482 matches
-
numelui său de botez Gheorghe, adică Iurii în limba huțulilor. Prea arătos nu era acest uncheș, pipernicit de statură, vârsta îi scăzuse și mai mult statura, și devenise gârbovit, iar pe față îi crescu un neg roșiatic, păros și niște pomeți roșii, ca de eschimoș, ce-i făceau chipul și mai comic. Cel caracteriza cel mai mult era bâlbâiala, căci repeta fiecare cuvânt de mai multe ori, până-l nimerea până la capăt. Poante multe i-au scos sătenii pe seama acestui beteșug
IUŢMAN de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349857_a_351186]
-
o prindă, îi apăru în față un alt bărbat, înalt, suplu, într-o cămașă albă cu mâneci scurte, pantalon alb ca și pantofii la fel de albi ca întreaga-i ținută. Avea ochii strălucitori, negri, sprâncene stufoase, un nas puternic și cu pomeții feței care exprimau forța acestui bărbat misterios, cu părul negru și cârlionțat ca la un arap. Ajuns în dreptul său, o privi cu ochii săi pătrunzători, o fascină și îi subjugă voința. În acel moment umbra dispăru de lângă ea. Unde? Nu
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347552_a_348881]
-
prin minte cu semnele profane. Și din culoarea minții ies pete cenușii Ați împărțit fragmente din arii- purpurii... ...- s poleite...în doisprezece stânci... Cu pietre ocolite și eu privind pe brânci. Abstracte dimineți, în vârful unui con Când stelele-s pomeți pe cerul de carton, În neclintita noapte ca o albie de râu O zonă a tristeții, iar, mi-a scăpat din frâu. Referință Bibliografică: Pe cerul de carton / Elena Buldum : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1345, Anul IV, 06
PE CERUL DE CARTON de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1345 din 06 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365359_a_366688]
-
parfumat cu aroma tuberozelor din buchetul ei. O nuntă mică, ca o petrecere, la care participau colegii lui, colegii ei și familia. Tatăl lui, posomorât și cu o încruntare care îi zbârlea mustața stufoasă cu vârfurile răsucite ungurește, până aproape de pomeți, părinții ei, cu lacrimi în ochi, lacrimi care nu erau de bucurie, cu siguranță, și ei doi. Ea, îmbrăcată în rochia simplă, elegantă, crem, cu voal scurt prins în părul ridicat artistic în creștet, străduindu-se să nu plângă, el
(II) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352209_a_353538]
-
surâsului și a bărbiei. Ba chiar zâmbetul însuși, prelungit prin linii incerte, ce alunecă în vid, în abis, crispează, ca într-o interfață, fizionomia în întregul ei, lăsând să transpară, sub învelișul ferm, datele centrifuge ale unei persona tragica. Iar pomeții, sporiți de două adaosuri, ne vorbesc, aidoma arcadelor, de insomnie, de evadări în vis, de prăbușiri în coșmar, de neliniște, de chinul interogațiilor lipsite de răspuns. Descoperim, așadar, că modelul sculptorului a fost mai misterios decât am fi crezut (decât
UN MARE SCULPTOR AL PERSOANEI UMANE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350597_a_351926]
-
Drogli moare în 1887 și Aglaia rămâne văduvă cu doi băieți: Gheorghe și Ioan. La 5 februarie 1890 se recăsătorește cu locotenentul austriac Heirich Gareissvon Dollitzstum, cu care trăiește zece ani. La bătrânețe se urâțește, bântuită de boala Basedow, cu pomeții obrajilor proeminenți, privirea încețoșată, purtând haine închise la gât pentru a-și ascunde gușa. A murit pe 30 iulie 1900. Al noulea copil a fost Henrieta, ,,nefericita copilă”- cum o numește Eminescu. S-a născut în anul 1854 la Ipotești
VIAŢA LUI MIHAI EMINESCU ÎNTRE MISTIFICARE ŞI ADEVĂR de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 714 din 14 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351713_a_353042]
-
