259 matches
-
recifuri de corali, din jurul insulelor 786. Tagbanuwa, locuitori În regiunile muntoase de pe coastele insulei Palawan (circa 10.000), practică agricultura pe terenuri defrișate (orez, porumb tuberculi), vânătoarea (porci sălbatici, maimuțe), pescuitul, culesul, societate divizată și politeistă 787. Tingguian societate ierarhizată, politeistă, acum creștinată, ce aparține ansamblului igorot, trăind În regiunea nord-estică și centrală a Cordelierei și bazinul superior al fluviului Abra 784 Ibidem, p. 294-295. 785 În prezent au pătruns și cultele creștine, Filipine fiind singura țară creștină asiatică. În ultima
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
pescuitul, și mai recent extracția aurului, legumicultura și exploatarea lemnului 835 G.Bloom, M.Grosberg, V.Jealous, P.Kelly, op. cit., p.50. 653 din Întinsele păduri tropicale. Igoruții erau odinioară o societate deosebit de războinică, divizată social, cu un panteon ierarhizat, politeist și anemist, cu un cult deosebit pentru străbuni și vânătoarea de capete, de unde credeau că-și sporesc energiile vitale. Spiritul justițiar s-a menținut și după proclamarea independenței statului Filipine, igoruții declanșând un Îndelungat și distrugător război de gherilă (1970-1986
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Centrală și În jurul lanțului muntos Polis (circa 140.000 de oameni), În sate pe coline sau În văile apelor. Adevărați artiști În prelucarea lemnului, ei realizează numeroase statui de lemn antropomorfe, În poziție ghircită, reprezentând numeroasele zeități din panteonul lor politeist și anemist, chiar dacă și În rândul lor misionarii au introdus creștinismul. Inițial, locuitorii din zonă, deși aveau particularități proprii, erau Înglobați În grupul igoruților. Ifugo (oameni ai muntelui), au fost numiți de spanioli, În secolul al XVI-lea, ifugao, nume
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
reprezintă omul, deci o reprezentare antropomorfică angajată în a ilustra caracteristicile divinului prin imagini comune. Această manieră vine să înlocuiască fetișismul, animismul și obiectele magice utilizate în culturile bazate pe agricultură și vânătoare. Acest tip de antropomorfism păstrează încununarea religiilor politeiste din Grecia antică și jainism. În ciuda numeroaselor critici, acest gen de reprezentare se păstrează în budism și creștinism. Nu este o interpretare realistică ci simbolică a divinității. Întreaga mitologie asiatică se dezvoltă astfel în figura bodhisattva ce reprezintă atingerea Nirvanei
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
vreau să lungesc șirul exemplelor, dar unele din aceste nume se întîlnesc (chiar și Rada) la mulți poeți de la sfîrșitul secolului al XIX lea și începutul secolului XX. Subiectul e interesant și, odată, ar merita stăruit asupra lui. De la Elenca „politeistului” Conachi (al cărui „repertoriu” cuprindea 13 nume de femei) pînă la Ileana celor citați e nu numai o distanță de două generații, ci și de numeroase prefaceri sociale și de mentalitate. în Bacovia e, în măsuri aproape egale, și proletarul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
religiei. Ținându-ne strict de realitatea istorică, am afirmat că în monoteism, fie că e vorba de cel primitiv, fie că e vorba de cel superior, primatul religiei asupra culturii e un lucru evident și indiscutabil și că în formele politeiste întâlnim fenomenul când cultura covârșește religia și-i ia locul, divinizându-se. Avem astfel cazuri de influență atât de puternică încât religia se modifică până la pierderea înțelesului propriu. Cazurile acestea, care sunt în afară de creștinism, nu ne interesează în acest capitol, care
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
pământul celor vii și subpământul morților. Suntem ispitiți să credem că această idee a destinului atotputernic peste zei și peste oameni nu e simbolul necesității naturale, cum o interpretează raționalismul, ci al adevăratului Dumnezeu bănuit de conștiința umană dincolo de insuficiența politeistă, creată de fantezia poetică. în orice caz, antropomorfismul poetic-religios al Olimpului, intuire genială a unui plan de existență dincolo de timp și spațiu, e locul ideal după care suspină sufletul greco-roman. Fruct al libertății haotizate de păcat, Olimpul e imaginea foarte
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
lui Antioh lV, ivriții le-au dăruit pe Elohim, o iudaizare a lui Ilah, divinitatea lor supremă cu sensul de Domnul sau Stăpînul, la care au adăugat pluralul im, fiindcă atît strămoșii ivriților cît și neamul lor arab au fost politeiști, deci goimii trebuie să citească și să înțeleagă ,,domnii” sau stăpînii” fiindcă acesta este sensul literar, adică un politeism mascat. Iar perșilor, pe care credeau că îi vor aduce la țîța Satanei, le-au născocit pe Anohi, adică tot Iahwe
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
