245 matches
-
familie" (engl. family resemblances); în alți termeni, structura semantică a membrilor unei categorii este definită pe baza unui set radial de componente care interferează. Teoria extinsă 52 aduce o modificare utimului principiu al teoriei standard, aplicându-l și la termenii polisemantici. Conform teoriei extinse, structura semantică a unui cuvânt polisemantic este analoagă structurii unui singur sens53. Când analizăm relația dintre sensurile unui cuvânt polisemantic, ne confruntăm cu aceleași probleme ca și în cazul sensurilor independente: pot exista probleme de demarcație, stabilirea
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
a membrilor unei categorii este definită pe baza unui set radial de componente care interferează. Teoria extinsă 52 aduce o modificare utimului principiu al teoriei standard, aplicându-l și la termenii polisemantici. Conform teoriei extinse, structura semantică a unui cuvânt polisemantic este analoagă structurii unui singur sens53. Când analizăm relația dintre sensurile unui cuvânt polisemantic, ne confruntăm cu aceleași probleme ca și în cazul sensurilor independente: pot exista probleme de demarcație, stabilirea unei granițe ferme între anumite sensuri fiind greu de
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
interferează. Teoria extinsă 52 aduce o modificare utimului principiu al teoriei standard, aplicându-l și la termenii polisemantici. Conform teoriei extinse, structura semantică a unui cuvânt polisemantic este analoagă structurii unui singur sens53. Când analizăm relația dintre sensurile unui cuvânt polisemantic, ne confruntăm cu aceleași probleme ca și în cazul sensurilor independente: pot exista probleme de demarcație, stabilirea unei granițe ferme între anumite sensuri fiind greu de realizat; un anumit sens poate purta o greutate structurală mai mare decât alte sensuri
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
ca reflexiv impersonal (Se vede că nu te-ai odihnit destul) sau cu forma de imperativ vezi (Vezi să nu cazi!). 3.1. Sensurile verbelor de percepție. Definițiile lexicografice 3.1.1. Flexibilitatea sensurilor Clasa verbelor de percepție cuprinde unități polisemantice 57. Dicționarele, indiferent de modul de organizare a materialului lexicografic, disting, în cazul celor mai multe verbe din această clasă, mai multe sensuri. Consultând lucrările lexicografice, se observă că nu există o unitate în privința numărului de sensuri atașate lexemelor polisemantice din câmpul
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
cuprinde unități polisemantice 57. Dicționarele, indiferent de modul de organizare a materialului lexicografic, disting, în cazul celor mai multe verbe din această clasă, mai multe sensuri. Consultând lucrările lexicografice, se observă că nu există o unitate în privința numărului de sensuri atașate lexemelor polisemantice din câmpul verbelor de percepție. Această variație se poate explica prin dificultatea delimitării discrete a sensurilor, cu atât mai mult cu cât nu toate dicționarele trimit la contexte specifice de utilizare a acestora, care ar ușura procesul de categorizare (vezi
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
verbul a vedea 59 în câteva dintre lucrările consultate ne va folosi ca reper în analiza realizată în prezenta lucrare 60. Pornind de la aceste modele, semnalăm și câteva probleme, inconsecvențe sau contradicții prezente în analizele care au în vedere structura polisemantică a verbului de percepție a vedea. 3.1.2.1. Analiza Alm-Arvius (1993) Un punct de pornire îl constituie studiul monografic asupra verbului see 'a vedea' propus de Alm-Arvius (1993). Sensul primar al verbului see apare la autoare descompus în
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
seama de legătura dintre diferite sensuri, de transferurile semantice și să poată, eventual, explica direcția de generare a sensurilor secundare. 3.1.2.3. Grezka (2009). Modelul "claselor de obiecte" O propunere interesantă de organizare și delimitare a sensurilor verbului polisemantic a vedea este dezvoltată de Grezka (2009). Considerând că pentru o descriere consistentă a utilizărilor unui verb nu sunt suficiente trăsăturile semantico-sintactice ale acestuia, Grezka folosește ca model de analiză în abordarea polisemiei verbelor de percepție vizuală teoria claselor de
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
limba engleză arătând că polisemia nu poate fi înțeleasă în afara mecanismelor cognitive umane. Autoarea consideră că ansamblul uman de procese cognitive este structurat pe baza unor raporturi de tip metaforic și că prin acesta înțelegem modul în care sensurile cuvintelor polisemantice sunt legate între ele. Studiul lui Sweetser are drept scop explicarea din perspectivă diacronică a legăturilor care se stabilesc între sensurile cuvintelor din câmpul lexico-semantic al percepției. Autoarea susține existența unei conexiuni semantice universale conform căreia limbile indo-europene "împrumută" termeni
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
