286 matches
-
structură covalentă. Structura secundară (conformațională) explică forma helicoidală a unor proteine. Este rezultatul interacțiunii grupelor -C= O și -NH din lanțul peptidic, acesta păstrându-și flexibilitatea prin rotație liberă în jurul acestei legături. Structura terțiară se referă la aspectul tridimensional al polipeptidelor. Ea cuprinde nivelul secundar de organizare la care se adaugă modul de pliere a lanțului polipeptidic, realizat prin interacțiuni între radicalii R de la carbonul situat în poziție α. În fine, structura cuaternară caracterizează numai proteinele cu mai multe lanțuri polipeptidice
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92248_a_92743]
-
au arătat o reducere a apetitului la șoareci sub tratament cu agoniști selectivi ai MC4 (9). Mutații la nivelul genelor umane ce codifică MC4 și POMC s-au asociat cu fenotipul obez (9). Orexinele A și B (hipocretinele) sunt două polipeptide sintetizate dintr-un precursor comun la nivelul hipotalamusului lateral, și se leagă cu afinitate diferită de receptori specifici numiți OX1 și OX2 (9). Acționează central stimulând aportul alimentar. Grelina este un peptid secretat în stomac care are ca rol principal
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92256_a_92751]
-
deschid în vena cavă inferioară și vena portă. - vasele limfatice sunt numeroase și alcătuiesc o rețea subperitoneală, drenând limfa spre canalul toracic prin intermediul mai multor căi, transdiafragmatic, periesofagian și retrosternal. Astfel, ele constituie adevărate căi de drenaj a toxinelor, bacteriilor, polipeptidelor și substanțelor vasoactive rezultate din procesele patologice peritoneale. Mișcările respiratorii ale diafragmei facilitează drenajul limfatic spre canalul toracic (29). Inervația - peritoneul parietal primește ramuri de la ultimele 6 perechi de nervi intercostali și ramuri din plexul lombar. Nervii somatici inervează musculatura
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
mărirea ariei de distribuție a antibioticelor și creșterea debitului renal, explică reducerea nivelului seric al acestora și în unele cazuri și a concentrației tisulare, de aceea posologiile trebuiesc adaptate. În toate trimestrele de sarcină sunt permise penicilinele, cefalosporinele, macrolidele și polipeptidele. Rifampicina este permisă numai în trimestrele II și III; nitrofuranii sunt permiși numai în trimestrul al II-lea; iar imidazolații (Metronidazol, Flagyl) sunt permiși numai în trimestrele II și III. În guta primitivă reducerea hiperproducției de acid uric poate preveni
Litiaza renală. Răspândire, cauze, tratament by Cezar Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/91990_a_92485]
-
constituie un argument important în favoarea ipotezei că modificările renale precoce din diabetul zaharat (hiperfiltrarea) sunt produse prin IGF1 circulant (a cărui creștere se face prin secvența hiperglicemie- hipersecreție de GH), pe când hipertrofia renală (tardivă) are ca substrat producția locală a polipeptidelor IGF, care este în bună măsură autonomă față de nivelurile GH plasmatic. c. Factorul de creștere vascular - endotelial (VEGF) Acesta constă într-o familie de cel puțin cinci isoforme de glicopeptide [233] produse în special de către endoteliile glomerulare în condiții de
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
complementaritate (RDC), trei ale catenei alfa și patru ale catenei beta, și formează situsul de legare a antigenului. Majoritatea limfocitelor au RCT-2 cu specificitate antigenică alfa-beta. Ulterior, s-a identificat RCT-1, alcătuit din catenele gamma-delta:- RCT-2 este heterodimerul format din polipeptidele α și β, legate prin punți S-S. El este prezent pe suprafața a circa 90% dintre limfocitele T;- RCT-1 este asemănător structural cu RCT-2, dar constă din polipeptidele gamma și delta, cu o altă specificitate antigenică, identificată prin intermediul anticorpilor
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
