140 matches
-
realizată în corpul de înaltă presiune (contrar motoarelor actuale unde reglarea se face în corpul de joasă presiune). Avionul folosea postcombustia doar la decolare și la trecerea în regimul supersonic. Motoarele erau capabile să atingă viteza 2 Mach și fără postcombustie, dar în practică s-a descoperit că avionul consuma mult mai mult combustibil în perioada trans-sonică, chiar dacă postcombustia este relativ ineficientă. Deoarece motoarele cu reacție nu sunt deloc eficiente la viteze mici, Concorde mergea pe pistă folosind doar două motoare
Concorde () [Corola-website/Science/309705_a_311034]
-
Avionul folosea postcombustia doar la decolare și la trecerea în regimul supersonic. Motoarele erau capabile să atingă viteza 2 Mach și fără postcombustie, dar în practică s-a descoperit că avionul consuma mult mai mult combustibil în perioada trans-sonică, chiar dacă postcombustia este relativ ineficientă. Deoarece motoarele cu reacție nu sunt deloc eficiente la viteze mici, Concorde mergea pe pistă folosind doar două motoare pornite. Frecarea suprafețelor exterioare cu aerul ducea la încălzirea cabinei în timpul zborului. Suprefețele interioare, precum ferestrele sau panourile
Concorde () [Corola-website/Science/309705_a_311034]
-
proiectat modelul Concorde "B" cu o capacitate de combustibil ușor mărită, cu aripi mărite prevăzute cu voleți la bordul de atac pentru îmbunătățirea performanțelor aerodinamice la toate vitezele și motoare mai puternice cu atenuatoare de zgomot și fără sistem de postcombustie. Rezultatul era o autonomie mărită cu 500 de km la o sarcină utilă mai mare și deschiderea de noi rute comerciale. Proiectul a fost anulat datorită vânzărilor slabe ale primului model Concorde. Altitudinea mare la care zbura Concorde expunea pasagerii
Concorde () [Corola-website/Science/309705_a_311034]
-
care nu se rotea, format din 15 pălețe fixe curbate în sens orar, care se vede în toate pozele cu vederea din față a aparatului. După 1956 Henri Coandă afirmă că după turbină (în avalul sau) existau două zone de postcombustie, sub forma a doua “tubulari de reacție”, situate în “amândouă părțile” fuselajului în interiorul aceluiași carenaj tronconic. În aceste “tubulari” avea loc probabil injectarea și arderea unui combustibil care producea “flăcări așa de puternice” încât se genera “o temperatură care se
Coandă-1910 () [Corola-website/Science/305510_a_306839]
-
fost necesar să “acopere aceste flăcări, atât dedesubt cât și deasupra cu două plăci de mică”. Nu există o altă dovadă a existenței acestor „tubulari de reacție” în afara propriilor declarații înregistrate ale lui Henri Coandă în 1967, dar fără ajutorul postcombustiei, propulsorul, în configurația geometrica atât cât este cunoscută, nu ar fi putut genera o forță măsurată de 220 kgf. Caracteristicile tehnice ale turbopropulsorului așa cum sunt indicate în pliantul de prezentare al avionului, erau: diametrul de , adâncimea de , turația minimă a
Coandă-1910 () [Corola-website/Science/305510_a_306839]
-
propulsie să programeze limitări pentru sistemul de propulsie propriu. Tot el redactează rapoarte pentru mentenanță și verificări. Pentru a se evita depășirea unei temperaturi limită care micșorează resursă, FADEC se reprogramează automat fără intervenția pilotului, de exemplu în sensul aprinderii postcombustiei. Pentru a clarifica în mod mai direct funționarea unui FADEC, urmăriți funcționarea unei aeronave civile de transport, în zbor. Echipajul condus de comandant introduce date referitoare la zbor în FMS (sistemul de management al zborului). Sistemul de management al zborului
FADEC () [Corola-website/Science/311517_a_312846]
-
dotat și cu un tun automat Mauser BK-27 de calibrul 27 mm. Motorul său Volvo-Flygmotor RM12, derivat din modelul General Electric F404 folosit și de F/A-18 Hornet, dezvoltă o forță de tracțiune de peste 80 kilonewtoni folosind sistemul de postcombustie, raportul tracțiune-greutate fiind de 0,97. Avionul a fost introdus în dotare în anul 1997, având inițial probleme cu avionica. Un prototip s-a prăbușit în timpul zborurilor de încercare. Saab a cooperat cu alte companii aeronautice pentru a lansa pe
JAS 39 Gripen () [Corola-website/Science/303995_a_305324]
-
inaugural al prototipului Gripen Demo a avut loc pe 27 mai 2008. Durata acestuia a fost de 30 de minute, aeronava atingând altitudinea de 6400 metri. Pe 21 ianuarie 2009, Gripen Demo a zburat la viteza Mach 1,2 fără postcombustie pentru a testa capacitatea sa de supercroazieră. În anii 1990, Saab a întreprins acțiuni în direcția conceptului unei variante destinate portavioanelor. În 2009, Saab a lansat "Sea Gripen" (literal: grifonul marin) ca răspuns la cererile Indiei privind informații despre un
