466 matches
-
atitudini, temperament, simbolistica numerelor, exponența unei teorii etc. -, din care autorul nu va prelua pentru alcătuirea propriei construcții decât elemente dispersate. În intenția de a restrânge relativismul demonstrației și al clasificărilor, explicitează cu prisosință, complicând logica raționamentelor, absorbit parcă de polisemia obiectului cercetat. Un mod de tratare similar configurează și Comicologia (1975; Premiul Asociației Scriitorilor din București), modificând doar acentuarea funcțională a părților componente. Și aici teoria literară își apropie întreaga sferă conceptuală a subiectului și impregnează discursul, subordonându-și mai
POPA-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288911_a_290240]
-
cultural, chiar de curent literar. Deocamdată p. e un termen mobil, fluid, în permanentă redefinire. S-ar putea ca aceasta să rămână principala lui caracteristică și poate de aceea comentatorii aduc în atenție mai întâi un tablou al fluidității și polisemiei extreme a termenului. Iată un exemplu, dintre numeroase altele similare: „Pe traseul întortocheat al devenirii noțiunii, au survenit uitări și reveniri spectaculoase, ajustări și aclimatizări puțin previzibile. Ricoșeul de la un continent la altul (Europa-America-Europa) i-a deviat considerabil sensul originar
POSTMODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
de comunități familiale pe care le circumscriu a fost realizată În 1994 de către Ilie Bădescu În Istoria sociologiei perioada marilor sisteme (1994, 101-159). În cadrul unei reflexii asupra istoriei, a memoriei colective și a timpului social, generație este un termen polisemantic (polisemia este dată de rădăcina sa greacă, genos, a verbului genesthai, și care Înseamnă „a veni la viață”), cu o simbolistică bogată și o inepuizabilă putere evocatoare, devenit concept analitic o dată cu nașterea științelor sociale, În secolul al XIX-lea. În istoria
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
îndreptățire că știe multe despre prințul de Dania. Aproape totul... Și totuși, între agerime și sminteală, adevăratul Hamlet care o fi ? Printre vorbe poetice, vorbe încărcate de sarcasm, vorbe plonjând în metafizic, scânteiază undeva o esență scutită de rumoarea incongruențelor? Polisemia eroului constituie singurul răspuns. Spectacolul ideii, montat cu o inventivă artă a compoziției, e atașant și prin plăcerea vădită a cuvântului presărat cu „mirodenii”, ca și prin farmecul, de subtile unduiri, al dicțiunii. De un pedantism cochet în aria informației
OMESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
ar fi zis un personaj de aceeasi condiție socială, de aceeași vârstă, în împrejurări asemănătoare, în franceză? Fiecare cuvânt are evoluția lui, o moștenire care există și influențează, chiar dacă vorbitorul nu este conștient de ea, fără a mai pomeni și polisemia, cu dezvoltările și ambiguitățile ei.” Prin strădania și devotamentul acestui scrupulos tălmăcitor multe scrieri ale literaturii române, cu deosebire contemporane au fost oferite lectorului francez într-o haină îngrijita. Transpunerile editate că volume nu spun însă totul, P. publicând traduceri
PARUIT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288698_a_290027]
-
exterioară (E. Lovinescu), „o formă a limbii declamate” (Tudor Vianu). Poetul resonorizează cuvintele comune printr-o sumă de tehnici simbolice retorizante (abstractizarea prin trecerea adjectivelor și adverbelor în clasa substantivelor, comparația abstractizantă, cu inversarea termenilor, utilizarea majusculei ca grafem simbolic, polisemia ș.a.), prin paralelisme, repetiții și refrene, dar mai ales printr-o recuzită specifică poeticii simboliste: misterul numerelor fatidice (mai ales cifra 3), enigma estetizantă (are și un poem, Spre Insula enigmă), preferința pentru funebru și macabru, căutarea de noi orizonturi
MINULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288163_a_289492]
-
