1,576 matches
-
pe care i-o dă originea indiană (ne-am permis să numim această perspectivă infra-image), iar când vorbește despre India câștiga perspectiva exterioară a celui care și-a părăsit țara (alo-image). Iată de ce românele sale reprezintă interesante nuanțări ale lumii postmoderniste contemporane, o lume a globalizării și suprapunerilor, reflectată prin perspectiva pe care Rushdie însuși o simte unică în felul ei și o definește drept "stereoscopica" (Imaginary Homelands, p. 19). Datorită ei, orașul Bombay poate fi surprins în tridimensionalitatea să pozitivă
ORASUL PALIMPSEST by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/18077_a_19402]
-
-l putem crede nici pe el. Ca și în cazul lui Saleem Sinai, naratorul din Midnight^s Children, regăsim în Moraes Zogoiby povestitorul avid să înșire cuvintele tumultuos, neluându-si nici macar timpul necesar să răsufle. Prin Moraes, Rushdie devine un postmodernist al respirației oprite, al ultimei răsuflări, al expirației dinainte de exitus. Eroul sau simte că se apropie de moarte și, copleșit de povestea să, o revarsă chiar cu riscul, de a-și epuiza plămânii. Deși este forțat de împrejurări exterioare să
ORASUL PALIMPSEST by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/18077_a_19402]
-
o întrebare, ci o propunere de continuare, într-un fel sau altul, a unei povești deja în desfășurare. Or, în acest volum al lui Tournier, dimpotrivă, povestirile se frîng cumva pe parcurs, se întrerup uneori, dar nu după formula facil postmodernistă, a fragmentarului și incoerenței deliberate, ci subminate dintr-un interior de substanță, unde sfaturile și-au ieșit de mult din uz. Povestitorul e primul care simte această fractură de adîncime a poveștii, pe care încearcă să o rezolve cumva. La
Povestitorul singuratic by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17417_a_18742]
-
care au reușit să depășească astăzi criza de încredere în literatura din perioada dictaturii". * ;Adrian Popescu face o confesiune, pentru ca apoi să contureze o trăsătură comună a poeților pur-sînge trecuți temporar în tabăra prozatorilor: "Modernistă, elegiacă și "serioasă" sau, dimpotrivă, postmodernistă, ludică și luînd lumea în răspăr, proza pretinde "durata lungă" și nu o iubire intermitentă, capricios-adolescentină, suportabilă în poezie. Postmodernismul poeților care scriu proză se declanșează firesc, nu dintr-o stăpînire aproximativă a regulilor narațiunii, cum s-ar putea crede
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17418_a_18743]
-
atractioasă, tulburătoare, inepuizabila. Ne propunem a o relua, succint, în textul de față, regrupînd o parte din datele și meditațiile confratelui nostru și introducînd cîteva elemente noi. Nu e un secret faptul că în epoca noastră (nu doar "în deceniile postmoderniste") termenul geniu a fost banalizat, mai grav: terfelit prin aplicarea să neselectivă, daca nu direct compromițătoare. "Geniul revoluției", "geniul comunismului", "geniul mării cotituri", "geniul Carpaților" au funcționat drept titulaturi habituale în sistemele totalitare, menite a-i flata pe liderii dornici
Ideea de geniu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17443_a_18768]
-
maturizarea prezentînd Adevărul îndrăcit (1937) de Howard Hawks, comedie trăsnita de la care astăzi se revendică tînărul regizor american, dezvoltînd o întreagă teorie cum că "filmul cu gangsteri" e mort, în schimb tradiția clasică a comediei poate fi resuscitata din perspectiva postmodernista a sexualității polimorfe. Că proba, filmul său din festival, Splendor, de un optimism tonic: un fel de Threesome, un triunghi amoros pledînd pentru permisivitatea actuala. Nu puteau lipsi de la Toronto filmele afiliate celui mai nou curent căruia i s-a
Toronto '99: redobîndirea sperantei by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17575_a_18900]
-
ei. Trăim, cu alte cuvinte, într-un univers în care nu mai există nostalgie, pentru că nu mai există memorie, ci doar consimțire amorțita la prezent, indiferent cum e acesta. Ca replică la un asemenea pesimism și relativism tipic unei gîndiri postmoderniste, Lévinas propune o redescoperire a Celuilalt, și implicit a unei lumi fundamentate pe grijă și altruism. Sună aproape aberant, pentru că indiferență și egoismul sînt, orice s-ar spune, moneda de schimb a vremurilor noastre. Tocmai de aceea nu e simplă
