777 matches
-
zi și ori de câte ori ne mustră conștiința. De obicei, spovedania se face în biserică, în fața icoanei Mântuitorului nostru Iisus. Preotul este dator să-i primească pe credincioși la spovedanie cu fața veselă, cu blândețe și evlavie, nu cu mâhnire și fața posomorâtă. În preajma marilor sărbători, numărul de credincioși care se duc la biserică și cer să se curețe de păcate este foarte mare. În fața unui duhovnic posomorât și distant, omul de rând nu reușește întotdeauna să-și dobândească pacea sufletească și să
Agenda2005-18-05-supliment de pasti () [Corola-journal/Journalistic/283647_a_284976]
-
credincioși la spovedanie cu fața veselă, cu blândețe și evlavie, nu cu mâhnire și fața posomorâtă. În preajma marilor sărbători, numărul de credincioși care se duc la biserică și cer să se curețe de păcate este foarte mare. În fața unui duhovnic posomorât și distant, omul de rând nu reușește întotdeauna să-și dobândească pacea sufletească și să se purifice spiritual. Tradiția spune că în Vinerea Mare (când Mielul lui Dumnezeu este deja jertfit) este bine să se țină post negru și să se
Agenda2005-18-05-supliment de pasti () [Corola-journal/Journalistic/283647_a_284976]
-
niciodată așa rece, Schimbătoare, veștedă și rea; Plânge-ntruna și aș vrea să plece Spre pustie sau oriunde-o vrea. Zvârle peste noi cu bură sumbră- Un lințoliu reavăn și urât-, Își ascunde sub un voal de umbră Sufletul bolnav, posomorât... Iar de-atâta rece și durere Fug cocorii și iluzii fug, Călători spre alte emisfere, Încălzite de un soare- rug. Du-te, toamnă - pasăre sărmană -, Fugi în cer și lasă-ne pe noi!... Pe turnanta ta bacoviană ... Citește mai mult
NICOLAIE DINCĂ [Corola-blog/BlogPost/384822_a_386151]
-
a fost niciodată așa rece,Schimbătoare, veștedă și rea;Plânge-ntruna și aș vrea să pleceSpre pustie sau oriunde-o vrea.Zvârle peste noi cu bură sumbră-Un lințoliu reavăn și urât-, Își ascunde sub un voal de umbrăSufletul bolnav, posomorât...Iar de-atâta rece și durereFug cocorii și iluzii fug,Călători spre alte emisfere, Încălzite de un soare- rug.Du-te, toamnă - pasăre sărmană -,Fugi în cer și lasă-ne pe noi!...Pe turnanta ta bacoviană... XXVIII. AVATARUL MEU, de
NICOLAIE DINCĂ [Corola-blog/BlogPost/384822_a_386151]
-
Către zeul lor se roagă. Să-și întoarcă odată fața Și să ștearg-o clipă-n timp, Cea în care, i-a luat viața, Regelui căzut pe câmp. Vin vlăstarele să plângă Pe copacul doborât, Moartea-ntârzie s-ajungă, Cu alai posomorât. Ruga lor atinsă cerul, Ce cutremur s-a făcut! Și s-a adunat tot sfatul, Pentru omul cel căzut. Ce mai zbucium, ce mai clocot Se aude din văzduh Împresoară într-un tropot, Și coboar-apoi în duh! Și-ntr-un
RUGĂCIUNEA UNUI COPIL de DANIEL DAC în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382488_a_383817]
-
o aveam cândva” Ah cândva...! Tu continui cu inima încăpățânată eu îmi rup degetele, n-am ce să fac. Dragă, încă lumea se învârte și liniștea ta mă frământă până îmi rupe inima! VINO! (Eja!) Ticăitul orei sparge liniștea melodie posomorâtă, așteptare!... Vino te rog cu vântul dorului! Depășește coroanele căpșunelor, topește roua nopților cu lună Călărește meteoriții cetății sufletului! Vino! Te aștept cu sărutul petalelor de flori, să aburească cu înălțarea dorului, să construiască barca dragostei, să numere șiragul stelelor
ÎN TRADUCEREA LUI BAKI YMERI de BAKI YMERI în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 () [Corola-blog/BlogPost/384093_a_385422]
-
cu ea, l-a iubit pe acel bărbat care a trădat-o atât de ușor. Necunoscute mai pot fi căile vieții! Întâmplător a aflat, de la Ștefan, că Delia trece printr-o etapă grea a vieții. Și-a amintit de Ștefan! Posomorât și abătut, când ieși din spital își aminti că Ștefan l-a chemat la biroul său. Își privi ceasul, exact o jumătate de oră mai avea la dispoziție să ajungă pe strada... căută în buzunarul din interiorul paltonului, își aminti
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINURE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383546_a_384875]
-
DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Proza > ÎNCHISORILE SUFLETULUI-DESTINUL MAGDALENEI- CAPITOLUL I Autor: Ana Podaru Publicat în: Ediția nr. 2227 din 04 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Închisorile sufletului-Destinul Magdalenei Ana Podaru I Era-ntr-o dimineață posomorâtă, la fel ca sufletul ei, cănd Magdalena trezită ca de fiecare dată când se mijeau zorile constată cu stupoare ca totul se învârte-n jurul ei, cu mâna la gură si încovoiată aleargă către toaleta din fundul curții pentru ași