de starea de grație a mytos-ului. Monumentele id est: piramide, temple ș.a. sînt, foucaultian vorbind, niște documente care, în scenariul liric eminescian, vin să ilustreze existența ca atare a mitului. Numai că ele strecoară totodată și ideea unui ethos religios politeist ("Noaptea zeii se preîmblă..."), dar și a omului conceput ca "subiect al învinuirii de păcat", cum spune France Farago, cercetător din echipa lui J. Russ. În acest din urmă sens, este semnificativ ce se petrece cu Magul care, după ce a
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
tuturor ființelor și lucrurilor într-o divinitate unică. Acesteia i se opune o forță antagonistă, răspunzătoare de eterogenitate, care lucrează împotriva normelor moniste și care amenință cu eterogenitatea completă. În creștinism, ea este reprezentată prin Satan. La polul opus, religiile politeiste par să fie rodul unei logici eterogenizante. Ele apar, crede Lupașcu, în societăți și între indivizi cu actualizări puternic omogenizante, cum erau popoarele arhaice. Actualizarea omogenității declanșează în conștiințe potențialitatea unor zeități și forțe multiple aflate în spatele lucrurilor și fenomenelor
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
o agricultură remarcabilă bazată pe culturile de porumb și de manioc, își organizează comunitățile pe principiul semi-colectiv (cu repartizarea periodică a pămînturilor fiecărei familii) și își ierarhizează societatea care este dominată de preoți și războinici. În sfîrșit, practică o religie politeistă dominată de Huitzilopochtli, zeul soarelui și al războiului și Quetzalcoatl, zeul aerului și al vieții, cărora trebuie să li se ofere prin sacrificii umane energia care le este necesară pentru a asigura ordinea în lume. Cît despre imperiul incaș, care
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
până la a spune că este o "ciocnire a civilizațiilor", pentru că civilizațiile chineză și tibetană au multe elemente comune, fac parte din aceeași arie a marii civilizații est-asiatice. Este, însă, o ciocnire violentă a două religii total deosebite. Religia chineză tradițională, politeistă, cu Cerul ca divinitate supremă, se deosebește radical de budism și, mai ales, de lamaism, varianta tibetană a budismului.Iar dacă budismul în multe din variantele sale a cunoscut o oarecare evoluție în India țara de origine -, dar și în
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
Prin tradiție, creștinarea europenilor a cunoscut un moment esențial prin activitatea apostolului Pavel, care a făcut numeroase călătorii în Asia Mică și în Grecia, și a apostolului Petru, care a desfășurat un misionariat riscant chiar la Roma, capitala Imperiului Roman politeist. Acesta a modificat ideea inițială a textelor biblice în legătură cu poporul ales, cel evreu, astfel încît "ales" putea fi orice creștin dreptcredincios și, în acest mod, creștinismul a putut deveni o religie mondială. Contactul cu gîndirea grecească a imprimat Creștinismului un
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
cea mai bună. Progresul și civilizația nu înseamnă distrugere. Omul modern are nevoie de emoția artistică, sensibilitatea lui estetică devine mai complexă, în raport am spune cu inteligența mai cuprinzătoare. Să ne amintim de cugetările lui Goethe: "Ca poet sunt politeist, ca naturalist sunt panteist, ca ființă morală, deist. Și am nevoie, pentru a-mi exprima sensibilitatea, de toate aceste forme". Justificată și poziția teoreticianului în ale naturii, în care doza de pesimism este preponderentă. Civilizația ajunsă pe culmi este oarecum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Dalai Lama, marele preot. La baza religiei budiste stă concepția potrivit căreia "existența înseamnă suferință". Eliberarea din această suferință se face prin trecerea în inexistență, în nirvana (raiul creștin). Buddha (zeul impersonal) este întruchipat sub forme diferite, de unde budismul este politeist. A se citi neapărat cărțile: "Dalai Lama despre fericire" și "Doctrina lui Confucius sau cele patru cărți clasice ale Chinei". 56 Emil Racoviță se naște la Iași în 1868, a fost învățăcelul lui Ion Creangă. Marele savant a fost explorator
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
înfricoșătoare s-ar fi ivit deja la orizont și că ritmul istoriei devine catastrofal. Când a apărut harul Mântuitorului nostru Isus Cristos, lumea, exceptând Iudeea, era complet decăzută în minciuna și în practicile adeseori infame și inumane ale cultului idolatric politeist; dar în mijlocul atâtor aberații părea geloasă de ideea divinității, care domina în viața privată și socială. Existau și pe atunci, mai ales printre cei culți, anumite curente de scepticism care păreau să se reverse în ateism; dar cine și-ar
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
va continua să o facă? Oare nu este o dezonoare pentru știință să confunde istoria cu mitul, un fapt cosmopolit care se perpetuează de-a lungul veacurilor cu creațiile imaginare ale vremurilor apuse, de a confunda monoteismul creștin cu aberațiile politeiste, de a apropia Întruparea lui Cristos de miturile păgâne, chiar și după formidabila reacție a lumii creștine împotriva arianismului? 60. Să revenim la metoda apostolică: lumea nu se poate orienta decât prin credința în Cristos-Dumnezeu Hei bine; astăzi și nouă
