358 matches
-
satul Boboiești, trecând prin Popeni, Pîțîligeni, Stânca, Leghin și apoi prin comuna Vânători - Neamț, urmându-și cursul său milenar spre întâlnirea cu râul Moldova. Ozana era nepăsătoare la tot ce se întâmpla în acea zi dușmănoasă, ducându-și undele pe sub pojghița de gheață formată la maluri, spre întâlnirea cu sora mai mare, la fel de învolburată și sprințară, numită Moldova, nume căpătat de la ținuturile pe care le traversa cu apele sale cristaline și repezi. Casa lui Gligor Creangă era situată spre marginea de
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343115_a_344444]
-
a avut istoria de victimă, de popor jefuit, călcat în picioare, umilit toată istoria lui. După lectura acestei cărți noi, românii, o să ne cunoaștem și o să ne înțelegem mai bine pe noi. Va fi ca și cum Dumnezeu ne-a luat o pojghiță de pe ochi și acum suntem uimiți cât de clar ne vedem pe noi în oglinda acestei cărți. Pentru că „PSIHOLOGIA ȘI PEDAGOGIA POPORULUI ROMÂN” a d-lui Ștefan Dumitrescu apare la puțin timp după ce doi mari ticăloși, (cu siguranță agenți de
PSIHOLOGIA ŞI PEDAGOGIA POPORULUI ROMÂN de MARIA CANTUNIARI în ediţia nr. 1653 din 11 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377390_a_378719]
-
care nu-l țineam minte prea bine,dar în cursul căruia eram totuși o familie mai mult sau mai putin normală, obișnuită, cu doi băieți frumoși și deștepți... Armonie n-a existat aproape niciodată între noi doi,dar există o pojghița aurie care purta două nume: Idan și Nadir, fiii noștri. Vrând nevrând, mergeam împreună la Country Club, la care ne abonam an de an.. Până deunăzi,simțeam remușcări deoarece nu-mi aduceam cu adevarat aminte de perioade întregi din copilăria
DIN AMINTIRILE ALMEI de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379854_a_381183]
-
să ne bulgărim, să mânuim săniile, pregătite și nerăbdătoare ca niște cai sălbatici. Ne rostogoleam pe toboganele albe, pe bucăți de celofan, sau pe câte un lighean vechi de plastic, din capul derdelușului și până la vale, unde se auzea pe sub pojghița de gheață, gârla curgând în șoaptă. Gârla pe care ne avântam, cu încălțările noi, să patinăm sau să facem concursuri cu săniile focoase. Îmi amintesc că în goana mea cu sania pe gheața lucie, am nimerit în apa rece, rece
NINGE... E ALB, E IARNĂ, DUMNEZEU E MILOSTIV CU NOI! de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380509_a_381838]
-
privește, sunt furios pe savanți că m-au silit să aflu că cerul nu e mai înalt de două-trei sute de kilometri. Eram mult mai fericit când credeam că e fără limite, decât eram când știu că e doar o pojghiță și dincolo de el, vidul, un întuneric încărcat de porcării mortale, iradiații care ar ucide într-o clipă pe oricine ar încerca să intre în el. Ce-am aflat? Marin Preda în Cel mai iubit dintre pământeni, volumul II (1980) Un
MARIN PREDA-ULTIMUL MORALIST AL LITERATURII ROMÂNE CONTEMPORANE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2044 din 05 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379188_a_380517]
-
inima vacantă, Trasată e prin zloată-n al minții interstițiu. Pe aura de gheață - refugiu în cădere, Se surpă orizonturi clădite-n labirinturi, Candide rămășițe stocate în arginturi Își țes nevolnicia în clipele severe. Se-mbracă-n țurțuri gândul - o pojghiță naivă De vise-n carantină, zăcând debusolate, Proclamă-n zori destinul cu-a sa acuitate, O primăvară frântă sub glezna-i incisivă. Rescrie răsăritul letargice memorii, Ni-e pavăză lumina, zâmbind obsecvioasă, Ne-apasă greu pe umeri simțirea vanitoasă, Prin
CÂND SUFLETE DE CEARĂ... de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381203_a_382532]
-