ÎNCHISORILE SUFLETULUI-DESTINUL MAGDALENEI- CAPITOLUL I de ANA PODARU în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382941_a_384270]
-
Sărut mâna mama soacra !..spuse Magdalena, am venit să te ajutăm în ... XI. ÎNCHISORILE SUFLETULUI-DESTINUL MAGDALENEI- CAPITOLUL I, de Ana Podaru, publicat în Ediția nr. 2227 din 04 februarie 2017. Închisorile sufletului-Destinul Magdalenei Ana Podaru I Era-ntr-o dimineață posomorâta, la fel că sufletul ei, cănd Magdalena trezita că de fiecare dată când se mijeau zorile constată cu stupoare că totul se învârte-n jurul ei, cu mâna la gură și încovoiata aleargă către toaletă din fundul curții pentru ași
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/382946_a_384275]
-
cum să-i spună soțului care cu siguranță va primi vestea cu furie. Ziua trece foarte greu, parcă și timpul este împotriva ei, ploaia-și revarsă stropii cu zgomotos peste acoperișul de ... Citește mai mult Închisorile sufletului-Destinul MagdaleneiAna PodaruEra-ntr-o dimineață posomorâta, la fel că sufletul ei, cănd Magdalena trezita că de fiecare dată când se mijeau zorile constată cu stupoare că totul se învârte-n jurul ei, cu mâna la gură și încovoiata aleargă către toaletă din fundul curții pentru ași
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/382946_a_384275]
-
eu o gelaterie aici, în apropiere, ne explicase, sărutându-și trei degete ale mâinii drepte. Ia te uită, comentase cu discreție Olimpia, mai întremată după ce inspirase aer proaspăt, mare minune, Sașa s-a înduplecat să ne facă cinste!... Din pricina vremii posomorâte, gelateria lui Beliov era aproape goală. Ne așezaserăm într-un colț la o masă rotundă, având tăblia dintr-o marmură albă cu vinișoare roz. Scaunele din jurul ei erau de metal, niște perinițe pufoase protejau însă posteriorul clienților de răceala acestuia
VLASIA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383119_a_384448]
-
Dar v-ați gândit cu ce-o să umpleți pătulele? - zise sceptic pan Bijinski. — Cu lignit - răspunse Zbignew. Avem aici primprejur atâta lignit încât n-are rost să le mai umplem cu lemne. Nu știu dacă e bine ca faci - zise posomorât pan Bijinski. Mai ascultă și de sfatul nostru, al celor mai bătrâni. De sute de ani facem focul cu lemne și a fost bine. Eu n-am încredere în lignit. — Dragă pan Bijinski - spuse înflăcărat Zbignew - îți respect vârsta și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
un birouaș și-un scaun cu spătar legat în piele; un lavabou de marmoră, o mică oglindă venețiană ovală și-un dulap masiv de nuc. Pe peretele din stânga ferestrei era un crucifix, iar pe cel din dreapta portretul în ulei al posomorâtului ca să nu zicem de-a dreptul al urâtului papă Leon al IX-lea, cel care a provocat schisma creștină de la 1054 și căruia, de cum intră, preacuviosul Metodiu îi aruncă o chiorâșă privire. Fără prea multă vorbă, cei doi își lăsară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ambele părți ale apei adânci și verzi. Peste canal se arcuia podul jos și șters, o prelungire cochetă, protuberantă a drumului și, în spatele lui, ca o umbră neagră uriașă ce bloca cerul, atârna rețeaua de șosele Paddington, la fel de murdare și posomorâte ca întotdeauna. Parcând undeva pe stradă, am verificat numărul apartamentului din agendă și am început să aștept. Era o casă mare cu apartamente, cu mulți chiriași; partea asta, cel puțin, nu trebuia să țină mult. Cel puțin așa ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
sticlă. —Și Johnny mă va controla să nu iau ceva care să mă îngrașe și toți vor arunca firimituri de pâine unii în alții și vor râde de sânii fetelor. Sună ca dracu’! am spus sincer. A dat din umeri posomorâtă. —îl iubesc, a spus. Am încercat să îndepărtez gândul. Din fericire în momentul ăla a apărut Johnny, scutindu-mă de comentarii. Harriet a făcut prezentările, iar el mi-a strâns mâna făcând niște comentarii prostești despre cât de minunat trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
ușii principale. Am tresărit. Am fost bucuroasă că și Catherine Hammond a făcut la fel. —Catherine, unde ești? se auzi vocea lui Clifford Hammond din hol. — Sunt aici, i-a răspuns ea, dar... Și-a făcut apariția în dreptul ușii, deja posomorât. Când m-a văzut, stând în fața soției lui, evident ieșită din decorul livingului său dichisit, în blugi și geaca mea de piele, cu cizmele de piele pe taburet, starea i s-a adâncit și mai mult, trasând urme adânci pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