gânduri și sentimente și calitatea de artă pură - „idealism însuflețit de concepții moderne” (Ovid Densusianu, Sufletul nou în poezie, Ideal și îndemnuri), icoană a puterii „sintetice” a intelectului (D. Caracostea, Pentru cultura artistică în școală) și, în descendență mallarméeană, veșmânt polisemantic al ideii (Pompiliu Păltănea, Adevăr și legendă). Având curajul și forța de a se desface de prejudecăți și de a pătrunde dincolo de concret, simbolismul e văzut capabil să ajungă la tiparele ultime: instinctul vital și conștiința universală și absolută. Prin
VIEAŢA NOUA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290552_a_291881]
-
iar R. Lafont în topogeneză (prin înscrierea într-un spațiu obiectiv). În lucrările consacrate actualizării s-au stabilit mai multe aspecte ale manifestării ei: nominală, verbală, frastică și textuală. În semantică, actualizarea este operația prin care un cuvînt monosemantic sau polisemantic primește un sens precis datorită contextului, acesta înțeles sub trei aspecte: 1) dimensiunea spațio-temporală sau situațională, 2) cotextul și 3) contextul extralingvistic sau presupoziția pragmatică. Din perspectiva a n a l i z e i d i s c u
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
exprimată de opoziția actuală copac/copaci care lexicalizează numărul. În categoria procedeelor secundare de formare a cuvintelor în limba română, unii lingviști au inclus lexicalizarea de variante fonetice, morfologice (forme flexionare) derivative (reale sau aparente) ale unuia și aceluiași cuvînt polisemantic. Prin acest procedeu, dintr-o variantă (alofon, alomorf) a unui cuvînt originar se formează un alt cuvînt (sau chiar două cuvinte), fiecare cu sens/sensuri și formă proprie (forme proprii); de exemplu, din turc. mahramá a rezultat maramă (,,voal fin
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
s u l u i presupune în mod deosebit identificarea și explicarea acestor fenomene și procese, din care să se deducă imaginea sensului cuvintelor antrenate în enunțuri. V. actualizare, dialectică, dialogism, reglare, semnificație. DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001. RN PROGRAM. Cuvînt polisemantic cu frecvență apreciabilă în perioada contemporană, program are în semnificația de bază ideea de ordine (stabilită) după care se desfășoară o activitate. În a n a l i z a d i s c u r s u l u
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
dispune o cultură, ca ansamblu de virtualități, termenul uz servind pentru a denumi combinația (sau expresia) efectiv realizată. V. praxeogramă, presupoziție. GREIMAS - COURTES 1993; MOESCHLER - REBOUL 1994; DUCROT - SCHAEFFER 1995; DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN SCHIMB. Termenul schimb este polisemantic, cunoscînd două accepțiuni, una generală și una specializată, cea din urmă fiind atribuită domeniului analizei conversaționale. În sens general, schimbul desemnează activitățile discursive produse între doi sau mai mulți interlocutori, fiind, așadar, sinonim cu interacțiune sau cu dialog. În sens
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
fără a simți nevoia să-l definească, atunci când nu adoptă mecanic definiția neo-utilitaristă a lui Rae și Taylor; or, aceasta este incompatibilă cu demersul lui Rokkan. Cum să începi o dezbatere pe această temă atunci când conceptul se dovedește a fi polisemantic, așa cum o demonstrează din plin literatura generală și cea de specialitate? Și pentru a spori și mai mult confuzia, un număr de autori francofoni înțeleg cuvântul "clivaj" într-o concepție a sensului comun, care este cea preluată din presă; spre deosebire de
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
care așa zisul conceptual stretching (elasticitate conceptuală) care ar fi trebuit să constituie regula reprezintă excepția. Dacă termenul "clivaj" a fost încorporat vocabularului uzual al politicii, aceasta l-a împrumutat cu siguranță din lexicul politologiei. De ce atunci termenul e considerat polisemantic într-o asemenea măsură încât ne putem întreba pe bună dreptate dacă nu servește la denumirea unor concepte diferite? La congresul mondial al Asociației Internaționale a Științelor Politice ținut la Montréal în august 1973, comparatistul american Alan Zuckerman a consacrat
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
În realitate, Cummings/Barbellion a murit în octombrie 1919, și-a văzut Jurnalul publicat și s-a bucurat de aprecierea lumii literare. Aflat la intersecția iluzorie dintre viață și literatură, Jurnalul unui om dezamăgit poate fi citit ca o metaforă polisemantică - a fragilității umane în jocul hazardului, a războiului ca boală perfidă, similară bolilor ascunse ce devorează trupul, a textului confesiv ce conține sensul unei experiențe irepetabile. "Dilemateca", anul V, nr. 50, iulie 2010 Jurnalul unei învieri ratate Romanul Umbra* al
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
de la același verb folosesc sufixe diferite, rezultând nominalizări de tip eveniment cu trăsături aspectuale și sintactice diferite (contribuția semantică a sufixului): ● nominalizările infinitivale apar numai în structuri cu obiect, care exprimă schimbări; sufixul de infinitiv este [+ Telic], perfectiv; infinitivele sunt polisemantice, ușor recategorizabile ca activități; ● caracteristica sufixului de supin este apariția în structuri cu subiect, din care infinitivul este exclus; aspectual, structurile nominalizare + subiect sunt întotdeauna de tip activitate; sufixul de supin este [− Telic]. Cornilescu (2001: 489−490) stabilește următoarea distincție