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
permitea să trateze astfel tema. Au recunoscut forța divină supremă (fără a-I atribui un nume unic), dar au personalizat formele de exprimare ale Acesteia. Am putea pica în greșeala de a-i suspecta că s-au întors la religiile politeiste, dar și ei vorbesc, permanent, tot de un singur zeu, unul suprem, căruia I-au dat în timp denumiri diverse, după cum a evoluat și lumea, învățătura și credința. Revenind la personificările date diferitelor forme de manifestare ale Unicului, pentru inimă
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
au adoptat imediat creștinismul, cu mult Înaintea altor popoare: Zalmoxis Îi pregătise cu secole În urmă.“ <endnote id="4"/> Nimic nu sprijină o asemenea afirmație. „Monoteismul“ dacic a cedat până la urmă În fața concluziei că dacii par să fi fost totuși politeiști, ca majoritatea popoarelor antice. S ar putea de altfel ca ceea ce i se atribuie lui Zalmoxis să nu fie decât o proiecție În spațiul getic a concepțiilor pitagoreice grecești (nimic mai naiv de altfel decât să acceptăm ad litteram informațiile
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
a fost apreciat ca dovadă a legăturilor comerciale dintre populația autohtonă și lumea romană, ce se întindea la vremea aceea până la sudul Dunării, incluzând Dobrogea. Nu mai este un secret că aceste contacte, dintre autohtoni și lumea romană, de credință politeistă și creștină, au contribuit la romanizarea și creștinarea populației din zona noastră, la utilizarea limbii latine și la răspândirea culturii romane în acest areal. Dintr-o epocă mai târzie, au fost descoperite opaițe la Curteni (com. Oltenești), în 1976, pe
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
dintre un șef și subordonatul său, sau dintre cetățean și autorități, ci pe cele dintre om și instanțele superioare, dintre om și dimensiunea destinală a existenței sale, dintre om și Divinitate. Micul funcționar decretează moartea lui Dumnezeu, - într-o formă politeistă sau mono- teistă nu mai are importanță -, alături de un alt filozof indubitabil mai consistent. Lefter descoperă centrul mistic „soarele” și realizează latura inițiatică a rătăcirii, o formă de cecitate care conduce însă la iluminare. Pentru că figurile unui politeism minor, autorități
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Prezența acestor imagini-obiecte în viața cetății, precum coloșii și subiectele mitologice reprezentate înainte vreme la greci, era densă și relevantă, pentru că actualizau, prin retorica plastică proprie, retorica discursului identitar, atât de utilă unei lumi plurale politic și etnic, competitive și politeiste. Stoicii greci propun o teorie a imaginii diferită de cea atomistă, deși tot de tip "materialist", menținută aproape neschimbată pe toată perioada școlilor lor de gândire; o regăsim la Cicero, apoi la Marcus Aurelius. Elaborată în principal de Crysippe, la
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
va rafina timp de alte câteva secole după Marea Schismă. Se va ajunge la forme variate de idolatrie, prin mariolatrie, cultul moaștelor, cultul pluralizat al virtuților sacre, care, în timp, dau credinței − și venerării, până la urmă −, un caracter mai degrabă "politeist", în comparație cu monoteismul rigid derivat din ebraism și din filosofia platoniciană. Totodată, această viziune va genera o pluralitate de teme și motive iconografice, care au dus în occident la transformarea totală a canonului bizantin într-o artă religioasă dinamică, "umanizată", creatoare
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
la personaje o oboseală care nu este oboseală, o seninătate și un mare calm. Oboseala zeilor este insondabilă. "Iată-l pe zeul tău grec! Trage-l din pat!" Pietro Citati are dreptate să noteze că în Castelul Kafka este mai politeist decât în Procesul. Există o multitudine de creaturi divine cu grade diferite, o ierarhie complicată și la vârful ei ființa absolută, invizibilă, inaccesibilă, incomprehensibilă, imposibil de reprezentat, care a luat numele de Westwest, însemnând soarele la extremul său declin, zeu
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
În anul 301 î.e.n., a fost cucerit de diadohul Ptolemeu, devenit rege al Egiptului, iar apoi a trecut, ca și întreaga zonă, sub dominația Siriei Seleucide. În timpul răscoalei Makabeilor populația Yaffei , constituită mai ales din eleni și semiți elenizați sau politeiști, au opus evreilor o rezistență înverșunată. Yonatan Makkabi a cucerit orașul doar temporar, în schimb în anul 147 î. e. n. fratele acestuia, Shimon Makkabi, a reușit să-l supună definitiv. Yaffa a făcut parte din regatul evreu al Iudeei (Yehuda), sub
Tel Aviv () [Corola-website/Science/300198_a_301527]