identificat RCT-1, alcătuit din catenele gamma-delta:- RCT-2 este heterodimerul format din polipeptidele α și β, legate prin punți S-S. El este prezent pe suprafața a circa 90% dintre limfocitele T;- RCT-1 este asemănător structural cu RCT-2, dar constă din polipeptidele gamma și delta, cu o altă specificitate antigenică, identificată prin intermediul anticorpilor monoclonali. RCT-1 se găsește pe suprafața a 0,5-15% dintre limfocitele T circulante umane, dar este mai frecvent pe limfocitele intraepiteliale ale mucoasei intestinale. Limfocitele T γ/δ exprimă
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
catena µ de origine umană, produs în iepure, va recunoaște doar IgM din serul uman, și va da o reacție de precipitare, în cadrul experimentului specific de testare a imunogenicității imunoglobulinelor și de identificare a izotipului. Variantele izotipice ale imunoglobulinelor reprezintă polipeptide codificate de gene nealelice. Izotipurile catenelor H ale imunoglobulinelor nu influențează funcția de specificitate a acestora, în sensul că un anumit antigen poate fi legat de oricare dintre cele cinci clase de Ig. Ulterior, determinanții antigenici izotipici au fost identificați
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
IgA are două asemenea subclase desemnate IgA1 și IgA2. Existența determinanților alotipici multipli în domeniile regiunii constante a moleculelor de IgG și IgA umane, ca și a catenelor ușoare kappa (k) este o dovadă a funcționării unor markeri genetici manifești. Polipeptidele asociate imunoglobulinelor umane (componenta secretoare și catena J) nu au omologie structurală cu imunoglobulinele, dar au funcții importante în polimerizarea imunoglobulinelor și în transportul lor prin epitelii, condiționând prezența acestora în secreții: salivă, sudoare, secreția nazală, secreția mamară etc. Imunoglobulinele
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
moleculelor CMH clasa I și clasa II sunt glicolizate, pe când catena β2-microglobulinei nu este glicozilată. Antigenele CMH clasa II sunt heterodimeri, alcătuiți dintr-o catenă α și o catenă β (vezi fig. 8.2). Aceste molecule sunt reprezentate de două polipeptide transmembranare care, prin interacțiune structural-funcțională, diferențiază la terminalul amino (-NH2) o adâncitură sau un buzunar în care este dispus un fragment de antigen preluat din vecinătatea celulei, prin internalizare, pe calea endocitozei. Veziculele endocitice fuzionează cu lizosomii și conținutul lor
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
TCR. Hedrick și colaboratorii (1984) au abordat studiul genetic al TCR, pornind de la patru premize:- TCR sunt exprimați în limfocitele T, nu însă și în limfocitele B;- ARNm pentru proteinele TCR trebuie că se asociază cu polisomi legați la membrane, polipeptidele receptoare nascente fiind atașate la reticulul endoplasmic printr-un peptid lider (secvența semnal);- asemănător genelor pentru imunoglobuline, genele pentru TCR prezintă secvențe codificatoare pentru regiunea constantă și secvențe codificatoare pentru regiunea variabilă, precum și secvențe codificatoare pentru regiunea de reunire a
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
o regiune variabilă (Vβ) și o regiune constantă (Cβ) în porțiunea extracelulară a moleculei. Capetele carboxil COOH ale catenelor sunt dispuse în citosol, iar porțiunea subterminală a acestora este ancorată în membrana plasmatică. Catenele αβ ale TCR sunt asociate cu polipeptide ale complexului CD3. Cele două catene ale TCR α β sunt menținute în cadrul heterodimerului printr-o punte S-S. Punți S-S sunt formate și prin plierea catenelor în regiunea N-terminală și în regiunea intercalară, cu diferențierea domeniului V
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
