1,109 matches
-
gardianul, vigilent, venea peste el cu pumnii și cu picioarele și zicea: Ce faci, bă, te rogi?, și urma înjurătura.” Explicația e interesantă. Să notăm în plus că atât Christoșii, cât și Dumnezeii erau însoțiți de fiecare dată de adjectivul posesiv al persoanei a doua singular: erau Dumnezeii mă-ti, adică, nu ai mei, ai celui care înjura, ci ai tăi, ai celui înjurat. Gardianul știa ce spune. De vacanță În DILEMA VECHE (nr. 495, 8-14 august), Andrei Pleșu, aflat în
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3364_a_4689]
-
deconcertează frații care se grăbesc s-o mărite. Cei trei copii care se nasc moștenesc inteligența și firea părinților, însă nu și calmul și armonia interioară, nici împăcarea cu sine a fiecăruia. Amadeo, fiul cel mare, este egoist și agresiv, posesiv și capricios, talentul și temperamentul de artist îl duc spre artă, ajunge unul dintre marii pictori ai vremii. Al doilea fiu, Juan, este obiectul urii fratelui încă din leagăn, pe parcurs ura sporește, încât, în loc să se ocupe de afacerile familiei
Casa poveștilor desferecate by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3232_a_4557]
-
de la condiția ei de artistă. Dă curs impulsului inimii (,,iubesc, mă dăruiesc, nu fac rău nimănui") și desfide onorabilitatea femeii burgheze (,,avea oroare să fie socotită o femeie cinstită"). Dar există și Ann, fiica doctorului, adolescenta rebelă, capricioasă, voluntară și posesivă, ,,una dintre acele ființe senzuale și fără frâu ale căror înclinări spre rău și viciu nu cresc din pricina puterii purificatoare a sufletului". Pe Vivian, desigur, Ann o antipatizează din instinct, căci nu vrea să împartă cu altcineva afecțiunea tatălui. Atât
Sorana Gurian by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14874_a_16199]
-
său cel mai plin de grație. Narațiunea într-adevăr ,,stufoasă" este când antrenantă când trenantă, obositoare și câteodată iritantă prin multele anomalii ale exprimarii, prin chinuirea limbii (,,Vivian dorea să-i posede complet pe fiecare din ei", ,, Avea aceeași fire posesivă și vrea să fie unica la amândoi", ,,Ea mizase pe distracția notorie a doctorului", ,,murise ca un șoarece otrăvit în gaura inimii ei" ș. a.). Totuși romanul impune prin amplitudine, prin forța de a însufleți câteva personaje credibile psihologic, prin analiza
Sorana Gurian by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14874_a_16199]
-
din Bucegi căruia timpul i-a lăsat expierea acestei singure întrebări: încotro?... patrie ce renaști epuizîndu-te... Inventar de potop Cum (deocamdată) ei nu reușesc să înșface din marele tot cu dosul mîinilor atît cît înhață cu lațul palmelor în căngile posesive ale falangelor și căra cu brațele tot ceea ce apucă de-si umplu burțile casele ochii memoria cu aceste stive în spatele cărora își ascund moartea - iată-i gata să umble la mecanismul infinitului biologic și la misterul unde hazardul și timpul
Poezii by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/16449_a_17774]
-
rînjește. Ce zici să fac? Să te duci dracu, asta." Ei, bine, aici je sont tous les autres, și pentru așa un soi de oralitate îți trebuie talent de ventriloc. Sau conservarea spiritului de gașcă, dubioasa alcătuire pentru care pronumele posesiv cunoaște doar plural. Povestea, dacă doar Matei ar fi lăsat s-o spună, s-ar ,purta" ca un jurnal, foarte strîns pe flash-ul abia tăiat, cu ,sevă", al anilor de-afară. Și-ar ajunge pentru un roman foarte bun
Orășelul copiilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10782_a_12107]
-
