289 matches
-
Veșmântul Îi e cenușiu, barba Încărunțită, fruntea pergamentoasă, numai privirea Îi pare tânără și vie, aproape scânteietoare. Îl Însoțesc doi dintre fiii săi, care aruncă de jur-Împrejur expresii de ură sau de sfidare. Foarte aproape de sultan stă Omar, pe cât de posomorât, pe atât de copleșit. Înșiră În gând fraze Împăciuitoare, pe care nu va avea, fără Îndoială, niciodată prilejul de a le rosti. — Astăzi e ziua pentru care ni s-a făgăduit un raport amănunțit asupra stării vistieriei noastre, e gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Pe lângă noi se bălăngănea fericită și nepoțica, fiica verișoarelor. După petrecere ne-am întors la apartament. Fără să mă mai schimb, mi-am luat geanta și am plecat la gară. Văzându-mă că-mi iau toate lucrurile, Sabina s-a posomorât: nu te mai întorci, nu-i așa? Sigur că mă întorc, puiule. Am luat un tren rapid. Mai târziu, Maria Firidă avea să mă acuze că nu am „consumat” căsnicia. Eu însă apucasem s-o anunț pe Adelina să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
poveste! Aveți, fiecare, o mie, ba nu! o mie cinci sute de lei, de la mine, dacă... Avocatul deja nu mai urmărea atent pelteaua perorației sterile, a cucoanei cu un ochi cameleonic. Subit ostenit, acesta simte cum câmpul vizual i se posomorăște, se tulbură și i se îngustează galopant, până la echinoxul percepției și peste, pierzându-și din ce în ce mai pronunțat vederea periferică. Apoi, iată! Patru motani negri zborșiți, stăteau dinaintea lui. Patru cozi verticale, împungeau aerul! Motanii Domnișoarei. De la stânga, la dreapta: Momocilă, Bobocilă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
toate jurnalele că țăranii au dreptate și că sunt niște mielușei... De altfel, plictiseala lui Grigore creștea cu cât se apropiau de Amara, parcă atmosfera s-ar fi încărcat mereu de mai multe presimțiri rele. Tânărul Herdelea, văzîndu-l cum se posomorăște, regreta că a venit și se întreba de ce l-o mai fi luat. Grigore își dădu seama și-i zise amărît: ― Să mă ierți că sunt cum sunt, dar nici eu nu mai știu ce e cu mine! Brișcă înainta
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
sarafanul ei, îmi povestea visele ei labirintice, cu fluturi multicolori lopătând prin temple de marmură, sau se alinta rugîndu-mă să merg să-i cumpăr un covrig. De multe ori îi vedeam în ochii translucizi, în penumbră, atâta tristețe, încît mă posomoram și eu, simțind că întreaga mea viață cu ea este clădită pe nisip, că tot ce ne leagă e iluzoriu. Atunci nu mai scoteam o vorbă toată ziua, iar ea, chițcăind și trăgând de mine ("Hai mă Andrei... hai, nu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
să fiu și eu îngăduit să asist la lecție. Noaptea, pe terasă, recită fără pomină din Mahuya lui Tagore. După aceea se retrage fără s-o simțim, căci poezia e cuvântul ei ultim, și, după ce l-a spus frumos, se posomorăște. O iubesc?" VII Din jurnalul lunii următoare: " Noi doi, singuri, discutând despre virilitate; Walt Whitman, Papini și ceilalți. Ea a cetit puțin, dar mă ascultă. Știu că mă place. Mi-o spune. Mărturisește că s-ar da ca într-un
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Ionel Brătianu ! Ei m-au trimis acasă ! Și atunci, după o călătorie istovitoare cu mașina, sute de kilometri, m-am trezit într-un București obișnuit : vară, cald, proiecte de vilegiatură. Sophie încă îmi mai reproșează și acum pentru cât de posomorât am stat seara, în grădină, la Fântâna Blanduziei. Mă irita însă sănătoasa poftă națională de râs care ne întovărășește dezastrele... Unii susțin că astfel am rezistat, eu mă întreb însă dacă nu cumva din ea vine pieirea noastră. Profesorul își
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cele mai frumoase case din Victoria Park, cu bovindouri, ferestre gotice, o scară interioară largă și grațios arcuită și un turn. Dar în ciuda vopselei albe, lucioase, imaculate, care acoperea fiecare piesă de lemn din interior și din exterior, casa era posomorâtă și încărcată de propriile-i gânduri mohorâte. Alex le simțea vibrând. Era doar un cadru comun în care ea și Ruby pășeau fiecare pe cărări deosebite. Casa îi scăpa lui Alex, părea un reflex al incapacității ei de a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de tras. Poate chiar c-ai s-ajungi cineva. Fiindcă e plină lumea de oameni care mereu încep câte ceva și nimic nu duc la bun sfârșit. Chiar îl privea cu încântare maternă, se vedea limpede pe fața ei. Și adăuga, posomorându-se un pic dar totuși cu speranță în glas: chiar dacă ne așteaptă, din câte se pare, vremuri grele. Dar de ce vremuri grele? Nimeni nu se gândea la vremuri. Deocamdată nu erau decât zile. Joi, vineri. Și sâmbătă. Ora șapte dimineața
