521 matches
-
1987 pentru fiica lui cea mare. Ca și titlul (Cartea care mirosea urât), începutul e sugestiv: „Aceasta este o poveste despre o carte cu povești. Era odată o carte cu povești și cu foarte multe desene. Părea cam veche și ponosită, iar desenele ei erau cam gălbejite și demodate. Știți voi, cu zâne din alea subțiri, Feți-Frumoși ca niște campioni la inele și împărați cu barba exagerat de cârlionțată. Toate bazaconiile astea care în general te plictisesc. Dar, dacă te uitai
O carte cu secret by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5595_a_6920]
-
dungi verzi și albe, și nelipsita bobiță De aur din ochi. Așa am purtat-o cu mine Ani și ani de zile. Ochiul aștepta! Apoi în alt oraș, în același aer greu În mijlocul unei despărțiri, în același dormitor, Cu cearșafuri ponosite, aceeași oliță albă sub patul rece de fier. Lumina unui felinar o destrăma pe Theodora Ca pe un vechi pulover, gura, ochii fără riduri, Dezgolindu-i tinerețea să-i pot vedea Rănile pe care nu le înțelesesem altădată. Cum aș
Centenar Lawrence Durrell by Horațiu Stamatin () [Corola-journal/Journalistic/4513_a_5838]
-
și simplu, de așa-zisa „parte bună” a comunismului. Cum arăta România la sfârșitul anilor ‘80 în viziunea comprehensivă a autorului? „Călcai pe trotuare sparte, ocazional, prin gropi, în caz de ploaie, prin nenumărate bălți, priveai în vitrine cu mărfuri ponosite, puține, călătoreai înghesuit în tramvaie, îți clănțăneau dinții în vagoane de tren înghețate. Pentru orice fel de aliment, amintește-ți, te izbeai de cozi, de îmbrânceli, de scandaluri. În case era firg, ca-n niște săli de așteptare aflate la
Cronica unui eșec existențial by Andrei Bodiu () [Corola-journal/Journalistic/3548_a_4873]
-
Omul pe care l-am cunoscut mi se părea mai degrabă crispat amabil, ascunzînd cu greutate o exasperare veche și un orgoliu avariat. Mi se părea nesigur și poate din cauza pălăriuței pleoștite pe care o purta, cam veche și cam ponosită, nu izbuteam să mi-l imaginez în rolul unui dandy în anii socialismului pe puncte. Cred că atunci cînd a revenit prima oară în România s-a așteptat la o primire unanim călduroasă, deși era un om pătrunzător și știa
Rătăcirile unui mare prozator by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Imaginative/15221_a_16546]
-
pe la începutul anilor '50. Mai precis, la sfârșitul lui 1949 ne-am revăzut într-un tramvai. Da, eram în tramvaiul 5 și eu mă duceam spre Călinescu. Vinea era cu un sac gol, împăturit pe mână, în niște haine destul de ponosite. Spunea că vine de la muncă. Fusese exclus din 1944 din Sindicatul Ziariștilor, n-avea voie să scrie în presă și o ducea foarte greu. Și atunci, prietenul nostru comun, sculptorul Oscar Han, care avea o comandă de la stat, cu organizarea
Interviu inedit cu Vlaicu Bârna despre Ion VINEA - poet, prozator și ziarist de mare clasă by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14826_a_16151]
-
un băiat cu talia subțiratică cu mâna lui albastră să-i atingă metafizica rafinată nu trebuie să îi rămână sub unghii nici o răsuflare a acestei cetăți a lumii cele de sub piele și cele din sânge cele ale istoriei în straie ponosite și alte mărunțișuri sunt doar o parte a mișcării estetice din care o ramură subțire frumoasă și tristă ne privește de peste tot din toate ferestrele sale și nu depind de Roza Rozalia de nicio formulă chimică-a nopții nici de
Poeme de Slavomir Gvozdenovici by Lucian Alexiu () [Corola-journal/Imaginative/2694_a_4019]
