473 matches
-
formula 34 . În particular, produsul a două polinoame primitive este polinom primitiv. Lema 6: Fie formula 13 un inel factorial, și formula 36formula 15formula 13,formula 39 cu formula 40 polinom primitiv. Dacă formula 40 divide produsul formula 42 , atunci formula 40 divide pe formula 14. În particular, dacă pentru două polinoame primitive formula 14 și formula 40 din formula 13 avem relația formula 48 cu formula 49formula 15formula 13,formula 39, atunci formula 14 și formula 40 sunt asociate.
Inel factorial () [Corola-website/Science/329290_a_330619]
-
Fie un set de "k" + 1 puncte de date, diferite între ele: este combinația liniară de polinoame Lagrange de bază Deși numit după Joseph Louis Lagrange în 1795, a fost descoperit pentru prima data în 1779 de către Edward Waring și a fost publicat în 1783 de Leonhard Euler. Având în vedere ipoteza inițială că formula 4 sunt diferite
Polinomul de interpolare Lagrange () [Corola-website/Science/329830_a_331159]
-
a fost descoperit pentru prima data în 1779 de către Edward Waring și a fost publicat în 1783 de Leonhard Euler. Având în vedere ipoteza inițială că formula 4 sunt diferite între ele, această expresie este întotdeauna bine-definită. Se verifică imediat că polinomul interpolează corect funcția, adică: formula 5=formula 6, pentru orice i=1..n. Să găsim o formulă de interpolare pentru funcția "f"("x") = tan("x") dată de următoarele seturi de valori: Polinoamele de bază sunt: Deci polinomul de interpolare este: Să interpolăm
Polinomul de interpolare Lagrange () [Corola-website/Science/329830_a_331159]
-
ele, această expresie este întotdeauna bine-definită. Se verifică imediat că polinomul interpolează corect funcția, adică: formula 5=formula 6, pentru orice i=1..n. Să găsim o formulă de interpolare pentru funcția "f"("x") = tan("x") dată de următoarele seturi de valori: Polinoamele de bază sunt: Deci polinomul de interpolare este: Să interpolăm funcția "f"("x") = "x" pe domeniul 1 ? "x" ? 3, prin următoarele 3 puncte: Polinomul este: Să interpolăm funcția "f"("x") = "x" pe domeniul 1 < "x" < 3, prin punctele: Polinomul este
Polinomul de interpolare Lagrange () [Corola-website/Science/329830_a_331159]
-
bine-definită. Se verifică imediat că polinomul interpolează corect funcția, adică: formula 5=formula 6, pentru orice i=1..n. Să găsim o formulă de interpolare pentru funcția "f"("x") = tan("x") dată de următoarele seturi de valori: Polinoamele de bază sunt: Deci polinomul de interpolare este: Să interpolăm funcția "f"("x") = "x" pe domeniul 1 ? "x" ? 3, prin următoarele 3 puncte: Polinomul este: Să interpolăm funcția "f"("x") = "x" pe domeniul 1 < "x" < 3, prin punctele: Polinomul este: Forma Lagrange de interpolare polinomului
Polinomul de interpolare Lagrange () [Corola-website/Science/329830_a_331159]
-
o formulă de interpolare pentru funcția "f"("x") = tan("x") dată de următoarele seturi de valori: Polinoamele de bază sunt: Deci polinomul de interpolare este: Să interpolăm funcția "f"("x") = "x" pe domeniul 1 ? "x" ? 3, prin următoarele 3 puncte: Polinomul este: Să interpolăm funcția "f"("x") = "x" pe domeniul 1 < "x" < 3, prin punctele: Polinomul este: Forma Lagrange de interpolare polinomului arată caracterul liniar al polinomului de interpolare și unicitatea acestui polinom. De aceea, este de preferat în probe și
Polinomul de interpolare Lagrange () [Corola-website/Science/329830_a_331159]
-
valori: Polinoamele de bază sunt: Deci polinomul de interpolare este: Să interpolăm funcția "f"("x") = "x" pe domeniul 1 ? "x" ? 3, prin următoarele 3 puncte: Polinomul este: Să interpolăm funcția "f"("x") = "x" pe domeniul 1 < "x" < 3, prin punctele: Polinomul este: Forma Lagrange de interpolare polinomului arată caracterul liniar al polinomului de interpolare și unicitatea acestui polinom. De aceea, este de preferat în probe și argumente teoretice. Dar, după cum se poate observa din construcții, de fiecare dată când un nod