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
să stăm puțin de vorbă? Dragoș roși numai la gândul că alții ar fi putut să bage de seamă cu ce glas îi vorbea Viviana. Întunericul îi cobora cu grăbire în suflet. Își băgă pumnii adânc în buzunare și dădu posomorât din cap, în semn că da. Strânse din buze și se simți stupid până în rărunchi. Beraru se găsea tocmai atunci să se strecoare pe lângă ei, intrând în clasă c-un rânjet la fel de stupid. Hai să nu stăm în ușă. Era
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
năduf - cenușa. Se văd nasurile copiilor printre florile de gheață ce sunt prinse pe geamurile aburite și reci, dar care te cheamă înăuntru... soarele rotund și firav se arată cu frică printre norii cei voinici și mătăsoși, iar cerul este posomorât și trist... parcă a pierdut ceva în valea de spumă albă... gerul a pus stăpânire pe întregul tărâm și s-a lăsat o liniște apăsătoare. Deasupra lumii flutură flori albe, așezânduse când obosesc pe crengile copacilor, dar și pe nesfârșitul
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
Ni s-a explicat cum trebuie să ne legăm centurile de salvare în caz de naufragiu. După aceea, am repetat pe punte cum trebuie să ne încolonăm ca să coborâm "în ordine" în bărcile de salvare. Încurajatoare exerciții! Marea s-a posomorât. Valurile sunt din ce în ce mai mari. S-a făcut și frig. Puntea e măturată de un vânt violent. Și suntem de abia în Marea Egee. Ce va fi în Marea Neagră, în care vom pătrunde, probabil, mâine, spre seară? Aud că nu li s-
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
și oferindu-le tuturor, vârstnici ori tineri, tonifianta imagine și exemplul unei prezențe care însuflețește locul și îmbogățește pe omul ce-i stă aproape. Să mai citim o dată din lecția de viață a Călătorului prin vâltoarea vremii: Deși vremea e posomorâtă, cu ceață densă și umezeală pe măsură, în casa mea e lumină, e bine, e relaxant și frumos. Păstrez o anumită ordine a lucrurilor și a stilului meu de viață, fapt ce mă scutește de urât și plictis. Nu las
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
permanent că este posibil ca sursele informațiilor actuale să fie îndoielnice. Al dumitale servitor și nepot credincios, Clane Referirile la agenții "mutației" i-au trezit amintiri neplăcute lui Tews, care trăia într-o lume de spioni. Presupun - se gândea el posomorât - că și acum se face propaganda împotriva mea, deoarece sunt în vacanță. Oamenii nu-și pot da seama ce planuri mărețe punem la cale pentru stat în timpul așa-numitei mele călătorii de plăcere. Se întrebă dacă, dând publicitate seriei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
cu ușurare - numai în fața ta, cu toate forțele, în credința că ai curajul și dreapta judecată să nu te eschivezi de la vreuna din noile sarcini în calitate de protector al sistemului solar. E un rol - conchise în mod inutil și dintr-o dată posomorât - pe care am intenționat inițial să mi-l atribui. Într-o încăpere bine păzită, dintr-o suburbie îndepărtată din Linn, un miez de energie se rostogolea încoace și încolo de-a lungul unei poteci înguste. În tot sistemul solar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
Gosseyn. se auzi un glas de bărbat, aici Institutul de emigrare. Gosseyn înlemni. Știa că astăzi se va hotărî, și o anumită nuanță în glasul acesta nu-i plăcu. - Cine-i la aparat? întrebă el inexpresiv. - Janasen. - A! Gosseyn se posomorî. Era omul care-i pusese atâtea bețe în roate, insistând să-i prezinte un act de naștere și alte hârtii, refuzând să înregistreze un test favorabil la detectorul de minciuni. Janasen - un funcționar a cărui situație era surprinzătoare dat fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
care o aveți cu adevărat, atunci sunteți practic terminat. Și să nu credeți că mă simt obligată să mă supun ordinelor voastre. Nu doresc, n-am dorit niciodată victoria voastră. - Să fie într-un ceas bun! zise Gosseyn. Dar se posomorî și notă mental un punct despre care va mai vorbi. Vorbele lui Leej lăsau să se întrevadă o colaborare ulterioară cu Discipolul. - Leej, zise el fără să o privească, există neclarități în săptămânile ce vin? - Nu este nimic! răspunse ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
