191 matches
-
cu hotarul mănăstirii Frumoasa dimpreună cu tot vadul.” - Pe măsură ce mănăstirea aduna pământuri sub diverse forme: vii, livezi, prisăci, aveau nevoie de oameni care să le lucreze. De unde îi luau, mărite Spirit? - Am mai vorbit noi despre asta, dragule. Lucrătorii erau poslușnicii, apoi țăranii (vecinii) care locuiau pe moșiile mănăstirești - obligați să lucreze un număr de zile pe an pentru mănăstire - și țiganii robi. Poslușnicii erau oarecum avantajați, pentru că erau scutiți de toate dările și „angheriile”. Acestea erau întărite din când în
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
să le lucreze. De unde îi luau, mărite Spirit? - Am mai vorbit noi despre asta, dragule. Lucrătorii erau poslușnicii, apoi țăranii (vecinii) care locuiau pe moșiile mănăstirești - obligați să lucreze un număr de zile pe an pentru mănăstire - și țiganii robi. Poslușnicii erau oarecum avantajați, pentru că erau scutiți de toate dările și „angheriile”. Acestea erau întărite din când în când - pentru un anumit număr de poslușnici - prin zapise domnești. - Un zapis de întărire cuprinzător a fost dat de Constantin Duca voievod la
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
moșiile mănăstirești - obligați să lucreze un număr de zile pe an pentru mănăstire - și țiganii robi. Poslușnicii erau oarecum avantajați, pentru că erau scutiți de toate dările și „angheriile”. Acestea erau întărite din când în când - pentru un anumit număr de poslușnici - prin zapise domnești. - Un zapis de întărire cuprinzător a fost dat de Constantin Duca voievod la 11 oct.1702 (7211): „Adecă domniia mea dăm și întărim sfintei mănăstiri...Ioan Zlataust...cu vinăriciul (dare pe vin) de la Buciumi și cu o
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
11 oct.1702 (7211): „Adecă domniia mea dăm și întărim sfintei mănăstiri...Ioan Zlataust...cu vinăriciul (dare pe vin) de la Buciumi și cu o bucată de loc din hotarul târgului Iașii...Așijdere, am miluit...ca să aibă a țâne șesesprezece liudi poslușnici, oameni streini, la Buciumi la Metoh sau și într-alt loc...și i-am iertat de toate angheriile.” Dacă îmi dai voie, mărite Spirit, aș adăuga faptul că pivnițele metohului din Bucium mai sunt și astăzi la locul lor. Mai
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
1703 (7212) de Mihai Racoviță voievod, din care aflăm că mănăstirea Zlataustului era stăpâna satului Găureni de peste Prut și a unui loc din hotarul târgului Iași. Prin același zapis se confirmă vinăriciul de la Bucium și se scutesc de dări 16 poslușnici. Mai spuneam noi că mănăstirile primeau și bani gata făcuți. În cazul de față, aflăm aceasta din zapisul de confirmare a dreptului mănăstirii Zlataust de a lua câte o sută de lei pe an din vama domnească. - Nu se puteau
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
cu atenție primul document care vorbește despre Poiana Vlădicii. El vine de la Ieremia Moghila voievod și a fost scris la 22 iunie 1605. Prin el se întărește Mitropoliei Sucevei stăpânirea asupra Poienii Vlădicii și se scutesc de dări 20 de poslușnici care vor lucra la viile de acolo ale Mitropoliei, din al căror venit se procură lumânările pentru moaștele Sfântului Ioan cel Nou. Despre înființarea satului, sau mai bine zis, de reînființarea lui vorbește actul lui Miron Barnovschi Moghila voievod din
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
acte de vânzări sau danii privind vii, livezi, prisăci sau locuri de prisăci. Este de remarcat că aproape în toate actele de întărire a stăpânirii Mitropoliei Sucevei asupra Poienii Vlădicii se vorbește și de scutirea de dări a 20 de poslușnici care vor lucra la viile de acolo, din al căror venit se procurau lumânările pentru moaștele Sfântului. Dacă nu ai obosit încă, dragă prietene, am să-ți mai spun că la 20 mai 1681 asistăm la o danie făcută chiar
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
silite, nici asuprite, au vândut o poiană...care poiană se cheamă Vămășoaia...” În celelalte documente se vorbește despre vânzări cumpărări între mănăstirea Socolei și Cetățuia, despre prisăci și locuri de prisăci, de dreptul de stăpânire al mănăstirii asupra a 12 poslușnici, precum și de alegerea și stâlpirea - din nou, la 12 iulie 1708- a hotarului Mănăstirii Socola. Nu te-ai fi așteptat la așa o dârzenie din partea unor călugărițe, dar ele au făcut-o. Dacă încă mai reziști atâtor amănunte și încă
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
1717, Mihai Racoviță voievod a respins atacul austriecilor conduși de Ferencz, venit cu gândul să-l ridice pe domn. Întâmplarea o desprindem din actul întocmit de voievod în ianuarie 1717, prin care scutește de dări Mănăstirea Cetățuia și 40 de poslușnici ai mănăstirii, pentru ajutorul dat în lupta cu austriecii: „Făcut-am domnia mea acest testament sfintei mănăstiri, întru vecinică pomenire, ca să fie iertată de toate dajdele...De vreme că au miluit Dumnezeu că s-a tâmplat întru acest an, la