Polinomul de interpolare Lagrange () [Corola-website/Science/329830_a_331159]
-
polinomul de interpolare este: Să interpolăm funcția "f"("x") = "x" pe domeniul 1 ? "x" ? 3, prin următoarele 3 puncte: Polinomul este: Să interpolăm funcția "f"("x") = "x" pe domeniul 1 < "x" < 3, prin punctele: Polinomul este: Forma Lagrange de interpolare polinomului arată caracterul liniar al polinomului de interpolare și unicitatea acestui polinom. De aceea, este de preferat în probe și argumente teoretice. Dar, după cum se poate observa din construcții, de fiecare dată când un nod "x" se modifică, toate polinoame Lagrange
Polinomul de interpolare Lagrange () [Corola-website/Science/329830_a_331159]
-
interpolăm funcția "f"("x") = "x" pe domeniul 1 ? "x" ? 3, prin următoarele 3 puncte: Polinomul este: Să interpolăm funcția "f"("x") = "x" pe domeniul 1 < "x" < 3, prin punctele: Polinomul este: Forma Lagrange de interpolare polinomului arată caracterul liniar al polinomului de interpolare și unicitatea acestui polinom. De aceea, este de preferat în probe și argumente teoretice. Dar, după cum se poate observa din construcții, de fiecare dată când un nod "x" se modifică, toate polinoame Lagrange de bază trebuie să fie
Polinomul de interpolare Lagrange () [Corola-website/Science/329830_a_331159]
-
domeniul 1 ? "x" ? 3, prin următoarele 3 puncte: Polinomul este: Să interpolăm funcția "f"("x") = "x" pe domeniul 1 < "x" < 3, prin punctele: Polinomul este: Forma Lagrange de interpolare polinomului arată caracterul liniar al polinomului de interpolare și unicitatea acestui polinom. De aceea, este de preferat în probe și argumente teoretice. Dar, după cum se poate observa din construcții, de fiecare dată când un nod "x" se modifică, toate polinoame Lagrange de bază trebuie să fie recalculate. O formă mai bună a
Polinomul de interpolare Lagrange () [Corola-website/Science/329830_a_331159]
-
interpolare polinomului arată caracterul liniar al polinomului de interpolare și unicitatea acestui polinom. De aceea, este de preferat în probe și argumente teoretice. Dar, după cum se poate observa din construcții, de fiecare dată când un nod "x" se modifică, toate polinoame Lagrange de bază trebuie să fie recalculate. O formă mai bună a polinomului de interpolare în practică este forma baricentrică de interpolare Lagrange formula Newton a polinomului. Utilizând putem rescrie polinoamele de bază Lagrange ca sau, prin definirea ponderilor baricentrice
Polinomul de interpolare Lagrange () [Corola-website/Science/329830_a_331159]
-
De aceea, este de preferat în probe și argumente teoretice. Dar, după cum se poate observa din construcții, de fiecare dată când un nod "x" se modifică, toate polinoame Lagrange de bază trebuie să fie recalculate. O formă mai bună a polinomului de interpolare în practică este forma baricentrică de interpolare Lagrange formula Newton a polinomului. Utilizând putem rescrie polinoamele de bază Lagrange ca sau, prin definirea ponderilor baricentrice putem scrie pur și simplu care este denumit în mod obișnuit ca prima
Polinomul de interpolare Lagrange () [Corola-website/Science/329830_a_331159]
-
observa din construcții, de fiecare dată când un nod "x" se modifică, toate polinoame Lagrange de bază trebuie să fie recalculate. O formă mai bună a polinomului de interpolare în practică este forma baricentrică de interpolare Lagrange formula Newton a polinomului. Utilizând putem rescrie polinoamele de bază Lagrange ca sau, prin definirea ponderilor baricentrice putem scrie pur și simplu care este denumit în mod obișnuit ca prima formă a formulei de interpolare baricentrică. Avantajul este că această reprezentare polinomul de interpolare
