434 matches
-
sfârșește agonia și destinul odată cu procesul scrierii. La fel ca în lumile fictive ale comilitonilor, evenimentele se consumă în cotidianul anodin, lipsit de relief și de perspectivă, populat de ființe cu identitate generică. Protagoniști sunt două fantoșe - colonelul în retragere poreclit Moș Bocanc și amicul său, fostul șef de gară Dom Petcu -, împotmolite, sufocate într-o ambianță vâscoasă și toropită de o căldură toridă. Ca în Străinul lui Albert Camus, ca în schița Căldură mare de I.L. Caragiale sau ca în
VIGHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290561_a_291890]
-
a apărut în 1862, fiind cea dintâi în literatura română. Nemulțumit de faptul că în prima versiune a transpus versurile în proză, P. a reluat singur textul, publicând în „Convorbiri literare” (1879, 1880) o nouă variantă, fragmentară, superioară celei dintâi. Poreclit la Junimea „biblioteca contemporană”, din cauza întinselor sale lecturi, el a tradus și a publicat în „Convorbiri literare” în special versuri, din cei mai diverși autori, de la literatura chineză clasică până la literatura franceză contemporană. Este cel dintâi traducător român al lui
POGOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288873_a_290202]
-
secretar al Comitetul Central al PCR cu probleme de presă (1976-1981) și președinte al Consiliului Național al Radioteleviziunii Române (1969-1971, 1976-1981). Din 1981 până în 1989 funcționează ca rector al Academiei de Studii Social-Politice „Ștefan Gheorghiu”. Ideolog oficial al regimului ceaușist, poreclit și Popescu-Dumnezeu, P. a instituit un control dur în cultură, vizând obediența față de comandamentele politice ale momentului. Debutează în 1949 la „Teleormanul liber”, iar prima carte, Impresii de călător, îi apare în 1962. Impresii de călător, ca și Drumuri europene
POPESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288928_a_290257]
-
, Vasile (1841, Mierța, j. Sălaj - 8.X.1922, Cluj), prozator și autor de versuri. Fiu al unui primar poreclit Butica, de unde și cognomenul Buticescu, R.-B. învață mai întâi la Beiuș, Șimleu Silvaniei și la Liceul Piarist din Cluj, unde face și studii de drept. Din 1867 este notar la Tribunalul Comitatului Cojocna și judecător la Tribunalul Urbarial din
RANTA-BUTICESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289134_a_290463]
-
periuții” (lingușirea profesorilor). Iertarea se produce în fața clasei, după o lecție sumară de morală. Câțiva pedagogi și profesori - își amintește P. - făceau parte din lojile masonice de tip scoțian. Printre colegii mai mici se află și viitorul conducător al „nicadorilor”, poreclit „Mucea”, tocilar amenințat de repetenție, disprețuit de ceilalți liceeni. Atmosfera cazonă a școlii nu l-a influențat, totuși, prea mult pe P., temperament funciar anarhic, mereu în ceartă cu regulile date de alții. Idealul de mic gentilom european preconizat de
PANDREA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288654_a_289983]
-
unde prefacerea este justificată de existența unui mit al originilor și nutrită de o memorie generică difuză. Toate personajele mai importante din roman stau sub semnul acestui sindrom, îndeosebi trioul de raisonneuri alcătuit din generalul Marosin, Topometrist și autorul fictiv poreclit Milionarul. De altfel, literatura fabricată de Milionar - Cartea sa - e un produs desăvârșit al acestei lumi „a alunecușurilor de spirit și de caracter, unde artificiul e mai prețios și mai gustat decât realitatea”. Generalul Marosin, fin cunoscător al lumii metopolisiene
BANULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285610_a_286939]
-
bine du-te și rânește la porci. A crescut gunoiul până la tavan și Ivan zace pe divan...“. Micuța Mașa abia aștepta să vină Crăciunul, ca să meargă cu colindul. Făceau o echipă aleasă pe sprânceană. Tonul Îl dădea prietenul ei Gligori, poreclit și Bostănelul, din cauza capului său enorm, cu tâmplele bombate, și a urechilor ușor clăpăuge, cu vârfurile Înroșite de ger, care fusese uns, după cum bodogănea babulea, din „fragedă pruncie“ ca ajutor de pălimar. Gligori prinsese câte ceva din orânduielile bisericești: ștergea pânzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
renunțam la o speranță decât pentru a ne agăța de o alta, la fel de zadarnică. Așa au stat lucrurile până în clipa în care Khâli a izbutit, după mii de intervenții, să intre în legătură cu fiul cel mare al suveranului, prințul Mohamed Portughezul, poreclit astfel pentru că fusese capturat pe când avea șapte ani în orașul Arzilla și dus în Portugalia, unde petrecuse ani lungi de captivitate. Avea acum patruzeci de ani, vârsta unchiului meu, astfel că cei doi au stat îndelung împreună, vorbind despre poezie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
