374 matches
-
a-și impresiona prietenii, trebuie să se arunce în brațele primului întâlnit, dornic să se înfrupte din fecioria sa. A știut să-și impună voința și nimeni nu i-a comentat-o. Lui Condurache i se plimbau fără de voie ochi pofticioși pe pulpele și pieptul fetei, dar nu risca să-și piardă postul pentru o copilă. Între ei era o distanță de cincisprezece ani, fata putea să-i fie ca o soră mai mică. Dar cum nu mai avusese nicio relație
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350294_a_351623]
-
mai mică. Dar cum nu mai avusese nicio relație sexuală de câteva luni bune, simțurile-i nu prea țineau cont de diferența de vârstă și de starea lor socială. Gabriellé, urmărindu-l discret, nu putu să nu-i observe sclipirile pofticioase din privirile care o asaltau. Spera ca Brigitté să sosească cât mai repede. Se simțea jenată de situație și un pic de teamă i se cuibări în suflet. Îl plăcea pe Condurache nu numai ca profesor de matematică, ci și
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350294_a_351623]
-
cu plăcere, privind fata cu insistență în ochi. Aceasta făcu o mișcare de retragere, încercând să-și tragă fusta spre genunchi, dar nu reuși decât să-și dezgolească și mai mult pulpa dinspre Condurache. Privirile lui căpătară o anumită scânteiere pofticioasă. Se gândea că făcându-i avansuri fetei, aceasta ar putea povesti în liceu și apoi să se audă și la Inspectorat, că el invită acasă tinere eleve pentru meditație, dar în fapt dorește să se culce cu ele. Gabriellé, ca
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350294_a_351623]
-
fiecărui jurnalist implicat. Tema de deschidere a fost următoarea: „Cum credeți că poate fi salvată România? Clasa politica românească este compromisă total. Rând pe rând, au sfârtecat ciolanul puterii toate partidele politice, s-au mânjit cu mierea țării toți urșii pofticioși, au furat, fură și vor continua să fure cu abnegație, împreună cu rudele, prietenii, amicii, toți cei care formează aceasta clică, despre care omul de rând, românul căruia i s-a furat țara spune că sunt toți o apă și-un
PRIMUL NUMĂR AL NEWSLETTER-ULUI „ROMÂNIA NOASTRĂ” de CRISTI DUMITRACHE în ediţia nr. 429 din 04 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/349001_a_350330]
-
din Grădina Ghetsemani - cf. Scrisoarea I către băcăuani, p. 50; Bâlciul Deșertăciunilor Balcanic/Balcanizat, într-o extensie de Haos Amoral Dezgustător și Exasperant-Proliferant: „și mai vedeam omenește tăifăsuind/lași nemiloși/defăimători ticăloși/haini/proștii tuturor ocupațiilor înrudiți în pohfală/jigodii pofticioase de măriri ilicite / oameni de bună credință greșind/oameni curați/murdărind/învățați susținând aberații (...) farisei chezășuind fapte viclene/cu onoarea lor terfelită...” - dar, din orice rău, iese, pentru cel înțelept, ceva bun, ba chiar rezultă paradoxul autoregenerării spirituale, PRIN CONTRAST
„EXILAT ÎN STRIGĂT”, DE VIOREL SAVIN de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 81 din 22 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349140_a_350469]
-
totuși strecor insinuări infernale și teorii delirante explic. Dau apoi telefoane la întâmplare și pun întrebări mici, infantile, sperând să aud, într-o zi oarecare, răspunsuri de încurajare subtile. Mă plimb prin oraș, pe străduțe obscure, la mersul femeilor privesc pofticios, din curți ies bătrâni deșucheați să mă-njure, de ciuda că-s tânăr și păr sănătos. Dar vai, sub luceferii palizi ai boltii... pardon, asta e din alt film, mă scuzați... spre seară, spuneam, îmi ascut bine colții și sperii
CAFEA TURCEASCĂ de RAUL BAZ în ediţia nr. 1347 din 08 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349418_a_350747]
-