Polinomul de interpolare Lagrange () [Corola-website/Science/329830_a_331159]
-
fiecare dată când un nod "x" se modifică, toate polinoame Lagrange de bază trebuie să fie recalculate. O formă mai bună a polinomului de interpolare în practică este forma baricentrică de interpolare Lagrange formula Newton a polinomului. Utilizând putem rescrie polinoamele de bază Lagrange ca sau, prin definirea ponderilor baricentrice putem scrie pur și simplu care este denumit în mod obișnuit ca prima formă a formulei de interpolare baricentrică. Avantajul este că această reprezentare polinomul de interpolare poate fi acum evaluat
Polinomul de interpolare Lagrange () [Corola-website/Science/329830_a_331159]
-
Newton a polinomului. Utilizând putem rescrie polinoamele de bază Lagrange ca sau, prin definirea ponderilor baricentrice putem scrie pur și simplu care este denumit în mod obișnuit ca prima formă a formulei de interpolare baricentrică. Avantajul este că această reprezentare polinomul de interpolare poate fi acum evaluat ca care, în cazul în care ponderile formula 22 au fost precalculate, are nevoie doar de formula 23 (operații de evaluare formula 24 și ponderile formula 25), spre deosebire de formula 26 pentru evaluarea polinoamelor Lagrange de bază formula 27 individual. Formula
Polinomul de interpolare Lagrange () [Corola-website/Science/329830_a_331159]
-
baricentrică. Avantajul este că această reprezentare polinomul de interpolare poate fi acum evaluat ca care, în cazul în care ponderile formula 22 au fost precalculate, are nevoie doar de formula 23 (operații de evaluare formula 24 și ponderile formula 25), spre deosebire de formula 26 pentru evaluarea polinoamelor Lagrange de bază formula 27 individual. Formula de interpolare baricentrică poate fi, de asemenea, ușor de actualizat pentru a include un nod nou formula 28 prin împărțirea nodurilor formula 29, formula 30 laformula 31 și construirea noului formula 32 ca mai sus. Putem simplifica și mai
Polinomul de interpolare Lagrange () [Corola-website/Science/329830_a_331159]
-
În matematică, polinoamele lui Hermite reprezintă o importanță serie de funcții din clasa polinoamelor ortogonale care au fost introduse pentru prima oara în matematică în secolul al XIX-lea în cadrul studiului probabilităților, ele sunt exemple clasice de polinoame Appell așa cum sunt seriile de
Polinoame Hermite () [Corola-website/Science/316296_a_317625]
-
În matematică, polinoamele lui Hermite reprezintă o importanță serie de funcții din clasa polinoamelor ortogonale care au fost introduse pentru prima oara în matematică în secolul al XIX-lea în cadrul studiului probabilităților, ele sunt exemple clasice de polinoame Appell așa cum sunt seriile de polinoame ale lui Bernoulli și Euler. Expresia explicită a termenilor seriei
Polinoame Hermite () [Corola-website/Science/316296_a_317625]
-
În matematică, polinoamele lui Hermite reprezintă o importanță serie de funcții din clasa polinoamelor ortogonale care au fost introduse pentru prima oara în matematică în secolul al XIX-lea în cadrul studiului probabilităților, ele sunt exemple clasice de polinoame Appell așa cum sunt seriile de polinoame ale lui Bernoulli și Euler. Expresia explicită a termenilor seriei polinoamelor lui Hermite se deduce pe cale analitică prin rezolvarea ecuației diferențiale al lui Hermite. Aplicțiile directe ale polinoamelor lui Hermite se întâlnesc în domenii
Polinoame Hermite () [Corola-website/Science/316296_a_317625]
-