E POETUL Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 435 din 10 martie 2012 Toate Articolele Autorului ACESTA E POETUL Acesta e poetul ce-l vedeți Mâna lui scrie cu condeiul și cu sapa, Nu are plete lungi și nici pomeți Dar știe cei lopata, dar și mapa. Am o inimă în piept Ca orice muritor de rând, Sfârșitul vieții mi-l aștept Care sigur va veni curând. Cum te neglijăm, Mărite Timp Care curgi în voie printre noi, Tu vii
ACESTA E POETUL de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 435 din 10 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354795_a_356124]
-
mine imaginea tipică a cipriotului autentic: îndesat, plin de viață, cu ochii, cred, de culoare deschisă, albastru-verzui, cu zâmbetul care-i potopea de fiecare dată ochii și cu o mustață cum numai în filme văzusem până atunci, răsucită până spre pomeții obrajilor. Simpatic foc, glumeț și deschis, în timp ce noi sporovăiam de zor, care în ce limbă se descurca sau prin semne acolo unde nu ne ieșea, a pregătit frigările lungi de cam un metru cu bucăți de mărime medie de carne
PRIETENII MEI CIPRIOŢI de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 607 din 29 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355307_a_356636]
-
că îl cheamă pe câinele polițist care purta și el echipament în cinstea întâlnirii cu ei. Cât s-a luptat cu răufăcătorii acestuia începuse să-i cadă părul, a fost părerea unei fetițe, în timp ce alta observa cum picături fine înrourau pomeții unui polițist echipat complet sub soarele fierbinte al amiezii unei zile nefiresc de călduroase. „Nu vă e cald?” întrebă timidă. Cum să nu-i fi fost? Dar ce mai conta? Pentru bucuria copiilor de a vedea și înțelege ce înseamnă
ZIUA POLIŢIEI ROMÂNE ÎN CULORILE COPILĂRIEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2277 din 26 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368892_a_370221]
-
uniformă, la fel ca și colegii tăi. Nu mai sunt smartphone, ca să îți fotografieze unghiile negricioase, nici monosprânceana. Astăzi au maniere: folosesc pumnul doar în joacă, pentru a te înghionti, în semn de salut, nu pentru a-l izbi de pomeții tăi ascuțiti. Astăzi, la școală, izbândești să reții tot ce au predat domnii profesori. Ai fost foarte atentă ! La unison, rostești răspunsuri cu colegii tăi. Ai luat nota zece la istorie, pe care ai tratat-o la fel ca pe
O ZI ÎN ROMÂNIA PERFECTĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/370796_a_372125]
-
un zâmbet blând se scaldă. Înger frumos cu ochii scânteind, Reflexe de-nțelesuri multe aducând, Vestiri oculte în grai necunoscut, Ce parcă-i doar de inițiați știut... Bălaie șuvițele chipu-ți luminează, Arcuindu-se ușor năsucul ți-nobilează, Drept între frumoșii pomeți catifelați, Numai în file de poveste poți să-i cați... Vai, da e o față așa senină, luminată, Cum nicio zână pe străzi nu se arată, Ce pe mulți îi ia mirarea că tu ești, Un astru ca din acele
FERMECAT! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370813_a_372142]
-
pictate cu zâmbetele îngerilor pironite pe jăratecul macilor regi ai câmpului înflorit de la poalele Carpaților în care s-a zămislit din pietrele de sub izvoare poezia ea, regina sufletelor noastre curgând leneș din cosițele fecioarelor ce-și uitaseră bujorii înfloriți pe pomeții obrajilor proaspeți a zăbovit o clipă pe buzele pe care de-abia sângeraseră trandafirii iar rostirea-i cu gust de fragi s-a contopit cu mireasmele codrilor și luată de vâltoarea râurilor de cristal s-a revărsat pe iile țesute
POEME DE ZIUA LIMBII ROMÂNE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370426_a_371755]
-
