205 matches
-
Lupu, vicepreședintele partidului național țărănesc. Era vorba despre biserica din Arsura „un sat aproape de Prut, în județul Fălciu”, construită după o chetă, din casă în casă, organizată de fiul satului și familia, înzestrat cu clopote, picturi și icoane, cu candelabre, policandre și alte odoare scumpe, sfințită la 21 iunie de către Î.P.S.S. Mitropolitul Nicodim al Moldovei și de către P.S.S. episcopul Tit Simedria de la Bălți și P.S.S. episcopul Nifon de la Huși”... În anii 1962-1967, când lucram ca secretar al Sfatului Popular din
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
pe scenă și anunță că i s-a interzis jucarea „Zdrențelor“. În sală izbucnește un mare huiet! Publicul aplaudă, fluieră, strigă și cere ca satira să fie spusă. Dar deodată sala rămâne în întunerec, căci direcția pusese să se stingă policandrul cel mare. Un zgomot asurzitor izbucnește. Millo apare pe scenă între 2 lumânări aprinse și spune că este sechestrat de pompieri. Publicul strigă, unii sar din sală pe scenă, în sfârșit marele Millo este silit să-și spună satira în fața
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
va mai visa. Din astfel de vise se poate căpăta lipitură*. Ceară Poporul crede că este păcat a da cu ceară pe-n case, la podeală sau ceruit. E mare păcat să calci ceara ori s-o sudui. Ceara de la policandru e bună de făcut de dragoste. Ceartă Chiperul* și sarea de se varsă, te vei sfădi cu casnicii. Cînd cineva ascute ceva de fier în casă se ceartă în curînd cineva din casă. Cînd tai ceva cu foarfecele și le
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
din covoare sunt exemplare valoroase datând din secolul al XIX lea sau de la începutul secolului trecut. Cea mai veche este o scoarță care are anul de confecționare inscripționat pe ea - 1843. De o frumusețe aparte sunt covoarele în roate, cu policandru, cu chistornicul, cu păscuțe, provenite din satele de pe Valea Trotușului sau cele cu cerbi, cu păsări și figuri antropomorfe provenite din satele din zona Colinelor Tutovei. Colecția de port popular cuprinde în prezent peste 1100 de piese care compun frumoase
GHIDUL COMPLEXULUI MUZEAL „IULIAN ANTONESCU” BACĂU by Elena Artimon Georgeta Barbu Silvia Iacobescu Lăcrămioara Elena Istina Marius Alexandru Istina Feodosia Rotaru () [Corola-publishinghouse/Science/1192_a_2107]
-
suflate cu aur, nr. inv. 146. 21.Două sfeșnice argini aurit, C. Brâncoveanu, 7195, nr. inv. 158. 22.Două sfeșnice argint, 1779, nr. inv. 159. 23.Două plăci cu marca Munteniei de la sfeșnicele de bronz nr. inv. 157. 24.Un policandru argint cu 12 candele mici, 1795, nr. inv. 174. Drept care s-a încheiat prezentul proces-verbal în triplu exemplar unul ramânând părintelui stareț. Delegat al marelui Cartier, ss. Al. Tzigara-Samurcaș Superiorul Sf. Mânăstiri, ss. Ieromonahul Eustațiu Andreescu. Toate aceste obiecte au
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
barbariei lor. Era o jale. Cu această tristă impresie am trecut poarta. Un călugăr ne servi de cornac. Cele două biserici, puțin interesante doar prin câteva morminte cunoscute; tâmpla din cea mai veche, în parte frumoasă, și mai ales două policandre mici de argint. Starițul, mai mult negustor decât monah, făcea comerț cu oi, porci, albine și, ce ne plăcu mai mult, cu pomi roditori și trandafiri de varietăți frumoase. Îi rechiziționaseră numai caii, boii și trăsurile. El era foarte terorizat
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
