527 matches
-
a Renașterii, pentru „stilistica” grecilor, posibilitatea deconstruirii frumosului prin grotesc e amendată simbolic. Himera, ca simbol al fanteziei, sau Sfinxul, ca simbol al realității (propune enigme despre lume și om) avertizează asupra unui virtual clivaj din ordinea experienței, iar grecul polis-ului nu are decât a se teme de orice i-ar revela natura himerică a lumii. Feminitățile monstruoase ale mitologiei eline, întruchipări ale unor instincte agresive refulate, deschid o breșă în civilizația greacă a realului, în care iraționalul se suprapune
Gorgone () [Corola-website/Science/298351_a_299680]
-
aproximativ 275 de cetăți rămân fidele alianței până târziu către sfârșitul războiului Peloponesiac, preferând avantajele de securitate pe care liga le oferea idealurilor de suveranitate perfectă pe care imaginarul cetății le considera a fi o valoare definitorie a vieții în polis. Liga rămâne, în linii mari, la structura imaginată în 478 a.chr. de Aristeides. Organizarea ei ne este mult mai bine cunoscută începând din 454 a.chr, când tezaurul se mută la Atena și în schimbul găzduirii în templul Atenei Parthenos
Liga de la Delos () [Corola-website/Science/328148_a_329477]
-
îmbrățișa figura, ceea ce-l determină pe tatăl ei, Acastus, să o arunce în foc. Încercând să salveze statuia, tânăra văduvă a căzut ea însăși victimă flăcărilor. Ca erou, Protesilaus a fost venerat într-un cult oracular în Eleont/Elaius, un polis întemeiat de atenieni pe peninsula tracică Chersonesos (azi Gallipoli, respectiv Gelibolu în Turcia), pentru a controla Hellespontul (Dardanelele de azi). Se pare că acest cult a servit, asemenea celui dedicat lui Rhesus, impunerii civilizației elene în regiunile cucerite.
Protesilaus () [Corola-website/Science/305574_a_306903]
-
Pentru prima dată republica a apărut în polisurile grecești. În secolul al VIII-lea monarhia este substituită de republica aristocratică, mai întâi în Ionia, apoi în majoritatea orașelor-state. Regalitatea în sens strict se mai găsește doar în: Macedonia, Epir, Sparta, Cirene și Taranto (Drimba Ovidiu, Istoria culturii și
Republica ateniană antică () [Corola-website/Science/313220_a_314549]
-
la Teba, Pelopidas și Epaminondas izgonesc în 379 garnizoana spartană instalată în 382 și instaurează republica democratică trecând și la reorganizarea Ligii Beoțiene; în 371 ca urmare a înfrângerii Spartei de către Teba au loc un val de răsturnări democratice în polisurile care au fost sub hegemonia Spartei: Messina, Arcadia, Leuctra (Matei Horia C., „O istorie a lumii antice”, Albatros, București,1984, 224-225). În sec. X- IX i. e. n. (potrivit tradiției în vremea legendarului Tezeu) se realizează în numele sinoikismului unirea întregii Attici sub
Republica ateniană antică () [Corola-website/Science/313220_a_314549]
-
683/682 i.e.n.) (Matei Horia C., „O istorie a lumii antice”, Albatros, București,1984, 200). Guvernarea era exercitată de același consiliu care existase și în perioada monarhică - Gerusia (Sfatul regelui - acum Sfatul Bătrânilor) compus după criterii care variau de la un polis la altul (în epoca monarhică era alcătuit din capii marilor familii aristocratice). Acest consiliu administra justiția, controla administrația și numea înalții funcționari pe o perioadă de un an - magistrați care la Atena se numeau arhonți (Drîmba Ovidiu, „Istoria culturii și
Republica ateniană antică () [Corola-website/Science/313220_a_314549]
-