fie clar! Această fetiță este tot ce poate fi mai frumos în viața mea. Și să nu uităm că trăsăturile ei, chipul ei, al fetiței mele, sunt copia fidelă a chipului... tatălui său. Fruntea, linia sprâncenelor, nasul, formatul gurii, urechile, pomeții..., toate, absolut toate, sunt identice, dacă vrei... - Da, nu contest..., dar azi mai mergi la serviciu? - Wow! Cum trece timpul! M-ai ținut atâta de vorbă și... nici nu mai am timp să mă fac frumoasă... - Asta-i culmea! Mai
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (10) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369568_a_370897]
-
dat dovadă în această operație. *ascultând Sam Smith Leave your lover* O fixam cu privirea. Plângeam, deși nu o cunoșteam. Energia dispăruse, ca semn că nu mai era prezentă acolo...doar eu și cadavrul ei...și fața cea întinsă, cu pomeții proeminenți nu mai erau palizi, ci puțin rumeniți, ca și cum, în timpul operației, refuza să trăiască sau poate a vrut o moarte prin asfixiere -sinucidere inconștientă-, iar conștiința mea dorea să știe de ce am fost atât de afectată și “traumatizată” de apariția
UN BĂRBAT DISCRET (ROMAN) de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 2315 din 03 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/352712_a_354041]
-
l-a rugat s-o ajute să se întindă pe perină ... vedeam cum se așează viața din ea pe crengile din fața geamului, cum se scurge spre fiecare frunză întâlnită în cale, lăsând o paloare de flori artificiale în urmă pe pomeții ascuțiți, ieșiți din formă. -Nu știu de ce mă doare stomacul într-una?- întreba dezorientată ... nu știu de ce mă simt atât de slăbită?... n-am putere de loc ... iar eu, care analizam sfârșitul alb fără margini, nu puteam să-i dau
VIZITA LA SPITAL de SUZANA DEAC în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357276_a_358605]
-
cu lăcomie Topârcenizând balade... Prima zi de primăvară De o iarnă-mi țin hormonii Ca pe mânji în țarc și-n ham, Dar de azi lepăd șoșonii Și fularul ce-l purtam. Soarele, cu mici ventuze, Mi se-nfige în pomeți, Simt ca un surâs pe buze Ale razelor peceți. Și pe frunte-o vinișoară Bate ca un fluture... Inima mi-e mai ușoară Și-mi simt ochii ciuture. Fete-n fuste, și nu numa, Au ieșit la talie, Semn că
GRUPAJ LIRIC VERNAL de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1544 din 24 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357717_a_359046]
-
ei, eram fericit. Vizitiul tresărise din moțăială simțindu-mi apropierea și își ridicase ușor, elegant, pălăria cu calotă ovală și borurile răsfrânte. Avea ochi roșii, poate de nesomn, și mult păr cărunt în dreptul tâmplelor. Favoriții stufoși îi coborau până sub pomeții obrajilor. Figura lui mi se păruse cunoscută, ceea ce nu mă mirase deloc, fiindcă odinioară avusesem destule cunoștințe printre birjari. Uica Livi obișnuia, când mai răsărisem puțin, să mă trimită pe mine să-i aduc trăsura de care avea nevoie în
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358607_a_359936]
-
îndeplini o obligație, pentru a asista la o înmormântare ... Imediat după aceea voi lua trenul de întoarcere. Tăcuse, respirând adânc, încercată de o emoție subită, de altfel, sesizasem, cercetând-o cu coada ochiului, că obrajii i se coloraseră puțin în dreptul pomeților, în timp ce poșeta începuse ușor să i se deformeze sub strânsoarea degetelor. Încercam să găsesc câteva cuvinte adecvate împrejurării, când ea se întorsese brusc spre mine, l-ați cunoscut pe Alexandru Bucșan, scriitorul? întrebase precipitată. A murit alaltăieri. N-ați aflat
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358607_a_359936]
-
zărise apropiindu-se cu pași rari, urmărit cu extremă curiozitate de toți cei din grupul său. Îi zâmbea rar, dezvelindu-și dinții galbeni de nicotină. Fața albă, la fel cu aceea a mamei sale, îi prinsese o tentă roșietică în dreptul pomeților obrazului. Văd că ți-ai luat mașină ca lumea, îi spusese, dând din cap în direcția Rover-ului strălucind în lumina asfințitului, nu-ți mai ies picioarele prin tablă, hai? Nu du grija mea, i-o întorsese, nemulțumit că țângăul îl
