333 matches
-
respectivul obicei (vezi, de exemplu, "Tribuna Învățământului"). Relatările se puteau întâlni, în formule deja stereotipe, peste tot: în oficioasele "Albina", "Convorbiri didactice" sau "Revista Generală a Învățământului", dar și în aparițiile locale cum ar fi "Propășirea" (din județul Neamț), "Școala poporană a Olteniei", "Școlarul" (Alexandria), ș.a.m.d.; vezi Alina Ștefania Bruja, Sărbătorirea zilei de 10 Mai în școala românească haretistă, în Gh. Cliveti, Adrian-Bogdan Ceobanu, Ionuț Nistor (coord.), Cultură, politică și societate în timpul domniei lui Carol I. 130 de ani
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
la Vasile Alecsandri, Dimitrie Bolintineanu și George Coșbuc. Într-o prelucrare modernă, în care capătă valori simbolice noi, ea se regăsește în operele lui Gala Galaction, Ion Pillat, Lucian Blaga, V. Voiculescu, Mihail Sadoveanu ș.a. Surse: S. Fl. Marian, Ornitologia poporană română, I-II, Cernăuți, 1883; S. Fl. Marian, Tradiții poporane române din Bucovina, București, 1895; I. Pop-Reteganul, Pintea Viteazul. Tradiții, legende și schițe istorice, Brașov, [1899]; Simion T. Kirileanu, Ștefan-Vodă cel Mare și Sfânt, Mănăstirea Neamț, 1903; Elena Niculiță-Voronca, Datinile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287772_a_289101]
-
prelucrare modernă, în care capătă valori simbolice noi, ea se regăsește în operele lui Gala Galaction, Ion Pillat, Lucian Blaga, V. Voiculescu, Mihail Sadoveanu ș.a. Surse: S. Fl. Marian, Ornitologia poporană română, I-II, Cernăuți, 1883; S. Fl. Marian, Tradiții poporane române din Bucovina, București, 1895; I. Pop-Reteganul, Pintea Viteazul. Tradiții, legende și schițe istorice, Brașov, [1899]; Simion T. Kirileanu, Ștefan-Vodă cel Mare și Sfânt, Mănăstirea Neamț, 1903; Elena Niculiță-Voronca, Datinile și credințele poporului român, Cernăuți, 1903; S. Fl. Marian, Insectele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287772_a_289101]
-
a „poeților clasici” și a „filosofilor epicurieni și stoici”, pe când S. alege cuvintele după alte repere culturale, venind cu o formație diferită: autorul român raportează limbajul la un umanism „oriental și bizantin, extras și purificat din vechile cărți ale tradiției poporane și din întinsa literatură teologică a ortodoxiei”. E o inițiativă în care prozatorul deține întâietatea în scrisul românesc. Sadoveanu este poate cel mai puternic poet al naturii pe care l-a avut literatura noastră. Senzația vizuală fiind la baza temperamentului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
publicistic) pe trei compartimente principale: traduceri, producții originale și culegeri de folclor. În ansamblul acestor preocupări, tentația literaturii populare s-a dovedit a fi o temă esențială. Preromanticii ardeleni vor culege folclor, vor scrie poezii și nuvele originale de inspirație „poporană”, vor Începe chiar să teoretizeze, pe dibuite, cu privire la rolul creației populare, În efortul de a instrumentaliza acest domeniu În folosul ideologiei naționale. Se pot delimita trei factori care au stat la baza acestei orientări fundamentale, declanșată cu mulți ani Înaintea
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
mai mulți preoți (Focșăneanu - tatăl și fiul - aproape o jumătate de secol) s-au efectuat mai multe reparații, cea de după cutremurul din 1941 terminându-se aproximativ în 1955. După cutremurul din 1977 s-au impus doar mici reparații cu contribuția poporanilor. Avem puține mențiuni despre fapte eroice (Vasile Marin a fost rănit la Țiganca, 21 iunie 1941), ori gesturi ieșite din comun ale locuitorilor, dar ele nu pot lipsi în context general, așa cum nu pot fi uitate tradițiile și obiceiurile locale
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
