229 matches
-
în anul 1956 a fost restaurată complet. La fel ca și celelalte moschei imperiale din Istanbul, Moscheea Suleymaniye este precedată de o curte interioară în partea de vest. Curtea moscheii este una excepțională fiind decorată cu coloane de marmură, granit, porfir și peristil. La cele patru colțuri ale curții se află cele patru minarete. Tot în curte, în spatele moscheii, se află două mausolee unde sunt îngropați sultanul Soliman I, sultana Hurrem, sultana Mihrimah, sultanul Soliman al II-lea, sultanul Ahmed al
Moscheea Suleymaniye () [Corola-website/Science/330453_a_331782]
-
după oboseala acumulată prin eforturile depuse în slujba statului francez. Fără să mai aducem în discuție îndeajuns de desele protocoale, ceremonii de tot felul, oficiale sau nu, care nu erau chiar așa ușor de... suportat. Palatul de marmură și de porfir Spun istoricii cum că, începând cu anul 1687, Trianon-ul de porțelan a prins a căpăta o nouă strălucire. Realitatea a fost condensată în câteva cuvinte caracterizante: „Micul palat din marmură și porfir”. Este vorba despre o construcție mai amplă decât
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92341]
-
ușor de... suportat. Palatul de marmură și de porfir Spun istoricii cum că, începând cu anul 1687, Trianon-ul de porțelan a prins a căpăta o nouă strălucire. Realitatea a fost condensată în câteva cuvinte caracterizante: „Micul palat din marmură și porfir”. Este vorba despre o construcție mai amplă decât cea veche, care permitea regelui să locuiască acolo împreună cu o mică suită de slujitori, păzitori și prieteni. Totodată, au fost impuse anumite restricții, chiar și pentru familia regală. De pildă, nimeni nu
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92341]
-
istoric. Dar Caragiale, ca și Eminescu, încă mai credea într-o redresare în timp. La poetul plânsului, "profetizat de însuși Caragiale", totul pare să fi căzut definitiv în agonie și în vid. "Axioma" (Ploiești), nr. 1, ianuarie 2004 Gheorghe NEAGU Porfir și purpură literară Dacă Theodor Codreanu s-ar fi gândit să purceadă spre "pântecele" capitalei dâmbovițene, ar fi ajuns în București un critic plin de morgă și infatuare, mai puțin de dat studiului textului literar și mai implicat în sforării
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
fie studiată mai mult decât lecturată, spre a ne desprinde de fanarul postrevoluționar al existenței culturale diurne, în care ne scufundăm plin de voluptăți omnisciente. Theodor Codreanu oferă criticii literare contemporane o mantie din purpura regală pe un promontoriu de porfir, greu de egalat dacă s-ar fi avântat ca viețuitor în capitala București. "Oglinda literară", nr. 26, februarie 2004 Viorel DINESCU Galeria oglinzilor concave În cele ce urmează, vom încerca să reținem, pentru cititor, măcar câteva din semnificațiile majore pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Literatură-document de cea mai bună calitate 181 Nicolae RUSU Sindromul conștiinței sfâșiate 184 CARAGIALE ABISAL, TIMIȘOARA, EDITURA AUGUSTA, 2003; EDITURA MUZEULUI NAȚIONAL AL LITERATURII ROMÂNE, EDIȚIE REVĂZUTĂ ȘI ADĂUGITĂ, BUCUREȘTI, 2014 Constantin TRANDAFIR Triumviratul: Eminescu, Caragiale, Bacovia 188 Gheorghe NEAGU Porfir și purpură literară 192 Viorel DINESCU Galeria oglinzilor concave 193 Ioan BABAN Theodor Codreanu: I.L. Caragiale "abisal" 195 DUMINICA MARE A LUI GRIGORE VIERU, CHIȘINĂU-BUCUREȘTI, EDITURA LITERA INTERNAȚIONAL, 2004, COLECȚIA "BIBLIOTECA ȘCOLARULUI"; EDIȚIA A II-A, IAȘI, PRINCEPS EDIT, 2010