speriat de moarte”. Jocul lipsit de naturalețe, excesiv de „teatral”, indică mistificarea și obligă la un permanent du-te-vino între semn și sens. Alternarea stilului poetic „înalt”, demistificat prin șarjare, și a celui popular sau colocvial erodează inerțiile lingvistice și deschide drum polisemiei. Atât în secvențele grave, cât și în cele „umoristice”, intervine o imagistică de o rară plasticitate, la rândul ei, terifiantă și derizorie. Astfel, în cele 83 de poeme se perindă o sumedenie de dramatis personae: eul liric, cu dublurile și
BOTTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
uimitoare. O accentuare a particularismelor înrădăcinate indiferente la universalismul schematic care prevalează în reprezentările monoteiste ale Occidentului. Fără să insistăm aici, se poate aminti că figura barocului poate fi un bun unghi de atac pentru a înțelege o astfel de polisemie la lucru. Iată, în sensul său strict, un stil care nu se mai reduce la funcționalitatea unicului, ci introduce fecunditatea pluralului, dinamismul inutilului, bogăția înfloririi lucrurilor. Stil polivalent prin faptul că se adaptează, tocmai, la valența exuberantă a tuturor capacităților
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
fabulelor animaliere”, Zamfir vede în Exerciții pentru mîna dreaptă... o „capodoperă a acestei figuri aparte, în sens cultural, a avangardismului”, pe urmele lui Flaubert din Dictionnaire des lieux communs și a lui Leon Bloy din Éxégese des lieux communs. „Speculînd polisemia fiecărui cuvînt-cheie din definițiile sale”, Costin obține efecte estetice remarcabile prin intermediul unor „detonatori semantici” - cum ar fi, de exemplu, izotopia „plus Uman” -, producînd efect comic și demascarea locurilor comune, mai precis, a fondului rezidual de prejudecăți sociale. Concluziile criticului cu privire la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
strădanii a unei gîndiri ca metodă”, „ritualului profesional”, „formulei” sau „catalogului”. Exercițiul imaginației și, ca atare, imagismul ca tehnică esențială a poemului (scriiturii) e chemat să distrugă coerența stagnantă a discursurilor moștenite, multiplicînd perspectivele („Fiecare poem o pupilă”), instaurînd regimul polisemiei, mișcarea perpetuă a spiritului inventiv, atras de „neprevăzutul, noutatea asocierilor de idei sau de obiecte”. Imaginația este interpretată deci ca agent eliberator dintr-o realitate și ordine inerte, dar, implicit, și ca factor de Întemeiere a unui alt spațiu, mai
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
întrucât ia parte la aceeași mișcare descendentă, de la unicitate la multiplicitate. Pe de altă parte însă, nu trebuie neglijat faptul că lectura pe care o propune filosoful contemporan este una prin excelență non-inocentă. Cu alte cuvinte, valorifică implicit complexitatea și polisemia cu care alte interpretări au îmbogățit conceptele platonice 1. În plus, argumentația sa prezintă avantajul că, deși regăsește pe alocuri accentele poeticienilor neoclasici 1, nu își propune cu tot dinadinsul să organizeze termenii binoamelor amintite în opoziții ireconciliabile, ci mai
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
definiția aristotelică a mimesis-ului, avertizează totuși asupra anvergurii și complexității subiectului în discuție. Acestea devin mai evidente dacă analizăm cu atenție conexiunile dintre mimesis și posibil (ôÜ äõíáôÜ2), respectiv verosimil (ôo å?êüò). În descifrarea ambiguităților pe care le generează polisemia derutantă a acestor termeni, de un real folos ne va fi contribuția lui Giovanni Bottiroli 3, unul dintre cei mai avizați comentatori italieni ai textului aristotelic. Punând accentul pe dinamica imprevizibilă a categoriilor modale, acesta distingea - urmându-l într-o
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
