189 matches
-
și să apropie inimile într-o caldă înfrățire, așa precum a-nțeles-o măreața antichitate creînd mitul lui Orfeu.”, afirma cu ani în urmă GEORGE ENESCU. Ei bine, între cele două puncte fixe ale existenței sale pământești, întocmai ca vestita poetesă a lui PACINI - Saffo -, HARICLEEA DARCLÉE, pe lângă traiectoria unică de interpret de operă pentru care s-au creat opere și care a creat, la rândul ei, identități lirice de o singularitate izbitoare, a descris cu multă forță însuși locul geometric
ELOGIUL DEMNITĂŢII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377758_a_379087]
-
vorbească toți odată: -Americanule, am încurcat-o! -Până aici ne-a fost, putem spune că ne-a sunat ceasul! -Ce-i, pezevenghilor, vă obișnuiseră să arătați ca acum cincizeci de ani, nu vă mai place înfățișarea voastră adevărată?! -Mi-e frică! -Hai, poeteso, încântă-ne acum cu versuri, dacă-ți mai dă mâna! -Lăsați-o în pace, e și ea la fel de înfricoșată ca noi toți! -Flower-Power, să nu leșini, fii bărbată! -Fraților, ăsta-i Styxul, ce mai! -C'est fini la comédie! ...Și tot
CAP.9 (PARTEA A II-A) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1675 din 02 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372112_a_373441]
-
francezi. Între anii 1966 și 1968 a tradus și comentat 60 de poeți francezi contemporani, la postul de radio Europa Liberă. În 1970, este distribuită de regizorul Eric Rohmer în filmul Genunchiul Clarei, în care interpretează rolul feminin principal, o poetesă din Est. În 1972, la Londra, produce ea însăși un film de mister și parapsihologie, intitulat Bilocation, încoronat cu un premiu la Psychic Film Festival, New York-Montreal. C. își traduce singură în limba franceză poeziile, pe care le adună în
CORNU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286427_a_287756]
-
faptei, București, 1973; Amintirea miresmelor, București, 1977; Smalțuri, București, 1979; Sanctuar tulburat, București, 1986. Traduceri: Horváth Imre, Taina apei, București, 1958. Repere bibliografice: Nichita Stănescu, „Despre copilărie”, GL, 1957, 16; Paul Diaconescu, Inconsecvențe, CNT, 1957, 17; Aurel Martin, Două tinere poetese: Doina Sălăjan și Violeta Zamfirescu, „Tânărul scriitor”, 1957, 8; Paul Georgescu, Primăvara curată, CNT, 1957, 40; Al. Andriescu, „Confidențe”, IL, 1957, 9; Vicu Mîndra, „Confidențe”, „Scânteia tineretului”, 1957, 2 651; Victor Felea, Două cărți de poezie, ST, 1957, 10; Ana
SALAJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289442_a_290771]
-
Mizeriile literaturii, Critica literară și răspunderea morală, Două tipuri filosofice), George I. Duca (Petre Neagoe), Mihai Moșandrei (Sensul naturii în artă, Poezie și critică, Poezia și dl Călinescu, Câteva idei limpezi despre poezia obscură), Petru Comarnescu (Contesa Anna de Noailles - poetesă a trăirii solemne, Paul Valéry și Parisul), Pericle Martinescu (Amiel sau Despre incurabila tristețe, De la Byron la Malraux), Octav Șuluțiu (Între Molière și Caragiale) ș.a. Compartimentul literaturii originale este, în această etapă, de asemenea mai bogat. Sunt găzduite numeroase nuvele
VREMEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290654_a_291983]
-
Falanga”, „Revista scriitoarei”, „Cuget clar”, „Adevărul literar și artistic” sau, în Ardeal, „Societatea de mâine”, „Patria”, „Utopia”, „Darul vremii”, „Hyperion”, „Gazeta Transilvaniei”, „România tânără” (pe care o va redacta alături de I. Hașeganu la Brașov, în 1942-1943) ș.a. Primele versuri ale poetesei corespund claustrării într-un univers fragil, al mâhnirii solitare, rostirii muzicale, suferinde, în „poze” adolescentine, puse sub semnul grației imitative. Cu urme simboliste, poemele de mai târziu cultivă dispoziția meditativă (Ghețarul, Izvorul, Termitele), gustul himericului, al vetustului medieval, discreta cochetare
BUZDUGAN-HASEGANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285971_a_287300]
-
terenurile de joacă precum roiurile de albine, despre vieți fără griji și despre bucurii eterne. Scrierile lui Alice aveau finaluri fericite. Alice scris despre orice, numai despre ea nu. Despre ea nu voia să vadă scris nici un rând. Bunica ei, poetesa Norma Meyer, nu era de acord cu ea. Atunci când nu era în vreun spital pentru spălături stomacale sau în stare de prostrație din cauza medicamentelor antidepresive, bunica îi verifica urmele de lacrimi de pe obraji. Număra colile de hârtie boțite și-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