înțelegerea omului naturii și Universului i-au determinat să încerce depășirea explicațiilor tradiționale oferite de religie; tendința către alte căi de cunoaștere a adevărului, frumosului, fericirii, justiției și ordinii s-a accentuat în perioadele de intensificare a conflictelor interne din polisuri și a luptelor pentru hegemonie în Elada, din secolele V - IV î.Hr. Dacă explicația clasică a apariției și existenței lumii se bazase timp de secole pe miturile homerice, pe acțiunea zeilor, în fruntea cărora trona familia patriarhală a lui Zeus
Filozofia greacă clasică () [Corola-website/Science/319414_a_320743]
-
Țării Românești. Cea mai veche monedă atestată pe teritoriul românesc este drahma de argint în greutate de 8 grame, emisă de pólisul (orașul) grecesc Histria în anul 480 î.Hr. Ea a fost urmată și de alte emisiuni de monedă ale polisurilor grecești din Dobrogea. Geto-dacii foloseau monede macedonene, apoi au început să emită monede proprii din argint, asemănătoare cu cele ale celților, pentru ca apoi să emită celebrii kosoni de aur. De asemenea monedele romane, cum sunt denarii republicani sau imperiali, au
Leu românesc () [Corola-website/Science/297256_a_298585]
-
Factbook, 8.000-10.000 de moldoveni au devenit refugiați în timpul războiului din 1992, mulți dintre ei provenind din , 1.000 dintre ei încă au statutul de refugiați și astăzi. Numele provine de la "Tyras", denumirea antică și medievală a Nistrului, și "polis", însemnând deci „orașul, cetatea Nistrului”. După războiul ruso-austro-turc din anii 1787-1792, a fost semnat Tratatul de la Iași, conform căruia Imperiul Otoman ceda Imperiului Rus regiunea dintre rîurile Bug și Nistru, cunoscută ca regiunea Oceacov. Pentru întărirea noii frontiere de stat
Tiraspol () [Corola-website/Science/297401_a_298730]
-
Victoria din Samothrace", aparțin tocmai acestei epoci. Noi metode istoriografice precum și descoperiri arheologice recente au permis o apreciere mai corectă a bogăției artistice din era elenistică. Evenimentul crucial care a determinat apariția culturii elenistice a fost criza politică a orașelor-state ("polis") gecești. În urma campaniilor militare ale lui Alexandru cel Mare, aceste orașe au fost integrate în regatul macedonean; în același timp, prin victoria Greciei unite împotriva Persiei și supunerea unui imens teritoriu, s-a extins și s-a impus cultura și
Arta elenistică () [Corola-website/Science/314636_a_315965]
-
și tradițiile popoarelor din Asia Mică, Siria, Fenicia, Mesopotamia, Persia și Egipt, datorită schimburilor permanente dintre dominatori și localnici. Suveranii elenistici, urmând exemplul lui Alexandru, au favorizat propria lor divinizare, în interesul dominării unor teritorii atât de întinse. Dispariția orașelor-state ("polis") a schimbat în mod esențial obiectivele literaților, artiștilor și filosofilor. Comenzile operelor de artă nu au mai fost efectuate de orașele grecești, ele au fost preluate de marile centre culurale orientale și de curțile suveranilor, în dorința de a înfrumuseța
Arta elenistică () [Corola-website/Science/314636_a_315965]
-
(în greacă , "Philippoi") a fost un oraș-cetate (polis) antic din Macedonia orientală, situat în apropierea Mării Egee. Ruinele sale se află pe teritoriul actualei comune Krinides, care face parte din municipalitatea Kavala (până la sfârșitul anului 2010, din fosta municipalitate ), din Grecia. Orașul a fost fondat, sub acest nume, de către
Filippi () [Corola-website/Science/327523_a_328852]
-
și ale tracilor. Cetatea Filippi și-a luat numele de la Filip al II-lea al Macedoniei, care a fortificat-o în 356 î.Hr., pentru a dezvolta un centru de minerit. Cu un an înainte (357 î.Hr.), Filip cucerise de la atenieni polis-urile Amfipolis și Pydna; încheind un tratat de alianță cu cetatea Olint, Filip a reușit să cucerească și Crenides de la Regatul Odris. Fortificațiile ridicate au blocat parțial trecerea dintre o mlaștină și Muntele Orbelos, situat în vecinătate. De asemenea, Filip
