286 matches
-
RL, 1994, 6; Ioan Moldovan, „Manulalul bunului singuratic”, F, 1995, 2; Radu Cernătescu, Spre fericitul nicăieri al textualismului, LCF, 1996, 6; Dan Silviu Boerescu, Prietenii mei scriu versuri, LCF, 1996, 15; Ioan Holban, Un neoromantic, RL, 1998, 50; Marin Mincu, Poeticitate românească postbelică, Constanța, 2000, 433-435; Grigurcu, Poezie, I, 289-295; Popa, Ist. lit., II, 634; Rotaru, O ist., V, 505-506; George Vulturescu, „Cartea urmelor”, PSS, 2002, 3-4; Vasile Spiridon, Poezia - nevindecată rană, CL, 2003, 5; Mircea A. Diaconu, Niște poeți și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286412_a_287741]
-
LCF, 1999, 23; Marin Mincu, Un douămiist întârziat, CNT, 1999, 47; Adrian Alui Gheorghe, Poezia de după eclipsă, CL, 1999, 11; Nicoleta Ghinea, Un alt fel de morală, RL, 2000, 2; Cistelecan, Top ten, 175-177; Grigurcu, Poezie, II, 541-545; Marin Mincu, Poeticitate românească postbelică, Constanța, 2000, 531-534; Lefter, Scriit. rom. ’80-’90, III, 277-280; Vasile, Poezia, 299-302; Marius Chivu, Vinicius uncool, RL, 2003, 23; Firan, Profiluri, II, 331-332. C. M. B.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290577_a_291906]
-
o dată sofisticate ale unui secol tehnocratic și realizarea contactului generativ cu proza nouă, pe de alta. Referirile analitice din eseul Noul Roman francez, un roman poetic, disting, față de conceptul mai larg al „noului roman” de la începutul secolului al XX-lea, poeticitatea prozelor din deceniile următoare: Nathalie Sarraute, Alain Robbe-Grillet, Michel Butor, Claude Simon, François Mauriac ș.a., derivată din specificitatea poeziei moderne care, ca și romanul poetic, nu comunică informații, nu instruiește, nu descrie și nu povestește. Într-o astfel de literatură
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288067_a_289396]
-
bibliografice: Eugen Simion, „Poeme”, LCF, 1970, 4; Ilie Constantin, „Poeme”, RL, 1970, 31; Laurențiu Ulici, „Poeme”, CNT, 1970, 34; Radu Cârneci, „Poeme”, ATN, 1970, 11; Horia Bădescu, „Poeme”, ST, 1970, 11; Sorin Titel, „Spațiul continuu”, RL, 1973, 1; Aurel Sasu, Poeticitatea romanului, ST, 1977, 8; Alexandru Condeescu, „Modernii, precursori ai clasicilor”, LCF, 1983, 5; Adrian Marino, „Poietică și poetică”, TR, 1983, 10; Florin Manolescu, „Poietică și poetică”, CNT, 1983, 15; Marian Papahagi, Stendhal - contemporanul nostru, TR, 1985, 43; Adrian Marino, Lecturi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288067_a_289396]
-
nivelul limbajului, P. relevă esențialul: lupta creatorului cu verbul, dând poeticii sale un marcat caracter agonic. Tehnica eminesciană devine participantă activă la procesul de generare a universului poetic - fapt neglijat în genere de comentatori. Se conturează astfel un etalon de poeticitate, care în cea de-a doua carte este repercutat asupra poeziei românești, privită de la scara secolelor și a epistemelor, de unde se disting doar reliefurile esențiale. Se decupează trei zone sau vârste distincte, care nu se suprapun cu etapele cronologice instituționalizate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288787_a_290116]
-
un anumit punct de observație, despărțirea lui Nichita Stănescu de Eminescu ia forma abandonării metaforismului de fibră romantică. Privit din alt unghi, procesul se înfățișează ca un viraj în direcția metalingvistică. În studiul consacrat lui Ion Barbu, labilitatea conceptului de poeticitate este pusă în relație cu mutațiile modelului general al devenirii în secolul al XX-lea. E vorba de trecerea de la modernism la postmodernism, ca paradigme culturale, definite de P. drept de-structurare și, respectiv, restructurare a categoriei individualului. Situată în funcție de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288787_a_290116]
-