POTECA FĂRĂ ÎNTOARCERE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358735_a_360064]
-
platoului. În fața mea, să văd și să nu cred, stătea chiar prezentatoarea aia mișto pe care o știam doar de pe sticlă. Mă privește ca pe un obiect. Are picioarele din gât, o coafură trăsnet și un kilogram de fard pe pomeți, amestecat cu pudră într-un strat de cinci centimetri de aproape că se crăpa toată tencuiala atunci când zâmbea. Își alege o poziție artistică, picior peste picior, și ia microfonul în mână. - Trei, doi, unu.... aud undeva în spatele luminilor și a
UN RATAT CELEBRU de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 756 din 25 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359362_a_360691]
-
îi numere tacticos. Era... doar jumătate din suma avută. Așa că ridicând privirea, îl întrebă cu o voce străină: ”și restul?”. Șeful, pe care acum îl putea observa cu atenție așa cum stăteau față în față - era de statură medie și avea pomeți tipici tătarilor. Scuipând în jos cu năduf îi răspunse enervat:” adică eu te ajut și-ți dau o parte din bani și tu îi vrei pe toți?!?” și întorcându-i spatele, împreună cu tot grupul se îndreptă spre cealaltă intrare a
FILMUL NOPŢII ÎNCĂ NESFÂRŞITE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 747 din 16 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359375_a_360704]
-
s-a-ntâmplat, tu nu mi-ai produs suferință. Ați fost rațiunea vieții mele (se referea și la sora mea); cum o să mă supăr eu vreodată pe voi, sau sa sufăr, când voi sunteți bucuria mea!”. Obișnuia să-mi pupe pomeții obrajilor și a făcut-o că de fiecare dată, ducând un deget peste buze, desi îi erau uscate. Rămăsese cu acest reflex, de a se șterge și a ține buzele strânse, de teamă să nu ne deranjeze sărutul ei. Eram
ESTETICA DEZINTEGRĂRII de CRISTI IORDACHE în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360690_a_362019]
-
Acasa > Versuri > Iubire > DISPARI DIN MINE PE FURIȘ... Autor: Mihaela Tălpău Publicat în: Ediția nr. 1593 din 12 mai 2015 Toate Articolele Autorului Cerșeala gângurește printre rânduri Pomeții-și zguduie, de frică, suferința Eu te-am lăsat în urmă,-n zece cânturi În inimă îmi ești sfântă ființă Curajul a tăiat din filmul vieții Pasajele stâlcite în bătaie De-a nenorocului surpriză, dimineții Plăcându-i gura ta și
DISPARI DIN MINE PE FURIȘ... de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/359843_a_361172]
-
de alte persoane. Era foarte liniștită. Dacă n-ar fi avut o culoare stranie la față, ai fi zis că ne joacă un renghi și că s-a așezat să doarmă oleacă. Dar nu, gălbeneala feței o dădea de gol. Pomeții îi luceau și trăsăturile erau rigide. Nu încpea nici o îndoială. Chița se hotărâse să ne părăsească. N-a vrut să intre în noul an. A părăsit lumea în răscrucea anilor, la 12 fără un sfert, în Anno Domini 2012. Revelionul
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 735 din 04 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345188_a_346517]
-
fericită. Toți o priveau uimiți. După ce a uscat-o bine, Emanuela a trecut-o pe un prosop uscat și a cerut de la Angela sticluța cu mir (ulei sfințit de preot la botez) și a uns-o peste tot: frunte, ochi, pomeți, pe după urechi, pe la încheieturi, călcâie, axile, printre degețele, suflându-i peste tot pentru a avea o piele catifelată și a mirosi frumos. Apoi a strigat-o pe nume: - Daniela-Nela! Fetița a tresărit privindu-și nănuța drept în ochi. Emanuela a
ÎN MÂNA DESTINULUI...(4) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340379_a_341708]