reinventată prin mimetism, fantomele obiectelor sfîrșesc prin a fi obiectele însele, carcasele își recuperează conținutul, grafiile gratuite promit, într-o altă viață, dezvăluiri esențiale. IOAN Ștefan Câlția: pofta imensă de a povesti face din el un personaj inepuizabil, imprevizibil și posesiv. Vecin cu Bosch, călător prin terifiantele spectacole sabatice, amestecă savant halucinația cu viclenia în dezlănțuiri infernale care mai mult incită decît înspăimîntă. Infernul său nu are nimic punitiv, el creează chiar o anumită stare de confort; ființa se relaxează, morfologia
Mic dicționar de Sf. Ion by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10973_a_12298]
-
avut. Casa aceasta conținea ceva din forța unei virilități masculine mărturisită în creație, un tip de energie tumultoasă și misterioasă totodată care i-a clocotit mintea și trupul pînă la capăt. Ochii de femei, tandri sau încărcați cu reproșuri, senzuali, posesivi, rebeli mișcau, parcă, în fiecare tablou, făcîndu-l să palpite visceral. Și, uneori, își fixau imaginea în realitatea unei fotografii. Există cîteva fotografii alb-negru, pe care le-am descoperit acolo, puțin cunoscute, în care Picasso privește lumea cu o enormă bucurie
Altfel de spectacole by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10870_a_12195]
-
care o traversează, asemenea cuvinte sînt percepute ca simple ticuri verbale, clișee mai mult sau mai puțin supărătoare. Adjectivul propriu a devenit în multe cazuri un simplu echivalent - în limbajul cult, în stilul scris, mai ales în cel publicistic - al posesivului său ori al genitivului lui (ei). S-a produs astfel o diferențiere funcțională (întîlnită și la alte adjective) între un sens denotativ în postpunere (casa proprie) și unul pragmatic, stilistic, specializat, în antepunere (propria casă). De altfel, fenomenul de gramaticalizare
Propriu by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10138_a_11463]
-
în română; și în franceză adjectivul propre este folosit ca o marcă suplimentară a posesiei, iar în italiană forma articulată il proprio funcționează ca un adevărat substitut pronominal. În cele mai multe utilizări, cuvîntul propriu este mai puternic decât un simplu adjectiv posesiv. Folosirea sa presupune o opoziție, un contrast, o subliniere a caracterului distinctiv; cuvîntul are implicațiile unei particule focalizante, prin care sînt contrazise anumite așteptări: propriul fiu nu înseamnă doar "fiul său", ci "chiar fiul său". Numeroase titluri jurnalistice utilizează cuvîntul
Propriu by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10138_a_11463]
-
reliefării nesusținute de context: "Violat în propriul dormitor" (EZ 21.12.1999); "Primarul Ioan Pavel și-a lovit cu pumnii contracandidatul, în propriul cabinet" (EZ 30.12.1999). În fine, sînt construcții în care propriu e un simplu substitut pentru posesiv, o marcă de prețiozitate nemotivată: "pădurarul l-a surprins pe Todea, care Ťtransportať în spinare cîteva legături de cîte cinci brazi, spre propriul autoturism" (EZ 2.11.1998); " Pentru a impresiona o fată, și-a scanat vize în propriul pașaport
Propriu by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10138_a_11463]
-
pașaport" (EZ 27.06.2002). A duce lucrurile de furat spre mașina proprie sau falsificarea pașaportului propriu sînt acțiuni cît se poate de previzibile. Adjectivul propriu intră foarte ușor în structuri pleonastice de insistență: apare în același context cu dativul posesiv, cu adjectivul posesiv sau cu genitivul pro-nu-melui personal: "Cum își fură românii pro--pria căciulă" (Ziarul financiar, 29.06.2006); " Apoi mai cred că părinții acelei fete nu sunt chiar așa de Ťcapsomaniť încât să își exploateze propria fată" (ziuaiasi.ro
