1,339 matches
-
însă cu imaginile auditive și cu frigul din bazin, pe care-l simțeam mai ales la spate, cu toate că aveam o vestă destul de groasă. Avantajul meu era că picioarele le aveam blindate cu cizme de cauciuc îmblănite. Se aude din nou portița. Cineva încearcă mânerul clanței de mai multe ori și mai apoi stigă la nesfârșit: “Alo, doamna! Alo, doamna! Alo, doamna!” și bate în poartă. Sincer să fiu n-aș fi vrut să fiu atunci în locul porumbeilor din fundul șopronului. Cine știe cine
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Bine, domnule. Lasă-le aici. Ai încredere. Așa cum le-ai lăsat, așa le vei găsi. Doamna e foarte corectă. Io știi bine asta, noghiciago. Kösönom sepen. Cu plăcere - răspunde femeia și-l conduce pe nevioaș în stradă, după care încuie portița. Cei doi, speriați peste măsură, se grăbesc să plece cât mai repede. Se aud reproșuri. Acuma - zice el - trebuie să așteptăm un timp, după care ies eu. Înainte, mă asigur ca nu cumva să fi fost urmărit de vecina aceea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cușetă, într-o excursie până la București, iar de acolo înapoi, la Baia Mare. Ca să evităm, desigur, hotelurile. De fapt, să nu ne expunem prea mult. Și să nu dăm de bănuit. Când aude propunerea mea, fără să-mi dea măcar o portiță de ieșire, adică să mă atenționeze măcar, Iozefina mă privește de undeva de sus, ca o pasăre de pradă, și îmi răspunde: - Dar ce, Gerard, tu mai nou nu vezi în mine decât o simplă vacă bună pentru montă? Rușine
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
o plângere, tovarășe contabil șef ? Categoric, ai tot dreptul prevăzut de constituție. Intenționând să-l invite și pe Sima în acest birou, lui Gerard i se spuse că directorul tocmai plecase la județ. În sfârșit Gerard se văzu în fața tuturor portițelor închise. Ca în literatura absurdului. Totul se rezolvă, tovarășe-îl consolă funcționarul cu ticul lui nervos, de a da drumul unui clipit al ochiului, concomitent cu a unei strâmbături a mandibulei - Trăim timpuri generoase, cu tot cutremurul.... Văzându-l din cale
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
în ziua de azi. Toate bune și frumoase. Mai auzise Gerard cuvintele astea de zeci de ori. Problema era nu că n ar fi putut locui cu Karin-tante. Serviciul era, de fapt, problema majoră. Ce va face el în Ibiș? Portița de salvare care-i surâdea la un moment dat, o deschise tot mătușa Karin. Zicea că-l roagă pe tatăl unei fetițe care ia ore de germană de la ea, și care era director adjunct la liceul din localitate, să-i
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
mai atent și mi-am dat seama că Dumitru nu șăguia deloc, pentru că ochii scoteau scântei. Atunci mi-am dat seama că aș face o mare greșeală de nu i-oi asculta sfatul spus în felul lui...aprig și fără portiță de scăpare. Gândește și tu: întâi rușinea de a fi scos din rândul cărăușilor. Și pentru ce? Pentru o muierușcă...Pe urmă, rușinea în fața cărăușilor și nu mai puțină rușine în fața lui Costache și chiar a Măriuței... Și ce dacă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
să salt pe prispă. Am privit în jur și am băgat de seamă că în ușa grajdului se mișcă ceva...Era mama, care începuse să arunce - fără prea mare spor - omătul, pentru a face cât de cât o cărare spre portiță... Când a terminat, a intrat în casă fără să bage de seamă că eu ședeam îngropat în troianul de pe prispă...Îndată a ieșit afară, frăsuindu-se: Unde o fi copchilu’ ista? O ieșit în potopul de afară!... Mare neastâmpărat!... Știindu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
armăsarul în galop așa dintr-odată?” Din vălmășagul de întâmplări, zăngănitul găleții căzute de pe prispă mi-a sărit înainte... „De unde până unde să cadă găleata pusă pe prispă?”... Încet-încet, am descâlcit firul... Înainte ca armăsarul să pornească în galop spre portiță,câinele nostru a sărit de pe prispă îmbiat poate de prezența calului și a mea...Și în nebunia lui de a porni odată cu noi a sărit de pe prispă chiar pe lângă găleată și a agățat-o...După aceea nu a mai fost
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
