8,144 matches
-
vechi înotând pe firul gălbui al unui păr împietrit văd. Aș vrea să fiu și mai musculos. De fapt, erudiția e un exercițiu necesar de absorbție, Împrospătează mintea, Lărgește inima. Cu cât mă adâncesc în actualitate, cu atât mă apucă pofta de lucrurile necesare ale poeziei. Coc în mine atâtea strategii, Aș fi nebun să nu încerc. Îmi făgăduiesc în fiecare dimineață plăcerea asta, Seara amân. Ziua trece foarte greu și Mă încearcă o spaimă cumplită, căci râvnind spre înălțimi prea
În lumina tot mai clară a viziunii mele despre poezie by Constantin Iftime () [Corola-journal/Imaginative/4224_a_5549]
-
ca șerpii în toamna aia. peste drum de târgul de vechituri, în cafeneaua micuță din Karlsplatz în care am tânjit și am râs tu ai înhățat un pachet de țigări uitat pe masa de lângă noi, apoi le-am fumat cu poftă și-am râs vorbind despre boală și despre ruinele unor sinucideri din care ieșeam cu capetele bandajate râzând și clipa de atunci atârnă lângă mine în aer pot să întind mâna și s-o ating cineva crăpase puțin o ușiță
O după-amiază în Karlsplatz by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/4540_a_5865]
-
la ora opt și jumătate Lângă tine în pat A deschis Dimineața ochii, Ochi mari și însoriți, Ți-a descoperit prin plapuma ceții un picioruș plin de sex appeal, Te-a privit prin oglinda ei și ai existat Plin de pofte „as usual” și uitând Amănuntul birocratic al nunții de conveniență Cu bătrânețea, Fie ea nuntă catolică, fie ea foarte, foarte catolică Și foarte absolut de relativă Deocamdată. Grandomanie Cine sunt se naște în continuare. Ce am fost nici nu s-
Poezii by Riri Sylvia MANOR () [Corola-journal/Imaginative/4948_a_6273]
-
Mircea Petean xxx ce faci acolo pe întuneric - am poftă de scris atunci du-te și scrie și lasă-mă pe mine să dorm iar când mă voi trezi să-mi fie gata cafeaua - ai priceput mai încape vorbă cuvântul tău e Lege pentru mine eu sunt deja la a
Poezii by Mircea Petean () [Corola-journal/Imaginative/4930_a_6255]
-
pare sedus de freamătul pur al rostirii dincolo de liniștea spartă de cuvintele rostite în toate idiomurile limbile și dialectele pământului el contemplă nestingherit albul tăcerii xxx încetul cu încetul în anii din urmă pe măsură ce pierdui din voluptatea scrisului exacerbată de pofta nebună de literă plumbuită dobândii voluptatea rostirii în marginea ei când nici nu te-aștepți se cască abisul tăcerii un copil - același căruia îi plăcea să așeze bănuți pe șine și să-i contemple calzi turtiți în palmă după ce trenul
DIMINEȚI LIGURE by Mircea Petean () [Corola-journal/Imaginative/6495_a_7820]
-
căpriorul rătăcit. Dar poetul? Desculț, flămînd, cu hainele numai zdrențe Cerșea la poarta dinspre nord, pe acolo pe unde intrau în oraș Învingătorii. Toți îl loveau cu coji de fructe, cu semințe de vorbe, El le prindea din zbor, multă poftă de viață îți trebuie Ca să pui în cuvinte tot ce prisosește de la masa de seară, Să împarți adevărurile și cu cîinii, oscioare pe care firișoarele de viață Stau ca viermii care se visează fluturi. Cu limba pe aer scria Cîntecul
Cum a dispărut orașul grecesc Cnossos sau Poetul bătrîn își declamă faima by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6512_a_7837]
-
