334 matches
-
îmi apăruse pregnant din amintirile altora, încă proaspete și traumatice. Am sesizat că romanu-l "obsedantului deceniu" mințea mai ales prin omisiune, suprimând detaliile, preferând să peroreze (așa cum putea) despre idei și Istorie, eventual plasând pseudo-conspirativ, dar cu voie de la Partid, poncifele istoriografiei național-comuniste și apologia apofatică a ceaușismului. Din punct de vedere sociografic, romanu-l "obsedantului deceniu" era net inferior romanului produs în anii '50 de propaganda de partid. În proza stalinistă, dacă știi să citești dincolo de convențiile realismului socialist (teatrul epocii
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
schizoid ; el îl semnifică, la fiecare cadru, pe împărat, dar numai pentru a i se opune stupefiant și soporific. Căci Mutra lui dom Virgil, neputând fi, în mod logic, reprezentativă ea nu poate reprezenta o abstracție înlocuind-o printr-un poncif , va fi, în consecință, intertextuală ; va fi polemică ; se va opune atât ideii de domvirgilism (materializată în domvirgilismul vizibil, actant), cât și complicelui său latent (domvirgilismul imprevizibil, șiret, fără chip). Oricum ar fi, Mutra va afirma persoana, iar persoana va
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
termenul, nici trăirea în sine. Din când în când măcar, trebuie să vorbim despre iubire „la rece“, oricât de mult am leza, prin asta, „tribul“ patetic al Emmei Bovary. Din când în când, trebuie să punem la îndoială gata-făcutul temei, poncifele ei și chiar febrele proprii. O primă tentativă de eliberare din plasa subînțelesurilor de duzină ar putea fi demontarea unui binom care parazitează de secole - a demonstrat-o Denis de Rougemont - spiritul european: binomul iubire-dramă. Cultura europeană a creat, într-
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
paseiste ce acutizează dezamăgirile prezentului și crizele de identitate ale eului liric. Ca prim context de transpunere a apocalipselor personale, acordate perfect celor ce bulversează lumea, Patinoar trasează direcțiile pe care le va urma opera autorului, introducând în același timp poncifele ulterioare ale scriiturii: poetica „privirii” ca mecanism al miraculoasei descoperiri de sine, termenii „piatră” și „pom” trimițând la antiteza între staticul mineral și dinamica vegetației, metaforele - „climatul fulgerului”, „roata care se-nvârte”. Clădit pe baza opozițiilor copilărie / maturitate, trecut / prezent
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290330_a_291659]
-
de un om care vede tropii și convențiile vechilor epopei cu un simț modern al absurdului, dar care, în același timp, vede în ele singurul limbaj adecvat pentru epopee și speră să ajungă la sublimitatea de dincolo de absurd. Cum ? Multiplicînd poncifele (pe principiul enunțat de Umberto Eco în eseul său despre Casablanca : Două clișee puse unul lîngă altul provoacă rîsul, dar o sută de clișee provoacă emoție) și intensificînd vechea retorică vizuală. ̨ ntr-un film din 1939 era de-ajuns ca
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
în primul an de apariție al revistei "Luceafărul". Eram pe atunci student la Arhitectură. Două poezii stângace, în vers alb. Debutul în volum a fost abia în 1964, cu un volum în colecția "Luceafărul", volum tarat parțial de unele din poncifele epocii (șantierele, zborul în cosmos, etc.) și în rest destul de slab. Odată făcute aceste concesii moderate, am putut publica în 1968 (nu fără destule greutăți) volumul considerat de mine și de toată lumea drept adevăratul meu debut: Piatra. Mulți au primit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
acest hot-dog presari mirodeniile libertății de spirit, putem trăi ca regii, dar în regate mici, cu unul-două locuri... Ca scriitor, singura libertate pe care mi-o recunosc a fost aceea de a nu fi folosit limba de lemn, prefabricatul și ponciful altora. Și, poate, nu modestia, ci mândria de a-mi fi cunoscut limitele. Hic rodos, hic salta! Poate că n-am fost pe cerul literelor decât un avion de hârtie ce a demonstrat din când în când volta grațioasă. N-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
autoarea unor romane și culegeri de povestiri: Drumul spre lumină (1950), Nădejdi neîmplinite (1951), Răspântia (1957), Zile de primăvară (1961), Traista cu umbre (1970), Împăcarea (1981), Aureola iubirii (1988). Proza sa este dominată, mai cu seamă în anii ’50, de poncifele epocii, chiar dacă uneori ideologizarea nu e compactă. Cupluri romantice puse în situații-limită, episoade de pe front și momente de scindare a conștiinței sunt aduse în pagină și ca posibile proiecții autobiografice. O bună parte a scrisului său o constituie memorialistica nedisimulată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287464_a_288793]
-
