KorAP: Find »[drukola/base=posomorât & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...5 6 7 ...33 >

811 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574

că ar fi comic să-l facă să cadă. — A căzut Sakichi de pe cal? Ei, și asta prinde bine, ca antrenament. Armata mergea înainte. Drumul intră în Harima și, în sfârșit, ajunseră la Kasuya, pe înserat, așa cum plănuiseră. Spre deosebire de conducerea posomorâtă a lui Shibata Katsuie, care nu respecta decât regulamentele și formalismele, sau severitatea și rigoarea lui Nobunaga, stilul de comandă al lui Hideyoshi se distingea printr-o caracteristică: veselia. Indiferent ce greutăți sau lupte disperate îi năpăstuiau oamenii, aceștia iradiau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
toți. Cu siguranță, acum nu pot să accept cererea lui Hideyoshi. — Nu cred că e adevărat. Dacă lași problema în seama Seniorului Hideyoshi, va reuși cu siguranță să găsească o cale de mediere cu Seniorul Nobunaga. — N-aș crede, răspunse posomorât Murashige. Sespune că, atunci când au auzit că mă revoltasem, Mitsuhide și Nobumori au bătut din palme și s-au bucurat. Mitsuhide a venit aici să mă împace. M-a consolat cu vorbe frumoase, dar cine știe ce fel de raport a dat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
și, dacă începe să plouă, drumurile vor deveni dificile. Ar fi bine să mai pregătim câteva făclii în plus! strigă altul. Chipurile tuturor samurailor erau la fel de mohorâte ca și cerul nopții. Aveau ochii plini de furie, lacrimi, amărăciune sau nemulțumire posomorâtă. Foarte curând, glasul lui Mitsuhide se auzi în timp ce se îndepărta de intrare împreună cu un grup de călăreți: — Sakamoto aproape se vede de-aici. Ar trebui să ajungem acolo curând, chiar dacă plouă. Auzind glasul neobișnuit de vesel al stăpânului lor, vasalii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
sonore. Nu era deloc genul de primire la care se așteptaseră cei doi generali. Veniseră grăbiți să se alieze cu Hideyoshi și să-l lovească pe Mitsuhide. Ukon părea jignit, cu o expresie cam îndârjită pe față, iar Sebei stătea posomorât. Arșița apăsătoare a verii le accentua nemulțumirea. De-acum, anotimpul ploios ar fi trebuit să se apropie de sfârșit, dar atmosfera refuza să devină mai uscată. Pe cer, norii se mișcau încoace și-ncolo, neliniștiți, parcă reflectând starea națiunii. Din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
barză de hârtie îndoită în mâna lui Samboshi. Urechea lui Geni era salvată. Ochii tuturor generalilor reuniți se ațintiră asupra nevinovatului copil. Unii surâdeau vag, în timp ce alții vărsau în tăcere lacrimi. Numai Katsuie privea peste sala uriașă cu o mutră posomorâtă. Părea că tare ar mai fi vrut să bombăne ceva despre un „deranj”. Ca președinte al conferinței și, totodată, demn și solemn vorbitor, ar fi trebuit să deschidă ședința luând cel dintâi cuvântul. Acum, însă, tuturor le zburase atenția în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938

umană pornise irezistibil într-o direcție și că risca să nu mai poată gusta și el din puterea pe care cezarii începuseră să n-o mai aibă asupra oamenilor." Nu mi-a răspuns decât după câteva luni, cu o tristețe posomorâtă, dar cu toate puterile adunate în ea și reduse la esența credinței, și nu la idei despre credință. "Daca o să mă duc în rai sau în iad, eu nu știu, un singur lucru știu, pe care tu nu-l înțelegi

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-mi spui și mie..." Am început să mă plimb prin odaie, să mă uit afară pe geam, să mă întorc, să mă uit iar. Mama împăturea ceva, un cearceaf, cu mișcări care nu se mai sfârșeau, cu bărbia în piept, posomorâtă și mâhnită. N-avea de gând să-mi răspundă și mi-am reluat strigătele. Ce e păcatul, mamă, spune-mi și mie, dar să nu vorbești de decalog: să nu furi, să nu minți, astea le știu. Tu nu minți

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
avea grijă să-mi pună alt costum pe pat o dată la trei luni. Și, zic, unde mergem?" Asanache se uită la mine cu privirea lui de bivol mirat (de spectacolul vieții, de bucuria de a trăi, cu toate că, brunet masiv și posomorât cum arăta, ai fi zis că e o brută care nici măcar n-avea conștiința că există) și îmi spuse cu același patetism șoptit și mirat că cum nu știu: "Cum, la " Mama răniților"!" "Ce e asta?" "Ai să vezi! E