Filippi () [Corola-website/Science/327523_a_328852]
-
nu au participat și nici nu au constituit politici (nu au determinat agenda politicii, nici sensurile ei, nici alocarea resurselor publice). Implicit sau explicit, marii teoreticieni ai politicii au produs și teorii ale genului. Aceste teorii au consacrat distincția între polis și gospodărie, între lumea publică și politică, pe de-o parte, cea privată, domestică, pe de altă parte (distincția a fost consacrată de către Aristotel și urmată de către modernitate (Hegel și Rousseau), ea perpetuându-se și la gânditori care au susținut
Teorie politică feministă () [Corola-website/Science/325266_a_326595]
-
și în reviste de științe politice din țară și din străinătate. În paralel, a lucrat ca traducător și colaborator al editurilor Humanitas, Babel, Anastasia, Meridiane și Nemira. Este coordonator al colecțiilor de științe politice: Societatea politică (la Editura Nemira, 1998-2002), Polis (la Editura Humanitas, 2003-2004) și Biblioteca de politică (la Editura Nemira, din 2004). A fost redactor la revistele Sfera Politicii] (1992-1996) și Polis (1995-1997). Din anul 2001, Preda este editor al revistei „Studia politica”. De asemenea, el a colaborat la
Cristian Preda () [Corola-website/Science/305035_a_306364]
-
Anastasia, Meridiane și Nemira. Este coordonator al colecțiilor de științe politice: Societatea politică (la Editura Nemira, 1998-2002), Polis (la Editura Humanitas, 2003-2004) și Biblioteca de politică (la Editura Nemira, din 2004). A fost redactor la revistele Sfera Politicii] (1992-1996) și Polis (1995-1997). Din anul 2001, Preda este editor al revistei „Studia politica”. De asemenea, el a colaborat la revistele „22” (din 1996), Dilema (din 1994), Cartea (1995-1996), Litere, Arte & Idei (1992-1996) și Observatorul Cultural. Cristian Preda, ca șef de promoție, a
Cristian Preda () [Corola-website/Science/305035_a_306364]
-
numerația romană. De exemplu HΔΔΓII</font color> reprezintă 100+10+10+5+1+1 sau 127. De regulă simbolurile sunt scrise în ordine descrescătoare, dar nu întotdeauna. În aceeași perioadă în care grecii din Atica foloseau "sistemul acrofonic atic", celelalte "polisuri" și-au dezvoltat sisteme de numerații proprii bazate pe aceleași principii și având aceleași caracteristici cu acesta. O taxonomie completă, care să cuprindă "toate" sistemele de numerație catalogate a fi de acest tip și adoptate de diferite "polisuri" din spațiul
Numerația greacă () [Corola-website/Science/297443_a_298772]
-
atic", celelalte "polisuri" și-au dezvoltat sisteme de numerații proprii bazate pe aceleași principii și având aceleași caracteristici cu acesta. O taxonomie completă, care să cuprindă "toate" sistemele de numerație catalogate a fi de acest tip și adoptate de diferite "polisuri" din spațiul cultural al vechii Grecii este dificil de făcut, dar se poate observa ușor că, datorită funcției majore a acestor sisteme (cea de a facilita comerțul), diferențele structurale dintre ele erau relativ mici (în general se rezumau la variante
Numerația greacă () [Corola-website/Science/297443_a_298772]
-
erau relativ mici (în general se rezumau la variante ale glifelor non-atice folosite și și a modului de notare a puterilor bazei). Urme ale acestor sisteme de numerație au fost găsite în mai toate orașele-cetate din vechea Grecie: în Troizen (polis din sudul peninsulei Balcanice), în peninsula Chalcidică (nordul Greciei), în Chersonesos Tauric (Crimeea de azi), în Teba, în Karistos (insula Evia), în Epidaurus, Argos și Nemeea (estul peninsulei Peleponez), în Orchomenus, Tesphia, Argive, ș.a. În sec. VI î.Hr., în orașul-cetate
