214 matches
-
derapajul adeziunii la regimul comunist din anii ’50 găsindu-și, astfel, o anume justificare. Propaganda literară imediat postbelică a putut să manipuleze ideologic cu mare ușurință povestirile „durerilor înăbușite“ scrise încă de la începutul secolului. Apropierea inițială de sămănătoriști și de poporaniști, alături de care opune modernității un trecut cvasiromantic, este, așadar, firească la început. Se va îndepărta de ei însă relativ repede, printr-un raționalism moral de tip iluminist, cum spune tot Nicolae Manolescu. Clivajul prematur dintre individ și societate conduce însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
să n-o dau publicității până acum. Mi se pare mie că - Doamne, ține-mă în paza Ta, oh, Iisuse, nu mă duce în ispită - am eu impresia că de la o vreme am început să nutresc un fel de pasiune poporanistă pentru Spunk... Dea. Nu-i așa că e tare de tot? Acum două zile l-am luat la Blithedale și i-am făcut cinste cu un prânz la cantină. În timp ce se încrunta la meniu, s-a pus într-o situație neplăcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de negociere între extreme, între populism și estetism. Nu trebuie uitat, apoi, faptul că primul studiu amplu, avizat și comprehensiv despre simbolism apărut la noi aparține unei femei-critic pe nedrept ignorată azi, Izabela Sadoveanu-Evan („Simbolism“), și a apărut în revista poporanistă Viața românească (an III, nr. 3, martie 1908, pp. 387-395, nr. 6, iunie 1908, pp. 366-377). Un „precursor” al ei fusese... neojunimistul Mihail Dragomirescu, la sfîrșitul secolului 19... În studiul despre Simbolismul românesc, Editura pentru Literatură, București, 1966, p. 17
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
identificat, sau ale unui talent, de voie, de nevoie, inconformist. Literații cei tineri de școală nouă, admonestați pe aiurea ca școlarii cei răi și trimiși pe la casele lor de țațele prea serioase și în papuci de casă, precum Viața românească, poporanistă și cu nasul mult prea sus, sau Vieața nouă, pe cît de anemică, pe atît de mofturoasă și exigentă; - talente larvare sau minore, desigur, și prea de capul lor, dar (...) tineri, tineri intrați buzna pe ușa larg deschisă a Noii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în plan artistic (v. cazurile unor B. Fundoianu, F. Aderca și I. Călugăru). Un alt prieten și susținător al debutantului Benjamin Wechsler, încă din anii debutului, a fost Gala Galaction, care s-a străduit în zadar să îl publice la poporanista Viața românească a lui G. Ibrăileanu. Legitimitatea și autenticitatea locală pe care acești „eretici”, în raport cu naționalismul tradiționalist dominant, le confereau, prin opera lor, unei arte internaționale au reprezentat, fără îndoială, un argument forte. Publicistica lui Arghezi, Cocea și Vinea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
elemente de comparație și alegorii, cîteva corăbii, de pildă, porturi, rade, niște droguri și coloniale, cacao, eucaliptus, opium, eter și hașiș, cîrpesc la spate pantalonii versificatorului cu un petic violent: simbolism. Dar fondul sufletesc al concurenților e aproape același. Aceiași poporaniști sînt cei ce din pricina multor lipsuri de complexiune par incapabili de a asimila altă cultură decît aceea a țării lor. Ceilalți, felurit etichetați, au prins din lecturile în graiuri străine ceea ce era mai imitabil, deci mai prost...” (în Cronica, an
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Millington Synge, „pe care poetul Yeats l-a izgonit din Parisul unde se irosea în frămîntări sterile tocmai în insulele Aram”; acolo, în contact cu „graiul, închipuirea și obiceiurile pescarilor”, talentul lui Synge și-a găsit expresia... Refuzînd deopotrivă „exclusivismul poporanist”, ruralist (clamat de tradiționaliști), și exclusivismul citadinist (clamat de Lovinescu, care - se știe - nu l-a agreat prea mult pe „liricul”, „ruralul”, „evocatorul” Sadoveanu), Vinea respinge panaceul artistic al „formulei singure”. Admirația postulată de adepții tradiționalismelor ideologice e asimilată unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de l’ordre. Umila noastră strădanie a răsărit și ea din aceeași caldă și neclintită credință”. Admirația pentru Ovid Densusianu - teoretician și promotor moderat al artei moderne, însă la fel de sever față de simboliștii și moderniștii autohtoni ca și față de sămănătoriști și poporaniști - nu ține atît de orientarea occidentalistă și citadinistă a acestuia, cît de structura sa olimpiană, neoclasică, acționînd „în sens cu totul divergent de mișcarea anarhică actuală”: „A fost acolo o atmosferă de înaltă intelectualitate și de distincție (...) o decență și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
dezamăgit de societatea greacă a timpului său, sprijinea și el restabilirea autorității comunale, în care vedea forma de guvernare firească pentru poporul lui. "Elenismul", scria el, "este o familie a comunităților grecești."12 Opinii similare erau exprimate și de scriitorii poporaniști bulgari, care criticau "sărăcia și ignoranța țăranilor bulgari, declinul vieții rurale patriarhale, dispariția industriilor casnice locale și răspîndirea carierismului și a corupției în cadrul noilor servicii publice.13 Preocuparea față de soarta țăranului ocupa un loc central în programul cercului junimist din