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
scrisorile tale l-au tulburat..." "Da?! strigai. Dacă erai convinsă de acest lucru și nu-l doreai, de ce nu le-ai rupt?"' " Nu eram convinsă, m-am lăsat influențată de torentul furiei tale... Îmi plăceau, cum să le rup?!" Rămăsei posomorât, deși inima îmi bătea. Mă așezai alături. Aș fi vrut s-o îmbrățișez, dar îmi veniră în minte versurile ei de-aseară cu textul acela care mă asemuia cu un țăran nestăpânit, care sărută "cu sete". Dar cum ar fi

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
uitai la ea de câteva ori, insistent. Da, era tot ca Matilda, dar arăta ca și când ar fi fost văduvă, nu prin decesul soțului, ci prin decesul iubirii ei pentru el. Îl avea, acel soț, uite-l colo, stătea tăcut și posomorât, dar între, ei demult nu mai era nimic, trăiau împreună fiindcă se luaseră și fiindcă aveau interese comune, dintr-o căsnicie nu prea lungă, dar nici prea proaspătă: copii, doi sau trei, casă, și apoi zădărnicia unui divorț, fericirea nu

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
are chef de pupături, ți-e bărbat, vă cunoașteți de doi ani, nu știi ce fire are bărbatu-tău?" " Dar a vrut să ciocnească, se apără și îl apără Matilda cu o voce patetică, am văzut eu că e cam posomorât și Petea a vrut să-l facă să se simtă bine!" "Mai bine l-ai fi făcut tu!" "Dar Victor nu e un copil," reluă Matilda cu un glas care sugera contrariul, că adică reacția mea a fost copilărească, înțelesei

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
hotărâre, hotărârea a venit de sus, mi-a spus el, fără să-mi precizeze de unde de sus, de la rector sau și rectorul primise un ordin de la forurile bucureștene ale învățămîntului... "Nu știu, dom' profesor, mi-am încheiat și eu vizita posomorât. Trebuie să vă întoarceți la catedră. Oricum, noi vom reacționa". "Care noi?" zise marele poet atent, dar fără să mă privească. "O să aflați!" "Bine, faceți ce credeți, dar dacă e să acționați inutil și în schimb să înfruntați doar riscurile

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
fi caracterizat prin ciuma care îi poartă numele (Ciuma lui Caragea) și prin faptul că acel domnitor ar fi pus biruri grele pe femeile ușoare (ceea ce era riguros exact.) Studenții serioși ridicaseră stilourile din caiete. "Să scriem asta?" întrebase unul posomorât, parcă indignat... Într-o zi venise de la București în vizită în orașul nostru un membru al Biroului politic, însărcinat cu învățămîntul și cultura. Că de ce nu știm încă rusește? ne întrebase el sever după ce ne adunase pe toți în aula

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
își aprinse o țigare și dispăru iar de la masă, nu înainte de a mai adăuga, izbucnind însă într-un râs fărâmițat, care nu știai când se va opri: "Să dea Marx să nu înțelegi prea târziu cuvintele mele!" XIII Am rămas posomorât. Tot nu înțelegeam... A cunoscut pe pielea lui pornirile obscure de autoritate și dominație a maselor. Ce-o fi cunoscut? Avusese în glas un puternic accent de om care știe multe și nu vrea să spună... începea, pentru întîia oară

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
luciferică; splendidă metaforă! Dar cunoașterea mea ce fel de cunoaștere era? Dar a individului de la Siguranță? Relațiile mele cu el nu erau vulgare, nu vorbea cu mine în argoul lui de torționar, nici nu asista la bătăi, era însă preocupat, posomorât. "Ași putea să te trimit pe front, îmi spunea, adică întîi la Sărata să faci instrucție, și Sărata asta e infernul lui Dante, un intelectual ca tine s-ar curăța în două săptămâni de furunculoză, cel puțin, pe urmă dacă

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
ce-a mers, ce n-a mers, nu mai are acum nici o importanță. Să revenim la noi doi... Ești sigură că ai rămas însărcinată?" (Mă avertizase cu zece zile în urmă că <s-ar putea>). "Da, sânt sigură", spuse foarte posomorâtă. "Bine, zisei eu atunci, ai făcut în așa fel încît această știre să se asocieze în amintirea ta cu o palmă pe care ai dorit-o. Dacă nu ți-ași fi dat-o ai fi inventat altceva decât spargerea biroului