întîmplări, nu extraordinare, dar care merită osteneala de a mă opri la ele. Printre colegii de curs inferior, care veniseră cu noi la modern, era și Constantinescu Teodor, zis Chiorul, un băiat foarte simpatic și cu ochi frumoși chiar, dar poreclit astfel pentru că, de câte ori era ascultat, căsca ochii atât de mari și îi repezea holbați înainte, de credeai că mai au puțin și-i ies din orbite. Felul în care Chiorul își bolovănea ochii în cap dădea clasei impresia că atunci
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
și așa de blond că firele albe nu se cunoșteau; înalt și nu prea slab, dar încovoiat puțin, ceea ce-i făcea un gest permanent de înclinare, care, combinat cu manierele lui blajine, avea, în adevăr, ceva sacerdotal. - Nu e rău poreclit, deși nu mai țiu minte pe Papa Boni-faciu. - Seamănă! Mai ales în atelier cu o tocă mică, neagră, si ca șorțul alb. - Cunoști bine pe Greg? - Da! răspunse cu glas serios Nory. Lidia a iuat un timp lecții cu el
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Înfipt până la brâu În zăpadă, cu paltonul descheiat și fluturând, Dordonea nu putea să facă nici un pas, nu putea să scoată vreun sunet. Hristu l-a cărat În casă, la căldurică, și s-a rugat de scorpia de mă-sa, poreclită Ciocănitoarea, să-l găzduiască numai pentru o noapte pe colegul cel Înghețat. Otrava a Încuviințat până la urmă, dar cu condiția să-l culce În pat cu un moș de nouăzeci de ani care trăgea să moară - un unchi de-al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
poată, astfel, vedea nepotul, am sporovăit despre o grămadă de lucruri. Ți-am povestit și ție, la una dintre bețiile noastre crâncene, când Încercam să punem, fiecare de capul lui, ordine În univers și chiar În galaxie - cum zicea unul poreclit Odraslă și care-și Închipuia că galaxie sună mai frumos și mai impunător decât un de tot oarecare univers. Printre altele, Colonelul mi-a spus că dorința lui de nestrămutat era ca după moarte să fie ars, iar cenușa să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să-l trimită pe bătrân și pe cea de-a doua lui nevastă În coliba fără electricitate și fără apă de băut, aflată lângă o padină dintre două dealuri pe care În fiecare an punea să se semene grâu. Primarul poreclit Cap de Șobolan se apucase, pe lângă meseria lui de croitor, de crescut iepuri. Înființase zeci de cuști, Învățase să-i Încrucișeze În așa fel Încât iepuroaicele să-i fete numai pui sănătoși și cu blănițele frumoase. Știa când să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu toții pe socoteala lui. Căpățâna de mistreț pe care o ții minte tu din vremea armatei s-a lățit și s-a preschimbat Într-una de zimbru. A rămas, În ciuda Înavuțirii, omul cu suflet pe care Îl știai. Fostul soldat poreclit Lenea se arată În continuare cel mai leneș om de pe planetă. E o adevărată minune că nu l-au dat afară, Însă, până la urmă, mi-am dat seama de ce eu mă spetesc muncind pentru aceeași leafă pe care el o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Încetase să-i năvălească prin gânduri. Cu toate acestea, spre bătrânețe, fusese aproape sufocat de uimire să descopere că Îl apucase o iubire ciudată și nepământesc de adâncă pentru Marianti, fiica prietenului său, grecul Diogenis. Baronu, Vieru, Ectoraș și Floare - poreclită Băiețoiu - nunteau așezați la aceeași masă. De mică, Floarei Îi plăcuse să se joace numai cu băieții, nu iubise niciodată păpușile, știa să tragă cu praștia și se dovedise un portar de fotbal neînfricat, care nu se codea atunci când trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
iarna, când e urât afară, ne ascundem la ei, Într-o odaie neîncălzită, printre baloturi de lână; vara găsim adăpost În glugile de ciocleje; sau În fân; sau În paie - depinde. Lina nu prea vorbește (nici nu trebuiește), dealtfel e poreclită Muta: râde, chicotește - are pomeții atât de Încinși, roșu, Încât e ca și cum ar vorbi cu ei; și cu ochii - are ochi verzi cu auriu, atât că albul e sângeriu; și gura i-i roșie sângerie; păsărica și mai roșie. Uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
