740 matches
-
cu francezul - inițiatorul și sufletul acestui festival. Conferințele despre postcomunism sunt destul de plictisitoare, dar recitalurile de poezie superbe, ca și spectacolele organizate seara, într-un bar. Am făcut cunoștință cu Vilma (poeta Ioana Călina Marcu, Editura Vitriu), cu care am polemizat crunt (exact ca în visul meu premonitoriu!) despre țigani! Cauza mizeriei în România sunt țiganii, pretindea ea, și nu numai ea! Criticii ei i s-au alăturat alte voci. A trebuit să-mi adun forțele pentru a le deschide măcar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
desagă, În mine sunt doar doruri, berechet, Plus certitudinea că îmi ești dragă. Autodeclarat recalcitrant, Extrag din viață ceea ce-mi convine, Un simplu gând devine incitant, Iar forța mea se naște, brusc, din tine. Indezirabil, stau în șah etern, Polemizez cu patimă fierbinte, Mă prăbușesc din eden în infern Și-mi mângâi insolența prin cuvinte. Dau declarații și semnez, concret, Cu nume și prenume, intangibil, În mine nu e loc pentru secret Sau pentru sensul ininteligibil. Mă rup de cer
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
analiză (sursele din feature sunt umane, și nu materiale, nu necesită citare, argumente, jargon tehnic etc.), cronică (în feature se cere mai multă documentare), editorial (scopul unui feature este de a informa, și nu de a convinge sau de a polemiza). Făcând parte din noul jurnalism, feature poate folosi tehnici și mijloace literare (inclusiv ficțiunea), scopul articolului fiind să sugereze, mai mult decât să spună. În acest tip de articol, subiectele sunt din cele mai diverse (fără un impact social prea
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
acest scop în minte, Vasile și-a scris cele două opere, de maximă importanță: Contra lui Eunomiu și Despre Sfanțul Duh{\cîte 13}. Sfanțul Vasile dezvolta o teologie adâncă atunci când vorbește despre cunoașterea lui Dumnezeu. Se știe că el a polemizat, pe această temă, cu Eunomiu, eretic arian extremist. Acesta din urmă susținea că ființă lui Dumnezeu este nenașterea și că omul, știind ce este aceasta, știe implicit ce este Dumnezeu. Vorbind despre firea dumnezeiasca, Sfanțul Vasile cel Mare afirmă că
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
prezentă, de altfel, în întreg cuprinsul lucrării, este faptul că Paul I. Papadopol nu se limitează niciodată numai la înregistrarea unor informații oficiale sau care circulă în mediul său, ori găsite în sursele bibliografice, ci intră în dialog cu acestea, polemizează cu unele dintre ele, aduce completări sau discută implicații, încercând continuu să prezinte lucrurile clar și nuanțat pentru a fi sigur că întreg mesajul didactic va trece asupra cititorului, educând astfel intrinsec și capacitatea critică și analitică a beneficiarului, care
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
nu găsim nici un nume care să nu fi rămas în istoria literaturii române. Această subtilă pedagogie a modelelor este însoțită de recomandarea bibliografică a cărții Dr. Nicolae Tcaciuc, Istoria literaturii române, tipărită la Cernăuți, în 1923. XXI. Predarea gramaticii Papadopol polemizează în legătură cu acest subiect cu tendința tot mai pregnantă a unor profesori, pasionați de gramatică de a autonomiza acest compartiment al limbii. în opinia lui Papadopol însă „acest fapt are ca urmare o despărțire a studiului de teorie literară de acela
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
menționat, de asemenea, D. Furtună, autorul mai multor lucrări de istorie literară și editor al revistei de cultură populară „Tudor Pamfile”, prezent aproape în fiecare număr. În două articole este omagiat poetul Ion Păun-Pincio, iar în numărul 3-4/1929 redacția polemizează cu „grămăticul” Mircea Eliade. O rubrică originală este „Cartea neagră”, unde sunt nominalizați „cetitori ai noștri care au avut eleganta obrăznicie de a ne ceti și a nu ne plăti revista”. Alți colaboratori: Octav Sargețiu, Aurel Lambrino. I.R.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289269_a_290598]
-
mai mare sau mai mică, după capacitatea de „refacere” a învinsului. Polemica nu presupune neapărat respectarea adversarului, dar implică anumită considerație față de el în măsura în care e socotit destul de nociv pentru a se întreprinde o acțiune contra lui. De aceea, se poate polemiza și cu adversari respectați, dar și cu adversari disprețuiți (cu care există riscul ca normele onorabile ale ostilităților să fie transgresate). Dar chiar în cazul polemicii onorabile, în care există sentimentul egalității de „rang”, măcar moral, civilitatea se limitează în
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
nu se poate înlocui prin simulacre și substituiri. Lipsa ei pentru un timp nu e nefirească dacă nu se datorează unor inhibiții sau lașități. Dar o polemică serioasă nu se naște din dorința de a avea faliții noștri. „Hai să polemizăm” (din când în când) nu înseamnă nimic. 3. Știu eu? Nu cred că polemica e un mod de „abordare” și nici că o asemenea „abordare” ar putea fi pe alese, dintre diferite „aspecte”. 4. Nu știu ce poate fi „polemica-spectacol”. Orice mare
