498 matches
-
în noaptea asta, mă !”. Numitul Vasile răspunde convins că nu trebuie să- și facă atâtea griji: „Vom sta și vom povesti frumos, că avem atâtea să ne spunem. Are Dumnezeu grijă de noi !”. Vasile scoate din buzunarul de la piept un portmoneu de piele lucios, ceilalți doi râd de el, îl întreabă dacă numără banii, „nu poți să ne plătești și nouă mâine dimineață cursa, să ne întoarcem în sat pe gratis ?”. Femeie din Lăpuș, pe la 60 de ani, stă așezată pe
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
ajunge la crimă. Oricum poliția nu era prea activă, uneori colaborând cu hoții. Când ieșeam în oraș, întotdeauna mă îmbrăcam modest pantaloni și cămașă și evitam să port în buzunare ceva voluminos care ar fi putut să dea impresia unui portmoneu doldora de bani. Aveam întotdeauna monede de mică valoare pentru plata biletului de transport sau a unor cumpărături de uz imediat. Nici în magazin nu plăteam cu bancnote de valoare mai mare cinci dolari. Când intenționam să cumpărăm ceva mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
stradale de pe șoseaua ce lega aeroportul de oraș și orice îți dorea inima să cumperi aici găseai în mod sigur și de variate calități. Pe drum, în mașină, cei doi tehnicieni mi-au făcut instructajul să nu port bani sau portmonee la vedere și să fiu deosebit de atent la buzunare, să îmi controlez reacțiile și în niciun caz să nu ridic mâna în sus, căci le facilitez hoților controlul buzunarului. Vedeți că au obiceiul ca înainte de încerca să controleze un buzunar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
foarte îndemânatici, iuți în mișcări; te împing puțin, chipurile să te depășească, își cer politicos scuze, cu zâmbetul pe față, dar în timpul ăsta ți-au furat ceasul de la mână sau ce ai prin buzunare. Spre exemplu, nu prea este mascat portmoneul din buzunarul blugilor și vor încerca să vi-l ia. Noi vom sta mereu în spatele dumneavoastră, dar au tot felul de tehnici de a izola victima pentru câteva momente suficiente operației lor rapide. Uitați-vă și eu îl scot cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
lovit o mână străină cu mâna mea cea stângă, eu fiind stângaci. În același timp, cei doi colegi reveniseră în spatele meu și deja puseseră mâna pe cel ce îmi încerca buzunarul. Încercasem să prind mâna care se chinuia să scoată portmoneul, m-am întors și am văzut fugind, contra curentului, un omuleț, nu mi-am dat seama dacă era un copil sau un pitic, căci mi s-a părut că omulețul nu avea mai mult de 1,3 m. După acest
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
avea». Darul bătrânelelor de la azil « Câteva bătrânele de la azilul celor inapți, târându-se cu multă trudă până sus la San Zeno in Monte, deschid un băgăjel și scot câteva fructe și un cornet de zahăr. Apoi scot afară și un portmoneu, și descarcă conținutul câtorva monede mărunte. „Am strâns acest zahăr, renunțând să ne îndulcim laptele de dimineață. Banii sunt cei pe care rudele noastre ni i-au dat pentru micile noastre trebuințe. Dar noi avem deja tot ceea ce ne trebuie
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
ușile încuiate“ ale casei. Bârfeau despre Jayne Dennis și nebunul ei soțul. O’Nan a scos un sunet prin care îmi sugera că ar trebui să încep să-mi împachetez lucrurile. Am umplut la întâmplare o sacoșă cu un costum, portmoneul, laptopul. Am adăugat articole de cosmetică și medicamente. În timp ce m-am schimbat, luându-mi un tricou, trening și haina de piele, am aruncat o privire în oglindă. Aveam o vânătaie pe obrazul umflat. Buza inferioară îmi era divizată în două
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
soldații mă vor împușca. Dar când și-au dat seama că vreau să mor împușcat au început să mă tortureze, lovindu-mă cu paturile armelor și călcându-mă în picioare până m-au crezut mort, după care mi-au scos portmoneul cu banii, bijuteriile și actele, totul la valoarea de atunci de 100 000 lei. Am suferit atât până am leșinat. M-am trezit când 2 oameni m-au apucat de mâini și picioare, m-au tras într-un colț, m-
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