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
-lea. Dar acest poporanism se află confruntat cu mizeria și cu subdezvoltarea sau, mai curînd, cu îmbogățirea egoistă de pe urma pămîntului, în mod constant, în ciuda pasivității țărănimii sensibile la tot felul de propagande. Echilibrul între mistica națională țărănească și practica politică poporanistă este, prin urmare, precar; presupune ca elitele să se mobilizeze, să facă dintr-un popor de țărani ceea ce acesta ar trebui să fie. România trăiește de mai bine de o sută de ani o mobilizare permanentă în favoarea pedagogiei și propagandei
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
sacră a conservatorilor și a liberalilor în jurul ideii de apărare a statului, dar sistemul este zguduit, prefăcătoriile parlamentarismului și vanitatea luptelor politice sînt denunțate atît de dreapta cît și de extrema stîngă. Odată cu această criză din 1907, stînga socialistă și poporanistă se divizează: poporaniștii, la chemarea conducătorului lor, Constantin Stere, iau poziție în favoarea unei represiuni ferme a răscoalei pentru a salva statul. Cu toate acestea, socialiștii și poporaniștii contestau, încă de la sfîrșitul anului 1880, axele sociale și economice ale majorității guvernamentale
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
și a liberalilor în jurul ideii de apărare a statului, dar sistemul este zguduit, prefăcătoriile parlamentarismului și vanitatea luptelor politice sînt denunțate atît de dreapta cît și de extrema stîngă. Odată cu această criză din 1907, stînga socialistă și poporanistă se divizează: poporaniștii, la chemarea conducătorului lor, Constantin Stere, iau poziție în favoarea unei represiuni ferme a răscoalei pentru a salva statul. Cu toate acestea, socialiștii și poporaniștii contestau, încă de la sfîrșitul anului 1880, axele sociale și economice ale majorității guvernamentale. Forțele de stînga
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
cît și de extrema stîngă. Odată cu această criză din 1907, stînga socialistă și poporanistă se divizează: poporaniștii, la chemarea conducătorului lor, Constantin Stere, iau poziție în favoarea unei represiuni ferme a răscoalei pentru a salva statul. Cu toate acestea, socialiștii și poporaniștii contestau, încă de la sfîrșitul anului 1880, axele sociale și economice ale majorității guvernamentale. Forțele de stînga sînt minoritare. Ele s-au născut din mișcările intelectuale inspirate de Rusia și Germania și au evoluat spre militantism în mediul rural, apoi și
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
facțiuni au ales calea legală și s-au apropiat de aripa stîngă a Partidului Liberal. Răscoala din 1907 și dezbaterile pe care le provoacă, în 1912, primul război balcanic le vor preciza angajamentele respective. JUSTIȚIA SOCIALĂ Primii militanți socialiști și poporaniști au venit din Rusia. Formați în clandestinitatea luptelor anarho-poporaniste ale anilor 1880, acești intelectuali fug din patria lor și vin în România. Unii au cunoscut experiența concretă a represiunii rusești și a surghiunului în Siberia. Este cazul "părintelui" socialismului românesc
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
militante. El pune bazele unei societăți studențești, Datoria, al cărei principal scop este acela de a înființa școli pentru adulți, pentru populația săracă. Mersul în popor, grija pentru educație, sănătate, igienă la sate, crezul progresist militant rămîn în centrul acțiunii poporaniste. Aceste preocupări vor fi prezente în revista poporanistă Viața Românească, fondată în 1906. Stere este convins de caracterul tranzitoriu al subdezvoltării și crede că există o identitate și un destin românesc în afara fatalității victimizării. Problema țărănească este inseparabilă de aceasta
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
al cărei principal scop este acela de a înființa școli pentru adulți, pentru populația săracă. Mersul în popor, grija pentru educație, sănătate, igienă la sate, crezul progresist militant rămîn în centrul acțiunii poporaniste. Aceste preocupări vor fi prezente în revista poporanistă Viața Românească, fondată în 1906. Stere este convins de caracterul tranzitoriu al subdezvoltării și crede că există o identitate și un destin românesc în afara fatalității victimizării. Problema țărănească este inseparabilă de aceasta. Practica militantă îi unește pe intelectualii de stînga
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Puterea și iluziile națiunii PROMOTORII PATRIEI Alegerea industrialistă a liberalilor, fără a fi condamnată de conservatori, începea printr-o occidentaiizare culturală. Conservatorii și intelectualii "țărăniști" respingeau o imitație de suprafață care scade importanța tradițiilor populare locale, fără a aduce prosperitatea. Poporaniștii au dorit o a treia cale care să adapteze la situațiile locale modele de dezvoltare apte să creeze această dorită prosperitate: ei s-au alăturat liberalilor de stînga dar, cu tot succesul și audiența revistei lor, Viața Românească, ei nu