inima vacantă, Trasată e prin zloată-n al minții interstițiu. Pe aura de gheață - refugiu în cădere, Se surpă orizonturi clădite-n labirinturi, Candide rămășițe stocate în arginturi Își țes nevolnicia în clipele severe. Se-mbracă-n țurțuri gândul - o pojghiță naivă De vise-n carantină, zăcând debusolate, Proclamă-n zori destinul cu-a sa acuitate, O primăvară frântă sub glezna-i incisivă. Rescrie răsăritul letargice memorii, Ni-e pavăză lumina, zâmbind obsecvioasă, Ne-apasă greu pe umeri simțirea vanitoasă, Prin
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
cu inima vacantă,Trasată e prin zloată-n al minții interstițiu. Pe aura de gheață - refugiu în cădere,Se surpă orizonturi clădite-n labirinturi,Candide rămășițe stocate în arginturiîși țes nevolnicia în clipele severe.Se-mbracă-n țurțuri gândul - o pojghiță naivăDe vise-n carantină, zăcând debusolate,Proclamă-n zori destinul cu-a sa acuitate,O primăvară frântă sub glezna-i incisivă.Rescrie răsăritul letargice memorii,Ni-e pavăză lumina, zâmbind obsecvioasă,Ne-apasă greu pe umeri simțirea vanitoasă,Prin faldurile
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
bine, celui rămas sau celui pe lumea veciei plecat... • Funcția are lipici. Cu cât stai mai mult în ea, cu atât mai dificilă este despărțirtea. Mor atâția de bătrînețe, de boli, de catastrofe și accidente și totuși omenirea sporește! • Sub pojghița subțire a adevărului se strecoară mormane de minciuni transparente. Lumea pare un tot, dar nu sunt decât miliarde de segmente care stau cot la cot. Deși au fost cucerite, drepturile se leagănă în aer ca niște rufe zdrențuite. Oare ce
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381318_a_382647]
-
bine, celui rămas sau celui pe lumea veciei plecat...• Funcția are lipici. Cu cât stai mai mult în ea, cu atât mai dificilă este despărțirtea.• Mor atâția de bătrînețe, de boli, de catastrofe și accidente și totuși omenirea sporește!• Sub pojghița subțire a adevărului se strecoară mormane de minciuni transparente.• Lumea pare un tot, dar nu sunt decât miliarde de segmente care stau cot la cot.• Deși au fost cucerite, drepturile se leagănă în aer ca niște rufe zdrențuite.• Oare ce
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381318_a_382647]
-
să i se acorde decât un vădit dispreț erodant de către Alteritate. În fine, îl iubesc pe Estrada fiindcă, prin firea lui, a fost un veritabil înaintevăzător al lumii acesteia, reușind să pătrundă cu ochii minții și cu cei trupești dincolo de pojghița aparentă a realității și să descopere cu bucurie în sufletul pustiului argentinian însuși sufletul primordial al locuitorilor săi - oglinda unde infinitul mare își reflectă, în fiece moment al zilei și al nopții, măreția-i greu de cuprins în cuvinte, cu toate că
DE LA ALVEOLA UMANĂ A LUI ESTRADA, LA SEMIOTICA IMPERIALISTĂ A NEIUBIRII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1687 din 14 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373240_a_374569]
-
inima vacantă,/ Trasată e prin zloată-n al minții interstițiu.// Pe aura de gheață - refugiu în cădere,/ Se surpă orizonturi clădite-n labirinturi,/ Candide rămășițe stocate în arginturi/ Își țes nevolnicia în clipele severe.// Se-mbracă-n țurțuri gândul - o pojghiță naivă/ De vise-n carantină, zăcând debusolate,/ Proclamă-n zori destinul cu-a sa acuitate,/ O primăvară frântă sub glezna-i incisivă.// Rescrie răsăritul letargice memorii,/ Ni-e pavăză lumina, zâmbind obsecvioasă,/ Ne-apasă greu pe umeri simțirea vanitoasă,/ Prin
SUFLETE DE CEARĂ, DE CAMELIA ARDELEAN de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373816_a_375145]
-
2017 Toate Articolele Autorului E douăsprezece februarie 2017, duminica în care la București are loc înmormântarea cunoscutului regizor român Radu Gabrea. În satul transilvan Roșia/Rothberg, lângă Sibiu, soarele plăpând se strecoară prin aburii iernii, făcând să se topească încetișor pojghița de pe bălțile înghețate. În jurul bisericii evanghelice nici țipenie de om, deși clopotele bat. Noi, trei siluete răsfirate, rătăcim prin curtea bătrânei biserici săsești fortificate. Suntem două femei și-un băiețel. Prin portalul larg deschis se văd băncile goale și altarul