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
30 iunie 1626, dată în urma judecății dintre călugării moldoveni și călugării greci de la Aroneanu, domnitorul le mai dă călugărilor moldoveni stabiliți la Hlincea și 60 de fălci de vie. Găsim apoi acte care vorbesc despre scutirea de dări a unor poslușnici, de locuri pentru moară pe pârâul Miculina, de locuri de prisacă mai sus de mănăstire, iar cel din 31 august 1695 spune că voievodul Constantin Duca a întărit învoiala tatălui său Gheorghe Duca voievod din 1672, cu Dosoftei Patriarhul Ierusalimului
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
a fost destinat pentru îngroparea morților de holeră. Hramul bisericii este Sfântul Gheorghe. Dragă prietene, hai să părăsim incinta mănăstirii și să plecăm în căutarea satului Hlincea - o duzină de case, nu mai multe. Inițial, satul era format doar din poslușnicii mănăstirii. Un drumeag ce taie în curmeziș costișa din spatele bisericii ne scoate pe creasta dealului și apoi ne conduce printre casele satului, presărate ici-acolo în lungul drumului. Atestarea documentară a satului Hlincea o găsim în actul din 27 august
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
1936. Traversăm parcul și Grădina Botanică, pentru a ajunge la Biserica Sfântul Atanasie din Munteni. Din noianul de documente, desprindem unul din 20 aprilie 1700, care spune că Antioh Cantemir dă poruncă slujbașilor săi să nu perceapă dări la cinci poslușnici ai Mănăstirii Copou, pentru că sunt scutiți. La 28 decembrie 1700, feciorul lui Gheorghe Duca-Constantin Duca voievod împuternicește Mănăstirea Copou să ție zece poslușnici, pe care îi scutește de dări. Pe când mahalaua Iașilor, Rufeni, era sat, s-a iscat gâlceavă între
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
aprilie 1700, care spune că Antioh Cantemir dă poruncă slujbașilor săi să nu perceapă dări la cinci poslușnici ai Mănăstirii Copou, pentru că sunt scutiți. La 28 decembrie 1700, feciorul lui Gheorghe Duca-Constantin Duca voievod împuternicește Mănăstirea Copou să ție zece poslușnici, pe care îi scutește de dări. Pe când mahalaua Iașilor, Rufeni, era sat, s-a iscat gâlceavă între Mănăstirea Treisfetitelor și Mănăstirea Copou, privind stăpânirea acestui sat, dar, la 27 iulie 1702, Constantin Duca voievod întărește stăpânirea satului de către Mănăstirea Copou
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
și binecuvântările sfintei mănăstirii noastre de curând zidite, căreia i se zice Din Țarină, căreia i-am dat moșiile mai sus numite, Rânzești și Averești...” La 6 februarie 1601 Eremia Moghilă voievod dă dreptul Mănăstirii Aron Vodă să aibă șase poslușnici scutiți de toate angăriile. Despre pricina de judecată între călugării moldoveni și călugării greci și hotărârea lui Miron Barnovschi Moghila voievod din 30 iunie 1626, am vorbit pe când călcam pe moșia Nebuna (Hlincea). Referindu-se la arhitectura bisericii Aroneanu, Nicolae
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
dumnezeu, domnul Țării Moldovii...am miluit pe sluga noastră, pre Iane ce au fost chelar, cu un loc să-ș(i) facă bisericuțe în Dealul Mare ce este în ținutul Iașilor”. La 3 mai 1659, același domn scutește de dări patru poslușnici ai mănăstirii de la Dealul Mare. Pisania bisericii glăsuiește: „Cu voia Tatălui și ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh a făcut această biserică dumnealui Iane Hadâmbul în pădurea Iașilor, la Dealul Mare... în zilele lui Io Ghica vodă în anul
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
oameni streini de altă țară, ne-o precizează și mai mult cartea Domnitorului Mihail Racoviță, din 11 mai 1720, prin care Episcopul Iorest și Ispravnicul său sânt: „volnici a chiema omeni streini din olatul Turcesc... până în 12 oameni, să fie poslușnici Sfintei Episcopii” O carte asemănătoare capătă la 2 martie 1757 și Episcopul Inochentie. Fără îndoială însă, că cea mai sigură dovadă despre existența precisă și destul de numeroasă a elementului bulgăresc la Huși, o constituie planul acestui oraș, ridicat la 1771
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
pe locul vetrei târgului și partea de vale a cartierului Răești. Mai mult încă: chiar în cuprinsul tuturor mahalalelor de atunci (care s-au păstrat până aziă, Plopeni, Broșteni, Răești și Corni, el semnalează prezența Bulgarilor cred, atunci când scrie: „mestecați poslușnici cu târgoveți”. Spun aceasta, deoarece am văzut mai sus, că între oamenii streini aduși de către Episcopii de Huși, anterior, unii, și poate cei mai mulți erau aduși din țara sau olatul turcesc. Și se știe că cel mai grozav au avut de