cavalerilor, așteptată de spectatori. Terenul de bătaie, în preajma râului, e înclinat și nisipos, probabil pentru a egaliza șansele adversarilor și a le face mai moale căderea. Tinerii în armuri, pesemne membri ai unui cerc specializat în turniruri medievale, care seacă portmoneele turiștilor germani, luptă din greu și cam stângaci. Totuși, rundele se succed una după alta, cu repeziciune. Favoritul lui Felicitas pierde duelul. Colega noastră, ce ciudat!, pe cât de ironică se arătase inițial față de ideea acestui turnir butaforic, își ia până la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
înainte de-a trece pe la grupul sanitar, să ies de-acolo mai liber și mai fericit... Totuși, zic eu, întorcîndu-mă spre blond, chiar nu știți nimic? Nici măcar nu bănuiți? Așa, să-mi dați o sugestie... Nu, surîde neputincios blondul. Scot portmoneul din buzunar și trag din el trei sute, punîndu-le pe birou, în fața lui, sperînd prostește în sufletul meu să descopăr ceva, care să-mi limpezească gîndurile răvășite: Chiar nu știți nimic? Nuu, strînge el din umeri. Mi se pare că a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
pe birou, în fața lui, sperînd prostește în sufletul meu să descopăr ceva, care să-mi limpezească gîndurile răvășite: Chiar nu știți nimic? Nuu, strînge el din umeri. Mi se pare că a strîns din umeri neconvingător, așa că mai trag din portmoneu și celelalte sute, care mai sînt acolo, vreo cinci, și le pun peste cele de pe birou: Nici acum? Domnule, surîde blondul, privindu-mă lung, nu-mi risc eu postul nici pentru cîteva mii. Luați-vă banii de pe birou că s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
că m-ați luat drept altcineva, scoțînd banii. Tocmai dumneavoastră!... Eroii din piesele dumneavoastră n-ar fi făcut-o... Îmi dau seama că m-am înroșit tot de rușine, fir-ar a dracului de garsonieră!! Iau banii, îi bag în portmoneu, bag portmoneul înapoi în buzunarul de la piept al hainei și ies spunînd "bună ziua" cu jumătate de glas, ca un elev bine crescut, dat afară de la oră. Intru la spălător, dau drumul apei reci, beau o aspirină pentru că iar a început
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ați luat drept altcineva, scoțînd banii. Tocmai dumneavoastră!... Eroii din piesele dumneavoastră n-ar fi făcut-o... Îmi dau seama că m-am înroșit tot de rușine, fir-ar a dracului de garsonieră!! Iau banii, îi bag în portmoneu, bag portmoneul înapoi în buzunarul de la piept al hainei și ies spunînd "bună ziua" cu jumătate de glas, ca un elev bine crescut, dat afară de la oră. Intru la spălător, dau drumul apei reci, beau o aspirină pentru că iar a început artroza să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Metrologiei. Luați-o și pe domnișoara, să vadă. Trimit pe cineva, că eu n-am timp, răspunde Cornea plecînd. Hai, fetițo, hai că n-am vreme! strigă el din ușă. Ce fac cu chitanța? mă întreabă fata. Scot două sute din portmoneu și i le întind. Fata rupe chitanța și mi-o pune în mînă. Am să mă rog pentru tine, frate! îmi șoptește fata, apoi se întoarce și iese după Cornea. Urc la pupitru, scuip pe spatele chitanței și o lipesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
dimineață ceva de cincizeci de lei. Aa, doamnă, încep eu să rîd, faptul că Ion mi-a împrumutat cincizeci de lei nu înseamnă că mi-a plătit băutura. Nu luasem bani destui la mine. Poftim, Ioane, banii, spun, scoțînd din portmoneu cinci hîrtii de cîte zece lei, pe care i le îndes lui Ion în mînă. Mulțumesc, Ioane! Soacra întinde mîna, iar Ion, galben tot, îi pune banii în palmă. Cumplită scenă! Și, te rog, mi se adresează soacra, nu-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
a Înecat? — Nu, căpitane, nu s-a Înecat. Au fost urme de violență. — Ce Înseamnă asta? — A fost Înjunghiat. — Jefuit? — Așa s-ar părea, căpitane. — Vorbiți de parcă v-ați Îndoi de asta. — Pare că a fost un jaf. Nu are portmoneu și-i lipsesc toate actele de identitate. Brunetti se Întoarse la Întrebarea sa de la Început. — Îmi puteți spune dacă ați primit vreun raport privitor la dispariția cuiva, cineva care să nu se fi prezentat la datorie? Urmă o pauză lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
vrut cineva să-l ucidă și de-asta nu l-ai aflat. Și, aș putea adăuga, de-asta nu-l vei afla. A fost omorât pentru bani, iar dovadă lucrului ăsta este faptul că nu s-a găsit asupra lui portmoneul. Nu se găsise asupra lui nici unul dintre pantofi. Însemna asta că a fost omorât pentru un Reebok mărimea 45? Patta deschise sertarul de sus și scoase câteva foi de hârtie. — Cred că ai irosit destul timp cu plimbări la Vicenza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
