450 matches
-
și etniile burgului transilvan de pe la 1900, în aceeași viziune carnavalescă asupra lumii, cultivând senzaționalul de factură populară. S. intenționa (prin 1969) să elaboreze un ciclu livresc în douăsprezece „cânturi”, Walderoda, de povestiri fantastico-ludice, pe urmele romanticilor germani, într-o proză poematică ritmată, din care a realizat câteva până la șlefuire stilistică. A mai lăsat un jurnal și o sumă de aforisme. SCRIERI: Roata cu șapte spițe, București, 1957; Aurică 2, București, 1963; Hurmuzul jupâniței, București, 1968; Pentr-un hoț de împărat, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289857_a_291186]
-
care acesta glosează pe marginea tratatului lui Dionysios din Halicarnas, Despre potrivirea cuvintelor. Eseistul se impune cu Anatomia suferinței. Primul pătrar (1981), text polimorf de factură originală, asociind incursiunile în filosofia culturii, în antropologie sau psihologie cu fragmente memorialistice sau poematice. După cum arată și titlul, gândit în replică la Anatomia melancoliei a lui Robert Burton, lucrarea se concentrează asupra noțiunii de suferință văzută drept dimensiune definitorie a condiției umane. În încercarea de a descifra experiențele fundamentale ale lui homo patiens, omul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288354_a_289683]
-
literaturii franceze, el se oprește cu un prilej sau altul asupra câte unui scriitor, făcând, în manieră empatic-impresionistă, notații ce pivotează în jurul unor formulări sesizante. Apelul generos la metafore nutrește o frazare nu lipsită de consistență, dar cu nestăpânite răsfățuri poematice, prin care poetul convertit la critică vrea să prefire ceva din atmosfera unei opere. El scoate cu larghețe, ca dintr-o besactea, ametiste și peruzele, topaze, opale și rubine cu care își „pietruiește”, etalând un apetit ca și oriental, discursul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287704_a_289033]
-
la tragedie, ca actor mut. Simțămintele lui se consumă fără glas, în plan pur interior. Trăind cu ai săi tristețea pierderii mamei sau retrăind momente de altădată, naratorul devine, în mai multe rânduri, poet, evocarea sa capătă aripi, frazele vibrează. Poematică este însăși structura romanului, dar unele pasaje posedă o încărcătură lirică specială, putând fi izolate, asemenea unei strofe. Stancu e efectiv un copil al câmpiei Dunării și-și scoate - cum mărturisește - poezia dintr-o biografie expurgată de anecdotică. Se zbate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
să am iertare, decât o stupidă impostură. Tot așa de stupidă ca și alta înrudită, anume poetizarea sau, cu o expresie fără noimă, care se încetățenește: „poematizarea”. Nici un poet adevărat nu poetizează. Nici un scriitor adevărat nu știe ce e asta „poematic”. Poezia și arta nu sunt “înaripate” tocmai fiindcă sunt revelatoare de adevăr uman. A fi terre-à-terre și „pedestru” e desigur, în genere, ceva meschin și mediocru. Dar marile, fascinantele, exaltantele revelații se obțin totuși la nivelul terestru și din perspectiva
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
e necesar să se risipească anumite confuzii și false criterii nu numai în aprecierea, dar și în producerea ei. De pildă: unul dintre fenomenele de confuzie este supralicitarea poeticului și invazia lui în proză. „Proză poetică” sau, și mai rău, „poematică” - iată niște formule pe care le întâlnim foarte des și prin care se recomandă, de obicei, cu un soi de euforie ce obnubilează inteligența și gustul, niște produse literare bastarde și fastidioase. Proza mare e prozaică, iar sublimul în proză
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