de pieritoare se dovediseră a fi fost... Trecuse bine de pragul amiezii, când Anghel Furcilă, sătul de-atâta hălăduit prin vie, s-a îndurat să iasă din ea, aproape de nerecunoscut. Avea într-însul o sprinteneală, o bună dispoziție și o poftă de viață nemaivăzute. A mai aruncat o privire de jur-împrejur și, nedând de ceeea ce se aștepta, țopăind zglobiu cu ciomagul de ulm în mână și continuând să rupă îngânat, în voie, crâmpeie de cântece care-i mergeau la suflet
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
copiii, încă de dimineață, după căutări disperate prin casă și magazie, prin curtea din dos și prin grădină, prin sat, pe malul Dunării și pe deal la gropile de pământ, negăsindu-l în nici un loc, îl dăduseră dispărut. Abătuți, fără pofta de a mai scoate un cuvânt, de parcă s-ar fi dărâmat cerul pe ei, cotrobăiră prin odaia unde el își făcuse veacul, sluțit de suferința neștiută, și în care nu mai intraseră de un an. Un indiciu cât de neînsemnat
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
agresiv și îmbrăcată întotdeauna în culori țipătoare. Avea un râs în cascadă care atrăgea și o gură cât o șură, când se punea pe vorbit nu se mai oprea, așa cum nu se putea stăpâni să mănânce cât pentru trei. O poftă de mâncare și de viață cum rar îi fusese să vadă! Se împrieteniseră dintr-o dată și se ajutau una pe alta. Cecilia o mai ținea pe asta mică la ea când ieșea din tură. Era asistentă medicală la Polizu, la
Mafalda by Ioana Drăgan () [Corola-journal/Imaginative/6870_a_8195]
-
Purtînd grea coroniță de smaralde sub înalta Boltă prin care veșnic fluturii fac tumbe Și îngerii își puricesc la subsuoară Aripile și-apoi ațin prin ganguri sumbre Calea fecioarelor și-n taină le doboară Și le iubesc bezmetici, plini de pofte, Pentru că ele nici să zică pîs În stare nu-s, făcîndu-se de rîs, Și mai spunînd că totul doar un moft e. Așa că Dumnezeu vede și iartă, Sorbind din ceașca lui cafeaua fiartă...
Poveștile n-au timp să se sfîrșească… by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7151_a_8476]
-
rug aprins de-amurg se perpelea, Cu fesele roșind mereu mai tare De-atît extaz și-atîta încîntare. Șopîrle moi se cotileau să-și lase Alături coada fină de mătase, Ca o dovadă că au fost și ele Pe-acolo, suferind de pofte grele, Și bulburucii forfoteau pe prundul Izvoarelor înfiorate-n gîndul C-or să le-nțepe solzii, fără veste, Abia acum, la capăt de poveste, Cînd vraja, risipită, nu mai este...
Zmeul și Zmeura by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7124_a_8449]
-
-ți inima abia acum suntem sinceri cu tine abia acum disperarea ta ne atinge ca mierea ne linge cuminte pe frunte indiferența ta e o bătaie din aripi după ce tai capul găinii și ea zboară lăsând urme de sânge și poftă în gura tăietorului ai fost ieșirea noastră de incendiu dragă poetă Psalm Eu n-am liniște până când n-o să țâșnească Din tine lumina ca un smoc de vipere gata să îndure Beau un icetea în cinstea ta Glumesc cu prietenii
Poezie by Aida Hancer () [Corola-journal/Imaginative/7381_a_8706]
-
printre icnetele - icrele mele cu o atât de violentă și scurtă viteză! Pentru vânatul sub apă ochii tăi sunt un banc mișcător de cearcăne pielea mea o meduză zburătoare ... Chiar vrei o arbaletă să treci cu o scurtă viteză prin pofta mea îndelung înotătoare?! Bătălie Iubitei mele Tin În acea noapte am pus ceasul să sune. A sunat o salvă de tun pentru o bătălie pe viață și moarte. Am ieșit desculțe în platoșele pielii gata de luptă. Două greșeli miniatură