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
bătuți acei oameni, cum trebuiau să se umilească pentru un vârf de țigară, cum erau batjocoriți etc.”. În discuțiile pe cărțile menționate anterior am avut adesea polemici - mi-aduc aminte de o generație de acum câțiva ani când, de pildă, polemizam acut pe cartea lui Noica, seminarul se terminase de mult, era târziu, dar studenții nu voiau să plece, stăteau acolo și polemizau, deși depășisem timpul alocat cursului și seminarului. Nu voiau să plece, trebuiau să rezolve cumva problema, să se
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
anterior am avut adesea polemici - mi-aduc aminte de o generație de acum câțiva ani când, de pildă, polemizam acut pe cartea lui Noica, seminarul se terminase de mult, era târziu, dar studenții nu voiau să plece, stăteau acolo și polemizau, deși depășisem timpul alocat cursului și seminarului. Nu voiau să plece, trebuiau să rezolve cumva problema, să se Încheie polemica, ceea ce era un semn foarte bun pentru mine. Pentru că ei nu voiau să se ducă la discotecă sau În bar
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
o cochetărie ingenioasă.” Alte note caracteristice ale românilor: ospitalitatea, omenia, plăcerea conversației, curiozitatea, care „nu ascunde nici o iscodire răuvoitoare”, politețea. Scriitoarea este preocupată deopotrivă să cunoască lumea satelor și a orașelor, inclusiv a capitalei țării. Cu privire la București, are prilejul să polemizeze cu acei autori de memoriale de călătorie, care „numai au trecut prin țară” și s-au crezut îndreptățiți să-și spună părerea, asemenea turcofilului D. Jouve (1855). Subscrie însă observațiilor lui A. Demidoff și Adolf Billecocq. Bucureștiul și locuitorii lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286833_a_288162]
-
trăsătura, desigur, dar pune în scenă un personaj conceptual: chintesența Epicurianului - în același timp ca pe o figură istorică, dar și contemporană, cunoscută pentru libertinajul său și pentru năzbâtiile sale poetice licențioase. Temperamentul lui Valla exclude jumătățile de măsură: omul polemizează, luptă, militează. Pe scena filosofică, Antonio poartă straiele unui soldat al epicurismului, o uniformă croită pentru el de Valla dintr-o altă stofă decât a hainelor sale. De unde un elogiu adus jubilărilor celor mai așteptate, firește, dar și altora... A
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
sentimentali. SF-ul este tratat de C. în perspectivă etică, nu inventivitatea tehnică primând, ci destinul omului în univers. Sunt coordonatele pe care se așază romanele Paradoxala întoarcere (1978), Galaxia termitelor (1993) și nuvelele din Suflete mecanice (1992), în care polemizează subtextual cu clișeele „cincizeciste” ale genului, propunând soluții poetice, cu fior de suferință tulbure și stânjenitoare. Scrie literatură pentru copii și tineret, romane cu caracter educativ - Pensiunea Margareta (1982), La foc de tabără (1989) -, povestiri sentimentale și versuri umoristice pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286544_a_287873]
-
ale culturii europene din acea vreme. Un temei de meditație în această privință ar putea fi relațiile generației lui Byron cu poeții romantici de dinaintea lor (autori, de fapt, ai programului mișcării romantice): cu ei, și nu cu reprezentanții clasicismului se polemiza, de exemplu, în poemul satiric Barzi englezi și critici scoțieni, publicat de Byron în 1808; în vreme ce, față de doctrinarul clasicismului, Alexander Pope, ei manifestau un respect fără limite. Și nimeni nu s-a gândit să le reproșeze că nu ar fi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289353_a_290682]
-
exemplaritatea unui spirit limpede și disociativ”; mentorul Junimii a stabilit rolul activ al criticii în combaterea mediocrității mai ales în perioadele de început și de tranziție, actul critic păstrându-și o funcție permanentă, însă cu ipostaze adecvate fiecărei epoci. S. polemizează cu aceia care l-au calificat pe Titu Maiorescu doar critic cultural, ignorându-i bunul gust și obiectivitatea (învederate când se referă la Eminescu și Caragiale), receptivitatea pentru idealul clasic, dar și pentru poezia romantică, întrezărirea chiar a unor concepte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289977_a_291306]
-
un „popor al cărții” (ahl al-kitab). Limba lor este un dialect aramaic oriental, care a luat ființă În Babilonia de Jos și este Înrudit cu dialectul din Babilonia de Sus În care e scris Talmudul 72. În scrierile lor se polemizează cu Islamul, creștinismul și mai ales cu iudaismul 73. Teogoniile mandeene sînt variate și contradictorii 74. Dualismul mandeean provine direct din maniheism. El este bazat pe opoziția dintre lumea Luminii și a Vieții și lumea Întunericului. Întunericul este fie de