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
pentru grădini și mori de apă, este unul și același cu actualul loc situat în preajma abatorului comunal, unde se pot vedea și azi, în jurul și pe locul fostului „iaz al Vlădicăi”, destule grădini de zarzavat, aparținând bulgarilor hușeni, poate vechii poslușnici ai Episcopiei. Tot în legătură cu bulgarii de la Huși, Ghibănescu crede că aceștia „au venit aici în trei răstimpuri, ceea ce se constată și din dialectele ce vorbesc: unul curat bulgăresc, altul amestecat cu turcisme și al treilea cu rusisme”. Afirmația aceasta a
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
haină deasupra Ce cați, mă, cu cuțitu-n bobou? braniște Vatman un vig (val) de sumani voștmar vrășmaș grui (munte ascuțit) danie jidovină zăpodie = loc plan pe munte iliș (dare pentru provizia armatei) ilișar cneaz culme miezuină (hotar-hat) muncel obârșie paltin poslușnic (servitor) pripasari (slujbașii) pripasuri (vitele prinse) păhărnicel runc holtei zurbar hotar troian șteaza (până mai mică) St + Marușca = Alexandru St + Evdochia = Olena = Petru + 1480 St. + Maria de Mangop = Bogdan și Iliaș +1479 + St. + Maria Radului V.V. = Bogdan cel Orb se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Episcopul Melchisedec a analizat planul Episcopiei și al orașului Huși, întocmit în anul 1771 de Iorest Dan, și a emis o altă ipoteză. În planul din 1771 se arată că, pe locul satului Corni, situat la nord-vest de așezare, locuiau „poslușnici ai Episcopiei” (oameni aduși din alte țări) și că „acolo a fost silesce (siliște, vechea vatră de sat, n.a.) de satu vechi la o depărtare de târg ca la un ceas”. Deci, bazându-se pe evoluția hotarelor orașului, episcopul credea
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
diverși proprietari, acordând mănăstirii, cu acest prilej, și unele scutiri de dări. Conform ideologiei medievale, Episcopia Hușilor beneficia de numeroase danii domnești și boierești, de numeroase scutiri de impozite, de aceea conflictul dintre conducerea orașului și noua instituție devine inevitabil. Poslușnicii (slujbașii) Episcopiei s-au bucurat de privilegii domnești de la Ieremia Movilă până la Unirea Principatelor. De pildă, în timpul domniei lui Alexandru Iliaș (1620-1621, 1631-1633), ei au fost scutiți de dări (seu, ceară, de podvoade, de cai de olac și de miere
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
De pildă, în timpul domniei lui Alexandru Iliaș (1620-1621, 1631-1633), ei au fost scutiți de dări (seu, ceară, de podvoade, de cai de olac și de miere și alte mărunțișuri). Din nou, târgoveții au fost obligați „să lase în pace” pe poslușnici și „să nu-i supere cu nimic”. De pildă, la 3 noiembrie 1653, domnitorul Gheorghe Ștefan (1653-1658), aflat la Roman, scria șoltuzului, pârgarilor și tuturor târgoveților din Huși să nu scoată satele Episcopiei la lucru, podvoade, căratul fânului, a gheții
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
lucru, podvoade, căratul fânului, a gheții, la teslărie și să nu dea cai de olac, ci numai să-și plătească cisla. De asemenea, Ștefăniță Lupu (1659-1661) cere dregătorilor hușeni și târgoveților, la 21 februarie 1661 (Iași) „să nu supere pe poslușnicii din satele Episcopiei Huși, să nu le intre în sat, nici să nu-i amestece cu târgul și să le întoarcă tot ce le-au luat”. O poruncă asemănătoare a dat domnitorul Gheorghe Duca (1665-1666, 1668-1672, 1678-1683), din Iași, la
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
nu-i amestece cu târgul și să le întoarcă tot ce le-au luat”. O poruncă asemănătoare a dat domnitorul Gheorghe Duca (1665-1666, 1668-1672, 1678-1683), din Iași, la 25 mai 1658, iar la 13 ianuarie 1666, cerea să fie scutiți poslușnicii Episcopiei de numeroase obligații (dajde, zloți, lei, taleri, galbeni, orți și de celelalte angherii) „ce sunt pe târgoveți”. Numeroase documente consemnează încercările târgoveților de a include oamenii Episcopiei la plata colectivă a dărilor. Poruncile domnești erau repetate și hotărâte, iar
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
serbări religioase de cătră Ungurii din Corni și Epureni, răscumpărând acel loc”. Documentele arată că o parte din pământul aparținând actualului cartier Corni a fost dăruit Episcopiei, în 1756, de către domnitorul Constantin Racoviță (1749-1753, 1756-1757), iar acesta a colonizat aici poslușnici aduși din Ungaria. Este foarte posibil ca Gh. Ghibănescu să fi făcut referire la aceștia. Așezarea poslușnicilor pe moșia domnească a contribuit la dezvoltarea curții domnești. Așa s-au format cartierele Cotroceni, apoi Șara. Din punct de vedere administrativ, Cornii
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]