervoarele de carburanți. În acel moment a căzut acel fulger deosebit de puternic. Zgomotul a fost extrem de puternic, dar mai înainte de tunet au auzit amândoi un pocnet puternic și a văzut o flacără scurtă la unul din rezervoare. Subofițerul l-a împins pe elev pe hol, i-a arătat ușa biroului meu și i-a strigat, în timp ce se repezea la ușa camerei de serviciu: - Dă telefon la
PRIMEJDIA NAŞTE EROI (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355405_a_356734]
-
măi, băiatule? Spune-mi prietenește, nu te înțepeni de litera regulamentului! - Păi, șefu’, ce să zic...? Am văzut fulgerul acela... Era mai mult albastru. Nu era alb. Sau... aproape, pe undeva, galben-alb-alabastru... Lumina nu m-a speriat prea mult, dar pocnetul făcut la atingerea bazinului m-a amuțit. Mi-am zis: s-a terminat cu noi! Eram cu plantonul pe scări... Nu știu ce i-am zis, nu mai știu... M-am repezit și am luat pătura de pe pat și am smuls foaia
PRIMEJDIA NAŞTE EROI (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355405_a_356734]
-
cu dinți de ger... Nu sunt omul anotimpurilor extreme...vară ,iarna... Îmi plac însă brazii greu încarcați de nea...îmi place fumul care se înalță într-o coloana tremurânda din coșurile caselor...asociez decembrie cu mirosul de cozonac și cu pocnet de lemne arzând...nu râde,citeste-nainte... Și-mi place să privesc iarnă prin colțul răsfrânt al perdelei...dintr-o casă încălzita în care miroase a gutui...gutuile toamnei ce-a trecut... Iarnă asta îmi aduce aminte de "senzația de
NU RÂDE...CITEŞTE-NAINTE... de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 243 din 31 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/356058_a_357387]
-
că a venit cineva în căutarea gazdelor. Ilinca a ieșit și ea afară și nu eram preocupată cu cine vorbea, până nu am auzit vocea omului răcnind și înjurând teribil și proferând vorbe urâte, de nedescris. În același moment, aud pocnete și un țipăt teribil, al Ilincăi. Am sărit din pat imediat, am ieșit pe ușă în grabă, ocolind casa prin spate și ajung la acea intrare, trecând pe lângă cușca câinelui ce lătra cu înverșunare încercând să scape. Bătrânele nu se
INGRID (4)FRAGMENT DE ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370844_a_372173]
-
știa ce face! Închise ochii și, cu mâna tremurândă...apăsă pe trăgaci... În acea fracțiune de secundă nimeni nu mai știa ce face. Nici măcar lupul, care făcuse deja saltul fatal în ceafa lui Tudorel și-l trântise în zăpadă. La pocnetul puștii, armăsarii au sărit în picioare, făcând un salt brusc spre stânga. În smucitură au răsturnat sania cu cei patru speriați. Noroc că au fost azvârliți în puful zăpezii. S-a speriat și lupul care a schelălăit derutat, făcând câțiva
NUIAUA FERMECATĂ-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369882_a_371211]
-
Trecerea bruscă din starea de extaz în cea de spaimă îi provocase o adevărată anestezie psihică. Nu mai gândea nimic. Nici un efort de apărare, nici un țipăt, nici un scâncet. Atitudinea lui i-a dat curaj lupului, cu toate că se speriase inițial de pocnetul puștii. Prada trântită, nemișcată și foamea i-au dat ghes să se repeadă din nou. Însă, în momentul în care-și înfipsese colții în gulerul paltonului, a simțit în spate puternice lovituri de copite și mușcături. Deși speriați de împușcătură
NUIAUA FERMECATĂ-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369882_a_371211]
-
baie. A avut ce freca! Spăla de zor, cu ochii înlăcrimați. Intuia prin ce trecuse purtătorul acestor haine pline de tină că doar și ea fusese în miezul evenimentelor. Simțea și acum larma îngrozitoare întreținută de vuietul tancurilor ce acoperea pocnetul gloanțelor, păcănitul asurzitor al mitralierelor, țipătul sfâșietor al tinerilor îngroziți de impactul armatei asupra populației și parcă toate acestea n-ar fi fost de ajuns, totul era învăluit în praf și fum înecăcios. Văzuse cu ochii ei și încă mai