să ne înfruptăm din roadele naturii, cum au făcut înaintașii noștri, Adam și Eva. Nici ei în grădina Edenului nu aveau corpurile acoperite, nici măcar cu frunzele din imaginile în care sunt prezentați, frunze adăugate de biserică pentru a feri privirile pofticioase ale călugărilor la ofranda oferită de Eva. - Ai dreptate, iubire, și de aceea voi profita de această ocazie pe care nu o are orice bărbat. Te voi admira și voi profita de dărnicia ta ca și de invitația de a
VISUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1259 din 12 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349806_a_351135]
-
Pentru că ieri l-a sărbătorit pe fiul său cel mic, Andrei, în cinstea căruia a sacrificat un râmător, am avansat pe listă...Ei au pregătit pentru musafiri o jumătate de porc...eu, pentru congelatorul meu gol...și pentru burtica mea pofticioasă...cealaltă jumătate. -Unde ești, madam? se auzi vocea mustăcioasă a vărului-măcelar de weekend, la celular. Asta-i ora 9? -Vin! Stai liniștit, că ajung. De o jumătate de ceas sunt în mașina unui taximetrist-rechin (de cei care practică la negru
TĂIEREA PORCULUI de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1066 din 01 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344443_a_345772]
-
de aceste taine. Afară se lăsase frigul dar în mașină era bine și cald așa că, Relu și Melu, traseră și câte un gât de votcă ca să le fie plăcerea deplină. Nici nu băgară în seamă privirea mustră- toare și cam pofticioasă a lui Nelu care se afla la volan. Cum mergeau ei așa în tihnă, la un moment dat Relu scoase un răget: Uăiii, uăiii, hîîî! Nelu frână brusc și spuse și el: uaaa, iar Melu, care picotea pe bancheta din
HOBBY de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365899_a_367228]
-
ușor când corpul fierbinte al fetei se lipea provocator de al lui, mai ales când a simțit sânii pietroși ai acesteia lipiți de pectoralii săi, făcându-l să-și retragă corpul, să scape de tentația de a-și lipi gura pofticioasă de carminul buzelor senzuale ale partenerei sale. Săndica mustăcea și devenea din ce în ce mai provocatoare, uitându-se discret în jur să vadă ce efect producea prezența sa în rândul dansatorilor. Viorel, care dansa cu Ramona, nu o slăbea din ochi. Nu știa
BANCHETUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365466_a_366795]
-
începu să dea primele semne de viață. O rază de speranță se-ntrezări pe fața lui John. Sânii micuți și fragezi ai copilei prinseră să zvâcnească vrând parcă să scape din încleștarea în care fuseseră cuprinși din pricina gerului, sub privirile pofticioase și meschine ale yankeilor. - Bună vrăbiuță!, se auzi glasul unui yankeu. - Cretinule... Care ești, mă, ăla?, țipă John aruncând o privire furioasă în direcția de unde se făcuse auzită vocea. V-ați băut mințile, credeți că n-am înțeles ce v-a-ncolțit
CARTEA CU PRIETENI- CORNEL ARMEANU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 773 din 11 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351770_a_353099]
-
persoană divină. Se iscă o luptă scurtă. Printr-o fentă profitând de furia acerbă cu care Casandru încerca să-l de-a deoparte de lângă țintă acesta se prefăcu că alunecă, se feri de lama acestuia care șuiera ca un șarpe pofticioasă să verse sânge, strânse cu fermitate mânerul sabiei apoi se înălță iar și-l lovi în piept fixându-i lama rece la un centimetru de tiroidă. Generalul se opri o secundă zâmbind malițios cu jumătate de gură. Nu are curajul
RUGUL de ALEXANDRU CRĂCIUN în ediţia nr. 1010 din 06 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352367_a_353696]
-
toamnei însângerate ce liric ne-a lăsat această toamnă care nu se mai termină poate vrea să mai cosim odată fânul și să mai adunăm nucile coapte privind cum rândunelele se duc și cum femile-și spală mădularle sub ochii tăi pofticioși prin apa limpede a râului întomnatica gură de iad ce se cască cu mâna rătăcită prin pletele noastre ne amintește de serafimii amăgirii care ne mângâie speranțele pe morminte de diamant. joi, 8 noiembrie 2012 Referință Bibliografică: prietene / Ion Ionescu