mereu surprinzătoare ale imaginației: „Ca prințesele norii se tolănesc pe perini albastre / Lumina e-o licoare în eprubeta fulgerului / Fluviile duc trena oceanelor ca pajii”, „pasărea ca o fundă e-n simetria clară”, “în unde se-aprind peștii, lucesc ca policandre, / și-n sala de bal a verii alunecă rochiile sonore”, „cimitirul șeț ca o carte uitată în câmp”, „oglinzile ascund prăpăstii infinite în perete”, „Și-n palmă să pun fulgerul ca un melc încă umed / S-apropii de ureche oceanul
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
diverse calibre, pe care le conjugă spațiul imaginar al lui Voronca, privit din unghiul modelării toposurilor spectaculare. Ele pot fi, de altfel, decupate de oriunde, într-o multitudine de variante. Alături de sala de bal, cu piruete, reverențe, valsuri, printre lampioane, policandre, serpentine, confetti, beteală, cu rochii de gală, funde, panglici, brățări, coliere etc. și lângă arena circului nu lipsește nici arena corridei, ce-și împrumută recuzita specifică în, bunăoară, modelarea unor stări de spirit dinamice, ca în secvența III din Brățara
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Câteva dintre cărțile sale au fost distinse cu Premiul Societății Scriitorilor Români (1932) și cu Premiul revistei „Argeș” (1971, 1984). M. cântă în versuri delicate, în ton domol, cadrul domestic, interiorul desuet provincial (elemente de recuzită: malacoafe, uniforme vechi, trandafiri, policandru, pendul), apoi peisajul, umanizat, al grădinilor patriarhale (cu păuni și alte orătănii, cu arbori și flori, mai ales crini și trandafiri) și al împrejurimilor târgului de sub munte, cu zile ploioase sau însorite, vegetație, cai, mărunte sălbăticiuni etc. Cele mai multe dintre poezii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288259_a_289588]
-
binevoitoare și dăruitoatre a tuturor celor sfinte: zestrea cea vie a bunelor haruri, celor din Taine, celor din Daruri, din odoare, din palme și din cuvinte. Ești Marea predanie Îmbietoare Și mult strălucitoare a toată Iconomia de binecuvântări, ca un policandru cu șapte lumânări naintea Marelui tron dumnezeiesc pentru care toți Îngerii și sfinții te preamăresc”<footnote eroschim. Daniil Sandu Tudor, op. cit., p. 43 footnote>. Același autor continuă doxologia astfel: „Și ai la Ierusalimul cerului, grabnic ajutători, Pe toți cei ce
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
singur stejar. Cert este că între 1635-1636 a fost înălțată aici o construcție de cărămidă, ansamblul mănăstiresc fiind, de fapt, rezultatul unor extinderi făcute de Ștefan Cantacuzino (1714-1715) și al unor repetate renovări și restaurări. Turiștii pot admira acolo un policandru venețian din 1695, picturile altarului care datează din 1715, portretele voievozilor Țării Românești până la Șerban Cantacuzino, iar în pridvor, piatra tombală a domnitorului. l Mănăstirea Bistrița Așezată la poalele masivului Buila-Vânturița, la intrarea în Cheile Bistriței, la o altitudine de
Agenda2003-47-03-turistic () [Corola-journal/Journalistic/281754_a_283083]
-
singur stejar. Cert este că între 1635-1636 a fost înălțată aici o construcție de cărămidă, ansamblul mănăstiresc fiind, de fapt, rezultatul unor extinderi făcute de Ștefan Cantacuzino (1714-1715) și al unor repetate renovări și restaurări. Turiștii pot admira acolo un policandru venețian din 1695, picturile altarului care datează din 1715, portretele voievozilor Țării Românești până la Șerban Cantacuzino, iar în pridvor, piatra tombală a domnitorului. l Mănăstirea Bistrița Așezată la poalele masivului Buila-Vânturița, la intrarea în Cheile Bistriței, la o altitudine de
Agenda2003-44-03-turism () [Corola-journal/Journalistic/281669_a_282998]
-