RĂMAS BUN LA ROŞIA de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375302_a_376631]
-
din 25 februarie 2017. E douăsprezece februarie 2017, duminica în care la București are loc înmormântarea cunoscutului regizor român Radu Gabrea. În satul transilvan Roșia/Rothberg, lângă Sibiu, soarele plăpând se strecoară prin aburii iernii, făcând să se topească încetișor pojghița de pe bălțile înghețate. În jurul bisericii evanghelice nici țipenie de om, deși clopotele bat. Noi, trei siluete răsfirate, rătăcim prin curtea bătrânei biserici săsești fortificate. Suntem două femei și-un băiețel. Prin portalul larg deschis se văd băncile goale și altarul
GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG [Corola-blog/BlogPost/375306_a_376635]
-
sașilor” ... Citește mai mult E douăsprezece februarie 2017, duminica în care la București are loc înmormântarea cunoscutului regizor român Radu Gabrea. În satul transilvan Roșia/Rothberg, lângă Sibiu, soarele plăpând se strecoară prin aburii iernii, făcând să se topească încetișor pojghița de pe bălțile înghețate.În jurul bisericii evanghelice nici țipenie de om, deși clopotele bat. Noi, trei siluete răsfirate, rătăcim prin curtea bătrânei biserici săsești fortificate. Suntem două femei și-un băiețel. Prin portalul larg deschis se văd băncile goale și altarul
GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG [Corola-blog/BlogPost/375306_a_376635]
-
el te va strânge în brațe pentru o noapte, iubirea nebună îți curge prin vene o viață. Întotdeauna lângă o adevărată femeie pașii îți devin nesiguri, sângele ei fierbe, clocotește, îmbracă realitatea în mătasea viselor ei. O viață aluneci pe pojghița ei subțire. Femeie, în tine dragostea țipă... Bărbații tresar doar la auzul geamătului tău, nici un muzician nu a putut să-ți prindă desăvârșirea pe portativ. Ești singura pasăre care-și ține trilul ascuns doar pentru clipele de iubire. Femeie, în
SPERANTELE VIETII, ANTOLOGIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372783_a_374112]
-
din compartiment, care mă gratulau cu o milă nesfârșită. Ea le explica totul și se scuza, dar mie îmi pierise cheful. Mă durea nasul foarte tare, la cea mai mică atingere, mai mult decât ochiul. Rana de la sprânceană prinsese o pojghiță roșiatică și se zvânta. Echimoze urâte se anunțau pe sub ochi și nasul, vai, arăta groaznic. Și mai ales mă durea. Din minut în minut priveam în oglinjoara ovală din poșetă să mai văd cum arăt. Ea mi-a adus ca
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 679 din 09 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345857_a_347186]
-
simplu verb la conjugarea a doua, ci o formă obligatorie de existență ... Și este singura cale de a ne regăsi, cu sinceritate, împreună”. „Al doisprezecelea discurs”, intitulat “Globalizare, continentalizare, idiotizare. Mutilarea identităților” este, de asemenea, unul al analizelor subtile, dincolo de pojghița aparențelor, al descifrării mecanismelor, al predictibilizării ipotezelor, într-o lume tot mai globalizată, unde personalul, individualul, identitatea proprie încep să aibă tot mai mică relevanță și importanță. “Cică așa trebuie să se întâmple” este până la urmă o mare miciună. Spune
ROMÂNIA MOLUSCĂ DE MIRCEA CHELARU, CRONICĂ DE RĂZVAN DUCAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347888_a_349217]
-
simplu verb la conjugarea a doua, ci o formă obligatorie de existență ... Și este singura cale de a ne regăsi, cu sinceritate, împreună”. „Al doisprezecelea discurs”, intitulat “Globalizare, continentalizare, idiotizare. Mutilarea identităților” este, de asemenea, unul al analizelor subtile, dincolo de pojghița aparențelor, al descifrării mecanismelor, al predictibilizării ipotezelor, într-o lume tot mai globalizată, unde personalul, individualul, identitatea proprie încep să aibă tot mai mică relevanță și importanță. “Cică așa trebuie să se întâmple” este până la urmă o mare miciună. Spune