genici Ir-1A, Ir-1B și Ir-1C controlează expresia aloantigenelor de pe suprafața limfocitelor B, desemnate antigene Ia, precum și de pe suprafața anumitor tipuri de limfocite T, a macrofagelor, a celulelor epidermice și a spermatozoizilor. Sub controlul genelor Ir se află hipersensibilitatea întârziată față de polipeptide sintetice. Capitolul 11 UTILIZAREA MARKERILOR GENETICI ÎN ANALIZA BOLILOR AUTOIMUNE Bolile autoimune comune se caracterizează prin faptul că debutează clinic la indivizii predispuși genetic ca urmare a acțiunii sistemului imunitar asupra celulelor/țesuturilor proprii organismului (self). Alterarea căilor și mecanismelor
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
B crește numeric. Ciclul acesta continuă cu celelalte clone (C-F), epuizând gazda (din Clark și Wall, 1996). Deși fiecare tip de VSG este distinct din punct de vedere antigenic, toate au o structură de bază asemănătoare, fiind homodimeri de polipeptide glicozilate care au o secvență de circa 500 de aminoacizi. Anumite poziții conservative sunt glicozilate la toate variantele VSG. Polipeptidele au o regiune relativ constantă, asemănătoare dar nu identică, la diferite variante antigenice, ce corespunde secvenței primilor circa 100 aminoacizi
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
tip de VSG este distinct din punct de vedere antigenic, toate au o structură de bază asemănătoare, fiind homodimeri de polipeptide glicozilate care au o secvență de circa 500 de aminoacizi. Anumite poziții conservative sunt glicozilate la toate variantele VSG. Polipeptidele au o regiune relativ constantă, asemănătoare dar nu identică, la diferite variante antigenice, ce corespunde secvenței primilor circa 100 aminoacizi de la capătul C-terminal, iar secvența variabilă cuprinde aproximativ 400 aminoacizi de la capătul N-terminal. Pe baza omologiei secvenței C-
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
cel prezentat aici. Astfel, s-a dedus a fi existat o rată rapidă de substituții de nucleotide în etapa în care gena ancestrală a globinei al cărei produs proteinic funcționa ca monomer a evoluat în gene care dirijau sinteză de polipeptide care au funcționat prin asociere mai întâi în dimeri și apoi în tetrameri în hemoglobine mai eficiente în fixarea și transportul oxigenului molecular. Aminoacizii substituiți în cadrul acestei „explozii” de înlocuiri de monomeri în genele și în catenele globinice au fost
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
sau seric precede diagnosticul cu 9,3±3,1 luni [275]. Combinația unui nivel crescut de VEGF și scăzut al IGF-1 are valoare predictiva pentru supraviețuirea globală [274]. Factorul de transformare a creșterii - beta (TGFβ1) TGF-β1 aparține unei superfamilii de polipeptide cu rol în reglarea creșterii și diferențierii celulare, funcțiilor imune, angiogenezei și invaziei tumorale, fiind supraexprimat la nivelul țesutului tumoral în CHC [276]. În CHC s-a evidențiat o creștere a nivelului seric al TGF-β1 față de subiecții de control și
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Grigorescu, Mircea Dan Grigorescu () [Corola-publishinghouse/Science/92130_a_92625]
-
în 85% din cazuri [53, 71]. Cele mai frecvente semne și simptome sunt: tuse, dispnee, dureri toracice, sindrom Claude Bernard - Horner, febra, paraplegie, transpirații prin secreția de catecolamine, flush cutanat, diaree severă, distensie abdominală prin secreția de VIP (vasoactive intestinal polipeptide), nistagmus, ataxie cerebeloasă. Examenul radiologic pune în evidență o opacitate în lanțul paravertebral, imprecis delimitată, prezența de calcificări, eroziuni osoase. Examenul CT și IRM precizează extensia în canalul medular. Au fost propuse mai multe stadializări ale neuroblastomului. Stadializarea internațională a
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by VICTOR TOMULESCU, IRINEL POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/92114_a_92609]
-
reactanți de fază acută, citokine inflamatoare, factori de creștere sau implicați în angiogeneză [141]. S-a propus o lungă listă de biomarkeri, cu valoare inegală în diagnosticul CP:markeri tumorali: CA19-9, CA125, CA15-3, CA72-4, ACE;hormoni: hormonul de creștere, prolactina, polipeptida pancreatică;factori apoptotici: citokeratina 19 (CYFRA 21-1), sFas, sFasL;molecule implicate în adeziunea celulară (ICAM-1) sau în invazia celulară (MMP, TIMP 1, 2,3, 4);citokine și receptorii lor: IL-2R, TNF-RT;factori de creștere și angiogeneză: EGFR, endostatina, trombospondina;adipokine