1898, în care discută, tendențios, volumul de Poezii populare al lui Mihail Canianu, dovedește, totuși, că principiile metodologice din cercul folcloristic al lui B. P. Hasdeu nu îi erau străine. Colecțiile sale de folclor, Cântece moldovenești, Povești (1892) și Anecdote poporane (1893), unde, alături de producții autentice, cu valoare artistică și documentară, își află locul destule producții prolixe, care trădează intervenția autoarei, o apropie mai mult de școala romanticilor. Poveștile publicate de S. sunt foarte scurte, poartă titluri moralizatoare și par să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289651_a_290980]
-
Canianu, Iași, 1898; Ștefan cel Mare în Munții Vrancei, Galați, 1904; Mijloace pentru îmbunătățirea stărei poporului român, Galați, 1905; Pace, înfrățire, Galați, 1905; Dreptul tău, București, 1906; Omagiu Franței, Iași, 1919. Culegeri: Cântece moldovenești, Iași, 1888; Povești, Iași, 1892; Anecdote poporane, Iași, 1893; Literatură populară, I-II, îngr. și pref. Ioan Ilișiu, București, 1990. Repere bibliografice: Miller-Săndulescu, Evoluția, 244-257; Ion Mușlea, Elena Sevastos, DR, 1931-1933; Al. Bistrițianu, Elena Sevastos, RITL, 1957, 1-2; Bârlea, Ist. folc., 292-294; Dicț. lit. 1900, 779-780; Datcu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289651_a_290980]
-
Papadima, Mitologie românească, ATN, 1968, 7; Constanța Bădic, Tudor Pamfile (1883-1921). Bibliografie, Galați, 1970; I. Vlăduțiu, Etnografia românească, București, 1973, 80-81; Bârlea, Ist. folc., 404-408; Romulus Vulcănescu, Gheorghe Vrabie, Etnologia. Folcloristica, București, 1975, 37-38; Traian Herseni, Forme străvechi de cultură poporană, Cluj-Napoca, 1977, 62-63; Virgiliu Florea, Un folclorist uitat, TR, 1997, 3-4; Datcu, Dicț. etnolog., II, 133-136; Dumitru V. Marin, Tudor Pamfile și revista „Ion Creangă”, introd. Nicolae Constantinescu, Vaslui, 1998; Dicț. scriit. rom., III, 566-569. I.D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288641_a_289970]
-
Hore bihorene, București, 1938; Poezii poporale din Bihor, București, 1938; Chiuituri bihorene, București, 1938; Flori din Bihor, București, 1939; Comoara cu povești frumoase, București, 1939; Soacra tirană, București, f.a.; Frumusețea chiuiturilor de pe plaiurile bihorene, București, 1939; Bihorul în cântecele sale poporane, București, 1939; Hai la joc, București, 1939; Mândrețea jocului bihorean, București, 1939; Folclorul bătrânesc, București, 1939; Du-te bade și te culcă, București, 1939; Aș muri..., București, 1939; Mormântul, București, 1939; Doruri, București, 1939; De-ale poporului, București, 1939; Pățania
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289439_a_290768]
-
studiate analitic, spre a servi la definirea diacronică a structurii lexico-gramaticale a limbii. Dacă în primul tom (Limba română vorbită între 1550-1600) publică și comentează mai ales texte neliterare (zapise oficiale și acte private), în cel de-al doilea, Cărțile poporane ale românilor în secolul XVI în legătură cu literatura poporană cea nescrisă, sunt editate sistematic, pentru prima oară la noi, mai multe cărți populare. Într-o cercetare comparativă care își păstrează și astăzi interesul, sunt avute în vedere prototipuri, se stabilesc filiații
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
a structurii lexico-gramaticale a limbii. Dacă în primul tom (Limba română vorbită între 1550-1600) publică și comentează mai ales texte neliterare (zapise oficiale și acte private), în cel de-al doilea, Cărțile poporane ale românilor în secolul XVI în legătură cu literatura poporană cea nescrisă, sunt editate sistematic, pentru prima oară la noi, mai multe cărți populare. Într-o cercetare comparativă care își păstrează și astăzi interesul, sunt avute în vedere prototipuri, se stabilesc filiații, variante, paralelisme, este marcată înrâurirea cărților populare asupra
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
lingvistic, fără să fie ignorată analiza din perspectivă literară. Ca de obicei, mobilizându-și competențele multidisciplinare, H. dă cercetării propriu-zise deschidere teoretică. După el, cercetarea literaturii populare, parte a etnopsihologiei, intră ca o componentă care ar putea fi numită „filologie poporană” în filologia comparată. Folclorul (pare-se că H. este printre primii care folosesc termenul la noi) este definit ca totalitate a culturii populare, ceea ce determină și delimitarea disciplinei care îl studiază în relație cu etnografia. În felul acesta, este depășită
