496 matches
-
pe portmoneul meu, cel cu totul deosebit, cu moțul lubrifiat, pe care îl păstrasem anume pentru cordeală? Cum aș putea să cred că n-a suferit nici o stricăciune după ce am stat cu fundul pe el la școală - turtindu-l în portmoneu - vreme de aproape șase luni? Și cum pot fi eu sigur că Geronimo o să rămână toată noaptea în Hoboken? Și dacă cel care trebuia lichidat de mafioți a mierlit-o deja de frică, până să sosească aceștia, iar domnul Girardi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
amintirea jocurilor de softball din diminețile de duminică, la Newark. Soții Solomon, Edna și Felix (cuplul mai vârstnic de lângă mine), care timp de-o oră, în aer, mi-au povestit totul despre copiii și nepoții lor din Cincinatti (cu ajutorul unui portmoneu plin de materiale vizuale), își trag ușurel coate și dau din cap aprobator, cuprinși de o mulțumire mută; ba chiar îi împung cu degetul în coaste pe prietenii lor așezați de cealaltă parte a culoarului, o pereche din Mount Vernon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
socialist. Brusc dr. Czinner Înțelese că o mișcare nu poate fi judecată după ofițerii ei. Socialismul nu era condamnat prin afilierea lui Grünlich la el, dar totuși era nerăbădător să uite de Grünlich. — O să-ți dau ceva bani. Își scoase portmoneul și-i Înmână omului cinci lire englezești. — Noapte bună. Era ușor să se descotorosească de Grünlich și-l costase puțin, pentru că banii nu vor avea nici o valoare pentru el la Belgrad. Nu avea nevoie de un avocat care să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
locului, sprijinit de balustradă, coboară apoi treptele urcate, se apropie nedumerit și ia telegrama. O citește o dată, fără să înțeleagă ce scrie, citește și a doua oară, intră în camera de pază, lasă mapa în fața colegului și se caută în portmoneu să vadă cîți bani are. Du-mi tu mapa în dormitor zice ieșind. Se uită la ceas din mers, coboară treptele grăbit, își îmbracă pardesiul, în vreme ce taie de-a dreptul spațiul verde dintre cămine, sare peste gărduțul din fier forjat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
el. Ești obraznic pufnește bărbatul în haină de blană. Prost crescut vociferează o femeie. Dacă eram eu bărbat, îl luam de umăr și... Discuția se încinge. Bărbatul în haină de blană ajunge la ghișeu, își ia biletul, îl pune în portmoneu și, cu actele în mînă, printre care caută o bancnotă de 25, se oprește la chioșcul cu ziare, să aleagă ceva de citit. Ar vrea să cumpere de la masa alăturată vreo prăjitură sau bomboane, dar renunță, plecînd spre ieșire, zicîndu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
alăturată vreo prăjitură sau bomboane, dar renunță, plecînd spre ieșire, zicîndu-și că va mînca pe săturate cînd va ajunge la Valea Brândușelor. Ăsta-i arată șoferul cu privirea. Tovarășul, ia vino-ncoa'! Preocupat să-și aranjeze actele mai bine în portmoneu, bărbatul în haină de blană ridică privirea surprins. În fața lui, rezemați de botul Daciei negre, stau un milițian și cel care a intrat înainte la rînd. Da, ce s-a-ntîmplat? Actele spune milițianul. De ce? Actele! De ce? Lungim discuția?! se miră milițianul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
în haină de blană ridică privirea surprins. În fața lui, rezemați de botul Daciei negre, stau un milițian și cel care a intrat înainte la rînd. Da, ce s-a-ntîmplat? Actele spune milițianul. De ce? Actele! De ce? Lungim discuția?! se miră milițianul, smulgîndu-i portmoneul, din care, cu o mînă sigură, trage buletinul. -N-aveți impresia că săriți peste cal? întrebă bărbatul, luîndu-și înapoi portmoneul. Vezi că te iau și te duc la frizerie! îl amenință milițianul, observînd gestul bărbatului de-a-și aranja părul bogat printr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
care a intrat înainte la rînd. Da, ce s-a-ntîmplat? Actele spune milițianul. De ce? Actele! De ce? Lungim discuția?! se miră milițianul, smulgîndu-i portmoneul, din care, cu o mînă sigură, trage buletinul. -N-aveți impresia că săriți peste cal? întrebă bărbatul, luîndu-și înapoi portmoneul. Vezi că te iau și te duc la frizerie! îl amenință milițianul, observînd gestul bărbatului de-a-și aranja părul bogat printr-o scuturătură a capului. Dac-ar fi după dumneata, ai tunde și statuile, ba chiar și pozele din manualele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