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
senzualii care au oroare de carnalitate” (I, 278). Or, fără să știm dacă nu va fi fost el însuși cu adevărat un senzual, Cioran are oroare de carnalitatea căreia nu i se poate sustrage. Nu întâmplător transcrie cuvintele cu care Porfir începe Viața lui Plotin: „Filozoful Plotin, care a trăit în zilele noastre, părea rușinat că are un trup”. Comentează Cioran: „Nu cunosc început mai strălucitor. Extraordinarul din prima lovitură. Ar trebui întotdeauna să pornim astfel, cu esențialul” (II, 374). Esențialul
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
planul idealului ascetic, în timp ce gnosticii, cel puțin cei care ne rețin atenția, gnosticii licențioși, se înscriu în tradiția gândirii hedoniste: această diferență rezidă în luarea în considerație a trupului. Lui Plotin îi era rușine că avea un trup, ne spune Porfir, de exemplu, în Viața lui Plotin. în ce-i privește, gnosticii consideră ca indiferent faptul de a avea unul și că, așa stând lucrurile, e mai bine să te acomodezi cu el, să ții cont de el, să-l utilizezi
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
zidul său de piatră. Gnosticii licențioși din secolul al II-lea: Vasilide, Valentin, Carpocrat, Marcu, Cerinthe, Epifanie, Nicolae, Prodicos. Barbelognostici, fetofagi, spermatofagi, naaseeni, ofiți Carpocrat despre justiție 203: Diogene Laerțiu, Viețile, opiniile și doctrinele filosofilor iluștri Celsius, Contra creștinilor 448: Porfir, Contra creștinilor îmanuscris distrus de Teodosie al II-lea) Sec. al VIII-lea: Comunități eușite îgnostice) în Egipt Sec XI-XII: Carmina Burana Frații și surorile Spiritului Liber: Beghinii și beghinele belgieni și olandezi, alumbradoa spanioli, picarzii și adamiții din Boemia
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
197: Tertulian, Apologetica Pe la 212: Tertulian, îndemn la castitate și Despre monogamie Pe la 220: moartea lui Tertulian între 225 și 234: Ipolit din Roma, Philosophumena sau refutația tuturor ereziilor Origene, Contra lui Celsius După 251: moartea lui Origene Pe la 301: Porfir publică Eneadele lui Platon 306: nașterea lui Constantin 312: convertirea lui Constantin 337: moartea lui Constantin 354: nașterea lui Augustin 360: sub Teodosie, catolicismul devine religie de stat 387: viziunea lui Augustin în grădina din Ostiaî!) 392: Teodosie interzice cultul
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Heraclit lacrimi, mișcare, - Lucrețiu cuplul ataraxic, și dorința, și Ficino, și Montaigne, opera descoperită, - Marc Aureliu, - Metrodoros, - Parmenide, imobilitate, - Philodem din Gadara - Platon învățăturile sale, și sufletul, și trupul, - Plotin și asceza, și materia, tradus de Ficino, și trupul, - Plutarh - Porfir, - Pitagora, - Seneca, - Socrate, - Varro, - Filosofi gnostici licențioși - Vezi intrarea Gnosticism II. Evul Mediu Abălard, Averroes, Bacon, R., Boețiu, Bonaventura îsfântul) Dante, și Epicur, Duns Scot, Lille de Alain, Lombard, Pierre, Maimonide, M., Marsilio din Padova, Occam William, Scot Erigene,J.