ridicat. S-a auzit un zgomot. Trebuie să deschid ochii. — Bună ziua, Cassandre. — Bună ziua, doctore. — Totul bine? Totul e bine. Mă bucur s-aud asta. Intră, te rog, și ia loc pe canapea. Uneori, doctore, În ființa mea se deschide o portiță cât pentru a lăsa să pătrundă o amintire. Nu știu de unde vine, nu știu cum s-a format, e ca atunci când pe fereastră intră neobservat un puf, iar el ani de zile scapă de aspirator, se agață cu brațele-i subțiratice de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
a urmelor trimisă la apartamentul tău a lucrat neglijent. Îmi pare rău, Joséphine. — De ce? Mie-mi pare bine. — Ai cerut, prin contract, să nu poți afla sub nici o formă cine-ai fost Înainte, să n-ai nici cea mai mică portiță de Întoarcere. De aceea-mi pare rău. — Ei bine, doctore, există totuși o portiță. Tehnologiei dumitale i-a mai scăpat ceva. De când am Început viața asta nouă, am mereu același vis. De unde vine el, dacă nu de dincolo de ușile alea
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Mie-mi pare bine. — Ai cerut, prin contract, să nu poți afla sub nici o formă cine-ai fost Înainte, să n-ai nici cea mai mică portiță de Întoarcere. De aceea-mi pare rău. — Ei bine, doctore, există totuși o portiță. Tehnologiei dumitale i-a mai scăpat ceva. De când am Început viața asta nouă, am mereu același vis. De unde vine el, dacă nu de dincolo de ușile alea pe care le credeai zăvorâte? — Posibil. De ce nu mi-l povestești? — Începe-așa. Merg
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
apucat-o pe Georgie de mână și am împins-o spre ușa mare cu geam ce dădea spre grădină. Am deschis ușa și am tras-o în grădină, lângă zidul casi, ca să nu poată fi văzută din interior. — Ieși pe portița aia, i-am spus în șoaptă, ai să ajungi în piațetă. Du-te direct acasă și vin și eu mai târziu. Nu, spuse Georgie cu glas scăzut, dar nu în șoaptă. Nu! Mă cuprinse panica. Trebuia să o expediez. Gândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
de la intrare. Ceea ce-mi doream cu adevărat era să mă strecor încet în încăpere și să mă trezesc imediat alături de Honor. Apoi mi-am spus că aș putea realiza exact acest lucru. Am observat că lângă casă este o portiță care duce fără îndoială în grădină. Am găsit-o descuiată. Am înaintat pe o potecă făcută din cărămizi acoperite de mușchi, care separa casele una de cealaltă, și astfel am ajuns într-o grădină. Am făcut un pas înapoi. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Morty - vajnicul meu frate stângist, proaspăt descoperit, dovada vie a faptului că poți iubi în egală măsură și omenirea, și baseball-ul (și care o iubește pe soră-mea, pe care acum sunt gata s-o iubesc și eu pentru portița de evadare pe care ne-a oferit-o amândurora), omul care mă leagă prin AVC de Bill Mauldin, eroul la fel de drag mie ca și Corwin și Howard Fast - față de Morty, cu ochii scăldați în lacrimi de iubire (pentru el, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
cu îndîrjire fata. Vreau totuși să termin facultatea, iubesc medicina! Vreau să-mi fac un rost! De ce să fiu aruncată pe margine, de ce?! Au urmat clipe lungi de tăcere, sparte de cîte o izbucnire a fetei: Trebuie să existe vreo portiță!... Da, există a conchis într-un tîrziu Săteanu. Care? au întrebat într-un glas mama și fiica. Schimbarea numelui prin căsătorie. Căsătorie! a făcut un gest furios cu mîna stîngă fata. Cine s-ar căsători cu fata unui reacționar, mort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
vechi. "Oare o invită și pe ea nenea Toader mîine seară la petrecere?... Are ceva din aerul superior al Mariei, minus ironia. Deși ce chestie ! -, abia acum, privind-o pe Claudia Butnaru, înțeleg că Maria, prin zîmbetu-i afișat, lasă o portiță de intrare, îți dă curaj, ca apoi, imediat ce te-ai prins în laț aruncîndu-i o privire, să te pună la respect cu ironia sa caracteristică." Bine, și-n concluzie? întreabă președintele. Spectacolul poate ieși spune Victor. Eventual, s-ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
o are profesorul la vîrsta lui. Zici, așadar, că mă vrei la un pocheraș în trei ? filează el încet cărțile. De ce? Așa răspunde profesorul începînd să tremure. "Așa" se poate interpreta și n-am chef. Tot acolo și tot pe portița dinspre biserică? Tot. De ce? Iar începi? Vrei să mor prost? Nu vezi că elicopterele nu mai vor să vină? Zi-i. Vreau să-i suflu amicului toți banii. Și eu nevasta. Ești scîrbos, zău! Eu?! Ce-ai zice, maestre, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