știa că însemna că bunica urla pe dinăuntru și că, imediat după încheierea discuțiilor, avea să bea până la pierderea cunoștinței. John a scos-o pe Alice la o cafea, sperând c-avea să afle și alte amănunte din viața marii poetese. Bărbatul se întreba ce părere avea Alice despre scrisul ei prin comparație cu poeziile bunicii. Alice și-a ascuns opera de el până când, două luni mai târziu, John i-a dat papucii. Abia atunci l-a cadorisit cu un rând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
chiar cu bucurie - de pildă să-i dea copilului biberonul - Alice se cocoșa de spate, mușchii gâtului i se încordau, iar palmele îi transpirau. După ce bunica s-a împușcat, mama lui Alice a reluat coșmarul de a fi progenitura unei poetese, în vreme ce Alice suferea din cauza rușinii de a vedea în moartea bunicii un act inevitabil, ba chiar aproape o ușurare. Amândouă au trecut prin toate etapele doliului, inclusiv prin aceea pe care nimeni nu îndrăznește s-o pomenească: copiii unui sinucigaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
începuse să se umfle atât de repede încât nici nu mai știau pe ce să cheltuiască banii, John fusese la fel de încântat ca și ea. Bărbatul îi fusese alături la fiecare pas de pe chinuitorul drum către succes și întotdeauna o numise poetesa lui. Se angajase la o companie de asigurări - un post care nu-i plăcea în mod deosebit - astfel încât să aibă un salariu constant care să intre în casă. Astfel încât Alice să aibă posibilitatea să continue să facă acel lucru pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Ședința Totdeauna mi-au plăcut blondele fără condiții. Îmi placi, probabil pentru că ești blondă însă și pentru că ne asemănăm! Știam demult, mai bine zis pronosticasem că ne vom întâlni. Aveam presentimentul că îmi va fi destinat să fii poetesă. Ești realistă și-ți trăiești suprarealismul din fiecare clipă știută și împlinită în exagerări nemărturisite... cum parfumul mierii de coriandru se adâncește molcom în respirație, cum o amintire, transformată în visare permanentă, separă cele două planuri. De fapt totul se
?edin?a by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83735_a_85060]
-
ca și asupra Buharei, și care merge apoi să se piardă În deșert, nici o mare nefiind vrednică să-i primească apa. Ai cuvântat frumos, fie ca gura ta să se umple cu aur, spune Nasr, după cum Îi stă În obicei. Poetesa se apleacă deasupra unui taler imens, plin cu dinari de aur, Începe să vâre monedele, una câte una, În gură, În vreme ce asistența numără cu glas tare. Atunci când Djahane Își Înăbușă un sughiț, gata să se Înece, Întreaga curte, În frunte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Pur și simplu îl lași să se sedimenteze, imagine cu imagine, albăstriul ftizie al Pădurii de mesteceni, griul perlat al Dueliștilor, roșul murdar al Iluminării, vernilul și sepia și brunul celor Cinci seri. Ei, da. Îmi place să te ascult, poeteso. Țin minte cum la ceaiul ăla de la care ne cunoaștem ți-am zis, ca să fac pe nebunul: "Nu cred că există în lume un lucru mai ridicol decât să fii poet." Iar tu mi-ai răspuns imediat, ca și cum te gândiseși
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cunoaștem ți-am zis, ca să fac pe nebunul: "Nu cred că există în lume un lucru mai ridicol decât să fii poet." Iar tu mi-ai răspuns imediat, ca și cum te gândiseși de multă vreme la asta: "Ba există: să fii poetesă." Și prima dată când am fost la tine mi-ai arătat tăieturile tale din reviste, mai ales din Luceafărul. Păcat că mi le-ai arătat doar și că nu m-ai lăsat să le citesc. Mi-ai arătat și placheta
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
tăiata de jur-Împrejur a viziunii, Înconjurat de pelerinii acelor de ceasornic, levitînd printre narcotice orchestre , bat tobele , ridicînd un nor de praf din care nu reușesc să mă ridic. Simt mirosul de femeie nebotezată venit din hainele grele ale bătrînei poetese, Simt mirosul de piele Încinsă al tobelor ce bat În cutia craniană, răsunînd În scrinul maeștrilor, aud ucenicii batînd pe nicovală pielița de fată mare a bătrînei visătoare, care ar putea să-mi fie mamă. ...Dar o mamă nu face
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
sărbătoare și-ți voi semăna-n măruntaie toată vrăjitoria și toată tehnica Încuibată-n aur și safire, te voi Învăța tehnica poemului adevărat pe care numai noi poetele bătrîne o cunoaștem pe de rost." Și-n patul de brocart bătrîna poetesă mi-a străpuns, cu gheara sa lungă, roza inimii, urinînd, mai apoi, Îndelung ca o iapă bătrînă... Am țipat pînă cînd am simțit că mi s-a Întors din sărbători moartea ca o lucrătură de mînă, moartea În ritmul căreia
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
