349 matches
-
mi-a dat telefon, spunându-mi: mâine, adică azi, vin să petrecem revelionul împreună. Nu mai suport să stau cu ei. Astăzi, de trei ori mi-a dat bip: vin imediat! Am împodobit bradul, am pregătit masa, am...(iar o podidește plânsul). - Atunci, spuse blând Maria, ai răbdare că va veni. Înțelege-l, că nu poate pleca așa de lângă copii și nepot. S-ar putea să-ți facă surpriza chiar la miezul nopții. - Nu, tanti, nu! La dousprezece noaptea, poate să
CAP. 7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2229 din 06 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/344181_a_345510]
-
gât și pe deasupra și fără de tată? - Cum fără tată? Nu poate fi decât al meu dacă nu te-ai mai culcat cu altul după aceea. - Nu fi caraghios. Vrei să mă superi? țipă Dalia înecându-se cu lacrimile care o podidiră la auzirea unei asemenea afirmații. - De ce plângi? - Cum poți să spui așa ceva despre mine? Nu m-am culcat cu nimeni până la tine și imediat să merg în patul altuia? Ce sunt eu, o prostituată, una de pe centură? - Nu am vrut
CONTINUARE. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 641 din 02 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343529_a_344858]
-
sătulă de pisici până peste cap, să-i văd prin casă și prin pod, să fac curat în urma lor, pe unde ținem făina la uscat ! N-am nevoie să-mi facă mizerie peste tot în casă! Pe Ionuț l-au podidit lacrimile. Ținea strâns pisicul în brațe, ca și cum nici gând n-ar fi avut să se despartă de gingașa făptură. Plângea. Până și pisicul miorlăia ceva încet, cu glas subțire. Ionuț îl duse în ogradă, și-l puse pe iarbă, dar
PISOIUL MOTOCEL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2223 din 31 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377426_a_378755]
-
mami. Promiți? - Promit, pe cuvântul meu! O să vezi , o să stau lângă ea și nu o să zic nimic, doar o țin de mână, să știe că sunt aici și am grijă de ea. O spunea cu atâta hotărâre că lacrimile îi podidiră pe toți cei prezenți acolo. Fiecare își dorea să-i aline cumva sufletul acestui copil minunat, aproape toți aveau copii și simțeau și ei durerea lui Ionuț. Veni și bunica Ioana într-un suflet și reușiră să-l convingă pe
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1948 din 01 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378310_a_379639]
-
în bazinul casei de odihnă de la Zihron Yaakov,descotorosindu-ma de pluta,de centură și de aripioarele plutitoare care,împreună cu cască mea înzestrata cu un fel de șolzi, mă făceau să arăt că un cosmonaut! Azi, la Country, m-au podidit lacrimile,am incercat sa ma stăpânesc,dar până la urmă,am izbucnit în plâns. (va urma) Referință Bibliografica: DIN AMINTIRILE ALMEI / Adina Rosenkranz Herscovici : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1792, Anul V, 27 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015
DIN AMINTIRILE ALMEI de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379854_a_381183]
-
fost, ăst-am rămas! De multe ori când mă duc la biserică și încerc să aprind o lumânare pentru ea, flacăra se agită la cea mai mică adiere. Semn că e supărată pe mine și mă respinge. Simt că mă podidesc lacrimile, dar mă abțin cât pot. Este lume-n jurul meu. Atunci țip în gând, să se-audă până-n străfundul cerului: mă iartă, mamăă! Și iubește-mă așa cum m-ai iubit toată viața ta, chiar dacă te-am necăjit de atâtea
MĂ IARTĂ, MAMĂ!.. de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379871_a_381200]
-
parcă nu puteti. Chiar ușile au lacăt, sunt zăvorâte toate, E-o liniște de piatră și un miros de moarte, A coborât puștiul prin curte, prin livezi, Și peste tot trecutul s-au așternut zapezi. Cu mâinile-înghețate pe clanța-înțepenită Mă podidește plânsul. Aștept încremenita. Nu pot să tai din mine copilul ce odată, Avea pe-aici o mamă, avea pe-aici un tată. Nu pot să rup bucată de suflet ce ma leagă, Mi-aș rupe bucățele viața mea întreaga. Mi-
DESCHIDE, TATĂ, POARTA de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2027 din 19 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382101_a_383430]
-
Autorului Poemul Hieratic XXIX de David Sofianis reeditare 28.02.2016 (A.D.) La poarta îngerilor... La poarta îngerilor bate un fior de lună plină adânc ca o clepsidră uitată pe pervazul timp nevoia de schimbare din ființa de lumină se podidește-n forme de suflet heruvim O nouă paradigmă petală de timpan senin a glăsuit o vreme și iar rasună lin alternativ prin unde de timp și de lumini noi limbi de îngeresc tărâm lovesc cu grijă-n toaca vânt Silabe
POEMUL HIERATIC XXIX-LA POARTA ÎNGERILOR... de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1885 din 28 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381105_a_382434]