Poezie by Ioana Crăciunescu () [Corola-journal/Imaginative/7449_a_8774]
-
o cărare fierbinte. Să fi cerut o bere rece la Izvorul Rece era de prost gust - să-ți las numărul de telefon pe un șervețel era o impolitețe ... Mâna ta mă tăia cu precizie, adunam între coapse lingouri de ceață, pofta devenise tornadă. Executam figuri impuse - patinatoare beată de gheață! Măndița Măndița scutură covoarele invers. Aruncă praful în sus, pentru că în jos stă cineva care face scandal. Praful urcă mereu atât de mult, atât de perfect, încât poți face obiecte din
Poezie by Ioana Crăciunescu () [Corola-journal/Imaginative/7449_a_8774]
-
cutie cu chibrituri tata le aduna și pleca la serviciu. Eu visam la fosforul lor roșu, la țigările Virginia care-i îngălbeneau degetele și dinții. Era galben. Era galben ca un pepene când s-a spart. Mama mânca, avea atâta poftă, mușca din el, din ușă, din cearceaf. Dimineața din pieptul mamei se risipea o cutie cu chibrituri tata le aduna și pleca la serviciu. Eu visam la fosforul lor roșu ... la țigările Virginia care-i îngălbeneau degetele și dinții, era
Poezie by Ioana Crăciunescu () [Corola-journal/Imaginative/7449_a_8774]
-
putea trăi în nici un fel? Nu trebuie să ne luăm după capriciile lui Kiki.Nu-i dăduseră ei tot ce-și dorise, nu-i satisfăcuseră și ea și Don Julio, tatăl ei adevărat, și Don Fernandez, tatăl ei vitreg, toate poftele și ceva în plus pe deasupra? Nu avea ea tot ce-i trebuie, ce-i mai lipsea? Asta nici Kiki nu prea știa bine, ca și mulți alții înaintea ei sau după ea, care se duceau și fugeau chiar spre Paris
Kiki Iguazu by Bedros Horasangian () [Corola-journal/Imaginative/7298_a_8623]
-
să trăiesc! E-atîta umilință și rușine În trupul meu cu miros pămîntesc, Care-a plecat cîndva din rai cu tine, Lăsînd copacul sterp, șarpele mort Și fluturii în clătinare dulce... O, mai departe nu știu cum să-mi port Sufletul plin de pofte. Clipa-și duce Hoitul suav în spate ca pe-o cruce... Cum stau și scriu... Cum stau și scriu, îți simt suflarea-n ceafă, Cu aripile mă îmbrățișezi și-o clipă În pieptul tău cu fulgi și în al meu
Poezii by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7887_a_9212]
-
ști limpede despre ce vorba în el. Romanul pe care-l pot doar citi, nu-l pot citi deloc". Cu alte cuvinte, James nu putea citi un roman doar lizibil (adică previzibil, mediocru), un roman care să nu-i ațîțe pofta de a-l "fura" și de a-l rescrie mental pentru sine, într-o versiune personală. Concluzia care se impune e paradoxală: un text doar "lizibil" devine, pentru cititorul serios, ilizibil! Evident, nu trebuie să fii Henry James ca să citești
Fragment de jurnal by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/7761_a_9086]
-
i se taie încă o dată capul, alt cap crescut în locul celui tăiat, și să-i fie aruncat în râul izvorât din grote, pentru a coborî înlăuntrul a ceea ce este misterios: "vouă vă spun, celor ce mergeți în somn". Întărâtați de pofte, de ce nu mă luați în serios? Însetați de sânge, trufași, mândri, alungați până aici de ceata celor morți. Ați adus cu voi noi lămpi? Am adus noi suișuri duhovnicești, noi dulcețuri ale păcatelor, noi nevoințe peste fire. Să aduceți și
Poezii by Liviu Ioan Stoiciu () [Corola-journal/Imaginative/8259_a_9584]
-