văzut pe domnul acela bărbos... cum naiba îl cheamă? Directorul?... ― Lavoisseur? Gosseyn se încruntă în întuneric. ― Credeam că a murit într-un accident, acum vreo câțiva ani. Când l-ai văzut? ― Anul trecut. Era într-un fotoliu rulant. Gosseyn se posomorî. O clipă avusese impresia că memoria îl înșeală din nou. Era totuși ciudat că acela care-i manipulase gândirea, oricine ar fi fost el, ar fi dorit ca el să ignore faptul că semi-legendarul Lavoisseur este încă în viață. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
și aceeași personalitate? ― Intenționam să mă gândesc la asta mâine dimineață ― răspunse doctorul Kair cu o voce puțin obosită. ― Gândi-ți-vă acum. Și Gosseyn insistă: ― Există vreo explicație conform științei sistemului nostru solar? ― Nu, după câte știu. Psihiatrul se posomorî. ― Nici nu intră în discuție, Gosseyn. Dumneata ai pus degetul pe rană. Cine ar fi putut descoperi așa ceva, absolut revoluționar? Nu mă îndoiesc că în sistemul solar s-au întreprins unele experiențe importante de către unii biologi cultivați din punct de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
trist, iritat de propria prudență. "Dacă simt că trebuie s-o întind în viteză ― se gândi el ― înhaț un pumn de tuburi și fug ca el." Se ridică în picioare. "O mai aștept pe Patricia până la noapte." Ezită și se posomorî. "Poate o fi mai bine să încerc să iau chiar acum tuburile." Era posibil ca ei să nu se întoarcă singuri. Tocmai se apropiase să investigheze din nou distorsorul cu ajutorul aparatului de sondare, când sună telefonul. Era Lyttle și vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
Gosseyn. se auzi un glas de bărbat, aici Institutul de emigrare. Gosseyn înlemni. Știa că astăzi se va hotărî, și o anumită nuanță în glasul acesta nu-i plăcu. - Cine-i la aparat? întrebă el inexpresiv. - Janasen. - A! Gosseyn se posomorî. Era omul care-i pusese atâtea bețe în roate, insistând să-i prezinte un act de naștere și alte hârtii, refuzând să înregistreze un test favorabil la detectorul de minciuni. Janasen - un funcționar a cărui situație era surprinzătoare dat fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
care o aveți cu adevărat, atunci sunteți practic terminat. Și să nu credeți că mă simt obligată să mă supun ordinelor voastre. Nu doresc, n-am dorit niciodată victoria voastră. - Să fie într-un ceas bun! zise Gosseyn. Dar se posomorî și notă mental un punct despre care va mai vorbi. Vorbele lui Leej lăsau să se întrevadă o colaborare ulterioară cu Discipolul. - Leej, zise el fără să o privească, există neclarități în săptămânile ce vin? - Nu este nimic! răspunse ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
văzut pe domnul acela bărbos... cum naiba îl cheamă? Directorul?... ― Lavoisseur? Gosseyn se încruntă în întuneric. ― Credeam că a murit într-un accident, acum vreo câțiva ani. Când l-ai văzut? ― Anul trecut. Era într-un fotoliu rulant. Gosseyn se posomorî. O clipă avusese impresia că memoria îl înșeală din nou. Era totuși ciudat că acela care-i manipulase gândirea, oricine ar fi fost el, ar fi dorit ca el să ignore faptul că semi-legendarul Lavoisseur este încă în viață. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
și aceeași personalitate? ― Intenționam să mă gândesc la asta mâine dimineață ― răspunse doctorul Kair cu o voce puțin obosită. ― Gândi-ți-vă acum. Și Gosseyn insistă: ― Există vreo explicație conform științei sistemului nostru solar? ― Nu, după câte știu. Psihiatrul se posomorî. ― Nici nu intră în discuție, Gosseyn. Dumneata ai pus degetul pe rană. Cine ar fi putut descoperi așa ceva, absolut revoluționar? Nu mă îndoiesc că în sistemul solar s-au întreprins unele experiențe importante de către unii biologi cultivați din punct de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
trist, iritat de propria prudență. "Dacă simt că trebuie s-o întind în viteză ― se gândi el ― înhaț un pumn de tuburi și fug ca el." Se ridică în picioare. "O mai aștept pe Patricia până la noapte." Ezită și se posomorî. "Poate o fi mai bine să încerc să iau chiar acum tuburile." Era posibil ca ei să nu se întoarcă singuri. Tocmai se apropiase să investigheze din nou distorsorul cu ajutorul aparatului de sondare, când sună telefonul. Era Lyttle și vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]