Propriu by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10138_a_11463]
-
06.2002). A duce lucrurile de furat spre mașina proprie sau falsificarea pașaportului propriu sînt acțiuni cît se poate de previzibile. Adjectivul propriu intră foarte ușor în structuri pleonastice de insistență: apare în același context cu dativul posesiv, cu adjectivul posesiv sau cu genitivul pro-nu-melui personal: "Cum își fură românii pro--pria căciulă" (Ziarul financiar, 29.06.2006); " Apoi mai cred că părinții acelei fete nu sunt chiar așa de Ťcapsomaniť încât să își exploateze propria fată" (ziuaiasi.ro); "Gardianul Flutur, sabotat
Propriu by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10138_a_11463]
-
de radio" (protv.ro/stiri); "uneori, un părinte se poate simți trădat sau chiar ignorat, dacă propriul lui copil nu vorbește cu el și preferă să vorbească cu celălalt părinte" (roportal.ro). Se pot întâlni, mai rar, chiar trei elemente posesive coocurente. Fenomenul nici măcar nu e nou; îl găsim, de exemplu, la Paul Zarifopol - " Evident, diletantul își vede atunci propriul lui spirit, inform și difuz". Oricît am fi de tentați de raționalizarea mijloacelor lingvistice - din punct de vedere gramatical și semantic
Propriu by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10138_a_11463]
-
la Paul Zarifopol - " Evident, diletantul își vede atunci propriul lui spirit, inform și difuz". Oricît am fi de tentați de raționalizarea mijloacelor lingvistice - din punct de vedere gramatical și semantic, ar fi fost suficientă în enunț prezența unui singur element posesiv -, nu e cazul să uităm că în română dublarea pronominală și cea a negației sînt fenomene perfect acceptate. Insistența asupra mărcilor posesiei pare să intre în zona mijloacelor de focalizare tolerabile. Sînt și situații în româna actuală în care propriu
Propriu by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10138_a_11463]
-
ei, erau gelozia exagerată pe care ei o simțeau față de ea, dacă stătea puțin de vorbă cu altcineva și intenția partenerului de a o acapara cu totul în relație, pentru a fi despărțită de prietenii sau cunoscuții ei. Această comportare posesivă o dezgusta și o îndemna din capul locului s-o ia din loc, pentru că nu-și dorea să fie înlănțuită în felul acesta. Gândea că e normal așa și orice femeie - nu contează dacă e frumoasă sau dacă e mai
CĂPITANUL VASILE (10) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385174_a_386503]
-
tăria de character să spună nu. Cui? Nu păcatului care-l vede pe stradă, ci să spună nu chiar lui însuși. Căci este mult mai greu să-ți spui nu ție însuți, păcatelor tale, patimilor tale, dorințelor tale egoiste și posesive. Aceasta este educația care trebuie făcută. Ea nu s-a făcut niciodată în școală. Pe asta o fac părinții acasă. Nu-i impui și nu-i torni pe gât predici, fiindcă toți s-au săturat de predici, discursuri și toate
INTERVIU CU PĂRINTELE ARHIMANDRIT ROMAN BRAGA DIN S.U.A. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1585 din 04 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/384529_a_385858]
-
-ul pe care l-a urmărit în acea seară memorabilă. După ce parchează, Ștefan coboară și se plimbă alene prin fața magazinelor din apropiere. Chiar îl observă prin geamul vitrinelor pe șatenul nesuferit stând înfipt ca un cerber sau ca un ciclop posesiv și malefic, lângă un raion de confecții de damă. El intuiește că Ștefania este prin apropiere. Intră așa, din curiozitate să-și clătească ochii cu exponatele. Deodată o zărește la un stand preocupată să-și găsească o rochie de ocazie
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