„ROMÂNIA MOLUSCĂ” DE MIRCEA CHELARU de RĂZVAN DUCAN în ediţia nr. 1210 din 24 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347934_a_349263]
-
de la mâna stângă și cum încep,nerușinatele , să se întindă pe pajiștea unde era cu elevii "în documentare" : culegeau cu toții informații proaspete pentru o compunere liberă. Dintrodată secundele dispar cu toate în pământ , pe lângă firele de iarbă care înțeapă timid pojghița de aer din proximitatea solului. Un abis dezolant zguduie amiaza din rădăcini . Copiii își cască ochii la noul-venit , încercând zadarnic să-l înghesuie în peisajul orei.Era deja o persona nongrata! Și ca și cei mici (!) , Dio avea mai multă
DEŞERTUL DE CATIFEA (6) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 814 din 24 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345378_a_346707]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > RONDEL DE TOAMNĂ Autor: Olguța Trifan Publicat în: Ediția nr. 2116 din 16 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului În frunza toamnei reci se oglindește luna, Privindu-se șireată în pojghița de gheață. Că-i frig sau a fost cald, acum îi e totuna, Cu gene luminoase străluce sus măreață. Ieri, bulgării de beznă-i ascundeau cununa, Acum și-arată dinții, zâmbește larg, semeață. În frunza toamnei reci se oglindește luna
RONDEL DE TOAMNĂ de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376982_a_378311]
-
frig sau a fost cald, acum îi e totuna, Cu gene luminoase străluce sus măreață. Ieri, bulgării de beznă-i ascundeau cununa, Acum și-arată dinții, zâmbește larg, semeață. În frunza toamnei reci se oglindește luna, Privindu-se șireată în pojghița de gheață. Om trist, ce uiți mereu că viața-i numai una, Când pâcla grea coboară și-n lumea ta e ceață, Privește către lună, din zâmbetu-i învață! O frunte-nnorată nu va goni furtuna... În frunza toamnei reci se
RONDEL DE TOAMNĂ de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376982_a_378311]
-
nu era închisă și putu intra val-vârtej, stârnind în urma lui praful de pe bibliotecă, care nu mai fusese șters de când apăruse tabloul în viața lor. Se blocă însă, imediat ce trecu pragul. Ea nu era acolo. Un aer înghețat așternuse parcă o pojghiță peste toate obiectele. Își roti privirile debusolat prin încăpere, deschise dulapurile și chiar încercă fereastra închisă. Se întoarse din drum și o căută prin toata casa, o strigă de câteva ori, după care reveni în același loc. Nu era nebun
TABLOUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1356 din 17 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376391_a_377720]
-
malul, fericit că frumoasa lui căsuță din lemn plutea cu repeziciune purtată de vânt. Pluti așa vreme de trei zile în care ceața se lăsă peste lac din ce în ce mai groasă, împiedicându-i vederea, iar frigul așternu pe acoperișul căsuței plutitoare o pojghiță de gheață. Noaptea, ghemuit în patul lui de la fereastră, Bujor își auzea dinții clănțănindu-i mărunt în gură. Tocmai pe când se gândea serios să tragă la mal, i se păru că vede în depărtare umbra unui palat care spinteca ceața
BUJOR ŞI PRINŢESA FĂRĂ INIMĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375814_a_377143]
-
lui arcuitoare. Mă frânge geamătul durerii Și-adâncul cel săpat în mine Îl umplu azi, în pragul serii, Cu tot ce curge din suspine. M-aș împăca cu iarna ce mă-ngheată Și aș ascunde vaietul strigării De aș afla că pojghița-mi de gheață O va topi iar boarea primăverii. Dar știu că primăva nu mai vine Și-o iarnă glaciară prevestită Cioplește sloiul nemilos în mine Și-mi pregătește era infinită. (ianuarie, 2015) Referință Bibliografică: IARNĂ GLACIARĂ / Gheorghe Pârlea : Confluențe
IARNĂ GLACIARĂ de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1465 din 04 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376660_a_377989]