1,462 matches
-
tare decît motorul elicopterului. I-am spus lui Sena să mă aștepte, că n-o să dureze mult, că n-avea cum să-mi ia mult timp să mă asigur că nu era nici o păcăleală la mijloc. Abia după ce am trîntit portiera și m-am îndepărtat cîțiva pași de mașină mi-am dat seama că nimerisem în mijlocul unui focar de infecție. Cît vedeai cu ochii erau numai mormane de moloz și gunoaie. Nu aveam încotro, așa că mi-am făcut curaj și am
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
pot trage cu ochiul de o sută de ori mai bun decît butoiul ăla de tablă împuțit în dosul căruia am fost nevoit să mă pitesc pînă ce pilotul a primit ordin că poate să-și ia tălpășița. Reveni în dreptul portierei deschise și se gîndi că pentru munca ce o avea de făcut era mai comod să rămînă pe carosabil decît să se urce la volan. Aplecîndu-se din stînd în picioare i ar fi venit mult mai ușor să ajungă la
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
că mă simt bine. Uite, poți spune că nu-i treaba mea... SÎnt ok... pe bune. Am trecut printr-o perioadă nasoală, Îi spunem noi, recăpătîndu-ne controlul asupra respirației pe cînd sudoarea ne picură de pe frunte. Dăm jos geamul de la portieră și o rafală Înghețată de aer pătrunde Înăuntru. Dacă vrei să vorbești despre asta... Își coboară ea vocea, adoptînd atitudinea-de-domnișoara-VÎnător-În-postura-de-polițai-cumsecade. Domnișoara Pizdător. Acum aș fute-o de i-ar sări ochii din cap dacă aș avea șanse. Probabil o fată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
să-i șteargă lacrimile și poate cine știe să o ducă departe de locul ăsta otrăvit. Un polițist Își făcea absent rondul obișnuit, fluierând și părând că nu le vede pe cele câteva prostituate, ,,la lucru,,. Când Ben a deschis portiera, fata a intrat În mașină, răspândind un miros de cafea proaspăt măcinată. Așa i s-a părut lui Ben. Cu gesturi repezi i-a descheiat șlițul pantalonilor. Ben i-a Îndepărtat calm mâinile, Încheindu-l la loc. A aprins becul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
strămoșești. Mă ajută să supraviețuiesc. Pe ea nu o interesează strămoșii mei. Nu a privit niciodată fotografia la care eu țin atât de mult. Este mai, și fluturii zboară deasupra ierbii. Cât de superbe sunt culorile lor! Aud trântindu-se portiera unei mașini și repet În gând torentele de cuvinte pe care vreau să le spun. Telefonul sună pentru a cincizecea oară, portiera mai este trântită Încă odată, de data asta cu nervozitate, apoi după nici un minut aud o bătaie În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de mult. Este mai, și fluturii zboară deasupra ierbii. Cât de superbe sunt culorile lor! Aud trântindu-se portiera unei mașini și repet În gând torentele de cuvinte pe care vreau să le spun. Telefonul sună pentru a cincizecea oară, portiera mai este trântită Încă odată, de data asta cu nervozitate, apoi după nici un minut aud o bătaie În ușă ca o fluturare de aripă. O Întâmpin citindu-i din Francois Cheng următorul pasaj: ,,Poemul Înscris În spațiul alb al unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
la ușa cortului, polițistul Își pune șapca pe cap și pleacă Împleticindu-se . În Întunericul ghetoului, lumina lanternei lui, pare că face salturi de colo-colo, fugind de cineva care ar vrea să o prindă. Într-un târziu, se aude o portieră trântită, rateurile unui motor și zgomotul mașinii care se Îndepărtează. Antoniu intră În magherniță, răsuflând ușurat. Cimitirul Străulești, se află la marginea orașului, și este un cimitir relativ nou, fără monumente funerare fastuoase, alei pavate, mărginite de pomi și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
nici cea mai vagă idee despre itinerarul meu. I-am făcut-o! I-am tras-o! — ... dar unde în Europa? Europa înseamnă jumătate din tot globul ăsta, începe el să strige în clipa când dau să închid pe din afară portiera taxiului. — Ți-am spus că nu știu. Cum adică, nu știi? Dar trebuie să știi! Cum vrei să ajungi acolo dacă „nu știi“... Îmi pare rău, îmi pare rău. Trupul i se apleacă acum peste maică-mea - exact în clipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
