183 matches
-
reale, dar și drepturile sociale pe care, după cum vom citi în cele ce urmează, el le număra printre libertăți. Serioase motive ca să displacă tuturor partidelor. Și asta nu pentru că Aron ar fi fost incapabil să aleagă, ci pentru că măsura ambiguitatea, polivalența noțiunilor fondatoare ale politicii moderne, și mai întâi, ale libertății și ale egalității. Să plece de la ceea ce este înseamnă pentru Aron ca și pentru Aristotel, să plece de la "opiniile" care au autoritate în societatea luată în considerare. Să plece de la
[Corola-publishinghouse/Science/84962_a_85747]
-
al interpretării prescrise de hermeneutica filozofică. Dezinteresul pentru singularitatea textului literar rezultată din singularitatea genezei acestuia face posibile toate interpretările, pînă la extrema unde sensul devine completamente indeterminabil. Dogmatismul unei asemenea proceduri analitice ar ține, după Bollack, de credința în „polivalența” și deschiderea nețărmurită a sensului: „descripția pur exterioară, formală și formalistă omoară sensul”, spune el, așa cum s-a întîmplat și cu referința ignorată la „cea mai proaspătă dintre condamnări”. Iar „locul” filozofic și metodologic al acestei iritări latente față de datele
Marfă de contrabandă by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/13579_a_14904]
-
cărui talent, insolit în expresiile tăioase, merită din plin evocări cu bătaie critică. Fiecare autor a avut libertatea de a atinge acea latură din ființa barbiană pe care a considerat-o mai apropiată, și întrucît Barbu e de o copioasă polivalență, comentariile îi acoperă cam toate firidele spiritului: Eugen Simion se apleacă asupra epistolelor, compozitorul Nicolae Brânduș asupra sugestiilor muzicale ce-i pornesc din versuri, Solomon Marcus scrie despre relația matematicianului cu poezia, Mircea Coloșenco stăruie asupra gazetăriei legionare, iar Theodor
Ion Barbu, poetul satir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2540_a_3865]
-
azi pot genera semne de întrebare. De ce, de pildă, în epocă, atâtea discuții despre „realismul nețărmurit”, conceptul lansat de Roger Garaudy în cartea sa din 1963, cu ecouri atât de prompte, această carte, în mediile culturale românești? Răspunsul stă în polivalența conceptului, în faptul că le era tuturor convenabil. „Din sintagma de «realism nețărmurit» unii vor ține, scrie Alex Goldiș, la ideea de «realism», alții vor insista pe cea de «nețărmurit». Deși toți par de aceeași parte a baricadei («înnoirea» era
Luptele criticii literare by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3779_a_5104]
-
cât variată. Avem, prin simpla lor consemnare, o gamă îndeajuns de extinsă și de proaspătă de discursuri necontrafăcute asupra unei individualități. Cu tot ce implică ea, bineînțeles de la măruntele ticuri la operă. Iar când aceste rătăciri printre cancanuri sunt iminente, polivalența lor nu e altceva decât o calitate. Ne aflăm, deodată, în fața unui foarte pasionant dosar de receptare critică în ale cărui file nu s-au strecurat vorbitori lipsiți de imaginație, plagiatori sau limbuți inconsistenți. Iată cum insondabilul destin e descompus
Încă o biografie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9743_a_11068]
-
Paraschivescu are privilegiul de a fi talentat în mai multe domenii. Poate fi scriitor, gazetar, traducător sau editor, și de fiecare dată e la fel de înzestrat. Însușire care, în lumea noastră literară, poate părea suspectă, fiindcă suntem înclinați să vedem în polivalență un semn de superficialitate. Nu e cazul lui Radu Paraschivescu, care e bun în tot ce face. Iar romanul Cu inima smulsă din piept îmi confirmă judecata. Cartea e scrisă de un romancier adevărat care împinge virtuozitatea stilistică pînă la
Cartea anului by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/7838_a_9163]
-
ca temă. Lumi diferite, universuri diferite, rostiri de replici diferite și mai cu seamă regizori (și ce regizori!) diferiți: Aureliu Manea, Alexa Visarion, Dan Micu, Tompa Gabor etc.,etc. De fapt, e un lucru comun să mai vorbim astăzi despre polivalența textului lui Caragiale. Ca și despre aceea a marilor clasici în general. Chestiunea e cum îi citești și ca regizor dacă ai ceva al tău de comunicat prin ei. Nu cred în înghesuiala atâtor"fetișcane" către regie. Mă refer la
D'ale carnavalului și mai multe paranteze by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8763_a_10088]
-
de firesc. În Convorbiri există recunoașterea faptului că, într-o perioadă grea din punct de vedere politic și personal din viața lui, cronicele mele l-au consolat moralmente. Paul Georgescu a fost o personalitate polivalentă (titlul cărții sale de eseuri, Polivalența necesară, a fost semnul emancipării criticii de dogmatism!), care a iubit îndeosebi consecvența în idei și dialogul în literatură.