și viteza discursului, să instituie o atmosferă și, mai ales, să sugereze stări sufletești. Relatările lui despre întâmplări vechi ori recente, narațiuni adesea melodioase, își asociază magia amintirii și penumbrelor; vocația rapsodică se lasă invadată de filoane lirice impresive, de poeticitatea subconversației, mai exact de indicibilul minutelor de reverie. Pe scurt, în Sadoveanul tuturor vârstelor fuzionează observatorul multiobiectual și gânditorul negrăbit; tipic, faptele, întâmplările și ecourile lor surse de posibile compoziții devin literatură după o relativă gestație, după ce s-au decantat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
sunt o dovadă de măiestrie literară inegalabilă, dar și de adâncă cunoaștere a tuturor detaliilor din viața pământească a Starețului Paisie de la Neamț (Paisie Velicikovski, 1722-1794). Limba română în care este scris romanul este de o gingășie și de o poeticitate care face ca, lectura lui să fie o încântare prea curând sfârșită. Ediția revăzută și completată a acestui roman a apărut în 2006, la editura „Universul” din Chișinău, ceea ce-l face mai greu de găsit. Pe când o nouă ediție românească
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
important pentru furnica noastră e faptul că a umblat, a încercat, a căutat, ceea ce până la urmă „se cheamă că a trăit și ea, nu?”. Valoarea imensă a povestirii nu constă desigur în firul epic, aproape inexistent, de altfel, ci în poeticitatea fără egal a limbajului (specifică lui Ion Druță) și mai ales în puterea de simbolizare a întregii imagini, care nu este în fapt, decât o delicată metaforă a existenței omenești. Un rezumat al întregului nostru peregrinaj pământesc, scris cu delicatețe
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
doi narează în același registru, însă la Sadoveanu există mai mult epic. Dar ca și la Creangă, epicul se transformă în poetic. Apropo de poetica romanescă, foarte bine surprinsă de R.M. Alberes în Istoria romanului modern, acum se vorbește despre poeticitate, despre lirism ca despre o dimensiune modernă a romanului. Iată că și aici suntem sincronizați cu ce se întâmplă în "romanul modern", cu mitopoietica. Cât despre "rostirea cu voce tare", aș dori să-l amintesc pe Cervantes, care își citea
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
148-152; Raicu, Contemporani, 156-160; Iorgulescu, Ceara, 166-169; Marin Mincu, Un discurs al „absenței”, LCF, 1985, 42; Negrici, Introducere, 115-120; Dan C. Mihăilescu, „Omul fără voie”, LAI, 1994, 24 octombrie; Ulici, Lit. rom., I, 165-167; Dicț. analitic, II, 220-223; Marin Mincu, Poeticitate românească postbelică, Constanța, 2000, 279-283; Popa, Ist. lit., II, 580-581; Dicț. scriit. rom., IV, 778-780. A. St.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290601_a_291930]
-
două componente ale scrisului său nu se pot despărți. Dialectica limbajului poetic (1986) investighează raportul limbă-limbaj-poezie, constatând că textul poetic este ghidat semantic de un sens matricial, că poezia nu trebuie decodată niciodată în accepția matematică a termenului și că poeticitatea este element comun emițătorului și receptorului. Vocația de teoretician al limbajului poetic se confirmă și în Mutații paradigmatice în evoluția limbajului poetic românesc (1998) sau în Insurecția respectuoasă (2000), unde se realizează, pentru prima oară, un inventar de paradigme individuale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286694_a_288023]
-
aria noastră literară. Am luat astfel în discuție, atât în capitolele teoretice, cât și în portrete, opera poeților care au contribuit la formarea paradigmei optzeciste care, unind spiritul critic cu cel sincronic, a impus, nu numai un nou model de poeticitate, clasicizat acum, ci un nou tip de discurs poetic și (de ce nu?) cultural. La întrebarea dacă mai cred în generații literare cred că am răspuns. Aș mai adăuga că aceste generații rămîn importante în timp doar prin cei 3 4