rezemat pe fund de zări, [...] Și-a semăna, cu brațul lor gigantic, / Pe sânu-i alb, negritele orașe!”. Poetul cântă impulsurile titanice, într-un univers lipsit de orizont metafizic, în care omul se autoglorifică în „dezolare”. Cu toate influențele ortodoxiste, devenite poncifuri, și dincolo de ideologia subiacentă, aici subzistă câteva imagini viabile. SCRIERI: Sărmanul pescar, Arad, 1926; Fulgi, Arad, 1927; Parodii adevărate, Arad, 1930; Răutăți mici pentru oameni mari, București, 1932; Ardealul, Arad, 1941; Ecoul tăcerii, București, 1972. Repere critice: Perpessicius, Opere, XII
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288951_a_290280]
-
mici narațiuni sau dialoguri alerte impresiile profesorului aflat într-un prelungit sejur torinez. În comparație cu dialogurile vii din aceste pagini, povestirile din volumul Întrebări în asfințit (1983) sunt infuzate de o ironie ascunsă (poate voluntar) în cutele limbajului greoi, impregnat de poncifele politice ale anilor ’80. Romanul Drum de piatră (1986) debutează cu scena revederii în străinătate a doi români, prilej cu care unul, „aflat în misiune”, îi spune celuilalt, universitar în Canada, povestea satului de mocani Sucodru, în timpul celui de-al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287481_a_288810]
-
și Alexandru Jurcan în Strigătul lucrurilor care vor muri. Referitor la filmul finlandez Sauna acesta spune: Filmul Sauna al lui Antti-Jussi Annila nu m-a convins"467, este "un demers ostentativ, o dramă fără consistență, într-un ambalaj pretențios, cu poncife clare"468. TIFF - top 2009 ne propune un clasament al filmelor prezentate la acest Festival de Film. Astfel că în viziunea lui Ioan-Pavel Azap, la categoria "Așa ba" nominalizarea acestuia este Experimente cinematografice (Cinematic Works by Eija-Liisa Ahtila). Azap spune
[Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
preromantic), și încă mai multe popularului horror. Decupând și exploatând o nișă deloc neglijabilă din publicul larg, sedus de accesibilitatea lecturii, acesta din urmă este un model complet autonom, funcționând independent de proza mainstream și beneficiind de o pletoră de poncifuri stilistice, de personaje favorite și de indicații de atmosferă. Cu toată profuziunea de apariții editoriale, persistă o discretă pudoare exegetică în privința recuperării acestora din unghiul restrictiv al beletristicii importante, astfel că autorii de texte senzaționaliste își selectează publicul mai degrabă
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
precis, despre un gotic redimensionat, ajustat la condițiile unui spațiu special, de frontieră dintre lumea apuseană și cea răsăriteană, i.e. Transilvania. Surprinde locvacitatea stilului, ceea ce constituie, după caz, o calitate sau un defect în scriitură. Într-o carte plină de poncifuri critice, Mihai Gafița strecoară însă și o observație pertinentă: "Structura frazei lui Cezar Petrescu e alcătuită în așa fel încât să fie ascultată, mai mult decât citită; autorul pare a presupune un auditor, mai mult decât un public cititor; scrisul
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
realistă, complexă prin omniprezente tușe ale labilului fundal politic; stilul criticului este de cele mai multe ori polemic, departe însă de o clinică isterie demolatoare: a se vedea analiza mai mult decât rezonabilă a "cazului Eminescu", vituperând, firește, sufocarea poetului prin clamoroase poncife sau stupide clișee semidocte. Acestea, instaurând mitul poetului de geniu, național, princiar, n-au făcut altceva decât să trivializeze mitul respectiv, căci adevărații critici, spune profesorul Negrici, nu mitizează, ci analizează. Nicicând îngăduitor cu oportunismul, impostura, colaboraționismul, criticul dă la
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
eficiente în plan simbolic tocmai prin ambiguitatea lor întreținută cu o neobosită subtilitate. Și ceea ce ar părea, la o privire sumară, un comentariu obedient, lesne de integrat într-o mitologie previzibilă, se transformă subit în glosă ironică pe marginea unor poncife obosite. Dacă din punct de vedere plastic aceste compoziții sînt o sursă imensă de voluptăți senzoriale, moral ele oscilează între seriozitate și denunț, între tentația metafizică și scepticismul ghiduș al unei conștiințe postmoderne. De dimensiuni mici și medii, lăsate în
Sculptori de astăzi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10379_a_11704]
-
și totuși recognoscibila, întîmplare a oglinzii și pictură trompe l'oeil) este o mică bijuterie ludica, scrisă à la manière de... ghiciți dumneavoastră cine. Ar trebui să vă ajungă primele fraze: În pustietatea ironică a cîmpiei, uneori mirajul e un poncif. De aceea, cînd se născu Francisco-Maria von Osberg, la ceasurile șase ale dimineții de 24 august 1899, nu se-ntîmplă nimic deosebit: erau doar o casă, tremurul arămiu al frunzelor în fața unei ferestre și un nor deasupra, ce părea o anamorfoza
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17704_a_19029]
-
falsă. Nu-i înțeleg nici răfuiala cu instituția criticii literare. Ce vrea să însemne că "singurii creatori de literatură" sînt scriitorii sau că "avem nevoie, acum, mai ales de opere literare"? Inocența cu care dl Rusu apelează la prejudecăți și poncife de tipul acestora mă descumpănește. După cum mă lasă visător teama d-lui Rusu (și nu numai a lui) că Eminescu poate fi periclitat sau chiar demolat de lecturi critice mai puțin ortodoxe, care nu confundă analiza cu un cult aproape