Numerația greacă () [Corola-website/Science/297443_a_298772]
-
membrii erau solidar responsabili pentru plata impozitelor. Era și unitate administrativă și judecătorească. Legea rurală a fost atribuită împăratului Iustinian al II-lea, care a reflectat transformările produse în lumea rurală bizantină și a apărat mică proprietate țărănească. Termenul de Polis a dispărut (folosit doar pentru Constantinopol), pentru celelalte orașe fiind folosit termenul de Kastron (fortificate, castru), care demonstra pierderea funcției economice a orașului și trecerea pe primul plan al funcției militare. În comerț, pierderile teritoriale s-au soldat cu pierderea
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
lui Filip, a trimis cetații din Beoția arme, dar nu și soldați, iar spartanii au fost trimiși să apere istmul Corint. Adunarea Bătrânilor Tebani au dorit cu entuziasm război cu Alexandru, în ciuda reușitelor campanilor din nord ale Macedoniei și refuzului polisurilor să se alăture luptei. Alexandru și-a împărțit armata în trei, prima, condusă însuși de el, avea ca scop distrugerea palisadei. A doua trebuia să înfrunte infanteria tebană, iar cel de-al treilea detașament era o rezervă. Teba s-a
Campania lui Alexandru cel Mare din Balcani () [Corola-website/Science/327074_a_328403]
-
persane de expansiune în Grecia și Europa. În perioada clasică târzie, Sparta, Atena, Teba și Persia vor fi puterile ce se vor lupta pentru supremația asupra celorlalte. Ca rezultat a războiului peloponesiac, Sparta a devenit o putere navală, supunând multe polisuri importante, ca într-un final să înfrângă Atena și flota sa experimentată. La sfârșitul secolului al V-lea î.Hr., odată cu supunerea Ligii de la Delos și a Atenei, Sparta a devenit cea mai mare putere a Greciei și Mării Egee. În timpul războiului
Sparta () [Corola-website/Science/297359_a_298688]
-
provocat o revoltă a hiloților. După câțiva ani de lupte înverșunate, în 387 î.Hr., se semnează Pacea lui Antalcidas, prin care toate orașele ioniene sunt reocupate de perși. Efectele războiului au fost să reafirme abilitatea Persiei de a influența politica polisurilor din Grecia. Declinul Spartei a fost inevitabil după dezastruoasa înfrângere în bătălia de la Leuctra în fața Tebei. Aceasta a fost prima înfrângere a unei mari armate spartane într-o bătălie terestră. Aceasta va continua să existe ca putere locală, deoarece nu
Sparta () [Corola-website/Science/297359_a_298688]
-
după bătălia de la Leuctra și revoltele heloților. Aceasta a fost inclusă în sfera de influență a Macedoniei în timpul lui Filip al II-lea. După asasinarea regelui macedonean de către căpitanul propriei gărzi de corp, Pausanis, Sparta (precum traciii, ilirii și celelalte polisuri grecești) se va ridica împotriva Macedoniei, dar acesta nu va fi asediată și distrusă de Alexandru, cum a fost în cazul Tebei. În timpul campanilor lui Alexandru din Persia, regele spartan, Agis al III-lea va trimit o oaste în Creta
Sparta () [Corola-website/Science/297359_a_298688]
-
putem trece mai departe fără a menționa ce datorăm Antichității greco-romane și ce ne distinge de aceasta. Ideea abstractă de „comunitate a cetățenilor” organizată politic, după frumoasa expresie a lui Dominique Schnapper (Schnapper, 1994), o datorăm Greciei, care a inventat polisul: „Cei care alcătuiesc cetatea, oricât ar fi de diferiți prin origine, rang și funcție, par dintr-un anumit punct de vedere «asemănători» unii pentru ceilalți. Această similitudine stă la baza unității polisului, pentru că, la greci, numai semenii pot fi uniți
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]