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
său nu primește rolul Agent. Cotte (1998) este de acord în privința faptului că 'a avea' este un pseudotranzitiv, pentru că nu exprimă niciun proces, nu este un verb de acțiune, în niciuna dintre ipostazele în care apare; a avea nu e polisemantic, ci sensul său e stratificat (Cotte 1998). Cotte (1998: 417) arată, folosind argumentul pasivizării accidentale, că a avea nu este tranzitiv, ci atributiv, complementul direct în acuzativ apărând numai în limbile care au flexiune cazuală. Dacă presupunerea lui Benveniste (avoir
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
a realității extralingvistice implică două trepte: a) a sensibilului și b) a inteligibilului (logicului). Substantivele concrete reflectă lumea prin trecerea de la treapta sensibilului la treapta inteligibilului, cu asumarea celei dintâi. Substantivele abstracte reflectă lumea direct prin treapta inteligibilului. Unele substantive polisemantice pot fi abstracte prin sensul lor direct conceptual sau concrete prin înscrierea în sfera „obiectelor” delimitabile și reprezentabile. Termenul frumusețe, de exemplu, este substantiv abstract când exprimă conceptul în sine: „Tu ai fost divinizarea frumuseții de femeie.” (M. Eminescu, I
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ș.a.m.d. Însușirea exprimată de adjective se actualizează prin intermediul substantivelor. În funcție de specificul interpretării lingvistice a realității ontologice, sfera semantică a adjectivului prezintă diferite grade de deschidere, concretizate în posibilitățile de combinare în planul semantic al textului; datorită caracterului său polisemantic, adjectivul mare, relativ indiferent la conținutul lexical al substantivului, se poate realiza printr-un număr nedeterminat de substantive, diferite sub aspectul semantic în care se înscriu: casă mare, frunză mare, pădure mare, apă mare, leu mare, om mare (sens fizic
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
textului, adjectivele se înscriu în două clase: 1. adjective constante, caracterizate prin trăsătura lexico-gramaticală a clasei ca o constantă: albastru, înalt, rotund, triunghiular etc.; 2. adjective mobile, caracterizate prin trăsătura lexico-gramaticală a clasei ca actualizare nominală a unor termeni virtual polisemantici, sub aspectul sensurilor lexico-gramaticale de gradul I sau ca variantă ajectivală a unor termeni omonimi sub aspectul sensurilor lexico-gramaticale de gradul I. Fac parte din clasa adjectivelor mobile: • adjective care intră în corelație de actualizare lexico-gramaticală cu substantive: bătrân, tânăr
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
proces de transformare, evoluție sau involuție; timpul gramatical explicit, exterior, intră în complementaritate cu o temporalitate semantică implicită, interioară: a deveni, a evolua, a înflori, a îmbătrâni, a înnopta, a adormi, a se face frig etc. Observații: • Datorită sferei lor polisemantice, verbele pot aparține printr-unul din sensuri la o clasă, prin altul, la o altă clasă: Maria a albit de spaimă. (verb de devenire) Maria a albit toate cămășile. (verb de acțiune) Mihai a însemnat totul în jurnal. (verb de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
morfeme marca identității lor lexico-gramaticale; adverbele formate prin sufixul -ește se disting de adjectivele corespunzătoare, caracterizate prin sufixul -esc: călugăresc, muncitoresc/ călugărește, muncitorește. 2. adverbe mobile, caracterizate prin trăsătura lexico-gramaticală a clasei ca o actualizare adverbială a unor termeni virtual polisemantici, sub aspectul sensurilor lexico-gramaticale de gradulI sau ca variantă adverbială a unor termeni omonimi sub aspectul acelorași categorii de sensuri: • adverbe care intră în corelație lexico-gramaticală cu adjective: corect, frumos, voios, dublu, triplu, îndoit etc.: volum dublu/„I-a dat
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
deasupra-la mijloc-dedesubt, sus-la mijloc-jos; • adverbe de cauză: de aceea, de asta; • adverbe concesive: totuși, tot, cu toate acestea, oricum; • adverbe limitative: istoricește, calitativ, cantitativ, procentual, în exclusivitate, exclusiv, în general etc. • adverbe condiționale: altfel, altminteri. Observații: Unele adverbe au caracter polisemantic; aceleași adverbe exprimă două sau mai multe coordonate ale situației de comunicare sau se manifestă deopotrivă ca adverb calificativ și ca adverb circumstanțial. Adverbele înainte, înapoi și în urmă exprimă, în funcție de context, timpul sau locul: - locul: „De câte ori, iubito, de noi
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Labiș) „Afară ninge prăpădind / Iubita cântă la clavir.” (G. Bacovia) „De-un veac el șede astfel de moarte-uitat, bolnav.” (M. Eminescu) Cele mai multe prepoziții, însă, și mai ales locuțiunile prepoziționale, caracterizate printr-un plan semantic mai puțin abstract, chiar dacă aproape întotdeauna polisemantic, se înscriu în continuitatea conținutului lexical al termenului dependent prin trăsăturile lor semantice definitorii (sau prin una din fascicolul de trăsături din care se constituie planul lor semantic). Aceste trăsături semantice se înscriu cu deosebire în principalele câmpuri semantice, descrise
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]