spus că nu știu. Cum adică, nu știi? Dar trebuie să știi! Cum vrei să ajungi acolo dacă „nu știi“... Îmi pare rău, îmi pare rău. Trupul i se apleacă acum peste maică-mea - exact în clipa când trântesc eu portiera - oi, sper că nu i-am prins degetele! Iisuse, ce ți-e și cu taică-meu ăsta! Pe care-l am de când lumea! Pe care diminețile îl găseam dormind dus pe colacul closetului, cu nădragii de pijama trași până la genunchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
pe ușă. Nu te repezi să-l tragi de șlong pe Big John până n-a trecut măcar o jumătate de oră, bine? O dată cu aceste cuvinte, dinspre șofer vine un șuierat ca de frâne - iar Maimuța se repede furioasă la portiera din spate. — O să zic, o să fac și-o să port ce-am eu chef! Trăim într-o țară liberă, ’re-ai a’ dracu’ de sulă scorțoasă jidănească! Să fi văzut ce mutră a făcut la coborârea noastră din mașină domnul Manny
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
că ar trebui să ne vedem fiecare de drumul lui, fără resentimente“. Cu toate astea, nu i-am zis nimic! De teamă să nu se sinucidă! Doar încercase, cu numai cinci minute în urmă, să se arunce din mașină pe portiera din spate! Să ne-nchipuim că i-aș fi spus „Uite ce, Maimuțo, am terminat cu tine“ - ce-ar fi putut-o împiedica să traverseze parcul în fugă și să se arunce în East River? Crede-mă, doctore, poate foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Fiul meu, Patrick, nu e mort, zice Helen Hoover Boyle. În scriptele medicale este mort, dar nu zic nimic. Helen conduce, iar Mona și Stridie dorm pe bancheta din spate. Dorm sau ascultă. Eu stau pe locul din dreapta. Sprijinit de portieră, cât pot de departe de Helen. Îmi odihnesc capul pe braț, astfel încât să o pot asculta fără să mă uit la ea. Și Helen vorbește cu mine fără să se uite înapoi. Amândoi avem privirea ațintită înainte, la drum, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
își încrucișează brațele pe piept și se trântește pe canapea. Zice: — Nu aveți nici un pic de respect. Nici un pic! Vă bateți joc de un milion de ani de puteri ale vrăjii. Mona îl împinge pe Stridie cu toată puterea în portieră. — Și tu la fel, zice. O vedetă de radio e la fel de importantă ca o vacă sau ca un porc. Acum pe post intră muzică dance. Lui Helen începe să-i sune telefonul; îi deschide clapeta și și-l îngroapă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
dreapta. Aprinde luminile de avarie. Privindu-și fix mâinile de pe volan, în mănușile din piele de vițel mulate perfect, zice: — Dă-te jos. Pe parbriz se văd mici lentile de apă. Începe să plouă. Foarte bine, zice Stridie, și deschide portiera smucind-o. Așa faci cu un câine pe care n-ai reușit să-l dresezi, nu-i așa? zice. Chipul și mâinile-i sunt mânjite de sânge. Chipul diavolului. Șuvițele blonde de pe frunte îi stau în sus, ciufulite, țepene și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
-i părul, care i se lipește de mâna însângerată. Îi dă o buclă după ureche și-i zice: Cartea aia era un rahat. — Bine, zice Mona, trăgându-se înapoi, cu brațele încrucișate pe piept. Și Stridie zice „Bine“. Și trântește portiera, lăsând pe geam o amprentă de sânge. Cu mâinile roșii ridicate în lături, Stridie se dă înapoi. Zice, scuturând din cap: Nu vă mai bateți capul cu mine. Eu nu sunt decât un pui de aligator pe care îl aruncați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
scuturând din cap: Nu vă mai bateți capul cu mine. Eu nu sunt decât un pui de aligator pe care îl aruncați în veceu când nu mai puteți să-l țineți. Helen bagă mașina în viteză. Apasă un buton, și portiera lui Stridie se blochează. Și, din afara mașinii încuiate, înfundat și în surdină, Stridie strigă: N-aveți decât să mă aruncați în veceu, că tot niște oameni de rahat o să rămâneți. Și eu o să tot cresc! Helen semnalizează și începe să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
lui Helen. E mort? întreb. Și Mona zice: — Ai vrea tu. Nu, o să fie bine, zice. Se urcă la volan și pornește masina, zicând: — Mai bine te-ai grăbi să dai de Helen. Să nu facă cine știe ce gest disperat... Trântește portiera și începe să dea în marșarier ca să iasă din parcare. Pe geam, Mona strigă: — Du-te la centrul medical New Continuum! Sper să nu fie prea târziu, țipă, în timp ce se îndepărtează. Capitolul 43 În camera 131 de la centrul medical New