PRIETENE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 678 din 08 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351294_a_352623]
-
Se buluciră spre ieșire, abandonând cănile de metal și intențiile de a o onora și ei pe nimfă. Se mai auzeau zdrăngănind pe scări când Silvia se ridică în șezut, strâmbându-se de durere. Avu o mică surpriză. O privea pofticios ultimul intrat. Din gura-i știrbă îi curgeau balele, iar mirosul său îl depășea cu mult în intensitate și specific pe cel anterior, pe care Silvia îl crezuse insuportabil. Ei bine, se înșela, iar arătarea își desfăcea și ea brăcinarul
STRANIA AVENTURĂ A DOAMNEI SCHWARTZ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350735_a_352064]
-
a stat cuminte, S-a făcut că nu o simte, Nici n-a spus unde e scara ... Mărioara ! Mărioara ! * * * Peste-o zi, după urechi Îi luceau alte perechi De cireșe roșioare, Tare, tare-mbietoare, Când la gard se-opri Costel, Pofticios și singurel ... Și, spre bucuria lui, Scara nu-i, și nu-i și nu-i ... Referință Bibliografică: MĂRIOARA ȘI COSTEL / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1592, Anul V, 11 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Gheorghe
MĂRIOARA ŞI COSTEL de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1592 din 11 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/350874_a_352203]
-
Ediția nr. 267 din 24 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Am găsit un site de socializare serios! În sfârșit am aflat ce-mi trebuie. Prima dată am ales grupul de femei ... . fiindcă îmi plac și, în definitiv sunt politicos! nu pofticios. M-am orientat spre segmentul meu de vârstă ... peste 60 de ani și am început să scormonesc. M-am gândit că segmentul acesta e mai apropiat vârstei mele deci și gusturile sunt asemănătoare. Treaba este simplă, vezi figura, o studiezi
ÎNTÂLNIREA de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355785_a_357114]
-
a înfipt dinții în buzele ei umede de emoție. Surprinsă, Gabriela a gemut, dar s-a aruncat în el cu frenezie, descoperind brusc că bărbatul din brațele ei reacționase și era țeapăn acolo unde se înghesuia ea cu pisicuța ei pofticioasă ... Trei dansuri la rînd nu s-au mai descleștat. Gabriela se simțea ca un fulg. Nu mai plutise parcă niciodată în brațele unui bărbat ca acesta. Ce avea acesta “special”?! Lipeala dintre ei era comentată alături cu lux de amănunte
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 56-59 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356747_a_358076]
-
păunoaice sau struțoaice?! Asta sună ca și cum am zice femeie-bărbățoaie, fată-fetișcoi, tînără-tînăroi, iapă-iepoi, găină-găinoi ... deși știm cum ar fi normal: păun-păuniță, struț, struțoaică, femeie-bărbat, fată-băiat, tînără-tînăr, iapă-armăsar, găină-cocoș ... Cum arăta fata aia? Avea o față prelungă și rotundă, bărbia mică, buzele pofticioase, nasul drept, cu nări delicate, ochii foarte mari și o frunte luminoasă. De la barbie în jos, gîtul ei era curbat fin, umerii rotunzi, brațele ca niște liane excitante, sînii plini și dulci, pîntecul plat, cu unduiri molatece înspre golful molatec
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 59-61 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356746_a_358075]
-
să zboare Și altele ce-nvață aerul să cânte. În crângul ce e plin azi de simțire Un el și-o ea înaltă o dojana, Curând el va-mbraca costum de mire Iar ea va fi frumoasă Cosânzeana. În ierburi, pofticios, vrea față să o culce, Frumoasa însă-i scăpa din strânsoare, O babă, măi din vale-și face cruce; -Așteaptă maica, după-nsurătoare! Referință Bibliografica: Zvon de primăvară / Valeria Iacob Tamâș : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 322, Anul I