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Meslier, Teze despre indulgențe, Luther, Timaios, Platon, Tratat de etică, Diogene din Sinope, Tratat despre natura omului, Hume, Tratat despre toleranță, Locke, Mici tratate, La Mathe La Vayer, Trei cărți despre viață, Ficino, Uman, prea uman, Nietzsche, Viața lui Platon, Porfir, Viața și obiceiurile lui Epicur, Gassendi, Viețile și doctrinele filosofilor iluștri, Diogene Laerțiu, Viața solitară, Petrarca, Despre virtute, Aristip din Cirene Filosofie detestată, greacă, o inițiere, laicizare, și lumea din umbră, păgână, reapariția ei, sfârșitul în sine, tragică, și vezi
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
gândit ca nefiind: și acesta ești Tu, Doamne Dumnezeul nostru"84. Această identitate dintre cele două universuri face din cearta universaliilor una dintre cele mai cunoscute controverse specifice Evului Mediu. Punctul de pornire a acesteia nu este doar textul lui Porfir cu privire la interpretarea universalului ci și semnificația acestora. Textul filosofului neoplatonic lasă deschisă problema universalului în general 85. Așa, de pildă, în ce privește genurile și speciile, fie că subzistă, fie că sunt doar simple gânduri, fie că, subzistente fiind, sunt corpuri, sau
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
nevoie de o altă cercetare mai întinsă; voi încerca însă, să-ți arăt într-o formă cât mai potrivită logicii cum au explicat cei vechi cele de mai sus și, mai ales, cum au făcut-o peripateticienii"86. Textul lui Porfir, nu numai că problematizează, dar și direcționează discursul spre câteva dintre variantele posibile privind universaliile. Aceasta devine problema fundamentală a unei părți importante a epocii medievale. Ea nu putea fi neglijată din cel puțin trei motive majore. Primul dintre motive
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
problema universaliilor era considerată prima dintre problemele ce trebuiau rezolvate pentru a se clarifica viziunea asupra cosmosului. Impactul acestei probleme își are originea în modul în care poate fi privită existență ca atare. Abélard atunci când analizează problema lăsată deschisă de Porfir identifică trei direcții principale de analiză: "Prima problemă era următoarea: au genurile și speciile o adevărată subzistență? Cu alte cuvinte, ele semnifică realități existente într-adevăr, sau nu există decât în intelect"87. Se încearcă identificare statutului ontologic al universaliilor
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
în Banchetul și alte dialoguri, Editura Mondero, București, 2001. Platon, Timaios, in Opere, vol. VII, Ed. Științifică, București, 1993. Popper, Karl, Filosofie socială și filosofia științe, Editura Trei, București, 2000. Popper, Karl, Logica cercetării, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1981. Porfir, Isagoga, Editura Univers Enciclopedic, București, 2002. Pousseur, Jean Marie, Bacon (1561-1626): Inventer la science, Belin, Paris, 1986. Rămureanu, Pr. Prof. Dr. Ioan, Istoria bisericească universală, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1992. Randell, Keith, Luther
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
p. 58. 82 Ioan Scotus Eriugena, Diviziunea naturii apud Octavian Nistor, Între Antichitate și Renaștere. Gândirea Evului Mediu, Editura Minerva, București, 1984, p. 132. 83 Ibidem, p. 133. 84 Anselm din Cantebury, Proslogion, Biblioteca Apostrof, Cluj, 1996, p. 15. 85 Porfir Isagoga, Editura Univers Enciclopedic, București, 2002, p. 105; "Mox de generibus et speciebus illud quidem sive subsistunt sive in solis nudis purisque intellectibus posita sunt sive subsistentia corporalia sunt an incorporalia, et utrum separata an in sensibilibus et cira ea
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
sau Școala și lumea ei, București, 1937; Ordin E. Dunlap Jr., Marconi. Omul și invenția lui, București, 1941; Stuart Cloete, Caravana morții, București, 1943 (în colaborare); Franz-Otto Werde, Furnalul american, București, 1943; Porphyrius, Isagoga, București, 1966; Platon, Dialoguri, București, 1968; Porfir, Dexip, Ammonius, Comentarii la „Categoriile” lui Aristotel, introd. trad., București, 1968; Théophile Corydalée, Oeuvres philosophique, I-II, București, 1970-1973; Stephanus, Ammonius, Comentarii la tratatul „Despre interpretare” al lui Aristotel, introd. trad., București, 1971; Aristotel, Parva naturalia, București, 1972 (în colaborare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288472_a_289801]