să facă o criză urâtă și numai gândul mă îngrozea. — De ce să facă o criză? Privirile noastre s-au întâlnit. — Era obsedat de mine, a spus, de parcă nu ar fi fost cel mai evident lucru. Era teribil de gelos și posesiv. Era tare dificil. Atunci de ce te-ai mai dus să îl vezi, dacă te înspăimânta gândul unei crize? De ce nu i-ai spus să aștepte până a doua zi la lucru? Știam dinainte ce urma să răspundă. Credeam - nu știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Elenă Marin Alexe Cu sclipirea încremenita în priviri cerga albă își doarme visul rece și tăcut în strânsoarea brațelor iubitoare posesive și suverane ale arborilor Păsările negre dansând în ochii mei pătează neprihănita cernere cu lacrimi îndoliate în alese incrustații de filigran Inima zbuciumata sub povară gândurilor se adăpostește la focul Iubirii Lui ocrotitoare care îi săruta timid pulsul domolindu-i
Viscol by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83355_a_84680]
-
spui tu eu cred că ele sunt pe ducă până și timpul s-a micit și zilele noastre de naștere sunt tot mai rare urmărind pauzele dintre cuvinte (unele sunt prinse din loc în loc cu cârlige de rufe) cât de posesiv să fii când totul este deja pe net?! (până și gospodinele știu asta) ce nu este pe net nici nu există din anumite puncte de vedere șoptește alene o carte subliniată toată abandonată pe raft și pauza dintre rafturi începe
POEME LA DOMICILIU de EUGENIA ŢARĂLUNGĂ în ediţia nr. 2069 din 30 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/364037_a_365366]
-
Autorului Fântâna Dani avea doar 10 zile când a intrat, pentru o luuuungă perioadă, în colimatorul ei. Ea era un ghemotoc de 1 an și 8 luni, cu niște ochi mari și veșnic curioși (după spusele martorilor), mereu în mișcare, posesivă și dornică de-a fi în centrul atenției. -Uite-l pe fratele tău! a spus mama, fericită că e acasă și și-a găsit fetița bine. Îl cheamă Daniel, Dănuț sau cum poți tu să-i spui. S-a uitat puțin
FÂNTÂNA de MONICA BOKOR în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362778_a_364107]
-
ei, acum amorțite de eșecuri. - Bună! O sărută pe obraz, ca o bună și veche cunoștință. Însoțitoarea lui, o salută și ea, amabilă. E o fată care pare mult mai mare, cu o ușoară mină aristocratică, ținându-și de braț, posesivă, partenerul. Dora zâmbește mai larg. Își aduce aminte că Marcel o vâna prin pauze, că le făcea plăcere să stea de povești împreună și, dacă n-ar fi fost cu doi ani mai mare decât ea, probabil că, înainte de a
REVELION de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362406_a_363735]
-
și încalcă prima porunca din Decalog. Dar mai grav, se calcă în picioare chiar pe șine, pentru că își pierde libertatea, devine dependentul acestor "falși" d-zei. Cei care acum sunt în depresie cruntă, sunti cei care mai demult au iubit posesiv. O capcană ar fi înlocuirea tuturor dependentelor cu dependența de D-zeu și grupul religios, fanatismul religios. Cum știi că ai ajuns un fanatic religios? Atunci cand devii obsedat de religie, D-zeu, salvare în viața de apoi, păcat, lege, atunci când
DEPENDENTA EMOTIONALA de SANDA PANAIT în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361076_a_362405]
-
posibil ca eu să-l fi adus la un asemenea deznodământ?" Eu care-l adoram și nu vedeam în fața ochilor că ar exista un alt bărbat în afară de el în viața mea? Au existat ce-i drept reproșuri, sunt mult prea posesivă, îl sufoc cu dragostea mea dar și cu îndoielile mele de care el nu se simte vinovat. Acum am ajuns în situația de a-l pierde definitiv, ceea ce îmi justifică drumul acesta la părinții mei care m-au sfătuit să
NECUNOSCUTA de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361095_a_362424]