-
să aibă farmec și succes. Iată câteva dintre "realizările" sale istorice 14: * Joice Hearth era o sclava care susținea că are 161 de ani si pretindea că fusese doica lui G. Washington. Barnum chiar a prezentat un certificat de nastere ponosit dar, după decesul acesteia, autopsia a stabilit că era, de fapt, mult mai tânără. * Tom Thumb a devenit una din celebritățile secolului. Barnum l-a descoperit pe Charles S. Stratton când acesta avea 5 ani, o înălțime de 63 cm
Polis () [Corola-journal/Science/84981_a_85766]
-
dușumeaua jilava înjghebau încăperea tristă ce aștepta sârmanii oameni. Aburii, deasupra ligheanului, împrăștiau o putoare greu de suportat. Ușa s-a deschis. Primul în încăpere a fost Leanca. Un batran cocoșat, cu haine zdrențuite, numai petice, cu opinci și obiele ponosite. Ochii lui împăienjeniți, sub sprâncenele stufoase, căutau înspăimântați un loc de scăpare. - Cum te cheamă, ba tăgârța? - s-a răstit tovarășul la el, si, în scârba, a scuipat într-un colț, după ușa. - A? - abia a putut zice Leanca, aplecând
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
or fi pe bune motivaționalele? Plutesc ușor-ușor spre un coș de gunoi, să îmi sting țigara. În fața mea, apărut brusc, din colbul poetic al străzii, un bătrânel cu ochi senini se uită la mine. Mă uit și eu - are haine ponosite, dar curate, mi se pare că e un soi de bunic și el. Îmi plac bunicii, sunt faini și îi respect, am avut și eu un bunic care m-a învățat să plivesc și apoi câteva elemente de bază din
Eu cu cine trebuie să votez? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18930_a_20255]
-
cea mai vagă adiere de emoție, veți fi împușcați în cap imediat ce ieșiți din scenă!”. Din cauza asta, și vocile le par mai slabe decât sunt... 7. Per ansamblu, show-ul arată foarte românește, în sensul prost al cuvântului. E anost, ponosit, trist, gri. 8. Nu în ultimul rând, nu am crezut că există ceva mai rău decât Mihai Morar exuberant. Ei bine, se pare că există: Mihai Morar serios, acru, ciufut. La Vocea României lucrurile stau exact invers: 1. E plin
De ce îmi place Vocea României, iar la X Factor am adormit by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19275_a_20600]
-
doarme dusă-n debara Dar mă descurc acum și fără ea. La colț de stradă mâinile cerșesc Un bătrânel înnoadă-n două chinul, În traista lui s-a strecurat veninul Din ochii străvezii râde destinul. Și are haina strâmtă, ruptă, ponosită, De mult banale amănunte nu-l irită Pașii târăsc agale parc-o umbră, Nici înserarea nu poate să plângă. Prea multă frunză cade resemnată De parcă verde n-a fost niciodată, Mai țipă clopotul tăcerii printre noi, Doar lacrimile toamnei cad
PRIN PLOI de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384622_a_385951]
-
și nu ne atingeau, nu încercau niciun alint ori vreo mângăiere. Lăsau impresia că le era silă, că se temeau să nu se murdărească de noi, chiar dacă eram îmbrăcați curat. Poate din cauză că hainele purtate de noi erau mai vechi, mai ponosite ca ale propriilor odrasle, dar erau curate și cuviincios purtate. Erau și altfel de mămici, puține la număr, care ne priveau la fel ca pe copiii lor. Altele erau chiar miloase și ne mai ofereau câte ceva, o mică jucărie sau
RĂSFOIND JURNALUL UNUI POLIȚIST de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382394_a_383723]
-