Întreagă dintr-un asemenea text. Știu că te deranjează să fii academic, dar o asemenea carte (dacă va fi să fie) trebuie să fie limpede și exactă. Nu cred că te poți juca prea mult cu acest stil neacademic, fluent-metaforic, poematic. Apoi cum ar trebui Încadrat, oare, un asemenea text? În criti-ficțiune sau În ceea ce Corin a numit, la dezbaterea noastră anterioară, teori-ficțiune? Corin Braga: Inițial Horea a spus că nu poate fi integrat În nimic din cele de mai sus
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
față), dinamica literar-istorică a opozițiilor devine paradoxală, într-un curent modern, precum ar fi simbolismul. Se cuvine să observ, din acest punct de vedere, că în singura capodoperă în proză a simbolismului, Bruges la Morte, romanul lui George Rodenbach, roman poematic care rămâne modelul transfigurator al realismului, opoziția se reinstalează puternic, seraficul, iubirea pură, reprezentată de o eroină moartă, este antinomică cu dublul ei vulgar, decadent și derizoriu. Iubita moartă, idealizată prin văduvia idolatră a eroului, învinge, paradoxal, în finalul romanului
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
sau de un simbolism nebulos. În Cazanie erudiția teologală și subtilitățile hermeneutice rămân în plan secund, preeminență au calitățile prozei artistice: claritatea narațiunii, bogăția imaginilor plastice și a ornamentelor stilistice (comparații, metafore), oralitatea și vigoarea frazei, elanul retoric, lirismul pasajelor poematice. Multe predici pun în circulație elemente legendare, hagiografice, apocrife, folclorice, provenind frecvent din Biblie sau din fondul popular balcanic. Teme universale - moartea ca „trecere”, călătoria în „lumea de dincolo” - sunt preluate de omiliile la înmormântarea, învierea, înălțarea și coborârea lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290433_a_291762]
-
prin introducerea conceptului de personae (măști lirice). Depersonalizarea devine astfel una din coordonatele liricii moderne, după cum sugera și Hugo Friedrich, producându-se o ruptură de eul empiric care "participă la obiectul imaginației sale nu ca persoană particulară, ci ca inteligență poematică și "operator" al limbajului."289 În aceeași ordine de idei, după cum am mai discutat în subcapitolul introductiv, lirica modernă tinde spre o recuperare a dimensiunii raționale și spre o redefinire a sa sub semnul unui proces care implică efort, prelucrare
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
nuvele și schițe de I. A. Bassarabescu, Sofia Nădejde, Mărgărita Miller-Verghy (serialul Umbre pe ecran. Nuvelă în ritm de film, 1933-1934), Lucia Demetrius, Ioana Postelnicu, memorialistică de E. Lovinescu și Regina Maria (cultivată insistent, dedicându-i-se numere speciale), proză poematică de G. Bacovia (Târziu, Divagări utile). Spre deosebire de alte periodice din epocă, R.s. și s.r. nu neglijează dramaturgia, făcând loc în sumar unor fragmente de piese de teatru, cum sunt cele ale lui G. M. Zamfirescu (Sam), Ion Minulescu (Nevasta
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289260_a_290589]
-
o are lexicul, de o expresivitate genuină, inefabilă, insolită pentru percepția modernă, ca și modul de asamblare a cuvintelor, a formelor flexionare, fonetica textului, toate purtătoare intrinseci de valențe artistice. Aceste elemente asigură fluiditatea și savoarea limbii, dau o cadență poematică expunerii, creând o atmosferă arhaică, specială, capabilă să restituie o lume revolută, prefăcând-o într-o prezență animată și colorată, perceptibilă senzorial. Astfel, Letopisețul Țării Moldovei rămâne nu numai scrierea care marchează începutul istoriografiei în limba română, dar și cea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290371_a_291700]
-
poeticitatea din banalitate, din prozaism, din exactitate: transoceanicul, ,,Blücher”-ul, are atâtea și atâtea cabine, motoare, e de două ori mai lung decât cea mai înaltă clădire din lume, are telegraf la bord, lumină electrică, dușuri și restaurante: așa începe poematicul modern al lumii fabricate, al Nautilusului, al tehnicii. Notațiile sunt mobile, de fină observație sociologică, psihologică, ilustrate prin comportamente, gesturi și situații caracteristice: locații-reper din Alexandria se numesc „La Dorobanțul Român” (cu omonimul la New York), „Briciul lui Cuza”, „Castelul Peleș
