531 matches
-
strălucirea lunii. De la poalele munților din apropiere răzbate un cântec melodios. Bărbatul strunește calul și ascultă câteva secunde. Glasul duios continuă să cânte ademenitor. Printre tufișuri astrul nopții își revarsă din nou razele. La scurt timp călărețul ajunge într-o poieniță, unde, în mijlocul său, plutește într-un vals ademenitor o fecioară (PRINȚESA) cu părul auriu revărsat în valuri peste umerii goi, cu sânii dezveliți și doar un voal alb îi cade peste nuditate, lăsând dezvelite coapsele frumos conturate. PRINȚESA: (cu voce
REGATUL LUI DRACULA (I) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362936_a_364265]
-
să ne ajute Dumnezeu! Domnitorul dă pinteni calului. VODĂ: Să ne dăm mâna sub zidurile Constantinopolului! EXT / LA CASCADĂ / NOAPTE Paloș călare pe armăsarul său înaintează pe o vale pe firul unei ape. După câțiva pași se oprește într-o poieniță lângă o cascadă al cărui tumult turbură liniștea pădurii. Discul auriu al lunii se ridică peste vârfurile stejarilor. Cavalerul descalecă.Armăsarul necheză de răsună valea, apoi se ridică nărăvaș în două picioare și scuturându-se se transformă în femeie. PRINȚESA
REGATUL LUI DRACULA (I) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362936_a_364265]
-
ajung cât mai curând în zona de pescuit, trecând pe lângă pescărușii, ce-și spălau nepăsători aripile în răcoarea apei. Deasupra mea, câțiva nori erau aninați în jurul lunii, ca o coroniță pe capul unei codane, aflată la joacă cu prietenii prin poieniță. Se auzea doar clipocitul vâslelor ce spărgeau oglinda nemișcată a undei și fâșâitul bărcii strecurându-se încet, încet, spre largul necuprins al întinderii de apă. Marea era albastră și limpede ca un cristal. Razele lunii pătrundeau până în adâncuri, luminând calea
BĂTRÂNUL ŞI MAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363440_a_364769]
-
Vreun duh rău ne dă târcoale, iar patrupedele simt pericolul înaintea omului. După vreo două sute de pași în fața ochilor li se desfășoară o priveliște încântătoare în mijlocul căreia se află un lac cu apa ca lacrima. Acesta este mărginit de o poieniță înverzită presărată cu flori multicolore de câmp, iar împrejur falnicii stejari se ridică spre bolta cerului ca niște străjeri neclintiți de la datoria lor, împreună creând o imagine de vis. În schimb nu se aude foșnetul frunzelor, dar nici melodiosul cânt
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]
-
să-l pui Mai mare peste cămara Și-ai să-l hrănești pan` la vară. Credul, fără minte multă A ajuns la tine-n burtă. Chiar de ți-e curată labă, Tare murdară e treaba! Cântecelul Cantă-o mierlă-n poienița O îngâna o fetiță Soarele în ziua nouă Se scaldă-n boabe de roua. Mierla mică jucăușa Am s-o-nvăț pe-a mea păpușă Sper să nu îți pară rău Mândru cântecelul tău. Pisicuțele tărcate Dorm cuminți după cuptor
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
o poiană, unde se află un măceș încărcat de măceșe frumoase, roșii. Negrici pășește și el încet pe frunzișul foșnitor, privind atent spre adâncul pădurii. Se depărtează tiptil de mine, afundându-se în inima neagră a depărtării... Deodată văd în mijlocul poieniței, în pământ, o scobitură destul de mare și sunt convinsă că este vizuina unui animal. Știu că în pădure sunt și bursuci, și vulpi și mai știu că-și fac vizuinile pe terenuri mai ridicate pentru a nu fi inundate de
TOAMNA BURSUCILOR de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368500_a_369829]
-
acolo către adâncul ei cel negru, înspre poalele muntelui. Ca prin farmec, o liniște de piatră se lăsase pretutindeni. Se auzea parcă doar inima-i bubuind lângă plăpândul firicel de viață ascuns la piept sub cojoc. Se afla într-o poieniță scăldată în argint. Zăpada înaltă de-un stânjen îl chema să se tăvălească în puful ei. Și cum n-ar fi făcut-o?! Numai ca pârdalnica de frică îl țintuia locului! În jur nici o adiere din vântul tăios de până