JAS 39 Gripen () [Corola-website/Science/303995_a_305324]
-
de aterizare sunt dispuse în două grupuri de câte șase roți dispuse pe fiecare parte. Aranjamentul în acest fel al roților din trenul de aterizare micșorează timpul de rulare de pe pistă și asigură o securitate crescută. Bombardierul are 4 turboreactoare postcombustie Kuznețov NK-321 (care generează fiecare câte 25.000 kilograme forță) capabile să dezvolte o viteză de 2 Mach (2.230 km/oră). Realimentarea cu combustibil a bombardierului se poate face și aerian. Distanța maximă de zbor fără realimentare este de
Tupolev Tu-160 () [Corola-website/Science/308062_a_309391]
-
pe aripă, MiG-21 era mai puțin agil și manevrabil decât MiG-17. Folosind aripa delta sovietică au realizat primul lor aparat capabil atât de interceptare cât și vânătoare aeriană. Fiind un avion ușor, putea atinge Mach 2 utilizând o relativ ușoară postcombustie și a fost comparabil cu Dassault Mirage III produs în Franța. A fost de asemenea utilizat intensiv în conflictele din Orientul Mijlociu în anii 1960 și 1970, de forțele aeriene ale Egiptului, Siriei și Irakului împotriva Israelului. Avionul a fost cu
Mikoian-Gurevici MiG-21 () [Corola-website/Science/303604_a_304933]
-
un război nuclear. Progresele tehnologice în aerodinamică, propulsie și materiale de construcții (în primul rând aliaj de aluminiu) au permis proiectanților să experimenteze inovații aeronautice cum ar fi aripă săgeată, aripă delta. Utilizarea pe scară largă a motoarelor turbopropulsoare cu postcombustie a făcut ca aceste avioane să spargă bariera sunetului și să fie capabile de a susține viteze supersonice. Proiectele acestor avioane de vânătoare beneficiau de asemenea, de noi tehnologii electronice, care au făcut ca radarele să fie suficient de mici
Avion de vânătoare () [Corola-website/Science/306069_a_307398]
-
fizice de origine osteoarticulară: malformații congenitale (luxație congenitală de șold, amputații congenitale, picior strâmb congenital, artrogripoză congenitală), deformări osoase apărute în timpul procesului de creștere (inegalitatea membrelor, rahitism, osteocondrodistrofii, cifoze, scolioze etc.), sechele apărute după accidente (mai ales de circulație și postcombustie); b) deficiențe fizice de origine neurologică: infirmitățile motrice de origine cerebrală, leziuni ale neuronului motor central, afecțiuni neurologice evolutive; c) boli cronice în care deficiența fizică este predominantă, cum ar fi: arterite monoși poliarticulare sau complicații articulare ale hemofiliei. DEFICIENȚĂ
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
fosili au anunțat deja intenția de a construi centrale pilot de mari dimensiuni, care să testeze diferitele metode de integrare a CCS în producerea de energie. Pentru separarea și captarea dioxidului de carbon de la surse se propun următoarele tehnologii: Tehnologia postcombustie care constă în spălarea fluxurilor gazoase cu diferite lichide absorbante (apă, soluții alcaline etc). Curentul de gaz vine în contact cu lichidul de spălare și CO2 este reținut în faza lichidă. Reținerea unor cantități mari de CO2 implică utilizarea unor
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Ioan Mămăligă () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_883]
-
Române, apărut în presă, se află la peste 800 de km de Constanța. Scriitorul Cristian Negrea analizează această posibilitate, pe blogul său: "în cazul în care sunt implicate în lupte aeriene, consumul de combustibil crește exponențial, mai ales în urma folosirii postcombustiei pentru a scăpa dintr-o situație de luptă. Iar aici apărătorii sunt net avantajați, cu bazele apropiate și cu posibilitatea observării și interceptării atacatorilor care au un drum lung de străbătut, sunt la limita combustibilului și nu au cum să
Rusia spulberă România în patru ore. Mitul poate deveni realitate cu două condiții by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/37423_a_38748]
-
sunt încântați de faptul că această tehnologie poate distrage atenția de la căutarea de resurse regenerabile de energie. În prezent, în lume există șase proiecte-pilot, și anume: Otway Basin, Australia - proiect-pilot cu injecție de gaz; Huaneng, China - proiect pe bază de postcombustie (captare de 3.000 tone CO2 pe an); Schwarze Pumpe, Germania - proiect pe bază de oxi-combustie (nouă tone de CO2 separate și stocate pe oră); Sleipner, Norvegia - stocarea CO2 în zăcămintele de gaz epuizate din Marea Nordului (un milion de tone
Analiză ecoeconomică pentru sectorul energetic – instrument pentru fundamentarea strategiilor privind schimbările climatice by Paul Calanter () [Corola-publishinghouse/Science/183_a_189]