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Postpost-moderne. În secolul XX, criminal și post-criminal, Occidentul a creat postmodernitatea și postmodernismul, care să slujească ideea războiului de atunci. Azi, postmodernismul nu mai e suficient. Trăim un alt război. Mi se pare că post-hipnotismul corespunde noului om, noii sale poeticități, altoită pe globalism. Post-hipnotismulmeu e o întreagă filosofie, pe care eu o reduc la următoarele idei: Dacă în urmă cu mai bine de optzeci de ani postmodernismul, început în anii 1920 (trecând prin dezvoltările filosofice ale unor Derrida, Baudrillard, Foucault
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
în scrisori de familie, îngr. și introd. George Sorescu, Târgu Jiu, 1999; ed. Slatina, 2001; Bucur, Poeți optzeciști, 196-198; Cistelecan, Top ten, 99-101; Dicț. esențial, 772-777; Dimisianu, Lumea, 186-190; Ghițulescu, Istoria, 307-314; Micu, Ist. lit., 408-410, 496-497, 686-689; Marin Mincu, Poeticitate românească postbelică, Constanța, 2000, 172-181; Mihai Cimpoi, Critice, I, Craiova, 2001, 97-102; Cristea-Enache, Concert, 44-46; Romulus Diaconescu, Condiția umană în dramaturgia postbelică, Craiova, 2001, 127-210; Manolescu, Lista, I, 162-172, II, 341-344, III, 262-265; Popa, Ist. lit., II, 486-496; George Chirilă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]
-
RL, 1999, 50; Marian Victor Buciu, Prin pușcăriile graiului, VR, 1999, 12; Cărtărescu, Postmodernismul, 149, 153, 156, 311, 382-385, passim; Ion Stratan, PRA, III, 1432-1448; Cistelecan, Top ten, 15-17, 160-162; Bucur, Poeți optzeciști, 204-208; Grigurcu, Poezie, II, 437-452; Marin Mincu, Poeticitate românească postbelică, Constanța, 2000, 389-393; Traian T. Coșovei, Eu știu că în actul trei se va trage, CNT, 2001, 51-52; Grigor, Moromete, 138-140; Lefter, Scriit. rom. '80-90, III, 179-182; Manolescu, Lista, I, 369-374; Cristea-Enache, Concert, 99-103; Pop, Viață, 234-238; Popa
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289971_a_291300]
-
Constantin-Liviu Rusu, „Talentul, cultura și caracterul locuiesc în același ținut” (interviu cu Cristian Simionescu), DL, 1998, 31; Cristian Simionescu, PRA, II, 797; Mircea A. Diaconu, Fețele poeziei, Iași, 1999, 109-114; Grigurcu, Poezie, II, 371-383; Dicț. analitic, III, 32-33; Marin Mincu, Poeticitate românească postbelică, Constanța, 2001, 291-292; Popa, Ist. lit., II, 651-652; Valentin Talpalaru, „Ținutul bufonilor”, DL, 2003, 1; Alexandra Olivotto, Totalitarismul stilului, RL, 2003, 20; Gheorghe Grigurcu, Bufonul și nebunul, RL, 2003, 40; Lucia Simona Dinescu, „Ținutul bufonilor”, OC, 2003, 183
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289685_a_291014]
-
mondial. În volumul Receptarea poetică (1980) perspectiva lingvistică, bazată pe teoria lui Roman Jakobson despre funcțiile limbii, acceptă și perspectiva axiologică. Punctul de vedere original constă în a considera că nu numai funcția de autovizare a mesajului este responsabilă de poeticitatea lui, așa cum consideră lingvistul american, ci și toate celelalte funcții ale limbii (referențială, expresivă, metalingvistică etc.) se modifică, generând poeticitate. Trecând la receptare, sunt urmărite efectele pe care diferitele modificări ale funcțiilor limbii le produc asupra lectorului: senzorial-perceptive, imaginative, participativ-afective
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288126_a_289455]
-
axiologică. Punctul de vedere original constă în a considera că nu numai funcția de autovizare a mesajului este responsabilă de poeticitatea lui, așa cum consideră lingvistul american, ci și toate celelalte funcții ale limbii (referențială, expresivă, metalingvistică etc.) se modifică, generând poeticitate. Trecând la receptare, sunt urmărite efectele pe care diferitele modificări ale funcțiilor limbii le produc asupra lectorului: senzorial-perceptive, imaginative, participativ-afective sau de surpriză, tensiune etc. Perspectiva axiologică se sprijină pe paradoxul kantian al judecății de gust: „judecata de gust este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288126_a_289455]
