349 matches
-
Acasa > Cultural > Vizual > ADRIAN GRAUENFELS - FERNANDO BOTERO SAU CULTUL OBEZITĂȚII EXTREME Autor: Adrian Grauenfels Publicat în: Ediția nr. 1534 din 14 martie 2015 Toate Articolele Autorului 1932 - Se naște Fernando Botero - Pictor, sculptor, caricaturist, portretist Columbian. La 12 ani capătă instrucție de matador în paralel cu școala normală. Să nu ne mirăm că primele sale picturi sunt inspirate de arena cu tauri. La numai 16 ani prezintă picturi înregiunea să natală Medellin. Avea un caracter
FERNANDO BOTERO SAU CULTUL OBEZITĂŢII EXTREME de ADRIAN GRAUENFELS în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376100_a_377429]
-
Tisa, la nord până la Slovacia de astăzi, iar la sud până peste Dunăre în Tracia, dincolo de Belgrad. Dacia era deci în această perioadă ”o țară puternică demografic și militar, ocupând de fapt tot sud-estul Europei” - conchide autorul cărții. Arta de portretist a scriitorului Marian Malciu nu se dezminte nici aici: ”... regele Burebista a fost un foarte bun strateg, un conducător cu evidentă clarviziune, mare diplomat și politician, iubitor de neam și patrie!” Această incursiune în istoria Daciei, departe de a se
2, PROF. ANICA TĂNASĂ, de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375060_a_376389]
-
cu o serioasă dilemă. Este vorba de ARTĂ? Să nu uităm ... XV. ADRIAN GRAUENFELS - FERNANDO BOTERO SAU CULTUL OBEZITĂȚII EXTREME, de Adrian Grauenfels, publicat în Ediția nr. 1534 din 14 martie 2015. 1932 - Se naște Fernando Botero - Pictor, sculptor, caricaturist, portretist Columbian. La 12 ani capătă instrucție de matador în paralel cu școală normală. Să nu ne mirăm că primele sale picturi sunt inspirate de arena cu tăuri. La numai 16 ani prezintă picturi înregiunea sa natală Medellin. Avea un caracter
ADRIAN GRAUENFELS [Corola-blog/BlogPost/376106_a_377435]
-
acolo cunoaște avangardă locală, cremă inteligenței, pictori care se întâlneau la Cafeneaua „Automatica". La numai câteva luni de la sosire Botero deschide o expozitie solo. Cu banii câștigați din vânzarea ... Citește mai mult 1932 - Se naște Fernando Botero - Pictor, sculptor, caricaturist, portretist Columbian. La 12 ani capătă instrucție de matador în paralel cu școală normală. Să nu ne mirăm că primele sale picturi sunt inspirate de arena cu tăuri. La numai 16 ani prezintă picturi înregiunea sa natală Medellin. Avea un caracter
ADRIAN GRAUENFELS [Corola-blog/BlogPost/376106_a_377435]
-
uneori filosofică și o proză, în care viitorii creatori cu har scriitoricesc au știut să construiască atmosferă. Juriul (format din scriitori consacrați: Pavel Lică, Petre Crăciun, Viorel Martin, Elisabeta Iosif, Petru Demetru-Popescu, Vasile Groza, Maria Sturdza-Clopotaru) a descoperit și buni portretiști în cadrul narațiunii textelor trimise la concurs. Am să evidențiez doar deținătorii Premiului întâi la cele doua secțiuni: clasele V - VIII ,,Mircea Sântimbreanu,”- Maria Chițu-Sinescu și pentru secțiunea ,,Cezar Petrescu” - Ștefan Moței. Pentru noi toți a fost un dar al luminii
JURNAL de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1617 din 05 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379742_a_381071]
-
marcate de creația lui Toulouse-Lautrec, dar i-a cunoscut la Paris și pe Matisse, Derain, Braque, Modigliani, Picasso. A știut însă cum să își construiască drumul, descoperind portretul și expresivitatea femeii. De aceea este considerat unul dintre cei mai importanți portretiști ai acestei perioade. A abordat și teme precum peisajul (,,Iarna la Cannes”, ,,Trouville, marea”, ,,Primăvara”, ,,Peisaj cu lună”, ,,Casă la Fleury”, ,,Parisul noaptea”) sau compoziția figurativă. În ceea ce privește compoziția figurativă la van Dongen întâlnim trei moduri de abordare: fascinanta lume a
SUBIECT FASCINANT PENTRU PICTORUL KEES VAN DONGEN de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 2228 din 05 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371715_a_373044]
-