DARUL DE CRĂCIUN (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369442_a_370771]
-
cântau și chiuiau, zicând că ei merg la măritul Soare-Împărat să-i ceară pe mândra Primăvară ca să-i fie soțioară chipeșului Mărțișor, care-așteaptă cu mult dor... Iar la astă nuntă mare, să poftească mândrul Soare! Și dă-i chiote și pocnete de bici! Căpitanul Zefir rămase cu gura căscată, uluit de ce-auzea, dar și contrariat că flăcăii voiau musai să treacă de cordonul format de soldații din garda sa, ca să meargă... la măritul împărat. Îngrijorat, întrebă pe un soldat: - Ce
MĂRŢIŞOR-26-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353428_a_354757]
-
a deșertăciunilor, totul e deșertăciune și vânare de vânt!” Masă pe care scriu, ieri a fost un copac falnic. Mâine va fi cenușă... Din mugetul taurului care m-a speriat alaltăieri pe izlaz, azi am auzit doar sunetele zdrângului și pocnetele biciului făcute din pielea lui. Mâine și ele vor fi pulbere sau cenușă..., se spune într-o frumoasă lecție indiană de înțelepciune. Toți am venit aici, pe Pământ, pentru o scurtă perioadă. Azi este o zi aspră, geroasă, cu vânt
DESPRE POEZIE CA SEVĂ A VIEŢII de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354289_a_355618]
-
-l atingeți. Poate provoca electrocutări severe” Toți ochii urmăreau fulgerul care plutea prin cameră. În deplasarea sa acesta trecu destul de aproape de fața reprezentațiilor poporului apoi, nestingherit se duse direct la unul din caloriferele cu apă caldă unde dispăru cu un pocnet specific. Domnul Rozental continuă: „Nu a fost o întâmplare. Am arătat ce poate astăzi știința care nu este deloc o jucărie. Închipuiți-vă ce ar însemna ca un impostor să dețină puterea mea de stăpân al energiei. Aici nu mai
ENERGIA ZETA de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352701_a_354030]
-
privit când ploile aleargă împresoară sămânța italicelor litere pe care le-am rugat să cânte cântau oricum le-am cerut blând să mă învețe tăcerea vibrau atât de zgomotos încât le-am apăsat cu amândouă palmele pe care cu un pocnet simplu le-am unit au răsărit alte și alte cuvinte până când culele au cedat nervos lăsând să răsară primul și ultimul vers dintr-un amalgam pe care cineva sau mai mulți oameni îl numesc poem să-mi fiu este încercarea
SĂ FIU EU de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1718 din 14 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347173_a_348502]
-
text după grila unui ,,joc” de cuvinte care unesc două lumi, cea reală și lumea lăuntrică. Mai am în manuscris material, tablete, pentru încă 9 volume. Am publicat până acum 5 volume cu tablete-șotron. Eseul-șotron este viu, scăpărătoar ca un pocnet din degete, aici frazele sunt dense ca mierea și nu eu ar trebui să le definesc ca specie literară sau stil. Să enunț că fac parte din Postmodernism? Nu știu și chiar nu îmi pasă ( ... Acest tip de scriitură, nu
CARTEA CU COPERŢI DE STICLĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357188_a_358517]
-
2012 Toate Articolele Autorului autor foto: Victoria Anghelache desăvârșită umbră, îmi spulberi tăcerea cu ochii tăi de gânduri, cu pletele din visuri, cu realitatea-ți sumbră. iubesc lumina vieții și-a morții deopotrivă. în ele-mi cresc ființa... sunt armă, pocnet, glonțul, sunt toate și nimicul. sunt forma care iese fără să se oprească, în zidul de-ntrebări. sunt și întârziatul răspuns în crucea albă. tac. îmi las urma să zacă... i-un punct liber s-alerge, s-adune-n trup istorii din
ŞTERG UMBRA de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358038_a_359367]
-
și pocnească merită toată admirația semenilor lor. Și totuși unde a greșit omul nostru ? A avut c...ț,a făcut biciul,i-a aurit mânerul,si pocnește de-i face și pe prinții din Dubai să se-nverzească la auzitul pocnetului.Unde-i bubu? Cum naiba să-i explic americanului și să-l fac să-mi înțeleagă durerea? Lui chestia i se pare WOW,mie mi se pare...Hai mă...du-te mă...las-o mai jos că măcăne și nici