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Luminiţa Leluţiu, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92187_a_92682]
-
din 2 subunități ? legate de 2 subunități β prin legături disulfhidrice având forma β-?-?-β (fig. 6). Ambele subunități provin dintr-un singur polipeptid - proreceptorul - care este clivat printr-un proces de proteoliză. Fiecare din cele două subunități ? sunt polipeptide compuse din 723 aminoacizi (135 kD). Ele sunt poziționate extracelular și conțin situsurile de legare pentru insulină (11, 18). Aminoacizii subunității ? asociați direct cu legarea insulinei sunt incomplet cunoscuți. Ei se găsesc în regiunea primilor 500 aminoacizi ai subunității
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
poziționate extracelular și conțin situsurile de legare pentru insulină (11, 18). Aminoacizii subunității ? asociați direct cu legarea insulinei sunt incomplet cunoscuți. Ei se găsesc în regiunea primilor 500 aminoacizi ai subunității ?. Fiecare din cele două subunități β sunt polipeptide alcătuite din 620 aminoacizi (95 kD). Sunt unități transmembranare și conțin, printre altele, regiuni regulatorii tirozinkinazice (25). În ansamblu, deci, receptorul insulinic este alcătuit din 2686 aminoacizi (723x2 pentru subunitatea ? și 620x2 pentru subunitatea β), fiind o moleculă de
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
două peptide mai mici, care preced amilina (peptidul N-terminal IAPP) și care urmează amilinei (peptidul C-terminal IAPP). Există un grad înalt de conservare a secvenței aminoacidice 1-37 a amilinei între diferite specii, dar se înregistrează diferențe mari în privința polipeptidelor N și C-terminale. Se cunoaște puțin despre expresia genei amilinei. Sinteza moleculei are loc în ribozomi sub forma unor molecule mai mari de pro-IAPP, alcătuită din 89 aminoacizi. Conversia ei la IAPP are loc mai rapid decât conversia proinsulinei
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
diabetice este încă neelucidat (21). Printre factorii de stimulare a producției de VEGF menționăm hipoxia, hiperglicemia, produșii avansați de glicozilare, AT-II și TGF? (21). 3.3.5 Proteinele de șoc caloric (Heat Schock Proteins - HSP) HSP reprezintă o familie de polipeptide conservate evolutiv, care protejează alte proteine celulare atunci când acestea sunt afectate de către diferiți agenți, inclusiv de către căldură, sau când sunt prost împachetate. Protecția se face prin legarea HSP la aceste proteine. Ele mai participă la asamblarea și dezasamblarea complexelor macromoleculare
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92216_a_92711]
-
înțelegerea unei bune părți din mecanismul de reglare a ciclului de multiplicare propriu celulei normale și celei transformate. În 1957, cei doi cercetători comunicau descoperirea unei proteine de talie mică, capabilă să stimuleze creșterea fibrelor nervoase. Ei au numit această polipeptidă NGF (Nerve Growth Factor 1). În 1963, Stanley Cohen și G. A. Eliot au izolat din glandele salivare de la șoarece un alt factor de creștere, tot o polipeptidă, care stimula creșterea unor celule epidermice cultivate in vitro. Cei doi autori
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
talie mică, capabilă să stimuleze creșterea fibrelor nervoase. Ei au numit această polipeptidă NGF (Nerve Growth Factor 1). În 1963, Stanley Cohen și G. A. Eliot au izolat din glandele salivare de la șoarece un alt factor de creștere, tot o polipeptidă, care stimula creșterea unor celule epidermice cultivate in vitro. Cei doi autori l-au numit EGF (Epidermal Growth Factor). EGF s-a dovedit a fi un puternic factor de keratinizare și accelerare a cicatrizării.2 Împreună cu J. K. Hoober, Stanley
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]