POVESTE DE IARNĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 1455 din 25 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367891_a_369220]
-
zgomot în afara celui făcut de toba inimii sale! Un petec de nor dăduse la iveală o lună stranie, de-o frumusețe nemaintalnită! În rest, cerul covârșit de stele și albit se uita, adevărat ochi rece, la băiatul prins în cleștarul poieniței, ținând la piept un miel agățat de hotarul somnului. Pe minută, copilului i se scurse toată vlaga din trup și căzu în genunchi! De jur împrejur îl țintuiau câteva perechi de luminițe galbene, ochii lupilor sosiți de neunde. Ciudat, dar
POVESTE DE IARNĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 1455 din 25 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367891_a_369220]
-
săi. La ieșirea de la program, s-au strecurat amândoi, ferindu-se de indiscreția colegilor și în drumul ce ducea spre Teșila s-au abătut spre pădure. Cunoștea Ana un loc unde mergea ea să culeagă fragi și zmeură. Era o poieniță plină cu flori, iar pe margine erau numai tufe de zmeuriș și de fragi. Dacă nu ar fi aproape de zona locuită, puteai să te întâlnești și cu moș Martin și el un iubitor al acestor delicatese. - Hai, Costi, să mergem
BALUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 191 din 10 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366698_a_368027]
-
oprit în poarta ei sa bată pentru a fi primit. Ana era tristă, dezamăgită, jignită, frustrată de dreptul la iubire și încrederea în oameni. Era umbra acelei Ana ce alerga plină de speranță, optimism și încredere în iubirea pură spre poienița din pădure. Tot ce acumulase ea în suflet în cei aproape optsprezece ani, sentimentele cele mai curate și mai pure, îi erau călcate în picioare, îi erau întinate de această femeie venită de niciunde în calea fericirii ei. Tristețea a
BALUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 191 din 10 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366698_a_368027]
-
ai săi. La ieșirea de la program, s-au strecurat amândoi ferindu-se de indiscreția colegilor și în drumul ce ducea spre Teșila sau abătut spre pădure, cunoștea Ana un loc unde mergea ea să culeagă fragi și zmeură. Era o poieniță plină cu flori iar pe margine erau numai tufe de zmeuriș și de fragi. Dacă nu ar fi aproape de zona locuită puteai să te întâlnești și cu moș Martin și el un iubitor al acestor delicatese. - Hai Costi să mergem
FIORI CU ZMEURA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366913_a_368242]
-
oprit în poarta ei sa bată pentru a fi primit. Ana era tristă, dezamăgită, jignită, frustrată de dreptul la iubire și încrederea în oameni. Era umbra acelei Ana ce alerga plină de speranță, optimism și încredere în iubirea pură spre poienița din pădure. Tot ce acumulase ea în suflet în cei aproape optsprezece ani, sentimentele cele mai curate și mai pure, îi erau călcate în picioare, îi erau întinate de această femeie venită de nici unde în calea fericirii ei. Tristețea
FIORI CU ZMEURA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366913_a_368242]
-
găseau din belșug pe aceste locuri. Urcăm pe Ciorgou Utca.,alte ori pe str. Andrei Muresanu, ajunși în vârf ne continuăm drumeția de-a-lungul crestei Măgurii spre Cehei, înainte de cobarare făceam întotdeauna câte un mic popas într-o frumoasă și fermecătoare poienița de unde aveam bună vedere spre “Lacul fără fund”și spre acea platformă de gunoaie de care vă vorbeam mai sus. Drumul vieții noastre, dragi cititori este călăuzit cu ajutor de la Dumnezeu care se bucură mult când îi cerem și îi
LA POALELE DEALULUI MAGURA de IONEL CADAR în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367277_a_368606]