tanti Cucu, care, în timpul vizitei fulger, s-a dus în audiență la un director din Compania de telefoane. Ăla i-a zis că o să facă verificări, dar că, până la rezultatul anchetei, era mai bine să achite factura. Tanti Cucu, deși poreclită Piratu’, nu făcea cinste steagului ei negru cu un craniu și două ciolane încrucișate. Era o fricoasă clasa-întâi. Mi-a zis că va reveni în București și că va trebui să plătim factura. Aiurea! S-o creadă ei! N-aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Marco van Vierme, alias Boss un ins mărunt, cu suflet mare; Nea Petrică Bau-Bau un cârciumar ciufut; Domnișoara Rodica o proprietăreasă posesivă; Nea Ghiță Patiserul un Criminal fără vocație; Nae Contrabandă un chefliu. Un libertin. Un crai de mahala; Coco ( poreclită și Cău-Cău) concubina flușturatică a Bossului; Pale Botîncur vărul lui Nae; Popa Costică un preot folkist; Îngerul Uriel Arhanghelul Cunoașterii Divine; Bursucul și cu Iepurele doi cavaleri medievali reîncarnați; Profesorul-curator Georgescu omologul lui Dracula; Sandu Chituc și Costel Mânecuță polițiști
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
sobă, frăgezindu-i. Și erau așa de buni!... O altă întâmplare pe care vreau să ți-o spun s-a petrecut pe când eram în clasa a treia și Aurel era în clasa întâi. Era un gospodar pe nume Costache Pălimar poreclit și Șorloagă care avea un câine foarte rău și-l ținea slobod în curte. Câinele stătea mereu la poartă și lătra pe oricine trecea pe drum, rar când ieșea din curte. Într-una din zile, când ne duceam la școală
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
tot felul de VIP-uri și persoane îmbrăcate bine. Am luat cina la un mic restaurant în apropiere de palatul principelui, dar la un preț foarte convenabil. M-a surprins istoria originilor acestui principat: în 1270, un corsar Francisc Ranieri poreclit ”malizia” (răutatea), deghizat în călugăr franciscan, cere să fie primit peste noapte de către localnici, care erau sub stăpânirea Genovei. După ce a intrat în cetate, ajutat de ai săi, a pus stăpânire pe loc și așa începe stăpânirea acestui principat putred
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
așa. Fapta mea eroică stârni senzație în oraș. Am fost dat la ziar, cu poză, iar directorul liceului îmi aduse elogii pentru curajul și abnegația mea în fața tuturor elevilor liceului adunați în careu în curtea școlii. Multă vreme am rămas poreclit "Salvatorul". Și mărturisesc că nu-mi displăcea. Într-o bună zi, văduva închise restaurantul. Se ruinase. A-tunci am părăsit-o fără nici o strângere de inimă, așa cum scapi de un obiect nefolositor. E drept, aveam uneori conștiința ticăloșiei mele, dar constatarea
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ritm de swing și twist. O revistă samizdat de jazz-cool, urmată de interogatorii securistice și cauționări paterne. Un frate baterist și tatăl bolșevic (vajnic gazetar de partid, inva riabil hărțuit verbal de fiul năprasnic occidentalizat), pasiunea pentru filatelie și fotografie. Poreclit Spanac, dar și Ciocan („avea capul țuguiat, dolicocefal“), Cornel a fost îndrăgostit fără speranță de Aura Urziceanu, admiratorul (nu doar la „Melody Bar“) al unor Janci Körössy, Marius Popp, Johnny Răducanu & Co, un histrion care adora să joace teatru (a
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
ocazia bună pentru a forma pe Sia. De nevoie, fata deocamdată se supuse, muncind însă cât mai puțin și mai prost, așa că Lina pierduse nădejdea să scoată ceva din ea. După-amiezile, fosta infirmieră sta tot în birou, unde acum era poreclită secretară. E drept că deschidea cu scrupuluozitate corespondența, din nărav rău și din speranța de a găsi ceva de la Lică. Rim părea mereu radios și tainic și fredona mereu pe alt ton: Oyral Ieșise din faza auto-intoxicației și a nostalgiei
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
stătea Julius, Îmbrăcat cu o uniformă albastră, impecabilă dimineața și murdară după-amiaza, cu gulerașul alb scrobit și strălucitor, la fel ca toți ceilalți copii de la colegiul Inmaculado Corazón. Călugărițele veniseră toate din America de Nord și erau cu adevărat bune, cu excepția uneia poreclită Roșcova, care se Înfuria ușor și se Înroșea toată. Visau să aibă un colegiu nou, mare, modern, cu capelă și sală de festivități Într-un alt corp de clădire, complet separate, cu multe săli de clasă și curte mare cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
stâng al râului se încingea un “război” pe cinste. Cursul apei era “forțat”, “cuceritorii” (sau “eliberatorii”, cum își ziceau ei) treceau pe malul opus și... Odată, pe când “bătălia era în toi, animalele au părăsit imașul, în timp ce moș Andrei, paznicul câmpului, poreclit, nu se știe de ce, Zgaiban, de către săteni, era la postul său. A fost de-ajuns ca unul dintre “războinici”, Titi Mușat să răcnească din toți rărunchii: “Zgaibaaan!”, ca vaca lui s-o ia la sănătoasa. Iar exemplul ei a fost
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]