lui Hermite reprezintă o importanță serie de funcții din clasa polinoamelor ortogonale care au fost introduse pentru prima oara în matematică în secolul al XIX-lea în cadrul studiului probabilităților, ele sunt exemple clasice de polinoame Appell așa cum sunt seriile de polinoame ale lui Bernoulli și Euler. Expresia explicită a termenilor seriei polinoamelor lui Hermite se deduce pe cale analitică prin rezolvarea ecuației diferențiale al lui Hermite. Aplicțiile directe ale polinoamelor lui Hermite se întâlnesc în domenii precum teoria probabilităților, teoria perturbaților, statistică
Polinoame Hermite () [Corola-website/Science/316296_a_317625]
-
ortogonale care au fost introduse pentru prima oara în matematică în secolul al XIX-lea în cadrul studiului probabilităților, ele sunt exemple clasice de polinoame Appell așa cum sunt seriile de polinoame ale lui Bernoulli și Euler. Expresia explicită a termenilor seriei polinoamelor lui Hermite se deduce pe cale analitică prin rezolvarea ecuației diferențiale al lui Hermite. Aplicțiile directe ale polinoamelor lui Hermite se întâlnesc în domenii precum teoria probabilităților, teoria perturbaților, statistică matematică, fizica. Una din cele mai importante domenii în care utilizarea
Polinoame Hermite () [Corola-website/Science/316296_a_317625]
-
probabilităților, ele sunt exemple clasice de polinoame Appell așa cum sunt seriile de polinoame ale lui Bernoulli și Euler. Expresia explicită a termenilor seriei polinoamelor lui Hermite se deduce pe cale analitică prin rezolvarea ecuației diferențiale al lui Hermite. Aplicțiile directe ale polinoamelor lui Hermite se întâlnesc în domenii precum teoria probabilităților, teoria perturbaților, statistică matematică, fizica. Una din cele mai importante domenii în care utilizarea lor a condus cu succes la rezolvarea unei probleme fundamentale este mecanica cuantică unde utilizarea lor a
Polinoame Hermite () [Corola-website/Science/316296_a_317625]
-
unei probleme fundamentale este mecanica cuantică unde utilizarea lor a permis găsirea funcțiilor de stare ale oscilatorului armonic cuantic și implicit a relației de cuantificare a energiei oscilatorului. Au fost denumite în onoarea matematicianului francez Charles Hermite. Termenul general al polinoamelor lui Hermite este definit prin una din expresiile: sau uneori prin relația Aceste două definiții nu sunt riguros echivalente, trecerea de la o formă la alta se face printr-o transformare simplă dată de formulă: Acestea sunt șirurile de polinoame Hermite
Polinoame Hermite () [Corola-website/Science/316296_a_317625]
-
al polinoamelor lui Hermite este definit prin una din expresiile: sau uneori prin relația Aceste două definiții nu sunt riguros echivalente, trecerea de la o formă la alta se face printr-o transformare simplă dată de formulă: Acestea sunt șirurile de polinoame Hermite de diferite variante. În cele ce urmează, se va urma de regulă prima convenție. Acea convenție este adesea preferată în teoria probabilităților deoarece reprezintă densitatea de probabilitate pentru distribuția normală cu valoarea așteptată 0 și deviația standard 1. Primele
Polinoame Hermite () [Corola-website/Science/316296_a_317625]
-
de diferite variante. În cele ce urmează, se va urma de regulă prima convenție. Acea convenție este adesea preferată în teoria probabilităților deoarece reprezintă densitatea de probabilitate pentru distribuția normală cu valoarea așteptată 0 și deviația standard 1. Primele unsprezece polinoame Hermite din teoria probabilităților sunt: iar primele unsprezece polinoame Hermite din fizică sunt: "H" este un polinom de grad "n". Versiunea din teoria probabilităților are coeficientul dominant 1, iar versiunea din fizică are coeficientul dominant 2. "H"("x") este un
Polinoame Hermite () [Corola-website/Science/316296_a_317625]