-
Adică? - Poți avea unele intimități, doar nu sunt absurdă. Știu ce se poate întâmpla între doi parteneri ce se iubesc, atunci când iubirea este sinceră. Mai dai curs și simțurilor, știind că o faci din dragoste pentru persoana iubită. - Uite o poieniță, hai să stăm jos să discutăm despre dragoste, dar nu despre cea virtuală. Chiar dacă mă crezi un insensibil, cunosc și poezie. Ca fiecare tânăr licean am dedicat și eu câteva versuri iubitei virtuale. - Măi, măi, ca să vezi, i-auzi noutate
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1167 din 12 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/350311_a_351640]
-
de frumos plimbarea? - Scuză-mă. Mă simt vulnerabilă. Neprotejată aici în acest cadru natural deosebit de frumos. Nu sunt o insensibilă ca tine la ce-i frumos. Eu văd întregul, nu doar o parte din el. Între timp au ajuns în poieniță unde s-au așezat pe un trunchi de copac doborât de vreme la pământ. Când spiritele s-au mai liniștit, Cristian începu să recite o poezie plină de pasiune, schimbând cateva versuri ca să o adapteze la momentul plimbării lor în mijlocul
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1167 din 12 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/350311_a_351640]
-
Adică? - Poți avea unele intimități, doar nu sunt absurdă. Știu ce se poate întâmpla între doi parteneri ce se iubesc, atunci când iubirea este sinceră. Mai dai curs și simțurilor, știind că o faci din dragoste pentru persoana iubită. - Uite o poieniță, hai să stăm jos să discutăm despre dragoste, dar nu despre cea virtuală. Chiar dacă mă crezi un insensibil, cunosc și poezie. Ca fiecare tânăr licean am dedicat și eu câteva versuri iubitei virtuale. - Măi, măi, ca să vezi, i-auzi noutate
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349335_a_350664]
-
de frumos plimbarea? - Scuză-mă. Mă simt vulnerabilă. Neprotejată aici în acest cadru natural deosebit de frumos. Nu sunt o insensibilă ca tine la ce-i frumos. Eu văd întregul, nu doar o parte din el. Între timp au ajuns în poieniță unde s-au așezat pe un trunchi de copac doborât de vreme la pământ. Când spiritele s-au mai liniștit, Cristian începu să recite o poezie plină de pasiune, schimbând cateva versuri ca să o adapteze la momentul plimbării lor în mijlocul
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349335_a_350664]
-
-i lipsea? - Nu, te ascult cu plăcere. Parcă ai cita din Sadoveanu.Te simțeai în Livada Minunată? - De ce nu? Pădurea pentru mine este un colț de Rai. Este ca o magie. Este o frumusețe nepământeană când te afli într-o poieniță plină de flori, pe unde poate mai susură și un izvor cristalin, spălând pietrele ce strălucesc în razele soarelui ca niște nestemate. - Acum în imaginația ta trăiești ca într-un vis frumos, dar să fii chiar înconjurată de acest miraj
PARTEA I A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1296 din 19 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349352_a_350681]
-
o speria întotdeauna, fetița a luat-o la fugă printre tulpinile uriașilor copaci... Fugea ca nebuna prin ochiuri de întuneric și nu știa încotro fuge, plângea și se zbuciuma... S-a trezit din fuga ei în Valea Spânzurătorii într-o poieniță plină de flori, era tot liniște și tot întuneric... Se așeză jos lângă vizdurele unui izvoraș ce curgea din buza dealului... Își răcori fața, bău apă din căușul mâinii și culese flori de toate culorile... Se împodobise toată numai flori
EMINESCU ŞI VERONICA- PLECAREA DIN VIENA(CAP13-14) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348044_a_349373]
-