MA-NTELEGI....PAC-PAC??!! de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358914_a_360243]
-
naturii, în plin de Prier. pe asfalt, din mocirlă, se ridică o stea. întunericul sperie. cinci vârfuri ating gândul. versul se strânge în mine. e mic. e un fetus. crește. se naște sau renaște în filă? am uitat ce sunt. pocnet sau milă? Referință Bibliografică: cinci vârfuri / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 471, Anul II, 15 aprilie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Anne Marie Bejliu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
CINCI VÂRFURI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 471 din 15 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359032_a_360361]
-
valoare ale minții omului de stigmatizare a eului, în tot ceea ce se poate pune în declin psihic și fizic fiindul uman. Cine va trăi? Din tot acest rău nimic care să aparțină omenescului, sămânța va înceta să mai apară odată cu pocnetul munților, cu ridicarea valurilor și căderea cenușii. Să nu își închipuie cineva că nu va fi atins de teroarea morții prin chiar buncărele pe care le-au construit pentru a-i salva. Tot ce va fi făcut de mână omenească
INTIMITATEA CA MANIFESTARE PERFECTĂ A EULUI SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359301_a_360630]
-
o mângâi ușor și merg mai departe... nu pot uita să nu plâng...a fost tinerețe. a murit. este...iubire...acum. alerg prin ploaia de lacrimi și râd. râd ca un copil sătul de voci umane. vreau să ascult doar pocnetul mingiilor pe asfaltul încă rece. vreau să ascult florile legendelor cum se nasc și cum își cresc poveștile uimitor de înțelepte. vreau să...fiu. sunt. copil. în taina palmelor Tale. Referință Bibliografică: caut și caut, și caut... / Anne Marie Bejliu
CAUT ŞI CAUT, ŞI CAUT... de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360586_a_361915]
-
halcă consistentă de pâine uscată lui Cojan - ciobănescul fără pedigri, însărcinat permanent cu paza gospodăriei -, veni la mașină, scoase din buzunar cheile, descuie ușa, după care trase cu forță de ea. În urma acțiunii sale energice, aceasta se deschise cu-n pocnet strident, urmat de un scârțâit grav și prelung, ambele constituind semne certe că, atât dispozitivul de închidere, cât și balamalele aveau serioase probleme. - Într-o zi are să se rupă de tot și o să-ți cadă pă picioare, comentă acid Ralița
PRIMA PRAŞILĂ (FRAGMENT) de LIVIU GOGU în ediţia nr. 996 din 22 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360698_a_362027]
-
autoturism, deschise portbagajul, printr-o lovitură puternică dată cu podul palmei, dintr-un anumit unghi, în încuietoarea acestuia, așeză cu grijă înăuntru sacoșele și sticlele aduse și lăsate lângă perete de nevastă-sa, apoi îl închise la loc, cu un pocnet sec, care răsună ca o mică explozie înfundată, pe fondul zumzăitului constant al motorului. Trecu apoi la partea din față a autoturismului și închise capota, care se lipi de restul caroseriei cu un zgomot similar. Acum totul e pregătit de
PRIMA PRAŞILĂ (FRAGMENT) de LIVIU GOGU în ediţia nr. 996 din 22 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360698_a_362027]
-
care se pregătea s-o strige iritat, ca de fiecare dată când aceasta nu-și făcea apariția exact la momentul la care se gândea el că trebuie să se întâmple acest lucru, femeia ieși grăbită din casă, anunțată probabil de pocnetele rezultate din închiderea capotei și portbagajului, despre încheierea activităților premergătoare plecării în cursă. Duce în brațe sticla de jumătate de litru cu cafea și pe cea de doi litri cu ceai de Coada calului, pe care le aruncă pe bancheta
PRIMA PRAŞILĂ (FRAGMENT) de LIVIU GOGU în ediţia nr. 996 din 22 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360698_a_362027]