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
urmă nu proclama dreptul tuturor popoarelor din imperiu la autonomie națională? Speranțele pe care revoluția din 1905 le trezește în rîndul naționalităților Imperiului rus zdruncină o Basarabie rusificată și subdezvoltată. Această tulburare este urmărită de politicienii și intelectualii români; revista poporanistă Viața Românească deschide o rubrică "corespondență din Basarabia" și propune informații precise privind actualitatea mișcării naționale românești. Mediile politice păreau pînă acum mai puțin mobilizate de Basarabia, iar formula consacrată consista în deplîngerea subdezvoltării și rusificării. În 1901, raportînd pentru
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
cultura popoarelor, Rădulescu-Motru avansează ideea că pașoptiștii s-au înșelat: "împrumuturile făcute în Vest sub diferite forme împrumuturi de idei și de bani au fost folosite pentru ca beneficiile personale să fie fructificate și nu în sprijinul productivității culturale a țării". Poporaniștii și țărăniștii conservatori și progresiști impun o dezbatere. Provocarea a fost relevată și o interogare în privința originilor dezvoltării și trăsăturilor acestei burghezii naționale atît de defăimată devine necesară. În această confruntare de idei din jurul existenței, a caracterelor și a rolului
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
împarte două tabere, din una făcînd parte Crainic, Nae lonescu, Pamfil Șeicaru, Mircea Eliade toți adunați în jurul lui Nae lonescu -, iar din cealaltă tinerii intelectuali de la Criterion, atrași de străinătate, care refuză închiderile naționaliste de genul celor profesate de revista poporanistă de stînga Viața Românească, de directorul său Mihail Ralea și de bătrânul socialist Stere (pe care îl consideră o epavă). Dacă există o radicalitate a împărțirilor și a apartenențelor ideologice, aceasta este marcată de multiplicitatea de imagini pe care o
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
extremiste și radicale: la dreapta, Garda de Fier obține 2,4% din sufragii, Liga Antisemită a profesorului Cuza, 5,3% din voturi, partidul poetului naționalist Goga, 3,6%. Stînga "țărănistă" s-a împărțit în Partidul Țărănesc al doctorului Lupu, partidul poporanistului Stere, Partidul Socialist Independent etc. Rivalitățile dintre persoane apar în prim-planul scenei: Titulescu, de care regele are nevoie datorită bunelor sale relații cu Franța și cu mediile presei franceze, trebuie să renunțe la înființarea unui cabinet de uniune națională
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
amare, se simte că observatorul venit din Est nu percepe traumatismul suferit de Franța și încearcă să interpreteze în termeni de decadență o atmosferă îndoliată care-i este străină. Totuși, aceste reacții spontane poartă marca unei tradiții a preocupării Estului poporanist pentru Vestul democrat și burghez. Încă din 1848, exilatul rus Alexandru Herzen respingea burghezia franceză și își imagina că această capacitate de mișcare aparținea Rusiei, țăranului rus... Stînga românească din anii '30 rămîne fidelă poporanismului aflat în căutarea unei căi
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
și spiritul burgheziei. Această mutație presupune ca burghezia să fie încadrată de stat. Ea a eșuat în misiunile care revin elitelor națiunii, în practica economică și socială, ca și în reflecția asupra acestei practici. Gînditorii burghezi, ca Zeletin, burghezii agrarieni poporaniști, ca Stere, Madgearu, n-au fost capabili să măsoare corect relațiile dintre orașe și sate, și nici raporturile României cu străinătatea. Experiența istorică a burgheziei române este scurtă: în mai puțin de un secol, ea a realizat trei etape ale
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
sărăciei satelor, punînd burghezia în serviciul colectivității naționale a statului. Este necesar ca elitele să se îngrijească de mase; această grijă se înscrie într-o tradiție de binefacere inițiată de boieri. Interesul purtat maselor nu relevă nicăieri, cum au crezut poporaniștii, acordarea votului universal, care nu este decît o amăgeală mascînd manipularea și aservirea. Principiile de bază avansate de Manoilescu autoritatea regelui și a statului, încadrarea în ordine ierarhică naturală și corporația, desprinderea de principiile universaliste ale Occidentului, chemarea la susținerea
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
CULTURA, revistă apărută la Constanța bilunar, între 1 februarie 1905 și 1 februarie 1906. Este redactată de cercul literar Cultura din Constanța, având ca președinte pe C.P. Demetrescu, iar ca vicepreședinte pe Marius Bunescu. Cu un program vag poporanist (totuși e concepută o copertă în stil art nouveau), fundamentat pe un ideal clasic („călăuziți de ideea adevărului, binelui și frumosului”), publicația are scopul de a înlesni membrilor grupului „Cultura” „mijloacele pentru îmbogățirea cunoștințelor literare și științifice și de a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286577_a_287906]