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
o poziție de neschimbat în istoria culturii aromânești” (Matilda Caragiu Marioțeanu), autor al unor impunătoare tomuri, precum Românii din Meglenia (1900) și Meglenoromânii (I-II, 1902), P. este, totodată, autor al unor contribuții fundamentale la cunoașterea folclorului aromân: Din literatura poporană a aromânilor (1900) și Basme aromâne (1905). În prima, bogatul sumar cuprinde folclorul copiilor, medicină populară, ghicitori, proverbe, colinde, obiceiuri (paparude, Lăzărelul, Sânziene), lirică de dragoste, bocete, toate textele fiind date în aromână și dacoromână. Capitolele sunt precedate de scurte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288672_a_290001]
-
contribuții românești și străine pe aceeași temă; la jocurile copiilor sunt amintite studiile lui Karl Groos și Edward Tylor, la medicina populară sunt menționați Thuchmann, Solomon Reinach, iar dintre români - Costache Vârnav, B. P. Hasdeu și D. Lupașcu. Din literatura poporană a aromânilor este prima contribuție științifică la cunoașterea folclorului aromân, depășind încercările modeste ale unor Tașcu Iliescu, Vanghele Petrescu, M. G. Obedenaru, I.D. Caragiani. „Această operă - spune Gr. G. Tocilescu -, ca și celelalte scrieri asupra folclorului aromân datorate d-sale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288672_a_290001]
-
Albanesischen, Neugriechischen und Bulgarischen, Leipzig, 1908; Aromânii din punct de vedere istoric-cultural, București, 1912; Din trecutul cultural al aromânilor, București, 1912; Poezia înstrăinării la aromâni, București, 1912; Numiri etnice la aromâni, București, 1925. Antologii: Jocuri copilărești, București, 1893; Din literatura poporană a aromânilor, pref. Gr. Tocilescu, București, 1900; Românii din Meglenia, București, 1900; Basme aromâne, București, 1905; Vânătorul cel viteaz și Frumoasa Pământului, transpunere în dacoromână de Mihail Magiari, București, 1977. Ediții: Scriitori aromâni în secolul al XVIII, București, 1909; Ioan
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288672_a_290001]
-
1909; Ioan D. Caragiani, Studii istorice asupra românilor din Peninsula Balcanică, I-II, pref. edit., București, 1929-1941. Repere bibliografice: Gr. G. Tocilescu, Raport asupra culegerii de folclor, AAR, partea administrativă și dezbaterile, t. XX, 1897-1898; S. Fl. Marian, „Din literatura poporană a aromânilor”, AAR, partea administrativă și dezbaterile, t. XXIII, 1900-1901; Ilie Bărbulescu, „Basme aromâne” de Pericle Papahagi, „Arhiva”, 1906, 3; G. Pascu, „Graie aromâne”, VR, 1907, 2; Th. Capidan, Pericle Papahagi, „Langue et littérature”, 1943, 1-2; Scrisori către Artur Gorovei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288672_a_290001]
-
București, 1887, 208-219; N. Iorga, Balada populară românească, Vălenii de Munte, 1910, 35; Ovid Densusianu, Flori alese din cântecele poporului. Viața păstorească în poezia noastră populară, îngr. și pref. Marin Bucur, București, 1966, 359-416; D. Caracostea, Poezia tradițională română (Balada poporană și doina), îngr. Dumitru Șandru, pref. Ovidiu Bârlea, București, 1969, I, 5-309, II, 224-320; H. Sanielevici, „Miorița” sau Patimile unui Zamolxis, ALA, 1931, 552-554; Călinescu, Ist. lit. (1941), 61-64; Lucian Blaga, Trilogia culturii, București, 1944, 119-131; C. Brăiloiu, Sur une
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288167_a_289496]
-
Ștefan Munteanu, 100 doine și strigături culese din gura soldaților români din Țara Ardealului, Brașov, 1892; Gr. G. Tocilescu, Materialuri folkloristice, I-II, București, 1900; ed. îngr. și introd. Iordan Datcu, I-III, București, 1980-1981; Gh. Alexici, Texte din literatura poporană română, II, îngr. și pref. I. Mușlea, București, 1966; Al. Țiplea, Poezii populare din Maramureș, București, 1906; Tit Bud, Poezii populare din Maramureș, București, 1908; Iosif Cioca, O sută și șase doine culese de pe Pogonici, Brașov, 1908; Béla Bartók, Cântece