-
XXVI. LUCEAFĂRULUI LUMINII, de Lilia Manole , publicat în Ediția nr. 1993 din 15 iunie 2016. La Ipotești, la Casa cu istorii, Scrie Eminescu printre glorii... Despre Țara noastră, fără nume, Trist, îngenunchind l-al ei renume. La Ipotești, stau teii, podidiți De lacrimi luminate de părinți, El, Eminescu geniul nepotrivirii, Pentru păcatele ne- omenirii. Scrie și astăzi, slova Să de aur, Acoperi- tu- ne- a cu tot cu lauri A noastră limba veche, cea română, Pe- altar crescând iubirea Să divină. La Ipotești
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381380_a_382709]
-
mea de dăruire. Te rog din nou să mă ierți. În cameră se lăsă o tăcerea mormântală. Plutea o tristețe căruia numai cei implicați puteau să-i măsoare intensitatea. Ana se întoarse cu spatele să nu fie văzută cum o podidise lacrimile. Plângea cu sughițuri. Până și Cristina începu să lăcrimeze, cu toate că știa cum se va sfârși relația sa cu George încă de la început. Bărbații și-au luat la revedere de la fete părăsind camera, rugându-le să nu-i conducă. Să
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373126_a_374455]
-
de gât și pe deasupra și fără de tată? - Cum fără tată? Nu poate fi decât al meu dacă nu te-ai mai culcat cu altul după aceea. - Nu fi caraghios. Vrei să mă superi? țipă Dalia, înecânduse cu lacrimile care o podidiră la auzirea unei asemenea afirmații. - De ce plângi? - Cum poți să spui așa ceva despre mine? Nu m-am culcat cu nimeni până la tine și imediat să merg în patul altuia? Ce sunt eu, o prostituată, una de pe centură? - Nu am vrut
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371760_a_373089]
-
la greu să fiți mereu unul lângă celălalt. Vorbele mamei l-au mișcat pe Nicu și, din ochii săi plini de nesomn, au început să curgă șiroaie de lacrimi. Îi semăna mamei, pe care, cuprinsă de emoție și bucurie, o podidi plânsul. Se aplecă peste trupul acoperit al fiului, își lipi fața de a lui și din lacrimile de bucurie ale celor doi se formă un râu cald, ce se aduna pe perna din fulgi de gâscă de sub capul băiatului. El
O POVESTE ÎNSÂNGERATĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372736_a_374065]
-
văzut-o de la patru ani. Tată n-am. A fost înjunghiat. - Cum l-a chemat pe tatăl tău? - Culici, domnule, Nae, sau Nicu, cum îi spuneau cei de la București. A fost sportiv, campion. - Tu ești nepotul meu, îi spuse Nică, podidindu-l plânsul. De astăzi, nu mai stai aici. Mergi la București, vei sta la mine, că sunt unchiul tău, fratele mai mic al lui taică-tău. Și a plecat Titi la București. Începea pentru el o nouă viață. Unchiul lui
O POVESTE ÎNSÂNGERATĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372736_a_374065]
-
mea de dăruire. Te rog din nou să mă ierți. În cameră se lăsă o tăcerea mormântală. Plutea o tristețe, căreia numai cei implicați puteau să-i măsoare intensitatea. Ana se întoarse cu spatele să nu fie văzută cum o podidise lacrimile. Plângea cu sughițuri. Până și Cristina începu să lăcrimeze, cu toate că știa cum se va sfârși relația sa cu George încă de la început. Bărbații și-au luat la revedere de la fete, părăsind camera, rugându-le să nu-i conducă. Să
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. XIII PART. A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347726_a_349055]
-
de gât și pe deasupra și fără de tată? - Cum fără tată? Nu poate fi decât al meu dacă nu te-ai mai culcat cu altul după aceea. - Nu fi caraghios. Vrei să mă superi? țipă Dalia, înecânduse cu lacrimile care o podidiră la auzirea unei asemenea afirmații. - De ce plângi? - Cum poți să spui așa ceva despre mine? Nu m-am culcat cu nimeni până la tine și imediat să merg în patul altuia? Ce sunt eu, o prostituată, una de pe centură? - Nu am vrut
ROMAN PREMIAT IN 2012 DE CATRE LIGA SCRIITORILOR. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1196 din 10 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347775_a_349104]
-
nea Ilie, de la care avea să afle și Cocuța despre celebra epistolă!. Aceasta a dorit să citească acea scrisoare, iar băiatul nu o putea refuza! Citind scrisoarea tatălui adresată lui Suman, pe Cocuța cât era de plină de sine, a podidit-o plânsul. Știa parte din biografia lui Suman, dar nu credea că ajunsese aici din alte cauze. A remarcat scrisul caligrafic al tatălui. Când vorbeau cu Cocuța despre viitorul lui Suman, amândoi nu puteau găsi o rezolvare. De angajat nu
AUTENTIFICAREA de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 732 din 01 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348798_a_350127]
-