apropiindu-se de casă. Opriți o sută patruzeci spune el casieriței întinzîndu-i două sute. Păcat de cioburi surîde șefei, aflată lîngă umărul lui, strîmtorată, mototolind în mîini revista. Mihai ia restul, mulțumește, și pornește spre ieșire, băgînd din mers banii în portmoneu. Abia prin dreptul raionului de mezeluri, chiar lîngă ușă, întoarce privirea spre casa de la autoservire. Acolo, lîngă casieriță, șefa magazinului își face de lucru cu niște sticle goale, preocuptă să le așeze mai bine. Mihai mai întîrzie două secunde cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
la șeful autogării pe un șofer. Să-ți dau o invitație pentru sîmbătă, poate vii cu prietena la premiera piesei mele spune Mihai întinzîndu-i hîrtia scoasă din buzunar. Rîndul trei, locurile șase și șapte. Mulțumesc! se bucură Vlad, punînd în portmoneu invitația. Sorina tocmai îmi spunea la telefon că vrea să meargă, aici, la o premieră, în care joacă și o actriță cu care a copilărit; locuiau în aceeași curte; o să-i facă mare plăcere. Vlad se preocupă intens de paharul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
în cîmp. Du-te mai bine și-o vezi pe femeia de ieri, că nici cinci sute, cît ai luat, nu se dau de pomană la ce-a-pe. Radu pornește înfuriat spre cuierul de pe hol, cu gînd să scoată banii din portmoneu și să-i arunce Paulei între ochi, dar își amintește că a cheltuit jumătate din ei, așa că se oprește lîngă telefon: Am să mă duc! Anulează tu comanda cu Sălcii. Și să faci bine să vii și tu mai tîrziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
surîde unui gînd, soarbe iarăși pînă ajunge cu buzele la zaț și așază ceașca pe farfurioară: Mîine nu mai cumpăr nimic, Cristina. Fata se uită la el cu un sentiment ciudat de durere. Îți las de azi spune Mihai scoțînd portmoneul o invitație pentru mîine seară la teatru: rîndul trei, locurile zece și unsprezece. În ochii fetei, durerea prinde contur adînc iar buzele, gata să șoptească ceva, se apropie, lăsîndu-se mușcate pe rînd între dinții din față. Degetele ei, desfăcute puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Cînd îl ajunge, prezența celor două vînzătoare în apropiere, venite cu un coș de nuiele să transporte pungi cu făină, o împiedică să mai spună ceva. Douăsprezece sticle cu vodcă rusească confirmă ea femeii de la casă, cînd Mihai scoate din portmoneu trei sute de lei. Ne pare rău că... strînge din umeri Cristina, însoțindu-l spre masa de ambalaj că din cauza vremii nu v-am trimis cutia acasă, conform bunelor uzanțe ale magazinului. Mihai se uită iarăși lung în ochii fetei, surîzînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
unul de-aici, de la uzină, foarte frumos, dar... L-a folosit așa, să fie văzută împreună cu el, să-l facă gelos pe... Treaba ei! Deci asta-i ascensiunea rapidă a lui Vlad"... gîndește Mihai. Bine pufnește el înciudat și scoate portmoneul, din care trage cele trei invitații, gîndindu-se o clipă: "Lui Vlad i-am dat locurile șașe-șapte, am să-i dai Doinei locurile doi-cinci; măcar să fie Vlad lîngă familia Marcu, ironia soartei trebuie stimulată uneori. Cristina are zece-unsprezece, la capătul rîndului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
din nou ai o hoașcă. Manus zice: — O, Doamne. Apoi zice: — O, Iisuse mare și tare. Apoi zice: — Christoase. La prima întâlnire pe care am avut-o cu Manus, încă locuiam cu părinții. Manus mi-a arătat o insignă în portmoneu. Acasă avea un pistol. Era detectiv și se descurca foarte bine la Moravuri. Asta era o trebușoară de mai și decembrie. Manus avea douăzeci și cinci de ani și eu optsprezece, dar am ieșit împreună. Asta-i lumea în care trăim. Odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
nu reușea să adauge calități, nu era moarte de om. Se trecea la altă probă. Un chef cu femei. Ori o călătorie cu tramvaiul. Ori depunerea unei sume la bancă. Ori internarea în spital. Ori se întîmpla să găsească un portmoneu ticsit de bancnote. Ori cine știe ce altă întâmplare banală ori extraordinară. Erau funcționari care trecuseră prin mai mult de zece asemenea "examene" pînă a se decide angajarea lor, iar alții după prima au și avut "întrevederea", faimoasa întrevedere cu el, șeful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pe ucigași În oglindă. Unul era un oarecare Fuchs, de douăzeci și opt de ani, calfă la un negustor, celălalt, Meszaros, fără slujbă. Amândoi slujiseră cu un an În urmă la domnul Brener. Fură găsiți În atelierul lui Fuchs, având asupra lor portmoneul cu sânge Încă proaspăt pe el. „Constrânși În fața dovezilor, mărturisiră tot, spunând că În făptuirea crimei lor recunoscuseră degetul Domnului. Cerură un preot să se spovedească.“ Despre acel straniu eveniment vor relata și alte ziare europene, unele Însă manifestând o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