realizată de Mircea Coloșenco, reproducem poezia în întregime: "în scarcium/ Cu sbucium,/ într-una copii se dau/ Băiatul ce este mare,/ Cu gândul se vede mai mare./ Se-nalță pe valuri ce-l iau;/ Iar fata-nvârtește la valțuri,/ Pe sub policandre cu smalțuri,/ Ce rochie cu coada de-un cot;/ Și-n scarcium,/ Cu zbucium,/ Se dau pe cât pot,/ Copii, fericirea e-n scarcium". Revista "Universul copiilor" va continua să reproducă din versurile pentru copii ale lui Al. Macedonski luate din
O enigmă dezlegată by Mircea Popa () [Corola-journal/Journalistic/7850_a_9175]
-
a fost recepționată la 25 septembrie 1956. Pardoseala din plăci de mozaic, îmbinată cu stilul și coloritul covoarelor bănățene, după schițele lui Catul Bogdan, a fost recepționată la 12 aprilie 1946. Lucrările de sculptură și aurire (tronul arhieresc, cele trei policandre din lemn de tei, iconostasul, amvonul, tronul Maicii Domnului, tetrapodul, sfeșnicele din lemn de tei) începute încă din anul 1944 și datorate lui Ștefan Gajo, au fost recepționate la 21 august 1946. Lucrările de tâmplărie artistică, încredințate firmei Traian Novac
Agenda2004-18-04-a () [Corola-journal/Journalistic/282355_a_283684]
-
încălțăminte - 26 978 de lei/flacon, vopsea pentru piele - 27 800 de lei/flacon, gel pentru întreținerea pielii naturale - 61 780 de lei/cutie, soluție contra mucegaiului - 38 760 de lei/flacon, soluție pentru curățat motoare - 39 710 lei/flacon, policandre pentru biserici - 12 000 000- 27 000 000 de lei/buc., candelabre pentru interior - 1 000 000-1 500 000 de lei, lustre - 250 000- 1 100 000 de lei, lămpi de birou - 1 000 000 -1 100 000 de lei
Agenda2004-18-04-comert () [Corola-journal/Journalistic/282360_a_283689]
-
Trezește parcă din adânc chemare. Bătrânul Nistru, pribegit în vremuri, Urzește cânt pe stative de stâncă Și doina tristă din castani o fură, Să ducă-n sate jăluire-adâncă... Au înflorit castanii la Soroca În primăvara plină de-ntristare; Parcă-s policandre verzi în care ard Mii lumânări zvârlite din altare. Nu se deschid ferești ca să-i sărute Ca-n alte dăți, din fiecare casă, În ușile unde șopteau în noapte, Pragul, nu-i prag, e piatră care-apasă. De-aici, din depărtările
Curierul „Ginta latină” by Dumitru Iov () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2248]
-
că poetul nu-i judecă - deși, cum spuneam, interpretarea nu lipsește din aceste versuri metropolitane - deducem că buba (rana) e în altă parte. și într-adevăr, în ultima secțiune a plachetei, Duh, accentul moral devine explicit: "Biserici mari, cu scumpe policandre,/ În voi se-ascund atâtea necredinți,/ Doar pruncii vin, cu gesturi tandre/ și îngenunche-n rugăciuni fierbinți.// Puhavul domn, cucoana colorată,/ Se-opresc aici grăbiți, mirați;/ Biserici ai destule, urbe desfrânată,/ Dar sfinții tăi cu toții-s cocoșați.// Căci piatra sutelor
Versuri metropolitane by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10197_a_11522]
-
singur stejar. Cert este că între 1635-1636 a fost înălțată aici o construcție de cărămidă, ansamblul mănăstiresc fiind, de fapt, rezultatul unor extinderi făcute de Ștefan Cantacuzino (1714-1715) și al unor repetate renovări și restaurări. Turiștii pot admira acolo un policandru venețian din 1695, picturile altarului care datează din 1715, portretele voievozilor Țării Românești până la Șerban Cantacuzino, iar în pridvor, piatra tombală a domnitorului. l Mănăstirea Bistrița Așezată la poalele masivului Buila-Vânturița, la intrarea în Cheile Bistriței, la o altitudine de
Agenda2003-46-03-turistic () [Corola-journal/Journalistic/281726_a_283055]
-