verosimilitate, pe de alta, de necesitate. Iată așadar cum raporturile de forțe dintre posibil și realsimil apar inversate în viziunea lui Bottiroli: realsimilul nu mai reprezintă, nici pe departe, categoria cea mai cuprinzătoare, ci devine doar un semnificat minor în polisemia å?küs-ului. Minor, pentru că în accepțiunea lui Aristotel arta ar avea ca obiect atât posibilul, cât și imposibilul. Contează mai puțin dacă o operă propune o lume posibilă sau una imposibilă. Esențial rămâne efectul de verosimilitate. Imitarea realității cotidiene nu
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
ne îndreptățește să bănuim că, la urma urmelor, contradicțiile care subminează inevitabil pluralitatea funcțiilor detaliului pot deveni, de la un anumit punct, fertile. Pe bună dreptate Giovanni Bottiroli 133 atrăgea atenția asupra avantajelor pe care le oferă luarea în considerare a polisemiei conceptului de realitate și propunea - pornind de la distincția lui Barthes între studium și punctum - un model de analiză bazat pe convertirea sinecdocii în metonimie. Multiplicitatea modurilor în care se poate înfățișa realul este astfel reliefată cu claritate. Deși preferă, ca
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
totuși și un alt tip de punctum, lipsit de legături directe cu forma: „acest nou punctum care nu mai ține de formă, ci de intensitate, e Timpul, este emfaza sfâșietoare a noemei (acest-lucru-a-existat-cândva), pura sa reprezentare”136. Din perspectiva acestei polisemii, punctum-ul ni se înfățișează, într-adevăr ca un mod de a pune metonimia în slujba (re)cunoașterii.137 În acest punct ar fi poate util să aruncăm o privire în urmă asupra parcursului deja schițat: scopul principal al demonstrației noastre
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
adevăr ca un mod de a pune metonimia în slujba (re)cunoașterii.137 În acest punct ar fi poate util să aruncăm o privire în urmă asupra parcursului deja schițat: scopul principal al demonstrației noastre este acela de a investiga polisemia termenilor realitate și mimesis, punând accentul atât pe diversitarea nivelurilor, cât și pe conflictul stilurilor, al regimurilor în care acestea ni se înfățișează. După cum am putut constata deja (re)cunoașterea joacă în acest demers un rol esențial, întrucât confirmă existența
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
întocmai ca în cartoon-urile postmoderne (de tipul Cow and Chiecken, să spunem), unde obiectele se antropomorfizează, ca sub efectul unei formule magice, rostite de maestrul-prestidigitator. Adeseori, ecartul dintre sensul propriu și cel figurat al unor cuvinte sau expresii, ca și polisemia altora, sunt exploatate, întocmai ca în lirica barocă și manieristă, în scopul obținerii unor efecte de umor absurd: tu ești salvarea mea, ești miliția mea, ești pompierii mei tu ești odorul meu, deodorantul meu, parfumul meu cu pompiță tu ești
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
același. Este vorba, în primul rând, de înțelesul diferit pe care subiecții îl atribuie unuia și aceluiași cuvânt, intervenind astfel un factor necontrolat, deoarece în prelucrarea datelor noi operăm cu răspunsurile subiecților ca și cum ele ar avea un referențial ontic identic. Polisemia interindividuală e cu atât mai pronunțată cu cât noțiunea exprimată de cuvânt e mai complexă și abstractă. Cuvinte ca „tradiție”, „progres”, „valori” sunt în mai mare măsură interpretabile decât cele de „mâncare”, „plimbare” etc. Teoria cogniției sociale accentuează însă că
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
Cuprins Cuvânt înainte / 7 Capitolul 1. Retrospective și perspective (L. Bazin și M. Selim) / 11 Economicul în substanță / 11 Economiile "tradiționale" și capitalismul / 15 Incizii ale economicului / 24 Ocurențele politice ale muncii / 29 Piața și mimurile ei / 37 Anexă. Despre polisemia banilor (G. Althabe) / 46 Capitolul 2. Întreprindere și mondializare (M. Selim) / 53 Delimitări / 53 Antropologia în fața muncii / 56 Ancheta etnologică în întreprindere / 59 Orientări / 70 Încleștări ideologice / 73 Problematici evolutive / 73 Etnicizarea întreprinderii și culturalizarea pieței / 81 Interogații în fața mondializării