-
de activități umane deja constituite, demonstrativul, argumentativul, prescriptivul, descriptivul, narativul, conversaționalul. Pentru textul poetic (literar) autoarea adoptă categoria estetică a „autoformativității”, generatoare a unei activități pentru care forma devine scopul însuși al acțiunii formative. Imaginarul, una dintre categoriile fundamentale ale poeticității, se bucură de o atenție specială, stabilindu-se câteva premise filosofico-estetice pentru o logică a imaginarului. O ultimă problemă discutată este intertextualitatea. Este propus un model al intertextualității, luându-se în considerare atât producerea de texte (relația autor-text) și receptarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288126_a_289455]
-
au nici un gând rău. Este poetesa pădurii, Carmen Sylva, "Carmen das Lied und Silva der Wald", cum apare pe poetica emblemă din care și-a făcut ex libris. Întoarsă la castel, ea și-a povestit plimbările și reveriile cu o poeticitate savuroasă, plină de prospețime și blândețe. Este cea mai frumoasă poveste pentru copii din câte se vor fi scris, într-atât tablourile de natură și paginile emoționate alternează în chip fericit. Peleșul devine un personaj însuflețit și colorat cu o
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
și semnele erei informatice, într-un „mesianism” al civilizației postmoderne. Dacă La țărmul clipei a părut criticii o carte „impersonală”, tributară unor convenții asociative, trebuie remarcat că în volumele ulterioare C. rămâne fidel dimensiunii ludice a poemului, pe fondul unei poeticități de tip reflexiv, înclinată către limbajul speculativ și „spiritul geometric”. Abundă termenii din geometrie, tehnică, cibernetică, mărturisind o receptivitate acută față de suflul vremii și, în egală măsură, angoasa produsă de invazia tehnicismului. Obsesia timpului străbate textele și deschide terenul reveriei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286380_a_287709]
-
are dreptate atunci când afirmă, într-o telescopare critică pudrată apoftegmatic, că, "de la viziunea globală, simbolică, până la stilul constant metaforic, nuvelistica lui are înfățișarea de poeme în proză" (1971: 321), există, în opinia mea, cel puțin o excepție parțială de la regula poeticității intrinsece a prozei macedonskiene. Dedicată mamei scriitorului, nuvela Pe drum de poștă (prezentă în volumul Cartea de aur, publicat în 1902) descrie cavalcada unui drum de la Craiova la București, făcut de un copil însoțit de mama sa, în speranța că
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
mișcă enigmatic, hiperbolic ori microscopic, într-o plasmă. [...] Observația și descrierea, voit neselective, sunt forme de recuperare a omogenității prin cumul, prin aglutinare fabuloasă. Viziunea e stilul" (2006: 74-75). Dar să nu ne lăsăm amăgiți de dulcea otravă a criticii: poeticitatea magic-vizionară, de roman sud-american, a prozei cărtăresciene dublează, în chip fericit, un tempo al narațiunii alert și o artă a construcției epice seducătoare. Nuvelele și romanele lui Cărtărescu pot fi citite la mai multe niveluri și pot fi interpretate din
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
întreprinderi umane): „cât de sarbede, de pompoase și nule sunt toate arhitecturile filosofice, cât de penibilă și luătoare în râs gândirea exactă și prețioasă”. Schimbarea ironică a îndemnului heliadesc cunoscut, în Faceți greșeli de gramatică (s.n.) spune destul despre interpretarea poeticității limbajului în funcție de așa-numitul, astăzi, écart, - distanțare de norma comună. Privită prin grila programului avangardist, o astfel de lectură indică, evident, momentul negației și al rupturii, în alianță cu afirmarea noului („Mereu inedit” - cere poetul în 75 H.P.), a invenției
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]