Un scriitor uitat: Paul Georgescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3239_a_4564]
-
cea veche vreo 15-20 de pagini. Dar între timp, publicasem monografiile Sămănătorismul (1970), Poporanismul (1972), despre acesta din urmă, numită de Paul Georgescu Das Poporanismus, a și scris un măgulitor articol în Contemporanul. După ce a publicat strălucitoarea carte de critică Polivalența necesară, moment important și de răscruce în evoluția disciplinei noastre, în 1972 a fost pensionat și, curînd, s-a dedicat prozei, în care, după cîteva tatonări semnificative, se impune, în 1968, cu romanul Coborînd, dar mai ales în 1977, cu
Paul Georgescu epistolier by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17230_a_18555]
-
se rostuiască (dar avea puține șanse) la Cluj, Paul Georgescu notează: "a fi intelectual nu e o profesie, ci o calitate" și se arată încîntat de faptul că interlocutorul său a scris un eseu polemic față de studiul despre Sadoveanu din Polivalența necesară. Apoi îi comunică - asemenea unui convorbitor matur - dificultățile sale de a fi simultan critic literar și prozator, sfătuindu-l pe corespondent să-și publice el eseul polemic, nemaiașteptînd eseul lui Paul Georgescu tot despre tragicul lui Sadoveanu. Și amplele
Paul Georgescu epistolier by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17230_a_18555]
-
se crede. A scris - vreme de șase decenii - vreo șaizeci de cărți în domenii de o diversitate cu totul neobișnuită. Este poet și romancier, filolog și lingvist, mare comparatist, istoric al literaturilor, specialist în Rimbaud, traducător. Cum se explică această polivalență, această structură proteiformă, mai ales că nimic din opera sa nu este improvizație, lucrare de amator, totul este rigoare și savantă temeinicie? Se explică printr-o anume conformație a spiritului său - și a temperamentului său; are mult temperament, se înfurie
Un încăpățânat simpatic by Lucian Raicu () [Corola-journal/Imaginative/8464_a_9789]
-
științei și conștiinței. Obiectul consacrat al artei este, astăzi, în stare de explozie. Iar arta dirijorală nu face nicidecum excepție. Dacă nu e plivită cu diligență, de-limitată cu iscusință și ocrotită cu deferență, sporirea fără precedent a gradului de polivalență o va duce, în cele din urmă, la disoluție. S-a ajuns până acolo încât ne-limitarea obiectului să se transforme, până la urmă, în ne-limitare a cercetării lui. Dirijorul însuși poate fi pus în situația (mai puțin plăcută!) de
Cetatea ?i agora by Liviu D?NCEANU () [Corola-journal/Journalistic/84235_a_85560]
-
moderne. Textul - care, în opinia mea, este de o mirabilă atemporalitate, nearătând nici un rid - ne mai oferă și o explicație simplă și convingătoare a unei alte noutăți pe care o aduce Blaga în cultura noastră modernă. Mă refer la cunoscuta polivalență a scriitorului, care se exprimă cu egală ușurință și cu aceeași pregnanță în poezie, teatru, proză și filosofie, atingând nivelul de excelență în fiecare dintre ele. Venind din orizontul satului românesc tradițional, așa cum se păstrase acesta în Transilvania de la sfârșitul
Întoarcere la Lucian Blaga by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3672_a_4997]
-
22, 19, 1999, 3), la patru ace, la țol festiv; prin analogie, se exprimă la fel și absența hainelor: la bustul gol. Mai normală sintactic, expresia argotică la varice obține un efect comic prin saltul semantic și printr-o anume polivalență: la are în acest caz o valoare spațială (ca în circumstanțiale de tipul la cîrciumă, la bar, la masă, la tejghea etc.), dar și una consecutivă sau finală: "(acolo unde stai în picioare) așa încît / ca să capeți varice". Cu cît