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286815_a_288144]
-
beneficiar" al unor stagii de acest gen, impuse în epocă (mai ales în calitatea de "cadru didactic"). Cele mai multe exemple de neverosimil (ca argument pentru necredință "fundamentată științific") erau extrase din Evanghelii și priveau nașterea fără de prihană, motiv susceptibil, în "rostirea poporană" de a fi deturnat spre forme de deriziune facilă. 76 Datorez intromisiunea acestui termen în contextul dat finului (de suflet) al lui Iliescu, girantului și garantul celebrei "Cati"(cunoscută și sub numele de Abraam Buricka de la Educație), inimitabilului Vanghelie. Pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
în anuare și reviste sau ziare. Azi, decedat. 468 Mihai Lupescu a redactat o Botanică populară, pe care a semnat-o cu Artur Gorovei. Greul l-a dus folcloristul învățător de la Spătărești. Cum S. Fl. Marian tocmai lucra la Botanica poporană română, iar Gorovei avea nevoie de cimilituri pentru volum, au făcut schimb; mai târziu, când Lupescu s-a adresat folcloristului bucovinean cerându-i lucrarea, acesta i-a răspuns că a răsfirat o în monumentala sa Botanică de 12 volume. Credem
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
Viena. Figură centrală a vieții bisericești din Bucovina, M.-A. a considerat activitatea culturală o prioritate, interesat să mențină, prin ea, conștiința națională a românilor bucovineni. Scrie și editează manuale mult folosite în școlile sătești (Elementariu spre întrebuințare în școalele poporene, Carte de cetire sau Legendariu românesc ș.a.), dă numeroase cărți de cult (în limbile română și germană), înființează o tipografie, inițiază o revistă pentru preoți („Candela”, 1882) și sprijină editarea de calendare. A fost vicepreședinte și membru de onoare al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288243_a_289572]
-
G. Dem. Teodorescu, Poezii populare române, București, 1885; Elena D. O. Sevastos, Cântece moldovenești, Iași, 1888; I. G. Bibicescu, Poezii populare din Transilvania, București, 1893; Gh. Cătană, Balade poporale din gura poporului bănățean, Brașov, 1895; C. Rădulescu-Codin, Din Muscel, cântece poporane, I, București, 1896; G. Alexici, Texte din literatura poporană română, I, Budapesta, 1899; Avram Corcea, Balade poporale, Caransebeș, 1899; Gr. G. Tocilescu, Materialuri folcloristice, I, partea I-II, București, 1900; Enea Hodoș, Poezii poporale din Bănat, vol. II: Balade, Sibiu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285563_a_286892]
-
D. O. Sevastos, Cântece moldovenești, Iași, 1888; I. G. Bibicescu, Poezii populare din Transilvania, București, 1893; Gh. Cătană, Balade poporale din gura poporului bănățean, Brașov, 1895; C. Rădulescu-Codin, Din Muscel, cântece poporane, I, București, 1896; G. Alexici, Texte din literatura poporană română, I, Budapesta, 1899; Avram Corcea, Balade poporale, Caransebeș, 1899; Gr. G. Tocilescu, Materialuri folcloristice, I, partea I-II, București, 1900; Enea Hodoș, Poezii poporale din Bănat, vol. II: Balade, Sibiu, 1906; Tit Bud, Poezii populare din Maramureș, București, 1908
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285563_a_286892]
-
și vorbește despre valoarea de document istoric și psihologic a literaturii orale. Tinde însă, cel dintâi la noi, către cercetarea folclorului, făcând analize de text și utilizând metoda comparativă, ca posibilitate de omologare a originii și durabilității creațiilor folclorice (Cânticele poporane ale Europei răsăritene, mai cu seamă în raport cu țara, istoria și datinile românilor). Astfel, cercetările lui indică un făgaș nou în folcloristica românească, pe care merge și un alt erudit al timpului, B.P. Hasdeu. O. încurajează, în același timp, culegerea literaturii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288509_a_289838]