răsfăț în furia ei, știe că o prinde și, în plus, așa s-a obișnuit... Oricum, nu pot primi răspunsul decât peste opt zile în cel mai optimist caz și atunci ce fac, dacă aștept atâta, risc să-mi treacă pofta de scris, pe urmă mă apuc să joc șah ori - și mai rău! - mă pun să traduc, fac pe aprodul Purice pentru mai știu și eu care mare scriitor (ia să vedem cum o să mi se traducă aluzia asta!), nu
Camionul bulgar by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Imaginative/7549_a_8874]
-
Emil Brumaru Poate-am murit și nu mai știu să-ți spun Povestea mea-n cuvinte-obișnuite. De mult simțeam cum glezna mi-o înghite, Cu poftă parcă, roua spartă-n drum De talpa grea, tot mai șovăitoare; Îmi atîrna-n șiroaie, de pe umeri, Aripile ce trupul mi-l despoaie, Gol și plăpînd, într-un amurg cu ploaie, Aoreola-mi se-nclina spre soare, Încît de-abia-ncepeai blînd să te
Poate-am murit și nu mai știu să-ți spun... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8397_a_9722]
-
-și zbate-aripa-n aerul încins De răsuflarea ta. Ciuturi își scutur Fîntînile cînd treci și, dinadins, Le-atingi cu palma desfăcuta apă clară, Spre-a pipai ce rece li-e parfumul Și lacom de noi, oamenii de-afară, Triști mistuiți de pofte cu duiumul. Căci trupul tău de carne iar da iamă Prin păpădii, le pîrjolesc în pilcuri, Ne-ademenesc chiar făr-a ține seama Cu soldurile în momeli și-n tîlcuri Nepricepute-aievea nici de îngeri Ce clipocesc că blegii în răsfrîngeri...
E-o nerăbdare-n fiecare flutur... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8329_a_9654]
-
vrăjitorie și condamnată, apoi, la moarte de tribunalul din Salem, dar, câțiva ani mai târziu, judecătorul care îi rostise sentința moare de hemoragie, împlinind, astfel, un blestem. Exemplele ar putea continua, fiind, fiecare, la fel de neașteptat și incitant, stârnind, fiecare, aceeași poftă de a descoperi ce se află dincolo de povestea mereu prea parcimonioasă în amănunte, aproape întotdeauna indiferentă la context și dezinteresată de explicații până la pragul absurdului. Lectura extensivă a colecției pe care o propune, acum, Constantin Eretescu ar putea fi, în
Povestiri de astă-dată by Otilia He () [Corola-journal/Journalistic/13133_a_14458]
-
radical în raport cu evoluțiile istorice și cu interesele ideologice, mișcîndu-se cu egală dezinvoltură pe axa Răsărit-Apus și Nord-Sud, Amelia Pavel a reușit, în pofida circumstanțelor ostile și a presiunilor de tot felul, să-și păstreze întreagă o anumită curiozitate ingenuă și o poftă a privirii și a discursului mereu proaspătă. Fie că scria despre arta sovietică și despre dimensiunea ei militantă, fie despre expresionismul nordic și despre experiențele modernității, firea dezinvoltă a autoarei și solida ei cultură umanistă reușeau permanent să protejeze privirea
Dispariția unei senioare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13247_a_14572]
-
Ștefănescu, e unul destul de negativ, spre deosebire de al multor colaboratori sau foști studenți. În 1937, îi apărea plin de ambiție și vanitos. În 1949, revine mai pe larg: „... inteligent și sofist, logic și puțin nebun...” „Cu calități mari, dar dominat de pofte care îi strivesc calitățile. Nu el a creat antisemitismul din ultimii ani?” Cu toate acestea, ca și colegii lui evrei (M. Sebastian) e și el copleșit până la urmă de personalitatea strălucitului profesor și director de gazetă. Autoarea Traiectoriilor îl caracterizează
Un istoric literar de vocație by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13238_a_14563]