"La fix", "la derută", "la o adică"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16435_a_17760]
-
mai scrie Reuters, care apreciază că va urma o semnifinală captivantă cu surpriza Eugenie Bouchard. AFP scrie că "Simona Halep a pulverizat-o pe Sabine Lisicki, finalista de anul trecut (de la Wimbledon - n.r)". Jucătoarea din Constanța își dovedește astfel polivalența, după ce a câștigat în 13 luni șapte titluri pe toate suprafețele, potrivit agenției franceze. Simona Halep a reușit, miercuri, o performanță istorică pentru România, prin calificarea în semifinalele de la Wimbledon. Ea a învins-o în sferturi pe Sabine Lisicki cu
Reuters: Simona Halep a demolat-o pe Sabine Lisicki by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/73801_a_75126]
-
gândi a lui Alain Besançon, grație traducerii cărții sale Imaginea interzisă. O istorie intelectuală a iconoclasmului, de la Platon la Kandinsky. Parcurgând capitolele acestei cărți - una dintre cele esențiale în domeniul gândirii estetico-filosofice contemporane - am fost atrasă imediat de vivacitatea și polivalența raționamentelor, de argumentele pro și contra reprezentării imagini Divinului în opera de artă. Cu toate că Hegel proclamase "moartea imaginii" și a artei în plin secol XIX, Alain Besançon crede că imaginea "retrăiește deja, sub alte forme, pe care nu le bănuim
Dialog cu Alain Besançon despre Imaginea interzisă by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/16973_a_18298]
-
artistică, proză incomparabilă, de valoarea lui Hamlet, dacă ar fi fost scrisă într-o limbă de circulație, "mic cap d'operă", creație deasupra oricărei școli și oricărei metode șamd. S-au făcut și analize mai "tehnice". S-a vorbit de polivalență, recuzita romantică și exemplaritate clasică, adecvare realist-analitică; despre unitatea stilistică, fluență epică, compoziție ingenios-dramatică, perspectiva istorică dublată de viziunea ființei umane, structură dialogică, limbă viguroasă. Și câte altele. Pe bună dreptate. Încât iarăși se pune întrebarea: capodoperele care sunt atât
COSTACHE NEGRUZZI. Întemeietorul moderat by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/8016_a_9341]
-
construită după principiul plăcerii" (p. 81). Avem aici, descris lapidar, mecanismul oricărei performanțe intelectuale: efortul minții care, încetînd să mai fie un chin, este resimțit ca voluptate grație transferului energiei erotice în cîmpul conștiinței. În fine, tetrada tematică gravitează în jurul polivalenței eului, al polimorfiei unei personalități care se dezvăluie în chipuri felurite și neașteptate: chipul eului activ și dornic a ameliora lumea, chipul eului ludic și fericit să moară de rîs, al eului violent și neînduplecat, al eului ușuratic și copilăros
Cultura afectului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6226_a_7551]
-
spus, ceea ce succede avangardele muzicale. Interesant este că Valentina Sandu-Dediu realizează ea însăși o întreprindere post-modernă prin înțelegerea proteică a fragmentării ce implică, pe de o parte respingerea centrismelor, parti-pris-urilor, tentațiilor tendențioase și pe de altă parte, afirmarea eterogenității și polivalenței, ceea ce devine o caracteristică majoră și un modus operandi al volumului. Ca și postmodernismul, cartea pare că re-branșează fragmente (opinii) într-un proiect de montaj în care formele paratactice sunt în defavoarea celor hipotactice, iar prin prisma fragmentării asistăm la o
O carte, un concert, o orchestră by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11503_a_12828]
-