ZVON DE PRIMĂVARĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356632_a_357961]
-
de cele mai multe ori, principii morale, propria demnitate, lovind în interesele celor mulți și chiar a celor neajutorați. „Lăcomia ucide mai mulți oameni decât sabia”, spunea cineva pe bună dreptate. Dintotdeauna a existat acest instinct animalic de a înșfăca în mod pofticios sau viclean de la alții, și de fiecare dată s-a dovedit a fi o „Glorie deșartă!” Lăcomia - întrecere a măsurii -, numită și fărădelege sau nelegiuire, a luat diferite forme de-a lungul timpului, din ce în ce mai rafinate. În țara noastră am stat
LĂCOMIA FĂRĂ DE SFIALĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 299 din 26 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356623_a_357952]
-
de cele mai multe ori, principii morale, propria demnitate, lovind în interesele celor mulți și chiar a celor neajutorați. „Lăcomia ucide mai mulți oameni decât sabia”, spunea cineva pe bună dreptate. Dintotdeauna a existat acest instinct animalic de a înșfăca în mod pofticios sau viclean de la alții, și de fiecare dată s-a dovedit a fi o „Glorie deșartă!” Lăcomia - întrecere a măsurii -, numită și fărădelege sau nelegiuire, a luat diferite forme de-a lungul timpului, din ce în ce mai rafinate. În țara noastră am stat
LĂCOMIA FĂRĂ DE SFIALĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 299 din 26 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356623_a_357952]
-
zor pentru lecția cu titlul „De que color es...?”, a sunat Amadeo la sonerie. Când i-am deschis ușa, ne gândeam la răspunsul pe tema gamei coloristice a obiectelor înconjurătoare. Ademenit de miros, Amadeo se descălțase deja și ne soma pofticios „Dă checul ăla!”. La care noi îi răspundeam din ce în ce mai nedumerite „de que color .... queee?!” În ciuda jovialității sale, prietenul nostru emana uneori o melancolie misterioasă. Dacă îl întrebam detalii, se încăpățâna să tacă. Știam și noi, firește, că avea o prietenă
AMADEO de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355099_a_356428]
-
din greu, în aburi de fertilitate. Primăvara scoate aburi, mustind de seve și îmbobocind de ghiocei, iarna se-nfrățește cu cristalele fulgilor de zăpadă, depunând acea subțire peltea pe șosele, ce transformă orice deplasare într-un straniu dans incoordonat. Plescăie pofticios, când prinde câte un toc prin el, care se zbate nervos să-i scape din îmbrățișare, dar nu se sfiiește nici să înghită câte-un pantof cu totul, ca oul lui zdreanță, cel cu ochii de faianță. Blestemăm la el
ROMÂNIA LIPICIOASĂ de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 825 din 04 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346043_a_347372]
-
despletit pe spate îi ajungea aproape de călcâie. Avea un trup de zeiță grecească. În ciuda sărăciei lucii în care trăiau, Molearca se purta curat și îngrijit spre bucuria părinților care se făleau cu ea. Frumusețea ei nu scăpase ochilor atenți și pofticioși ai flăcăilor satului. Mai toți își căutau de treabă prin preajma bordeielor, doar, doar or zări-o pe Molearca. Dar Molearca își vedea de treabă, făcându-se că nu-i bagă în seamă. Dar în inima ei de țigancă se aprinsese
MOLEARCA de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369496_a_370825]
-
dacă nu aveți murături, a continuat nea Costică înghițind în sec. Să aduci vin roșu de Murfatlar. Ai reținut? Hai, repede! a îndemnat-o el pe Mariana în timp ce-și freca mâinile și își plimba ochii pe trupul ei, pofticios. - Frumușică foc, gagica asta! a exclamat el imediat ce femeia s-a întors să plece. Merită să i-o trag odată când mai vin aici... - Da, șefu! „Dacă mai ai cu ce, f...e în gură de boșorog!"... E chiar frumoasă
ISPITA (15) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354213_a_355542]