-
idei decât cea metaforică, formulată împreună cu Felix Guattari, aceea de "rizom". Felul tradițional de a gândi identitatea 133 și diferența este cel al metaforei rădăcinii-arbore inversat, care desfășoară ierarhic-arborescent diferențele. (Să ne amintim aici de forma arborelui clasificărilor, al lui Porfir). "Rizomul" oferă o cu totul altă metaforă epistemică: cea a lipsei de diferență între rădăcină și mlădițe și a schimbului constant cu mediul său. Metafora epistemică a rizomului ne permite să gândim diferența împreună cu trecerile și legăturile pe care le
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
moldovenească, la începutul ocupației, în administrație, în justiție, în școli era un rezultat firesc al noii situații din Basarabia. Necunoașterea limbii ruse punea in inferioritate pe orice moldovean care intra în relație cu vreuna din instituțiile statului. Judecătorul de pace Porfir Gavrilovici Gheorghiță „e rău văzut pentru că la judecată vorbește moldovenește cu țăranii“ (5, 378), de aceea lumea își pune întrebarea cît va mai fi acceptat ca judecător. Constantin Petrovici Cașmir din Țelina, crezînd că „cel ales [de sobrania dvorenilor] va
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
moldovenească, la Începutul ocupației, În administrație, În justiție, În școli era un rezultat firesc al noii situații din Basarabia. Necunoașterea limbii ruse punea in inferioritate pe orice moldovean care intra În relație cu vreuna din instituțiile statului. Judecătorul de pace Porfir Gavrilovici Gheorghiță e rău văzut pentru că la judecată vorbește moldovenește cu țăranii, de aceea lumea Își pune Întrebarea cît va mai fi acceptat ca judecător. Constantin Petrovici Cașmir din Țelina, crezînd că cel ales va fi purtătorul de cuvînt al
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
se vede în imaginile care prefațează de fapt această carte). Pentru o lungă perioadă însă, chiar în orient lucrurile au stat complet altfel: înainte ca la Constantinopol să fie ridicată statuia sacră a lui Constantin I în vârful Coloanei de porfir, adevăratul axis mundi al celei de "a doua regine între orașe", apoi, spre sfârșitul imperiului roman, capitală unică, se puteau întâlni imagini ale împăratului (statui) în oricare cetate a sa; ele întruchipau divinitatea politică a autocratului (Besançon 67). Realizate încă
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
proprii limbii vorbite, iar sintaxa e fără complicații însă nu lipsită de anacoluturi. Bibliografie. Ed. critică, trad. franc., introd. de G.J.M. Bartelink, Callinicos. Vie d’Hypatios (SChr 177), Cerf, Paris 1971. c) Marcu Diaconul Este autorul unei Vieți a lui Porfir din Gaza. Acesta, născut la Tesalonic într-o familie de creștini prin 47, a plecat, în jurul vârstei de 25 de ani, în deșertul Scheti, apoi s-a dus în Palestina unde a continuat să ducă o viață de asceză severă
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
sprijinul împăratului împotriva celor care se opuneau închiderii templelor păgâne; a doua oară, în 401, s-a dus personal la Constantinopol. A murit la 26 februarie 420. Marcu, de profesie caligraf, venea probabil din Asia Mică și îl cunoscuse pe Porfir, pe atunci un simplu călugăr, cu ocazia unui pelerinaj la Ierusalim și rămăsese cu el; prin 396 a fost hirotonit diacon. Porfir l-a folosit pentru misiuni pe lângă împărat. Viața lui Porfir compusă de Marcu, în aparență opera unui martor
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
murit la 26 februarie 420. Marcu, de profesie caligraf, venea probabil din Asia Mică și îl cunoscuse pe Porfir, pe atunci un simplu călugăr, cu ocazia unui pelerinaj la Ierusalim și rămăsese cu el; prin 396 a fost hirotonit diacon. Porfir l-a folosit pentru misiuni pe lângă împărat. Viața lui Porfir compusă de Marcu, în aparență opera unui martor ocular, nu e lipsită însă de probleme. Forma greacă e plină de inexactități cronologice și de alt gen, în timp ce prologul acestei versiuni
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]