curate. Le-a cusut la loc. Dar într-o zi a căutat pe net altele noi. O nouă pereche. Undeva există oameni care-și fac un rost din cusutul vaginurilor minuscule în formă de buzunar și a scroturilor ca niște portmonee. Care îmbracă păpușile astea în rochițe de stambă înflorate și în salopete. Dar, de data asta, Cora a vrut ceva durabil. Așa că a căutat pe Internet. A comandat o pereche de la un producător de care nu mai auzise. Și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
spuse Carmina și cercetă fața împietrită a lui Alexe. S-a apropiat de ei roșcovana, le-a așezat cafelele în față și a zăbovit lângă masă, mare, impunătoare, cu sânii bombați deasupra capetelor lor, ca o povară. Carmina a scos portmoneul și a achitat consumația. În tot acest timp, Alexe nici n-a clipit, nici vorbă să încerce măcar să protesteze formal, sau să comenteze ceva acid, după cum obișnuia, nu era deloc imposibil să nu aibă bani la dânsul. Își aprinsese o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
doctorului nu-i mergea mașina și trebuia să vină pe jos. Minutele treceau grele, unul după altul, nu, nu, își spuse, ar fi ajuns oricum, deja a trecut un sfert de ceas. E absolut penibil să mai stau. Își aruncă portmoneul în poșetă, se ridică de la masă, părăsi ceainăria, făcu semn unui taxi, o chinuia ideea că poate medicul, împreună cu femeia a cărei voce i se păruse c-o aude la telefon, o urmăreau pitiți pe undeva și râdeau pe înfundate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
speram să te întorci din reflex. N-ai făcut-o, erai prinsă de vorbă, nu m-ai văzut nici când am trecut cu mașina pe lângă voi și asta mi s-a părut fantastic! Am venit aici, cheia era încă în portmoneul meu, mașina am lăsat-o special la vedere, să știi că sunt sus, ca nu cumva să urci cu el, n-aveam nici un chef de scene grotești. Am dorit să-ți spun toate astea. Înțeleg, ești femeie tânără, ai nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
a spus, dar nu era zi lăsată de la Cel de Sus să nu i se strecoare în buzunarul halatului bani. Făcea mare paradă de micile lui învârteli. Fuma țigări scumpe și când se oprea să bea câte ceva răcoritor scotea un portmoneu bine căptușit cu bani. Curând femeia și-a abandonat toată reținerea. Seara au hotărât să meargă la un restaurant unde se putea dansa. O idee excelentă, a spus ea și s-au întors în stațiune. Dorea neapărat să îmbrace rochia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
părăsea. Plecă din baie lăsând pe mocheta vișinie din hol conturul tălpilor lui mari. Când reveni și ea în cameră, bărbatul tocmai își trăgea peste cap tricoul Târziu, într-o zi de septembrie, sâcâitor de luminoasă, făcându-și ordine prin portmoneu, Ovidiu descoperi calendarul în care-și nota întâlnirile cu femeia. Era un om foarte ordonat, meticulos până la pedanterie. Știa bine că apariția unui copil ar fi complicat tare mult lucrurile, ar fi însemnat o catastrofă, o pată mare de tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
din sufragerie anunța ora douăsprezece. Petru Își privi ceasul de mână pe care Îl trăgea doar când Își aducea aminte, verifică robineții chiuvetei și ai aragazului, apoi Își spuse cu glas tare: Iolanda, telefon, măcelărie, librărie, mica publicitate. Își verifică portmoneul, actele, banii, scoase din dulap un sacou cu cotiere, destul de vechi dar singurul care se potrivea cu pantalonii de catifea raiată de culoarea lichenilor, Îmbrăcă parkaua căptușită cu puf de gâscă și, după o scurtă oprire În fața oglinzii În holul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
o putea acorda oricui, fără dispensă de „Sus”, pentru rezultate meritorii În pregătirea de luptă și politică, o dată la câteva sute de ani. În timp profan, o dată pe lună. Unul ca el te poate fura și să rămâi totuși cu portmoneul plin, te poate viola și să rămâi virgină, să te strângă de gât și să poți cânta apoi arii din opere, să te Îngroape de viu și tu să zburzi apoi prin parcuri, lanuri de grâu ori de floarea-soarelui, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]