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Îngrădi liberul arbitru al rațiunii umane. Este important de notat că această discuție asupra liberului arbitru trebuie să se fi desfășurat Înainte de anul 150 p.C. În cadrul ei, Isidor, pe care avem toate motivele de a-l considera un gnostic creștin, polemizează cu alți gnostici, poate dintre cei ale căror concepții se află ilustrate În Apocriful lui Ioan și care socoteau spiritul contrafăcut drept un obstacol serios În calea liberului arbitru. Deja Isidor se situează pe poziția unor Pelagius sau Iulian din
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
și jos, războaie, Învălmășeli, strămutări, foamete, lăcomie și stăpînire, toate acestea cresc și descresc după mersul Conducătorilor. Ei sînt cei care pun În mișcare toată creația”99. Ca și gnosticismul, al cărui produs tardiv este, maniheismul nu ostenește niciodată să polemizeze cu astrologia, Îngrăditoare a liberului arbitru uman. Cele cinci planete și cele douăsprezece semne ale Zodiacului sînt Arhonți ai Întunericului 100. În Kephalaion 47, Despre cele patru lucruri de seamăl 01, ni se spune că există patru categorii de Arhonți
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
care-l consideră, printr-un raționament disociativ, specific literaturii)41. Expresivitatea textului polemic aparținând unui scriitor consacrat rezidă în însăși predispoziția acestuia de a manipula resorturile intime ale limbii și de a-i pune în lumină dinamismul semantic. Scriitorul, atunci când polemizează explicit, comunică și se comunică în egală măsură, pentru că asumarea individuală a evenimentului, precum și reprezentarea subiectivizată a acestuia presupun operații de integrare a realității date nu doar în universul său ontologic, ci mai ales în planul sensibil al valorizărilor proprii
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
oricărui demers teleologic, fiind uneori explicit formulată, ca de pildă în textul selectat de noi: "Cititorii vor fi odată mai mult edificați în ce privește pe domnul Banu, care, construindu-și ultimul sistem de apărare, a luat măsura oportună să nu mai ‹‹polemizeze›› de aici înainte cu mine niciodată". În articolul arghezian textualizarea referențială e elementul-liant care asigură coerența întregului ansamblu textual prin ligamentarea enunțurilor de natură ficțională (în terminologia lui Paul Cornea: pseudo, transreferențiale și autoreferențiale). Atunci când Arghezi spune că "domnul Banu
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
la care Mariana Ionescu se raportează doar prin prisma artei pamfletare. Motivațiile autoarei se sprijină, pe de o parte, pe înseși teoretizările pamfletarului, iar pe de alta, pe aprecierile criticii anterioare; trebuie spus că demersul exegetic nu își propune să polemizeze, să avanseze ipoteze contrastante sau puncte de vedere opuse, ci doar să aprofundeze o latură insuficient explorată. De aici, uneori, senzația de prea-cuminte conștiinciozitate academică, de oarecare obediență în (re)-formularea aprecierilor. Rigoarea observațiilor relevă însă un ochi analist pătrunzător
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
originalității ), a cărui apariție a fost motivată de autor într-o notă de subsol ("O revistă de la Iași, Epigonii, într-al doilea număr al său, publică un articol de domnul G. Panu, care a constituit pricina celor ce urmează"), Arghezi polemizează cu G. Panu pe tema poeziei autentice. Avem de-a face cu un articol în replică, pretext totodată pentru susținerea propriilor convingeri. Dacă textul preopinentului fusese intitulat Viitorul versului, Arghezi a găsit de cuviință să exprime polemic, prin titlul său
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Fie că răspunde unui cititor și colaborator al publicației, fie că ironizează integralismul după ce reprezentanții curentului i-au dedicat un număr întreg al revistei, fie că respinge concepția tolstoiană despre artă sau critică realismul lui Delavrancea, Arghezi își scrie manifestul polemizând explicit. Ofensiva directă, motivată conjunctural, poate fi un bun pretext pentru a-și afirma categoric convingerile și a-și trasa cu bună știință liniile directoare ale atipicului program literar. În ars poetica argheziană există o categorie aparte de texte a
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
rămâne cantonat în evenimențial sau e alegorie pură, dal capo al fine. Cert e că finalul rămâne o surpriză de foarte multe ori. 3. Textele propuse de noi spre analiză, "Unul din argumentele cele mai obicinuite"(1880)225 și "Cum polemizează domnul Iorga"(1937)226, departe de a fi preferate în exemplificările exegetice, întrunesc, din punctul nostru de vedere, principalele criterii elective, și anume: au o maturitate publicistică, urmând unui consecvent exercițiu al scrisului cotidian (la Eminescu, mai bine de un
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]