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289378_a_290707]
-
la fine/ nimigean ovidiu/ e rău și ursuz/ dacă îi ajunge/ zgomot la auz/ nimigean ovidiu/ de voi se ascunde/ pentru a vă scrie/ poezii profunde”. În Planeta 0 (2002) dimensiunea ludică este complet eludată și autorul propune un discurs poematic organizat după principiile jurnalului intim. Poezia ca notație zilnică, pactul cu biografia sunt simple pretexte pentru o examinare atentă a impasului existențial, căruia poetul nu reușește să i se sustragă decît printr-o dificilă și îndelung amânată resemnare: „Nimic mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288460_a_289789]
-
Valéry, cultivând ca și acesta o eseistică revelatoare. Ca la Valéry, discursul lirico-epic tinde prioritar spre abstract și generalizare filozofică, spre un ritm universal. Deși acceptă teza logocentrică mallarméană potrivit căreia un cuvânt cheamă imprevizibil pe altul (dictând asupra fluxului poematic), Doinaș supraveghează lucid devenirea textului punându-l în serviciul ideii. Fie încordat, fie elegiac ori senin, masca sa, precum fața statuilor antice tăiate în marmură, pare de o fixitate definitivă. Impersonalismul său e al unui cugetător care își ia (programatic
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
dublat de un fantezist exploziv, plăsmuitor liber pe un fond sentimental idealizant. Pădurea, tărâm de mistere, "ozonul curs pe pale de vânt", fantome benigne și ecouri tonice transgresează în mirific, întreținând o stare de stihialitate ocrotitoare. Niște Sadoveniene (versuri, proză poematică) lăudate de Călinescu (Contemporanul, 28 noiemb. 1958) denunță afinități varii. Comparam pe Labiș (văzut în 1951 la Liceul "Nicu Gane" din Fălticeni, ulterior la Liceul Național din Iași) cu fermecătorul Ionuț Jder din trilogia sadoveniană. Era, ca acela: "fluture, flacără
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
cât solidaritate de grup. Elegii, câte un cântec simplu, câte un bocet în linie folclorică subliniază, încă o dată, consecvența de sistem, ideatică și afectivă, a unui poet autentic; efigie distinctă între atât de numeroșii confrați de astăzi. Fragmentele de proză poematică (intercalate în volumele esențiale) relevă virtuți de comentator estet; textele de aspect eseistic, frecvent apărute în România literară, întregesc imaginea unui "poet de duminică". PASIONALITATE ȘI FRANCHEȚE CAROLINA ILICA Debutul poetei, cu Neîmblânzită ca o stea lactee (1974), fusese un
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Tripticul dramatic al lui Pompiliu Păltănea -, demne de interes se arată contribuțiile teoretice dedicate artei dramatice: psihologia personajelor lui Molière e abordată de Pompiliu Păltănea, valorile universale ale tragediei antice sunt studiate de N. Bănescu și de I. Vârcol, configurația poematică din textele lui Ibsen îl preocupă pe Ovid Densusianu etc. În fine, foarte numeroasele recenzii - majoritatea partizane, judecând cu severitate literatura ce nu intră în câmpul opțiunilor revistei -, studiile de folclor și de limbă, contribuțiile de istorie și de estetică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290552_a_291881]
-
a „modelului”, întrucât și acum asemănarea nu provine din deficit de originalitate, ci din afinitate structurală, asumată cu multă cutezanță. Și prozatorul S. se situează într-un raport de continuitate cu poetul, cele două modalități de scriitură fiind consubstanțiale. Proza poematică din Cartea mirajelor, cum se intitulează un ciclu din volumul Textele de la Montsalvat (1997), anunța paginile din care se articulează prima carte „de proză” a scriitorului, Textele de la Monte Negro (2003), un fel de mic roman (care poate fi considerat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289806_a_291135]