pictate, burțile, obligatoriu, de toți barbizonienii), cu leneșele cărări, aceleași, bătute cîndva de patriarhii impresionismului. Cu resuscitarea bruscă a pînzei lui Grigorescu, avîndu-l în centru pe celălalt mare barbizonian, Andreescu. În cămeșoiul lui de un albastru inegalat nici chiar de portretist însuși. Mîngîi cu dreapta (pensonului) burta elefantului întemeietor. Talcioc (distins), în "orașul vechi": resturi jalnice dintr-o lume care a dispărut de mult (din 1789?). Atîrnat de-o tarabă, extrem de vizibil, chipul lui Brejnev (!), în plină vigoare (... "Portret al bestiei
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
prin calitatea stilistică a evocării decât prin linia epică, simplă în sine - un grup de boieri și cărturari încearcă răsturnarea domnului prin falsificarea banilor destinați tributului către Poartă - sau prin psihologia personajelor, înfățișate de altfel cu o admirabilă știință de portretist. Livresc fără a fi manierist, el folosește tehnica naivă a primelor romane românești - ce operează prin opunerea maniheistă a personajelor sau prin exhibarea unei morale evidente - și, totodată, reconstituie o savuroasă și plauzibilă limbă arhaizantă. Parodiind romanul picaresc și comic
ANGELESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285366_a_286695]
-
unui om politic și diplomat aflat mereu în cercurile puterii, informat și capabil de judecăți avizate. În al doilea rând, valoarea memoriilor stă în calitatea scrisului și în temperamentul de literat al autorului, instruit și înzestrat cu simțul cuvântului, abil portretist și înveninat cronicar, implicat afectiv. A rezultat din această sinteză o creație care nu interesează numai istoriografia (politică, a mentalităților, diplomatică), dar și literatura. Acest descendent de boieri olteni duce până în prima jumătate a secolului al XX-lea spiritul cronicarilor
ARGETOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285437_a_286766]
-
fel de „monografie” a profesiei de ziarist de televiziune, romanul reconstituie, din perspectiva teleastului Bujor Hanganu, lumea aparte a impozantului edificiu, oferind astfel autorului posibilitatea de a etala remarcabile calități de analist, de fin observator, ca și înzestrarea unui autentic portretist. Protagonistul cărții - un împătimit căutător al adevărului despre decembrie 1989 - plătește cu viața curajul de a nu fi acceptat varianta oficială. La fel și martorul Ilie Boțan, cel care, depășindu-și teama, își asumase riscul de a colabora pentru identificarea
DIMITRIU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286779_a_288108]
-
personaje mai complicate, cărora le împrumută din propriile experiențe, dar analiza e precară. Cursive, cu unele descrieri reușite și dialoguri vioaie, sunt „legendele” unor locuri și amintirile despre personalități cunoscute. Acestea anunță medalioanele din Figuri ieșene. Fără să exceleze ca portretist, D. prinde liniile mari ale unei personalități, strecurând câteodată observații pătrunzătoare. O valoare deosebită ar fi putut avea lucrarea Iașul social și cultural, subintitulată Amintiri și însemnări, dar autorul a preferat o expunere „obiectivă”, cu rare inserții propriu-zis memorialistice. Interesul
DAFIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286654_a_287983]
-
de la politică până la schimbarea vremii, el fiind un meteosensibil tipic. Iubește anecdota, eventual mai deocheată, savurează vorbele de duh și se distrează imitând, cu multă iscusință, felul de a se exprima al unora și altora sau moldovenizând cu mici răsfățuri. Portretistul, care poate fi și autoironic, e incisiv, fără menajamente (Delavrancea fiind una din victime) și are câteodată - în atacurile împotriva lui Maiorescu, de pildă - impulsivități în exces. Redactate cu scrupulul său stilistic absolut, scrisorile întregesc imaginea omului și a scriitorului
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
pe întreaga-i evoluție -, pronunțându-se, asemenea lui E. Lovinescu, pentru romanul de analiză. În epocă, E. Lovinescu remarca la C. „probitatea intelectuală, senzația irecuzabilă a unei conștiințe literare inflexibile, punct inițial al autorității critice”. Lui Șerban Cioculescu îi vorbea portretistul, criticul de „certă filiație lovinesciană”, întrunind „sagacitatea analitică cu năzuința spre sinteză”; dar lovinescianismul său nu excludea „familiarizarea cu spiritul thibaudetian”. Sub aparențe amabile, G. Călinescu era,în fond, reticent: „Un foarte bun cronicar, exponent al unei excelente generații de