de acestea, în capitolul ” Durere și indignare”, dialogând cu sinele său, autoarea se demască în poezia Dezamăgire: ”Peste tine-o viață-ntreagă / A tot curs deșertăciune, / Când plouând cu stropi de apă, / Când cu lacrimi și suspine, / În hainele-ți ponosite, /Strâmbate de anchiloză, /Cam subțiri și petecite / Și cu miros de artroză.” Lăsată de societate în voia sorții, în afara membrilor familiei sale și a puținilor prieteni pe care-i are, autoarea apelează la iubirea creștină, resortul speranțelor sale de viață
GÂNDURI ÎNSUFLEȚITE SPRE ASFINȚIT de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382477_a_383806]
-
ai văzut tu o cerșetoare așa bine îmbrăcată? La Paris? La Madrid? mă întreba ea în timp ce mă privea îmbufnată, după ce-și arunca bluza probată pe pat. - N-am văzut nicăieri. De ce le-ai luat pe astea? Trebuiau unele mai ponosite... - De unde naiba să am mai ponosite? Ai văzut tu la mine așa ceva? Cu astea mă îmbrac prin curte, fac treabă... Câteva bătăi ușoare în ușă au pus punct explicațiilor ori văicărelilor ei. Am tras pe mine un tricou la repezeală
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383818_a_385147]
-
bine îmbrăcată? La Paris? La Madrid? mă întreba ea în timp ce mă privea îmbufnată, după ce-și arunca bluza probată pe pat. - N-am văzut nicăieri. De ce le-ai luat pe astea? Trebuiau unele mai ponosite... - De unde naiba să am mai ponosite? Ai văzut tu la mine așa ceva? Cu astea mă îmbrac prin curte, fac treabă... Câteva bătăi ușoare în ușă au pus punct explicațiilor ori văicărelilor ei. Am tras pe mine un tricou la repezeală și am deschis ușa. - Bună ziua! ne-
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383818_a_385147]
-
pe ape Amestec de natură moartă, Un suflet greu luptă să-mi scape De trup, de lume și de soarte. Mă văd cândva râzând de moarte Sfidându-i țelul ei sortit, Ce strânge-a oamenilor soarte În hristov vechi și ponosit; Mă văd frumos în plină viață Steclind de rod și viu în vine, Acum se stinge lumea-n ceață Amurgul curge peste mine. Fac rămășag cu moartea-mi rece Că-s mai puternic decât ea, Că pot a-i ține
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
Plutesc prin văi, plutesc pe apeAmestec de natură moartă,Un suflet greu luptă să-mi scapeDe trup, de lume și de soarte.Mă văd cândva râzând de moarteSfidându-i țelul ei sortit,Ce strânge-a oamenilor soarteîn hristov vechi și ponosit;Mă văd frumos în plină viațăSteclind de rod și viu în vine,Acum se stinge lumea-n ceațăAmurgul curge peste mine.Fac rămășag cu moartea-mi receCă-s mai puternic decât ea,Că pot a-i ține piept cât zeceSă
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
care urma să-i devină soție-, vă va fi în continuare dirigintă. -I-a uitați-vă pe cine am adus! Marian Pleșoianu îl ținea de mână pe tânărul Florin Tatu.Piticu, cum i se mai zicea, era îmbrăcat cu haine destul de ponosite, acele haine din orfelinat care provin din diferite donații. Gilă s-a ridicat de la masă a mers spre prietenul său să-l îmbrățișeze, Florin când a văzut ce vrea să facă acel domnișorel îmbrăcat ca un prinț, s-a tras
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XIV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382778_a_384107]
-
Petroiu l-am cunoscut mai îndeaproape la catedra de universală a Facultății de Filologie aparținând Institutului Pedagogic de 5 ani din Timișoara, transformat în Universitate în anul 1962. Era un ins de statură medie, îmbrăcat pe atunci modest, uneori chiar ponosit, purtând mai mereu cu sine o geantă de mușama, sub a cărei greutate își înclina în mers umerii firavi. Avea o față prelungă, cu bărbia proeminentă, deasupra căreia gura i se arcuia într-un zâmbet discret. Părul, ușor ondulat, i