manieră alegorică trebuie privită și acțiunea Circei de a-i transforma pe bărbați în animale, pasiunea degradându-l pe om, deposedându-l de rațiune, de ceea ce este caracteristic firii umane. Lauda adusă studiului literelor nu putea lipsi, de aceea evocarea poetesei romane Cornificia îi prilejuiește autorului șansa de a le lăuda pe femeile care se dedică cunoașterii marilor poeți. Femeile care nu au încredere în forțele proprii ar trebui să se simtă rușinate, naratorul mergând mai departe și afirmând că dacă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
manieră alegorică trebuie privită și acțiunea Circei de a-i transforma pe bărbați în animale, pasiunea degradându-l pe om, deposedându-l de rațiune, de ceea ce este caracteristic firii umane. Lauda adusă studiului literelor nu putea lipsi, de aceea evocarea poetesei romane Cornificia îi prilejuiește autorului șansa de a le lăuda pe femeile care se dedică cunoașterii marilor poeți. Femeile care nu au încredere în forțele proprii ar trebui să se simtă rușinate, naratorul mergând mai departe și afirmând că dacă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
cea ce nu faci după al nouăzeci și doilea număr al Dimineții, care te aruncă din start În abisurile nostalgiei. Doina Donciu semnează un articol scurt, dar foarte Încărcat de sensibilitate. Printre repetate sughițuri și Înlăcrimări, această pentru totdeauna viitoare poetesă de o mare simțire ne spune că „a fost odată... un singur loc În care puteai să fii liber”. Numaidecît m-am gîndit emoționat la baie. Dar nu: „acela al sentimentelor”. Locul nu mai e liber, ne informează Doina, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
depistez un titlu pastoral piscicol: „Războiul pentru rîme”. Articolul, excelent scris, zugrăvește un fel de război fratricid, Între pescari, care a inspirat vechea zicală românească Dau un cal pentru o rîmă. Tot În spațiul rîmelor poposește, În Dimineața, o groaznică poetesă FDSN, psihiatră de Tulcea, doamna Elena Preda, care-și cîntă partidul. „Am traversat a doua fază a limbajului de lemn”, spune ea. „FDSN-ul Își propune o creație În domeniul limbajului.” Mai creație decît domnul președinte, În faza a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
lui de pelerin în jurul mobilelor din interior. Spune-mi ce invitați avem, acum, în salonul de oaspeți? Îmbufnată de dialogul anterior, doamna lăsă trecerea unor secunde bune, înainte de enumerare: În living, se află câteva dintre prietenele mele, pe urmă, timida poetesă, care, totdeauna, șede, ascunzându-se lângă șemineu, Fernanda cu soțul ei, inginerul feroviar... De asemenea, o tânără hippy, adusă de îndepărtatul tău nepot. Ei! și directorul de la colegiu... Profesorul o fixă cu gândul aiurea peste lentilele rotunde ale ochelarilor. Întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
se gândise și la cel mai rău caz. Duci viața de acum, am reluat eu, mai mulți ani. Îmbătrânești. Petrecerile se vor rări, apoi vor înceta. Ce vei face? Nu te-ai putea salva decât dacă ai fi o mare poetesă și ai descrie în versuri frumoase viața ta de curtizană, ca Bilitis, exprimând în esență ideea că așa ai înțeles tu datoria ta de femeie, să luminezi viața bărbaților încătușați de familii și să ți-o trăiești pe-a ta
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ne împiedică să scriem! Nu pe unul, pe o mulțime! Foarte grav! Și încă nu se știa ce-o să spună prozatorul "tradus în cincizeci de limbi" și numeroșii lui susținători printre care mă număram. Tăcea încă. Ce-o să spună vestita poetesă, îndrăgită de I.C., susținută și popularizată intens? Se va ridica si ea împotriva secretarului general? Și nenumărați alții? Întrebări care apăreau la orizontul gândirii lui I.C. și la care, scriind, desigur că reflecta... Se luă o pauză de o jumătate
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și că chiar dacă ar fi fost împins în fruntea noastră Amăicălițului, va continua apoi împotriva acestuia până la victoria finală... Un activist surveni și îi spuse în șoaptă că era invitat la tovarășul I.C. Iată deci... O abordai atunci pe populara poetesă și alte personalități care pe lângă că le elogiasem sistematic în ultimii trei ani în revistă, cu mulți mă și împrietenisem în desele mele vizite la București. Poetesa izbucni în râs când îi formulai ipoteza cu Amăicălițului, îmi puse mâna pe
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
că era invitat la tovarășul I.C. Iată deci... O abordai atunci pe populara poetesă și alte personalități care pe lângă că le elogiasem sistematic în ultimii trei ani în revistă, cu mulți mă și împrietenisem în desele mele vizite la București. Poetesa izbucni în râs când îi formulai ipoteza cu Amăicălițului, îmi puse mâna pe braț și mă ironiza: Ioane, tu ai fi foarte inteligent dacă n-ai fi prea inteligent. Fii atentă la ce spui, o avertizai, când o să iei cuvântul
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]