imposibil să Îi ceri unui om aflat În primejdie să nu se apere: nemo ad impossibilia tenetur. Și te vei bucura de sprijinul nostru puternic În acțiunea dumitale. Cardinalul bătu puternic din palme. Într-o clipă, dindărătul cortinei ieși silueta posomorâtă a șefului inchizitorilor. Noffo Dei, În loc să vină direct spre el, făcu o bucată de drum pe lângă perete, ca și când ar fi vrut să evite lumina soarelui care pătrundea pe fereastră. Apoi, ținându-și mâinile ascunse sub mânecile sutanei În alb și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
-se la o lume multicoloră. De regulă, astfel de sentimente Îl agasau, dar poezia avea atât de multă simplitate și atmosferă, Încât a reușit să-și formeze o imagine mentală a Clarei: Clara Într-o zi ca aceea, rece și posomorâtă, cu ochii ageri, albaștri, ațintiți În depărtare, Încercând să vadă cum mărșăluiesc spre ea, peste grădini, tragediile viitoare. Era invidios pentru poezia aceea. Ce mult i-ar fi plăcut să vină, s-o surprindă sus, pe zid, și să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
să Înțeleagă de ce Amory a zâmbit Încântat tot timpul prânzul. Și-a Închipuit, probabil, că e unul dintre optimiștii ăia găunoși. DUPĂ CINCI SĂPTĂMÂNI Ne-am Întors În biblioteca din casa Connage. ROSALIND, singură, șade pe sofa, privind În gol, posomorâtă și nefericită. Este mult schimbată - puțin mai slabă, printre altele; ochii nu-i mai sunt luminoși și scăpărători; Îi poți da ușor un an În plus. Intră mama ei, Înfășurată Într-un mantou de operă. Îi aruncă o privire nervoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Toți Îl privesc curioși.)... cu doi dolari pe săptămână. (Consternare generală.) DOAMNA CONNAGE: Să mergem, Alec, aud mașina venind. (Urări de noapte bună, destul de reci pe alocuri. După ce DOAMNA CONNAGE și ALEC pleacă, se instalează tăcerea. ROSALIND stă În continuare posomorâtă, cu privirea pierdută În foc. AMORY merge la ea și-i pune brațul pe după umeri.) AMORY: Fetița mea dragă... (Se sărută. Încă o pauză, după care ea Îi ia mâna, i-o acoperă cu sărutări și și-o așază pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
săptămână de la primirea acestei misive, micul lor cămin s-a destrămat precipitat. Cauza imediată a fost boala gravă - și, probabil, cronică - a mamei lui Tom. Așa că au pus mobila la păstrare, au dat instrucțiuni pentru subînchiriere și și-au strâns posomorâți mâinile la Pennsylvania Station. S-ar fi zis că Amory și Tom nu mai isprăveau să-și ia rămas-bun. Stăpânit de un imens sentiment de singurătate, Amory a cedat impulsului de a se Îndrepta spre sud, cu gândul de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
și Dick și Kerry sunt morți - toți trei! Pe Alec l-a trecut un fior. - Să nu vorbim despre asta. Zilele mohorâte de toamnă mă deprimă Îndeajuns. Se părea că și Jill era de aceeași părere. - Doug ăsta-i cam posomorât, oricum, a comentat ea. Spune-i să tragă o dușcă mai lungă. E alcool bun și-i greu de găsit În zilele astea. - De fapt, Amory, am vrut să te Întreb unde stai... - Păi, la New York, cred... - Nu, mă refeream
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
pus-o pe birou lângă telefon. În timp ce se așeza, fața ei căpătă o expresie serioasă, de parcă s-ar fi declanșat un buton în capul ei. — Și acum aș face bine să îți spun de ce te-am chemat aici, zise ea posomorâtă. Vreau să descoperi cine mă șantajează. Făcu o pauză, foindu-se nervos în șezlong: — Scuză-mă, nu mi-e deloc ușor. — Nu-i nici o grabă. Șantajul neliniștește pe toată lumea. Ea dădu din cap și sorbi din gin: — Păi, acum vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
ta. Am parcat mașina, am urcat treptele de la ușa de la intrare și am tras de clopoțel. Aproape imediat, prin geamul de deasupra ușii s-a văzut o lumină și după vreun minut ușa s-a deschis, dând la iveală chipul posomorât al tuciuriei. Dumneata știi cât e ceasu’? — Abia a trecut de 8, i-am zis. În toate teatrele din Berlin se ridică acum cortinele, cei care iau cina în restaurante se uită prin meniu și mamele se gândesc că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
generală. Tipul clasic se caracterizează printr-o euforie dementă, deliruri de grandoare și accese de paranoia extremă. — Isuse, singurul lucru pe care l-ați omis este mustața nebună, am zis. Mi-am aprins o țigară și am tras din ea posomorât. — Pentru Dumnezeu, să schimbăm subiectul. Haideți să discutăm despre ceva vesel, ca de exemplu despre amicul nostru criminal în serie. Știți, încep să înțeleg punctul lui de vedere, sincer. Vreau să spun că acestea pe care le omoară sunt tinerele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]