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Fără comentarii! pune punct milițianul. L-ați insultat pe tovarășul. Mă văd nevoit să... Nu zău?! A, continui să fii obraznic?! Hai cu mine! N-am timp! Pleacă autobuzul arată actorul spre cursa în care au început să urce pasagerii. Portiera din spate a Daciei se deschide larg, făcîndu-și apariția mai întîi o pereche de cizme negre, frumos mulate pe picior, apoi poala unei fuste ce acoperă genunchii; o bluză albă, pe gît, arcuită ispititor la piept, un palton albastru închis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
vadă mîndrie și prestanță, așa cum ar vrea. Își aranjează paltonul, ia din mașină poșeta, apoi se întoarce spre șofer, care i-a sărit în întîmpinare, s-o ajute: Poți pleca. La revedere, tovarășă; drum bun! se precipită șoferul, retrăgîndu-se spre portiera din față. Tovarășă, intervine actorul ce vor tovarășii de la mine? Am înțeles c-ai fost obraznic răspunde femeia simplu, privind undeva, peste umărul actorului, spre un afiș de pe peretele autogării. Eu?! se miră actorul. Eu, în nici un caz! îi aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
și geamurile crăpate iarna, sau înțepenite închise vara. Cîțiva fulgi scăpați din nourii porniți într-o parte singuri, fără urmă de vînt, sînt loviți de parbrizul uriaș, transformîndu-se în puncte mici de apă ce se preling încet. Aura trage furioasă portiera: De-o oră aștept! Sîntem aglomerați strînge din umeri șoferul taxiului. Unde vă duc? La gară; cursa a plecat deja... În clădirea gării, Aura caută cabina unui telefon interurban, intră și formează numărul spitalului din Valea Brândușelor. Tovarășul doctor Radu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
fundul iazului secat. Singura liniștită, cățelușa întinde botul mic, să atingă mîna stăpînei. Uite-o, prima întroienită arată Cornea cu brațul întins. Vlad frînează, apoi oprește freza. Cornea coboară din cabină și, împreună cu mecanicii, curăță zăpada din jurul mașinii. Forțează o portieră, o deschide și se uită înăuntru. Nimeni spune el Paulei, care s-a apropiat de mașină. Vlad scoate capul din cabină și strigă lui Cornea să împingă mașina mai într-o parte, să nu încurce traficul. Întîlnind privirea Paulei, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
privire care a obsedat-o chiar și cînd era în brațele lui Radu, se înfioară, strînge mai bine paltonul la piept să dea impresia că a cutremurat-o frigul și pleacă mai departe, spre microbuz. Peste cîteva clipe, apare la portiera cealaltă, cu termosul în mînă. Vlad îi întinde palma și o ajută să urce, scăpărînd un surîs de reală plăcere la vederea genunchilor goi ai fetei în clipa cînd ea pătrunde în cabină. Drept răspuns, Paula pufnește scurt, nervos, așezîndu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
surîs de reală plăcere la vederea genunchilor goi ai fetei în clipa cînd ea pătrunde în cabină. Drept răspuns, Paula pufnește scurt, nervos, așezîndu-se bine în scaun, acoperind genunchii cu poalele paltonului. Șefu', gata, dă-i cărbuni! strigă Cornea deschizînd portiera să urce, dar cînd o vede pe Paula așezată fără gînd de plecare, scoate un "î" prelung, după care vrea să se retragă; înainte însă de-a izbi portiera, mai spune: Cu ochii la domnișoara asta frumoasă poate boțești vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cu poalele paltonului. Șefu', gata, dă-i cărbuni! strigă Cornea deschizînd portiera să urce, dar cînd o vede pe Paula așezată fără gînd de plecare, scoate un "î" prelung, după care vrea să se retragă; înainte însă de-a izbi portiera, mai spune: Cu ochii la domnișoara asta frumoasă poate boțești vreo mașină. Unde-i o femeie frumoasă bombăne el, plecînd spre microbuz își bagă și Dracul coada... Vlad pornește motoarele, ocolind cu grijă mașina destroienită. Paula deșurubează capacul termosului, umplîndu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pe cei din Iași, nu de alta, dar cine știe!, ți-o fi plecat prietena azi la drum rîde el, cum însă Paula se apropie, strigă: Dă-i drumul, că nu se știe cît mai avem de mers. Vlad deschide portiera din dreapta și întinde mîna Paulei, care, odată urcată, așezată pe locul ei, nu mai respinge brațul din jurul mijlocului, răsturnîndu-se încet, cu plăcere, pe genunchii tînărului, atingîndu-i lung obrazul cu palmele, șoptindu-i, în atingerea buzelor, crîmpeie de vorbe frumoase. Ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]