-
cifre și date despre centre viticole, plaiuri, soiuri, producții, în loc să presare în pagină formule, grafice și tabele, în loc să compare bonitatea anilor în funcție de capriciile cli mei și m icrogeografia podgoriei, în loc, adică, de o abordare sec științifică, se refugiază tot în poematic, preferând să analizeze raporturile dintre licoare și băutori, pe o scară a timpu lui ce c oboară până la Grigore Ureche. Fiindcă, vedeți dumneavoastră, Cotnariul nu-i numai rodul unei Podgorii, ci o anume stare, poți să-l contești, dar n-
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
versul se modulează după o stare de spirit mai discretă, sugerând apropierea de religiozitate („sufletul se aruncă la poala Rugăciunii / se-ngroapă de viu și cerșește”), întoarcerea spre interogația propriului rost, spre credința în poezie. Atunci când scrie proză, M. evocă poematic istoria ori încearcă, ceva mai târziu, registrul satiric, ca în romanul Oameni nelocuibili (1996). Câteva piese de teatru și câteva culegeri de folclor din zona Munților Apuseni se adaugă la bibliografia acestui autor prolific. SCRIERI: Asfințit de vise, București, 1971
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288017_a_289346]
-
această funcție până în 2001, fiind urmat de Adrian Popescu. Revista nu și-a precizat programul de activitate, așa cum se procedează îndeobște. Abia în numărul 1/1971, când S. și-a schimbat formatul și periodicitatea, Aurel Rău semnează un mai mult poematic decât programatic Nou început de drum: „Înțelegem să contribuim la mai bine și la mai frumos, nu numai prin munca obscură de triere sau de perfecționare a textelor urmând să vadă lumina, ci, stăruitor, număr de număr, și prin obiectivele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289896_a_291225]
-
de penetrație considerabilă, scriitorul însuși personificând pentru lumea românească a acelor ani o conștiință cetățenească sublimă și tragică fără replică, un veritabil reper moral, ca un memento teribil, deseori de temut. În 1978, selectează, în Orion, din întreaga sa creație poematică textele pe care le consideră a fi ilustrarea „stărilor sufletești fundamentale - în epoci atât de diferite ale istoriei și ale vieții autorului implicată în istorie - cu evoluție imprevizibilă”; ceea ce vrea să sugereze, ca și întreg conținutul volumului, oarecare contradicții și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285792_a_287121]
-
redactor (1990-1992) și ca redactor-șef (1992-1993). A colaborat la „Transilvania”, „Vatra”, „Viața românească”, „Contemporanul - Ideea europeană”, „Contrapunct”, „România literară” ș.a. În contrast cu moda textualistă din anii ’80, M. scrie o proză parabolică, cu un epic redus, cu elemente fantastice și poematice, grefată pe tipare mitice și turnată într-o scriitură artizanală, uneori prolixă. Astfel, romanul În preajma legendei (1989) conjugă tema creației cu erosul și cunoașterea, descriind alienarea individuală și posibilitatea transcenderii. Susținut de o metafizică spiritualistă, provenită din simbioza dintre reverberațiile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288300_a_289629]
-
eter Luceafărul, dar sub formă domolită, pămînteană, nu rece, nu refrigerat, să fie muritor ca să poată intra În consonanță cu pneuma fetei...invocarea zeilor era urmată de manifestarea lor (autophneia)... Luceafărul eminescian. O interpretare transeontică. Schiță de Întabulare a perimetrului poematic Citim din Durând : „scobitura după cum admite fundamental psihanaliza e organul feminin” grota, ungherul În cazul nostru. Numai voința romantică de inversare a fost necesară pentru a se ajunge la considerarea „ungherului” drept un refugiu, un simbol al paradisului, cităm după
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]