Am râs cu poftă, așa cum nu mai râsesem de multă vreme când, observ în oglindă că fata își ștergea pe furiș lacrimile cu o batistă. - Ori de câte ori îmi aduc aminte de istoria asta, prima dată îmi vine să râd. Apoi mă podidește plânsul. Înainte tata a avut cai și vite de nu mai încăpeau în curte. Acum la bătrânețe rămăsese numai cu un măgar. Și împins de sărăcie se dusese pe câmp să adune spice în urma secerătoarei. Atmosfera devine apăsătoare și nu știu cum
ACTELE, VĂ ROG. de ION UNTARU în ediţia nr. 308 din 04 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348953_a_350282]
-
Liviu Dan , publicat în Ediția nr. 2075 din 05 septembrie 2016. nici nu mai știam cum să te iubesc îmi prescriai un manual în fiecare săptămână de igienizarea relației prin tăcere treceau și trei nopți fără un azi până când mă podideai cu o îmbrățișare virtuală sau cu promisiunea că ne-am putea iubi mistuitor într-o noapte fără lună de aceea când ne zăream doar ca niște ip-uri într-o pauză planetară îmi aminteam de tăcerea ta și de cea a
RADU LIVIU DAN [Corola-blog/BlogPost/376268_a_377597]
-
duioșia curgând prin vasele tale sanguine, este în zadar să scrii despre Limba Română, deoarece ea trebuie scrisă cu sufletul. Adevărul este, că nu poți să fii departe de casă și să scrii despre Limba Română, fără să nu te podidească lacrimile. Nu poți să pui stăvilar mărgăritarelor, care sunt pregătite să alunece pe obraji, ori de câte ori scrii sau vorbești despre splendoarea graiului românesc. Pentru cei departe de casă, dar și pentru cei de aproape, este balsam pe rană, izvor celor însetați
GÂNDURI DESPRE LIMBA ROMÂNĂ de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1697 din 24 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/376569_a_377898]
-
crezut, considerat kïstïrïr (kïstïrdï) a strânge, a constrânge kïst ï r- kïstïrm ï śi strâns, constrâns bowar (bowdu) a podidi, a bui, a izbucni b o w- bowm u śi podidit, buit, izbucnit konuśur (konuśtu) a vorbi kon u ś- konuśm u śi vorbit sevenir (sevendi) a se bucura
SUFIXUL PARTICIPIAL -M`VŚI de SORIN CRISTIAN MOISESCU în ediţia nr. 2168 din 07 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372653_a_373982]
-
rdï) a strânge, a constrânge kïst ï r- kïstïrm ï śi strâns, constrâns bowar (bowdu) a podidi, a bui, a izbucni b o w- bowm u śi podidit, buit, izbucnit konuśur (konuśtu) a vorbi kon u ś- konuśm u śi vorbit sevenir (sevendi) a se bucura sev e n- sevenm i śi bucuros girir (girdi) a intra
SUFIXUL PARTICIPIAL -M`VŚI de SORIN CRISTIAN MOISESCU în ediţia nr. 2168 din 07 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372653_a_373982]
-
probabil ca să-l încălzească. Mă întreb de ce a plecat la drum pe o astfel de vreme împreună cu copilul? Poate n-are cu cine să-l lase acasă, îmi răspund tot eu. Poate e o mamă singură, și simt că mă podidesc lacrimi și-amintiri. - Ioana, de ce nu lași tu pastă iarnă pruncii la noi? - Da` cum să-i las, nănuță? Numa pa ei îi am și numa cu ei mă-mbucur. Citește mai mult Fulgi și amintiriE prima ninsoare zdravăna din
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/373145_a_374474]
-
probabil ca să-l încălzească. Mă întreb de ce a plecat la drum pe o astfel de vreme împreună cu copilul? Poate n-are cu cine să-l lase acasă, îmi răspund tot eu. Poate e o mamă singură, și simt că mă podidesc lacrimi și-amintiri.- Ioana, de ce nu lași tu pastă iarnă pruncii la noi? Da` cum să-i las, nănuță? Numa pa ei îi am și numa cu ei mă-mbucur.... X. GUSTUL MARO AL EVADĂRII, de Monica Bokor, publicat în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/373145_a_374474]
-
Toate Articolele Autorului * In Poarta casei Mărgăreta, ieșită la poartă să-și ia și să lege câinele, văzu că domnul care vine pe drum nu-i altul decât Petrică al ei! Nu putea să se bucure de plânsul care o podidi, udându-i obrazul cu pielea întinsă și arsă de soare. Unul în brațele altuia, zăboviră mult la poartă, parcă uitând unde sunt. Petrică rămase surprins când pe lângă ei trecu ieșind din curte o tânără și frumoasă țigancă de căldărari, care
MINI FRAGMENT DIN ROMANUL „MAIA” de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372290_a_373619]
-
în: Ediția nr. 2075 din 05 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului nici nu mai știam cum să te iubesc îmi prescriai un manual în fiecare săptămână de igienizarea relației prin tăcere treceau și trei nopți fără un azi până când mă podideai cu o îmbrățișare virtuală sau cu promisiunea că ne-am putea iubi mistuitor într-o noapte fără lună de aceea când ne zăream doar ca niște ip-uri într-o pauză planetară îmi aminteam de tăcerea ta și de cea a
MANUAL DE IGIENIZARE (1) de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 2075 din 05 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375798_a_377127]