că noi suntem o țară din Lumea a Treia. Sau poate că toate țările care nu sunt America aparțin Lumii a Treia. Ambrogiani bâigui ceva În barbă. Înaintea lor, traficul Încetinea la ghișeele de intrare pe autostradă. Brunetti Își scoase portmoneul și-i dădu lui Ambrogiani trei mii de lire, puse restul la loc și vârî portmoneul Înapoi În buzunar. La a treia ieșire, Ambrogiani trase la dreapta și intră În traficul haotic de sâmbătă după-amiaza. Se târâră spre gara Mestre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
sunt America aparțin Lumii a Treia. Ambrogiani bâigui ceva În barbă. Înaintea lor, traficul Încetinea la ghișeele de intrare pe autostradă. Brunetti Își scoase portmoneul și-i dădu lui Ambrogiani trei mii de lire, puse restul la loc și vârî portmoneul Înapoi În buzunar. La a treia ieșire, Ambrogiani trase la dreapta și intră În traficul haotic de sâmbătă după-amiaza. Se târâră spre gara Mestre, luptându-se cu agresivitatea mașinilor de tot felul. Ambrogiani opri peste drum de ea, ignorând indicatorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
direct deasupra sa. Rămas singur, Brunetti scoase din nou lanterna din buzunar și se aplecă iar deasupra cadavrului lui Ruffolo. Purta un pulover gros, nu avea jachetă, așa Încât singurele buzunare erau cele de la blugi. În buzunarul de la spate avea un portmoneu. Conținea lucrurile obișnuite: cartea de identitate (Ruffolo avea doar douăzeci și șase de ani), permisul de conducere (nefiind venețian, avea unul), douăzeci de mii de lire și gama obișnuită de carduri din plastic și bucăți de hârtie mâzgălite cu numere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
mii de lire și gama obișnuită de carduri din plastic și bucăți de hârtie mâzgălite cu numere de telefon. Se va uita la ele mai târziu. Purta un ceas de mână, dar nu avea mărunțiș În buzunare. Brunetti Îi strecură portmoneul Înapoi În buzunar și se Întoarse cu spatele la cadavru. Se uită În depărtare peste apa tremurătoare, către locul unde luminile din Murano și Burano erau vizibile În zare. Lumina lunii se Întindea blând peste apele lagunei și nici o barcă nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
plaja aceea mică; Brunetti era sigur de asta. Dar era posibil să fi avut câteva dintre bijuteriile signorei Viscardi ascunse undeva asupra lui. Tot ce făcuse Brunetti fusese să-i verifice buzunarele, așa că era posibil. — Unde erau? Întrebă el. — În portmoneul, Brunetti. Nu-mi spune că nu le-ai văzut. Erau pe lista lucrurilor pe care le avea când am găsit cadavrul. N-ai rămas destul cât să parcurgi lista? — Sergentul Vianello s-a ocupat de asta, domnule. — Înțeleg. La prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Patta deveni și mai dulceagă. — Atunci, nu ai văzut-o? — Nu, domnule. Îmi pare rău, dar trebuie s-o fi trecut cu vederea. Lumina era foarte slabă acolo azi-noapte. Începea să nu aibă nici un sens. Nu fusese nici o bijuteriei În portmoneul lui Ruffolo, numai dacă nu vânduse piesele pentru douăzeci de mii de lire bucata. — Americanii trimit astăzi pe cineva aici să arunce o privire, dar nu cred că e vreo Îndoială. E trecut numele lui Foster pe el, iar Rossi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
cred că e vreo Îndoială. E trecut numele lui Foster pe el, iar Rossi mi-a spus că fotografia Îi seamănă. — Pașaportul lui? Zâmbetul lui Patta era larg. — Cartea lui militară de identitate. Sigur că da. Cardurile de plastic din portmoneul lui Ruffolo, cele pe care el le pusese Înapoi fără să se deranjeze să le cerceteze. Patta continuă: — E-o dovadă sigură că Ruffolo e cel care l-a ucis. Americanul probabil a făcut o mișcare greșită. E-o prostie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
se fi schimbat. Chiar crezi asta? — E posibil, domnule. — Nu asta te-am Întrebat, Vianello. Te-am Întrebat dacă crezi că el a făcut-o. — Dacă n-a făcut-o el, cum a ajuns cartea de identitate a americanului În portmoneul lui? — Crezi asta, atunci? — Da. Cel puțin, cred că e posibil. Dumneavoastră de ce nu credeți, domnule? Din cauza avertizării contelui - Brunetti doar acum o vedea ca fiind o avertizare - cu privire la legătura dintre Gamberetto și Viscardi. Vedea acum, de asemenea, că amenințarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]