ŞĂGALNICUL DELIU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383138_a_384467]
-
dinți de fildeș, cu sînii plini de liniști telurice, mai căsătoream lăcuste cu vîntul, mai adormeam cu capul pe șolduri de libelule. Parcă îi văd... Apăreau pe drumul prăfos al colinei, la braț, domnul Dobrescu purta o redingotă lungă și ponosită, vineție, părul îi albise, curgea în ... Citește mai mult Domnul Dobrescu și madame Clemance locuiau undevape fundul bălții înconjurate de papură și stuf.Cîndva, o țigancă bătrînă le spusese că ar fi trăit odată la Slatina,dar că pe atunci
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
cu dinți de fildeș,cu sînii plini de liniști telurice,mai căsătoream lăcuste cu vîntul, mai adormeam cu capulpe șolduri de libelule.Parcă îi văd... Apăreau pe drumul prăfos al colinei, la braț,domnul Dobrescu purta o redingotă lungă și ponosită,vineție, părul îi albise, curgea în ... III. PURTAU ÎN BUZUNARE NUCI, de Dragoș Niculescu, publicat în Ediția nr. 2346 din 03 iunie 2017. Mă învățasem să mă obișnuiesc cu greutatea confuză a timpului suspendat, din mine, era ca o bătaie
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
ei: cineva îi luase limba, putea el să o tot tragă de șnur. — Vasâle! - striga Sima-Vodă. Vasâle, feciorul de casă, apăru din odaia de-alători, cu ochii umflați de somn, împleticindu-se. Arăta ca vai de el, cu un surtuc verzuliu ponosit și cu niște ițari arnăuțești pe care, la genunchi, cândva fuseseră brodați cu fir negru doi zimbri. Acum, din zimbri nu mai rămăsese decât niște ață destrămată. — Dormi, ai? - făcu Sima-Vodă. Vasâle se uită tâmp la Vodă, apoi își descleștă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
unde astăzi se rostesc niște sentințe. Îmi vine și mie rîndul. În biroul cu jaluzelele pe jumătate trase și cu fotolii Îmbrăcate În piele sintetică se află Charlie Chaplin, pirpiriu, negricios, cu mustăcioară mică, cu ochi sfioși și cu sacou ponosit alunecîndu-i de pe umerii ascuțiți, interpretează rolul dictatorului ridicol, jucîndu-se cu un glob pămîntesc pe care În loc de continente sînt niște biete portrete umane. Pe chipul lui Charlie Chaplin se așterne o tristețe iremediabilă. Îmi pare rău, noi am Încercat totul, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
prin cap un vers: „Numai cel care plonjează în adânc poate să găsească perle“. Când Beppo tocmai se pregătea să plătească și să plece, ochii lui au dat de ochii unui bărbat necunoscut care-l fixa. Hainele lui erau cam ponosite, dar unghiile degetelor fine erau îngrijite. Surâdea ca și cum l-ar fi cunoscut pe Beppo de mult. - Știu cine ești, i-a strigat Beppo. Ești Jacopo! Apropiindu-se de masa necunoscutului, Beppo văzu cât de slab era, dar ochii albaștri erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
an-doi, alții după zece, vlăguiți de-atîta drum și cu bărbile Înspicate, acum și ei glăsuiau cu vocea stinsă, ținînd mîinile Încrucișate pe piept. Vorbeau despre minunile Lui, despre pildele Lui, Îi propovăduiau Învățătura, disprețuiau tot ce e desfătare, purtau straie ponosite, se hrăneau cumpătat, iar cînd sorbeau vinul, ridicau potirul cu ambele mîini. Tare se mai Înfierbîntau cînd cineva Îi Încontra ori le nesocotea Învățătura, și vai de acela care s-ar fi Îndoit de viața veșnică sau grădina raiului. Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]