românește. 11 august, 2013 Montreal Am întâlnit în viața mea mulți oameni deosebiți, de mare valoare. Dintre toți însă, niciunul nu m-a impresionat atât de mult așa cum m-a impresionat Claude (eu așa îi spunem), în primul rând prin polivalența sa incredibilă. A fost un om de vastă cultură, caracter, un mare patriot, un luptător neobosit pentru adevăr și cinste. Mare anticomunist, a fost coleg de facultate și bun prieten cu generalul Ion Mihai Pacepa, "demolatorul" comunismului dictatorial. Inginer chimist
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
de adevărat este că nu puțini scriitori i-au recunoscut meritele: Camil Petrescu îl considera ,șef al generației noastre", Barbu Brezianu spunea că a fost ,heraldul" acelei generații; Mircea Eliade că a fost ,magul" ei, Constantin Noica i-a lăudat polivalența și generozitatea, iar Arșavir Acterian, darul de animator și organizator al asociației ,Criterion". Toate insatisfacțiile sale au fost reale, însă periplul său, ca și al altor, numeroși, intelectuali de seamă, va deveni cu adevărat dramatic odată cu instalarea comunismului, cu deosebire
Centenar Petru Comarnescu by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/11122_a_12447]
-
sluji valorile culturale erau utopii, așa cum utopie era speranța sa că afirmarea convingerilor sale de stânga, convingeri sincere, îi va facilita colaborarea sinceră și eficientă cu noii conducători. I se îngustează câmpul de acțiune, nu-și mai poate exercita enciclopedismul, polivalența din timpul asociației ,Criterion". Teama de a i se refuza singurul mijloc de existență, scrisul, de a fi la cheremul unor neaveniți, este mereu prezentă. Sunt prețioase documente însemnările sale despre teroarea pe care o răspândeau inși ca Nicolae Moraru
Centenar Petru Comarnescu by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/11122_a_12447]
-
și opțiunile sale ulterioare. Simpla Încrâncenare a „fidelității” făcea, după patru decenii comuniste, cuvinte ca surâs, ironie și spirit critic irelevante, dacă nu și ridicole, absurde, grotești. Autorul lumina cu acuitate și umor contradicțiile, dar nu putea admite, totuși, că „polivalența necesară” aparține, helas!, doar imperfectei democrații. Nevoie de a sfida zădărnicia printr-una mai vastă și devastatoare? Înlănțuire de un rug? Un „bordel În flăcări”, așa definise Cioran corupta mascaradă geopolitică a Balcanilor, fie ea democratică sau autocratică. Paul Georgescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
de stejar. Sau, vorba dramaturgului însuși: " Totdeauna am fost convins că dacă Sir Falstaff ar fi fost prezent la Elsinor, lucrurile ar fi mers mai bine pentru Hamlet și toți ceilalți". Dar piesele lui Horia Gârbea mai denotă ceva: o polivalență (și ea un sindrom post-modern, deși...) a talentului, menită să șteargă finalmente granițele dintre genurile literare în favoarea literaturii ca gen(ă). (Doamna Bovary, pe strada Toamnei, România liberă, 22 octombrie 1993) LAURENȚIU ULICI L a Editura Phoenix au apărut, de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
gândesc bine, această formulă nu prea poate fi nimerită, nici lipită definitiv pe cariera cu multiple fețe creative a celui parcă descins din commedia dell’arte. Rădăcinile mediteraneene, de care el însuși făcea caz într-o vreme, ar putea explica polivalența, spontaneitatea, inventivitatea în domenii tangente, tot ce înseamnă fenomenul Zappa. Privind azi, pentru a nu știu câta oară, The Dub Room Special! am avut certitudinea că mobilitatea stilistică a lui Zappa e definitorie pentru vremurile noastre. Viteza halucinantă în care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]