terfelit ziua în amiaza mare, ca un infractor de drept comun care nu știe și nu vrea să-și trateze cu respect cititorii. Cât despre mama și Filip, oricât aș căuta vreo soluție salvatoare, nu întrezăresc nici cea mai mică portiță de scăpare pe care s-o zbughesc înainte de-a le frânge inimile. Numai când mă gândesc cum crede Filip despre Mateiul mic, la începutul capitolului 6, că „mușcă dintr-o plăcintă cu mere, bea sirop, citește și recitește scrisoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
regula impusă de Momentul filosofic, anume că nimic în Drumul Taberii nu era la voia întâmplării. La câteva luni după ce bunicul nostru încetase să mai respire și, cred eu, plecase la Cruce, pe Caraiman (unde sufletul îi bântuia pe Brâna Portiței, pe Albișoare, pe Colții Picăturii, pe Vâlcelul Spumos și, mai cu seamă, în primul circ glaciar, La Verdeață), bunica noastră Veronica a vândut sufrageria lor florentină, cu banii și-a cumpărat o garsonieră, iar nouă, fiindcă vroia să scape de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
unul la altul ca niște isterici. La fel se Întîmpla și cînd jucau șah... Boschetul de trandafiri era străjuit de două ziduri: unul care Îl despărțea de grădina de zarzavaturi, și altul - foarte Înalt - care izola aproape complet, cu excepția unei portițe, locul pe care doctorul Forester și Johns Îl botezaseră, cam eufemistic, „Pavilionul special“. Despre acest pavilion nu sufla nimeni o vorbă, dar se bănuiau lucruri sinistre, ca existența unei odăi capitonate și a cămășilor de forță... Din grădină se vedeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
răspunse Rowe. Acum, cînd știu că nu sînt un criminal, mă pot bucura... Zărind casa aceea parcă familiară, Rowe se opri buimăcit, ca În fața unei priveliști de vis. Recunoștea vag grădinița neîngrijită, cu statuia coclită căzută de pe soclu și cu portița de fier care scîrțîia. Toate storurile erau trase, iar ușa era deschisă; ai fi zis că murise cineva și nu te-ai fi mirat să vezi mobilele etichetate, gata să fie scoase la licitație. Pe asta, cel puțin am prins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
care îi sprijină denaturând sensul legilor și neaplicându-le în spiritul lor. Până și avocații care i-au apărat pe marii corupți ai României și pe unii infractori notorii poartă o anume vină de ordin deontologic, speculând pentru aceștia orice portiță de scăpare și pedepse mai ușoare. S-a reproșat României și pe bună dreptate problema orfanilor și orfelinatelor de la noi, a numărului mare de copii instituționalizați. Abandonul de copii înregistrat în fiecare an se datorează nu numai educației părinților care
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
material de povestit sunt în măsură să-l manevrez cu detașare și fără grabă, lăsând să transpară chiar și o anume plictiseală și permițându-mi luxul să mă lungesc asupra unor episoade secundare și a unor detalii nesemnificative. De câte ori scârțâie portița - eu stau în garajul plin de căzi din fundul grădinii - mă întreb din care din trecuturile mele sosește persoana care vine să mă caute chiar și aici: poate e doar trecutul de ieri și din acest cartier, măturătorul arab, scund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
urări pentru Anul Nou, căci spune că bacșișurile din decembrie sunt luate de colegii lui, iar el nu se alege cu nici un ban. Dar poate fi și din trecuturi mai îndepărtate, ce aleargă după bătrânul Ruedi și dau de urma portiței din acest Impasse: contrabandiști din Valais, mercenari din Katanga, crupieri de la cazinoul din Varadero, de pe vremea lui Fulgencio Batista... Bernadette nu avea nimic de-a face cu nici unul din trecuturile mele: nu știa nimic despre vechile povești dintre Jojo și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
pe surd, pe paralitic, pe sinucigaș... Și mă gândesc - conform logicii absurde ce operează în mine - că în modul acesta aș putea să mă conving dacă, din întâmplare, nu mă cheamă pe mine... Fără a mă opri din alergat împing portița, intru în grădină, dau ocol casei, explorez terenul din spate, mă învârt în jurul garajului, al cămăruței cu unelte, pe lângă cușca câinelui. Totul pare pustiu, gol. Printr-o fereastră deschisă din spatele casei se vede o cameră în dezordine; telefonul, pe masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]