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
Cum o să mai putem sta împreună la masă? Ne-am întîlnit totuși și nu mi-a fost ușor să-l întreb. Nu arăta bine și avea pe chip o expresie de scârbă și plictiseală, dar și un fel de sfidare posomorâtă, supărat parcă dinainte pe cel care ar avea intenția să-i reproșeze ceva. Ei da, dar ce mai puteam să ne spunem? încît nu l-am cruțat. "De ce ai făcut chestia asta?" i-am spus pe neașteptate: ce te-a

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
parte din har, sau așa îl vedeam eu? Ne întoarserăm acasă și pe la ora trei începură să sosească musafirii, veni marele șef al clanului Lemnarilor, Vasile (Tasia luase parte la botez ca și părinții mei), Tamara cu gringalet-ul, Petea cu posomorâta de nevasta-sa, câțiva colegi de la arhitectură ai Matildei, Ion Micu și Clara, Vaintrub, Ben Alexandru, noul meu prieten, fost puericuitor, Salanțiu, ginecologul, și bunicii mei după mamă, cei după tată muriseră în anii din urmă acolo în satul lor

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
la alta, veșnic îndatorați și traversând o viață fără speranța unei ușurări de greutatea ei care le apăsa umerii. Mai bine plătit, tatăl meu nu se întorcea niciodată mai vesel acasă cu plicul în buzunar. Îl arunca mamei, tăcut și posomorât, și ea totuși știuse chiar din puțin să facă economii și să mă tină la liceu. Asta fiindcă eram unul, dar dacă am fi fost doi sau trei? Ce-o să zică el acum, tatăl meu, și mai ales mama, mă

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
fie destul de simplu să fii trimis iar de unde-ai venit, zise Matilda cu humor. Unde-ai dus caietele?" La bunicul, într-un dulap din pivniță." XI Mă dusei totuși chiar a doua zi dimineața la Brațele de muncă, deși chipul posomorât al Matildei nu-mi prevestea nimic bun. Mă așteptam să găsesc acolo, în preajma clădirii, o mulțime de oameni, cum văzusem în filmele străine. Nu era nimeni, eram singurul solicitant. Fui îndrumat într-un birou, unde mi se dădu să completez

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
pe o curvă. Își reveni și se uită la mine cu ură. Nu există, zise, femei frigide, ci bărbați odioși, care pot scârbi o femeie pentru toată viața. Întreabă un medic și ai să vezi ce-ți povestește!" Da, zisei posomorât, chiar mâine mă duc să mă interesez!" Devenisem visător sub privirile ei încărcate de ură. Simțeam această ură ca pe-un drog care mă făcea melancolic, melancolie detașată, liniștită, asemănătoare celei care ne cuprinde când ne gândim îndelung la moartea

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
poți să te bizui pe mine. Un om ideal, n-o să mai găsești altul. O să mă regreți!..." Și mă ridicai, intrai în oficiu și mă întorsei cu o sticlă de vin roșu, pe care o destupai cu un sentiment sărbătoresc. Posomorâtă, Matilda se duse și ea în sufragerie și aduse din vitrină două cupe de cristal violet de Boemia, pe care le umplui de îndată. Ciocnirăm și băurăm, eu cu sete, Matilda parcă în scârbă, dar nu pentru vin, ci pentru

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
la gât ca să te duci s-o înșeli? Nu te simte?" "Ba mă simte, dar și eu știu s-o desmint. Numai o dată, reluă el visător, era s-o pățesc..." Nici acuma nu uită olteanca și mă întreabă câteodată, așa posomorâtă, știți cînd?" "Ei, cînd?" Cînd o iubesc eu, așa, atașat. (Nici asta nu e bine, dom' profesor, că o faci să-și aducă aminte de te miri ce; mai bine e s-o ții la distanță!) Mă, zice, ce-a

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
rămîne..." Astfel se încheie discuția și tata își aprinse o țigare și rămase gânditor. Ia spune, îl întrebai, directorul acela de la voi, Bularca, l-a dat până la urmă afară pe șefu-ăla de cadre?" " Nu l-a dat", răspunse el posomorât și tăcu mai departe. "Ai înțeles de ce te întreb..." " Tocmai că mă gîdeam, ce-ar fi, Victore, să te duci tu personal să-i ceri o audiență? Una e când vezi omul în fața ta și îl asculți și alta e

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
și ai fost tot timpul activ și disciplinat și n-ai avut conflicte cu nimeni. Lasă la secretara mea o cerere. O să primești pe urmă acasă adresa de angajare..." Mă întorsei acasă stăpânit de entuziasm. Tatăl meu însă primi știrea posomorât. Întâi începu să-l înjure pe Bularca zicând că e un șmecher cum nu s-a mai văzut (prin șmecheria asta a lui a reușit el să-i ducă și îi duce și acum pe toți de nas), nu-ți

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]