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
de rit, de intimitate, de creație artistică, interpretate tendențial ca niște lumi închise și autoreferențiale. Prin urmare, s-a întâmplat ca interesul pentru economic să fie abandonat antropologilor "de la periferia" unei discipline așa-zis aplicate, termenul putând fi înțeles în polisemia lui intrinsecă. Tematicile "dezvoltării" implicând în logica lor proprie și chiar de la origine (independențele) o optică integraționistă ar putea fi considerate exemplare pentru trecerea de la o voință de finalizare la o supunere ideală față de decupajele și modelajele obiectelor de către organismele
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
de la universul său propriu, nici exclusiv în logica unor centre dominante și, prin urmare, să nu proiecteze asupra microcosmurilor și a lumilor, apropiate sau îndepărtate, imaginea de marionete manipulate de piață, eșuate sau înfloritoare în funcție de teologiile de adopție. Anexa. Despre polisemia banilor (Madagascar, 1967) Gérard Althabe Voi prezenta două situații malgașe cu care m-am confruntat în anii șaizeci; analizele nu au sens decât în conjunctura dată de anchetele mele: o conjunctură dominată de decolonizare și de proclamarea independenței, care a
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
și încadrate de universuri mai vaste. Se schițează aici posibilitatea etnologiei, ca metodă de producere a cunoștințelor fondate pe singularitatea situațiilor, de a explicita sensul și conținutul modurilor proprii de investigație și analiză. Opoziția local / global, devenită canonică datorită, desigur, polisemiei acestor doi termeni opuși și a sistemului dialectic pe care îl sugerează apropierea lor, califică adesea o metodă de elucidare a socialului caracteristică disciplinei. Plasticitatea acestui cuplu de termeni necesită unele clarificări. Vom înlătura de aici accepțiunile speculative care îl
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
inepuizabil, deoarece instituie și impune semnificații, dar le și provoacă, „dă de gândit” (R. Ricoeur), adică „spune mai mult decât spune, nu sfârșește niciodată de spus ... și trebuie mereu reînceput a-l gândi” (/193). Este de fapt o multivalență, o polisemie sau polivalență ce ține de Însăși natura sa, just sesizată de Eliade ceea ce nu-l Împiedică să accepte o logică a simbolului, alături de coerența lor, ambele Însușiri contribuind la integrarea omului În Cosmos, astfel Încât aceasta să nu rămână un fragment
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
cultural al valorii Valoarea bunurilor culturale (ireductibile la mărfuri) a pus dintotdeauna serioase probleme teoreticienilor clasici, care au dat-o deoparte (ca să nu mai vorbim de faptul că teoria valorilor se adresează tot economiștilor). Sociologia culturii insistă, în schimb, pe polisemia noțiunii și pe multidimensionalitatea ei: valoarea trimite la un preț (se vorbește de "valoare monetară"), care este format prin întâlnirea mai mult sau mai puțin regulată între cerere și ofertă (Rouget et alii, 1991); ea trimite, de asemenea, la o
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
caracterizată prin necesitatea de a se alinia cu Învățământul european și mondial, multiplicarea partenerilor instituționali, reformarea structurală și de conținut, introducerea sistemului de credite transferabile; 2 Rolul extrem de important al instruirii constituie o misiune care merită o atenție deosebită; 3 “Polisemia calității” (lipsa unui consens asupra noțiunii de calitate și insuficiența instrumentelor de măsurare a ei). 4 Autonomia universitară care generează, din păcate, mult haos caracterizat prin fragmentarea exagerată a specialităților profesionale și, de asemenea, a așa ziselor discipline opționale care
Managementul calității În Învățământul superior by Valentin Ambăruş, Ciprian Rezuş, Gabriel Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1697_a_2974]