cel mai pur stil Louis XV... în salon, odaie de dormit, în odaia de dormit, sofragerie, în biurou, salonul, în sofragerie, odaia servitorilor, în odaia servitorilor, bucătărie și-n bucătărie, biuroul... sofrageria e luminată de sus, din tavan, prin pod... policandrul (liniștea ciucurilor de cristal) din tavanul salonului... cu parchet"... Atîta doar că, ne mai fiind constrîns de dimensiunile scenei, depășește cadrul strîmt al spațiilor interioare pentru a urmări peisajul urban în complexitatea sa. Iată cum se recompune, din diverse texte
Bucureștii lui Caragiale () [Corola-journal/Imaginative/14407_a_15732]
-
vopsit în altă culoare. Fața de masă avea ciucuri grei de mătase. Aerul era cafeniu și mirosea a vișinată. Din tavan coborau sute de țurțuri de tencuială, încît gândeai că te afli într-o peșteră a comorilor, ca și un policandru vechi, cu abajururi de hârtie creponată. Seara, lumina care se filtra prin fereștile proprietarilor era roză și pâlpâitoare, ca-n vis. Dar Catana nu părea să dea cine știe ce importanță camerei pe care o-mpărțea, de voie, de nevoie, cu paceaura
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
-n stânga, că mâncaseră raci mari de tot cu gheață pisată împrejur și băuseră o licoare în flăcări. Negrul sorbise din ea și deodată suflase o limbă de foc spre tavan, ca un balaur, de afumase prismele de cuarț ale policandrului. Și apoi ieșiseră pe stradă și Cedric dansase și cântase pe tot drumul, făcând pe macadam zgomote răpăitoare cu pantofii de lac, "știi, Marioara, cum toacă popa la biserică", iar ea râdea când, făcând piruete, negrul cădea deodată în genunchi
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
vicleniei, ale milei și suspiciunii... Sânt și muzee, luminoase și snoabe, cu dale cadrilate împărțind podelele sălilor în vaste table de șah, cu luminatoare festive lângă bolțile pictate cu încîlcite alegorii, unde din ombilicul Trufiei se scurge tija unui greu policandru, sânt picturi oficiale înecate-ntr-un asfalt unanim, sânt etichete limpezi, sub lamele de sticlă, lângă fiecare imensă pânză lățită pe pereții imaculați... Dar sânt muzee-capcană, mieroase asemenea florilor carnivore, în care până și publicul vizitator e pictat iluzionist pe
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și înguști, acoperiți de tapet mucegăit. Se opriră în nișă, unde pereții curbi, ca un receptacol de porțelan, rămăseseră albi și goi. Pe jos era un mozaic mohorât, lustruit atât de bine, că reflecta în apele lui tavanul înalt, cu policandru. "Poate că n-o să te supere un mic tabiet al nostru", i se adresă mama Soilei, întorcîndu-se către el. Avem timp destul și de dulcețuri după aceea." Fără să aștepte vreun răspuns, de fapt ca și când el nici n-ar mai
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
gulerul costumului rădașcă neagră, lungă cât palma, care se agățase acolo din zbor, cu elitrele încă ridicate și aripile fumurii atârnând afară, neîmpăturite ca lumea. Arătară biletele și intrară în holul cu enorme ferestre în care se răsfrângeau luminile marilor policandre din tavan. Câteva rădaște pătrunseseră și aici și zbârnâiau de-a lungul nesfârșitelor suprafețe de sticlă. "Ce bîzdîgănii scîrboase", începu Emilia, dar Ionel îi făcu semn să tacă, fiindcă tocmai o zărise pe Marioara în mulțimea din hol. Stătea la
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mult unul în celălalt, alimentată de organe, ligamente și membre, de glande și oase mai fragede ca tulpinile de păpădie, până când se-ntinse ca un ecran lichid de la un perete al dormitorului la altul și de la podea la tavan, secționând policandrul, brațul unui fotoliu de pluș decolorat, o ceașcă de cafea și farfurioara ei, gheridonul pe care era așezată și covorul indian de pe parchetul lustruit al odăii. Era acum un tablou bogat și complicat, o alegorie nedeslușită, cu toate personajele - animale
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]