Ecouri și aberații by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16479_a_17804]
-
simplității, purității lor originare. Umilința le acordă aura sa izbăvitoare. Refuzată pe o cale convențională, poezia se reconstituie pe calea spontaneității, favorizată de abordarea unor reprezentări prea puțin frecventate, marginale. Ferită de uzură, lumea obiectelor neînsemnate trezește conștiința din letargia poncifelor redundante: “Mereu față-n față cu pagina goală, minutarele zac neatinse de praful insomniei și de pe targă se rostogolește buchetul de crini.// Cîte zorzoane într-un decor pustiu, eu zac mototolită în cel mai jalnic colț,// aștept să se deschidă
Lupta cu artificiul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13060_a_14385]
-
termenii aceștia și-a gândit Andrei Bodiu criza legată de „convenție” și de „clișeu”. Dar nu mă îndoiesc că raționamentul de fond va fi fost unul similar. Cum tratezi, literar, o situație care predispune, pe ambii versanți ai ei, la poncif ? Unul fie mecanicist, fie „ecologist”, dar nu mai puțin un poncif. E o întrebare pe care un scriitor adevărat e obligat să și-o pună și pe care numai veleitarii o ignoră cu superioritate. Poemul devine un adevărat test de
Automobilul și căprioara by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2450_a_3775]
-
și de „clișeu”. Dar nu mă îndoiesc că raționamentul de fond va fi fost unul similar. Cum tratezi, literar, o situație care predispune, pe ambii versanți ai ei, la poncif ? Unul fie mecanicist, fie „ecologist”, dar nu mai puțin un poncif. E o întrebare pe care un scriitor adevărat e obligat să și-o pună și pe care numai veleitarii o ignoră cu superioritate. Poemul devine un adevărat test de adecvare literară. Nefiind scriitor, nu îndrăznesc să propun eu însumi posibile
Automobilul și căprioara by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2450_a_3775]
-
te coboare în zona pedofiliei, a violului sălbatic, a întinării bestiale a inocenței copilăriei. Straniu e că una din cărțile ce trece drept un denunț al fanatismului de tip islamic, Citind Lolita în Teheran, de Azar Nafisi, nu evită tocmai poncifele de tip fundamentalist. Humbert Humbert nu e, în această viziune, decât un monstru obsedat să maculeze presupusa inocență a fetiței, un căpcăun ce intervine animalic în universul roz-bombon al unei ființe angelice, strivind sub dogoarea poftelor mișelești trupul și sufletul
Vă plac fetițele de cincizeci de ani? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7946_a_9271]
-
și jumătate până la alegeri și partidul se află la 5-6%, în zona de incertitudine pe care o presupune marja de eroare", comentează semnatarul articolului, care lansează întrebarea de ce s-a mai înființat PMP, "dacă nu face decât să reia toate poncifele rețetei național-populiste?"
DW critică mitingul Mișcării Populare: Un recital de populism veritabil by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/31566_a_32891]
-
ideologice care au urmat, în prima linie a liricii noastre, dar a făcut-o, aș spune, în pofida amintitelor plachete din colecția "Luceafărul". Citite cu ochii de azi nu pot decât să dezamăgească, năpădite cum sunt de clișeele proletcultiste remanente, de poncifele tematice strivitoare. La tot pasul macarale, hidrocentrale, furnale, baraje, șantiere, colectiviști, ilegaliști, luptele din '33, sirena lui Roaită, Comuna, proslăvirea lui Lenin, a lui Gagarin, a lui Julius Fucik, a Republicii, a Partidului. Și totuși s -au găsit în epocă
Generația mea în anii '60 by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8596_a_9921]
-
cel al publicului mai mult sau mai puțin avizat. Dintre aceștia se distinge unul doct, ce întruchipează Europa cu toate bunele și relele ei: cu prosternarea în fața unor exponate preponderent apusene, cu repudierea altora, autohtone, mai greu de asimilat, cu poncife în aprecierea valorii unor compozitori, arhitecți, artiști, dar și cu pătrunzătoare judecăți despre istorie, artă, popor. Este, dacă vreți, un soi de Enciclopedie a sufletului rus, tratată însă nu în maniera vulgar-depreciativă a romanului omonim al lui Viktor Erofeev. Titlul
Arca sufletului rus by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12193_a_13518]
-
-i vorbă - parti-pris-uri. E, în general, prea mare pericolul ca admirația să se intersecteze, cine știe cum, cu evaluarea, iar aprobarea unui punct de vedere să fie - inconștient - mai degrabă un semn al recunoștinței. Și totuși, cred că aceste mult prea lejere poncife de breaslă se anulează și se volatilizează imediat ce în scenă apar oamenii, individualitățile, gata să ia locul abstracțiunilor de tot felul. Și când, pe deasupra, cartea în sine e întru totul remarcabilă. Pentru că exact așa se prezintă, de la prima până la cea
Lumea lui Caragiale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9561_a_10886]