CONSTANTINESCU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286378_a_287707]
-
-l pe Maiorescu drept reper pentru aprecierea criticilor de după el, autorul își motivează această alegere printr-o calitate ce îl caracterizează în aceeași măsură: rigoarea metodologică. Critica principială a lui Maiorescu, spune C., lipsa ei de dogmatism împreună cu virtuțile de portretist i-au asigurat conducătorului Junimii poziția privilegiată de care se bucură în istoria culturii române. Opera lui Mateiu I. Caragiale (1977), debutul editorial al lui C. și, din păcate, volum care a fost tipărit în anul morții sale, reprezintă cea
COTRUS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286452_a_287781]
-
Brătescu-Voinești, A. D. Xenopol ș.a.), solicitați să se pronunțe asupra atitudinii pe care România s-ar cuveni să o adopte față de forțele aflate în conflict. Răspunsurile îi definesc pe cei intervievați, decupajul operat de reporter fiind înlesnit de ochiul său de portretist. Avea, într-adevăr, o anume înclinație în acest sens, rememorările lui pariziene, din mirobolanta „împărăție a Boemei” de pe malurile Senei, mișunând de figuri aparte. Ratați, trăsniți, fanfaroni, firi melancolice și apariții funambulești, vagabonzi de geniu și alte ciudate, ieșite din
CLARNET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286293_a_287622]
-
1942 cuprinde amintiri legate de familie, de viața scriitoricească, teatrală și cazonă. Evocările sunt susținute de un patos reținut, de vervă și umor, portretele beneficiază de tușe rapide și decise. Pentru istoria literară, deosebit de importante sunt amintirile privitoare la Urmuz. Portretistul dispune de un simț ager al observației și de capacitatea de a surprinde esențialul unei existențe. Notațiile includ, fără ostentație, calități și defecte omenești, oferind deseori date inedite asupra unor personalități care au decis destinele teatrului românesc sau ale literaturii
CIPRIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286273_a_287602]
-
înțeles. Argumentele sunt convingătoare, autoarea aducând în sprijinul demonstrației sale concepte înrudite, din T. S. Eliot, I. A. Richards sau Hugo Friedrich. Sextil Pușcariu este privit, de asemenea, dintr-o perspectivă nouă, insistându-se, printre altele, asupra calităților sale de portretist și prozator. Al. Sahia e caracterizat printr-o adecvată formulă de sinteză: „realism expresionist”. În același spirit se face diagnosticarea critică în cazul unui prozator ca D.D. Pătrășcanu, comparat cu Mihail Sadoveanu și plasat sub categoria „umorului duios”. De reținut
MARIN CURTICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288027_a_289356]
-
transformările de după 1945, va reveni sistematic în proza lui L. Reportajele „la ordinea zilei” din Călător pe întinsul patriei (1960), construite fără excepție pe antiteza trecut-prezent, în maniera realist-socialistă caracteristică epocii, subordonează cele câteva calități evidente de bun povestitor și portretist care reușește de multe ori să sugereze atmosfera locurilor evocate. Va scrie o mulțime de nuvele și romane, inegale, fără să depășească întotdeauna schematismul tipologic și conflictual. Balul intelectualilor (1961), roman de analiză caracterologică (sau „procesul spiritului mic-burghez”, cum l-
LUCA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287862_a_289191]
-
îi umple ochii de lacrimi. Ghidușul se dă peste cap luând o înfățișare severă, încruntată, de cruciat al unor idei impregnate de radicalism. Câte „o fabulă de actualitate”, niște schițe după natură, evocarea unor „figuri dispărute” constituie antrenamentul lui de portretist. Cu o îngustă percepție a literaturii moderne (și, în genere, a curentelor noi în artă), el nu vede în gesturile necanonice decât trăsneli și „nerozii”. Criteriul pare să fie acela al unui realism destul de strict. În ceea ce privește „chestiile teatrale”, se dovedește
LOCUSTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287844_a_289173]
-
București, 1910; Funcționarul de la Domenii, București, 1911; Cincizeci figuri contimporane, cu desene de Iser, București, 1913; Suntem nebuni..., București, 1914; Comisarul Străjescu, București, [1915]. Antologii: Umorul românesc, București, [1915]; Glasul vitejiei, București, 1915. Repere bibliografice: A. de Herz, Portretul unui portretist, RP, 1913, 383; G. Topîrceanu, Scrieri alese, II, îngr. Al. Săndulescu, București, 1971, 578-585; Arghezi, Scrieri, XXIII, 267-268, 369-371; Lovinescu, Opere, VIII, 163-165; Lovinescu, Scrieri, II, 187-189; Gaby Michailescu, Culise și reflectoare, București, [1937], 184-185; Corneliu Moldovanu, Autori și actori
LOCUSTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287844_a_289173]
-
la Școala de Arte Frumoase. Fiica lui, actrița Cleopatra Poenaru, i-ar fi inspirat poetului Mihai Eminescu o iubire ale cărei ecouri au putut fi recunoscute în elegia Pe lângă plopii fără soț. Pictor care exaltă și poetizează trecutul național, mare portretist, L. este și ca literat reprezentativ pentru climatul romantic premergător anului 1848. „Mozaicul”, publicație în paginile căreia apar numai traduceri (majoritatea îi aparțin lui L., dar sunt fie nesemnate, fie trecute sub pseudonime precum Scumpescu sau Gr. Canuș), arată o
LECCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287766_a_289095]
-
cu un scop superior didactic, R. descrie universul tematic, pune în relief contribuția autorului la viața cultural-artistică și insistă mai puțin asupra originalității scrierilor. E un cercetător bine informat, nu contrazice în esență documentul, are talent de evocator și de portretist, mânuiește un stil narativ plăcut, știe să recompună atmosfera de epocă, mai ales a Bucureștiului din secolul al XIX-lea. Remarcabilă în acest sens este Viața lui Ion Ghica. Celelalte biografii suferă, totuși, de politizare și de interpretări sociologiste, proprii
ROMAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289301_a_290630]
-
ca gen”. Sebastian nu evită totuși judecățile mai severe, de pildă când vorbește despre romanul Kremlin ca despre „punctul cel mai de jos al literaturii lui Cezar Petrescu” sau când consideră că în Memoriile sale E. Lovinescu e „un excelent portretist”, dar „un psiholog nul”. Combativă și febrilă, critica practicată în R.l. a deviat extrem de rar în denigrare pamfletară și a căutat să se mențină la nivelul argumentației lucide, întemeiată pe criterii pur estetice, așa cum enunța Liviu Rebreanu într-un articol
ROMANIA LITERARA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289321_a_290650]
-
pregnant scriitorul „de aleasă sensibilitate, pe care o temperează singură excesiva sa grijă de expresie” (Perpessicius), „scriitorul delectabil, fin observator al peisajului din afară, ca și al universului interior” (Al. Piru). Altă dimensiune a scrisului lui R. este aceea de portretist, învederată în Cartea albă (1968), unde închină tablete bunicii sale materne, Elena C. Cornescu, apoi lui Tudor Arghezi, Ion Barbu, Mateiu I. Caragiale, Mihail Sebastian, Camil Petrescu, G. Călinescu, Oscar Lemnaru, pictorului Theodor Pallady, lingviștilor B. P. Hasdeu, Ovid Densusianu
ROSETTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289380_a_290709]
-
Scrie cronici despre literatura contemporană, articole de sinteză referitoare la fenomenul literar basarabean și la literatura română clasică, în care se relevă ca un bun diagnostician și un comentator critic inteligent; cultivă o formulă simpatetică, poetică, având o dominantă eseistică. Portretist de excepție, L. este fenomenologul optzecismului în antologia Portret de grup (1995) și al creației poeților din epoca Eminescu în antologia Poeți de pe vremea lui Eminescu (1990). Antologii: Poeți de pe vremea lui Eminescu, Chișinău, 1990; Portret de grup, Chișinău, 1995
LUNGU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287921_a_289250]