unul negru, ca pana corbului, cum se spunea în poveștile cu prinți și prințese. Citise într-o carte cum doi îndrăgostiți obișnuiau să se întâlnească și să se întreacă în galop pe cărări de pădure, apoi se opreau într-o poieniță plină cu flori, să facă dragoste la umbra unui stejar secular. Era într-adevăr și aici pădure, dar nu erau posibile plimbările sau întrecerile ecvestre. Nici pe nisipul plajei nu aveai unde să alergi, distanțele dintre stațiuni fiind relativ mici
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1190 din 04 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347442_a_348771]
-
mă cuprinde sufletu-mi zbiară După iubirea ta Imaginea ta mă bântuie întreaga noapte Când privesc stelele pe cer , Chipul tău îmi apare in față Iar dorul mă cuprinde Îmi aduc aminte când ne întâlneam La stejarul cel bătrân din poieniță Cum săreai la pieptul meu Și cu dragoste mi-acopereai sufletul de piatră Ochii tăi de un negru nefiresc Când mă priveau blânzi si calzi Siguranța mă cuprindea Iar teama se risipea Mi-aduc aminte când mă sărutai , La umbra
PRIMA IUBIRE de ALEXANDRU CRĂCIUN în ediţia nr. 1089 din 24 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347675_a_349004]
-
la pieptul meu Și cu dragoste mi-acopereai sufletul de piatră Ochii tăi de un negru nefiresc Când mă priveau blânzi si calzi Siguranța mă cuprindea Iar teama se risipea Mi-aduc aminte când mă sărutai , La umbra stejarului din poieniță Și părul tău lung si negru , Îmi atingea fața obosită Acum stau singur si suspin Lângă stejarul din poieniță Doar cu amintirea ta. Dragostea mea - eternă floare de cristal. Referință Bibliografică: Prima iubire / Alexandru Crăciun : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
PRIMA IUBIRE de ALEXANDRU CRĂCIUN în ediţia nr. 1089 din 24 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347675_a_349004]
-
priveau blânzi si calzi Siguranța mă cuprindea Iar teama se risipea Mi-aduc aminte când mă sărutai , La umbra stejarului din poieniță Și părul tău lung si negru , Îmi atingea fața obosită Acum stau singur si suspin Lângă stejarul din poieniță Doar cu amintirea ta. Dragostea mea - eternă floare de cristal. Referință Bibliografică: Prima iubire / Alexandru Crăciun : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1089, Anul III, 24 decembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Alexandru Crăciun : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
PRIMA IUBIRE de ALEXANDRU CRĂCIUN în ediţia nr. 1089 din 24 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347675_a_349004]
-
un purice de spaimă. - Sunt fantasmele nopții! Nu le băgați în seamă, că vă pocesc! - le șopti Arnăutu. Vă mutilează, vă strâmbă gura, rămâneți muți, surzi, orbi... Cei șapte călăreți se furișară tiptil printre năluci și se opriră într-o poieniță unde la lumina lunii zăriră un stejar bătrân cu coroana imensă și tulpina scorburoasă. După indicațiile vampirului, acolo trebuia să fie comoara. Dintr-odată o flacără galben-roșiatică se ridică de la rădăcinile sale. - Iată comoara! - exclamă Arnăutu. Descălecară și se puseră
VIII. COMORILE VAMPIRILOR (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1470 din 09 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350103_a_351432]
-
locul în care erau adunate vitele pentru adăpat și înnoptat; Dealul Viilor- acoperit aproape în totalitate cu vii). Pârâurile, denumite de către localnici văi, cu un curs perpendicular pe lungimea satului, au de asemenea nume sugestive: Valea Hotarului, Valea Glodului, Valea Poieniței, Valea Lespezoaia, Valea Purcărețului, Valea Morii, Valea Dealului Mare, Valea Îngustului, Valea Sighiletiului; după cum se poate observa, majoritatea denumirilor văilor sunt legate de acelea ale dealurilor, dovadă imediata vecinătate a acestuia. Organizarea hotarnică a satului este legată de aceleași realități
CHELINŢA, UN SAT DIN ŢARA CHIOARULUI de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362029_a_363358]