O filozofie a tandretii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17561_a_18886]
-
muncitorești este stînjenitor, neinspirat și, oricum, nedus pînă la capăt. De aicea, poate, un dezechilibru în marele mecanism, cu mii de semne și întins că o caracatiță asupra spectatorului, conceput de Alexandru Tocilescu. Primele două acte, chiar în această surprinzătoare, postmodernista (că tot e la modă curentul și provoacă, întocmai ca montarea, polemici nenumărate) și baroca, am putea spune, viziune și realizare sînt explozive, încărcate de o atmosferă balcanică colcăitoare, de o vînzoleala comică cu consecințe dramatice (nu pentru protagoniști - niște
Aria scrisorii pierdute by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17574_a_18899]
-
Gabriela Gheorghișor Ca poet, dar și ca autor al romanului Mortido, O. Nimigean a fost caracterizat îndeosebi prin termeni care țin de sfera optzecismului postmodernist: histrionism poetico-stilistic, prestidigitație, disponibilitate experimentală, ludic și (auto)ironie, ostentație intertextuală, sarabandă livrescă. Odată cu Rădăcina de bucsau, o narațiune autenticistă cu trenă simbolică, în care miza existențială surclasa jerbele esteticului, ex(-) centricul O. Nimigean a părut să fie acceptat, cu
Nanabozo și „poienița druidică“ borgesiană by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2542_a_3867]
-
de permise de a le „alunga” din zonele desemnate prin hotărâre oficială și de a le distruge cuiburile. Ce-i drept, încă n-au fost emise permise pentru vânarea lor, dar, probabil, că momentul nu e departe. În stilul gândirii postmoderniste care domină în societatea contemporană, se vorbește deja despre un conflict între „interdicția culturală” de a vâna lebede și „dorința guvernamentală de a controla suprapopularea”. Culmea e că până și unele asociații cunoscute pentru rigoarea în apărarea florei și faunei
Trageți în lebede! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2554_a_3879]
-
simbol pentru fiecare dintre studi i lor cu temă , aducem s-au erijat în reabilitarea adevărului, națiunile lumii. Românii, afirmaseră comentariile despre Mircea Eliade în numele unor reevaluări s-au numit istoricii Constantin și Dinu Giurescu, denumite: Eliade despre geniul latin postmoderniști. Țintele de atac ale „au conservat de-a lungul a două și Cine îl contestă pe Eliade? acestora sunt: „tradițiile, istoria și milenii elemente etnice ale dacilor și Profesorul George Apostoiu, cu culturile naționale. Peste tot el romanilor „sub raportul
Reevaluările post-decembriste, încotro? - marginalii critice -. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_46]
-
ce a știut să se salveze din mocirla conformismului. Sexualitatea aproape animalică a scenelor de început e contracarată de puritatea flash-urilor din copilărie, iar iubirea curată pentru un cvasinecunoscut devine un argument temeinic pentru "cumințirea" profitabilă, potrivit și finalului postmodernist - puzzle de amintiri și reflecții insolite. Nu puține sînt peliculele cantonate la granița cu patologicul, indiferent de zona geografică a mapamondului subminat de alienare. Incitat deopotrivă de sofisticatul spirit analitic al lui Resnais, dar și de austeritatea semnatarilor Dogmei '95
Toronto, ediția "de argint" by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16704_a_18029]
-
John Dewey, William James, Peirce, J.L. Austin și Wittgenstein, autorul volumului pe care îl prezint este în momentul de față, pentru mulți dintre umaniști, campionul absolut al relativismului moderat și consolidat pe premise filozofice (ca alternativă serioasă la anumite bazaconii postmoderniste). În tabăra adversă (pentru că întotdeauna există o tabără adversă, nu?), întîlnim persoane nu mai puțin onorabile precum Jerry Fodor și John Searle, ai căror venerabili aliați se pierd în negurile istoriei filozofiei, fiind mult mai "bătrîni" decît iluștrii enumerați mai
Vechi dileme, noi răspunsuri by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16742_a_18067]
-
constă în altceva decât în jocul de-a literatura. Când se lasă cu adevărat în voia spiritului ludic al unui fost student de la filologie, așa cum se întâmplă în O dimineață minunată pentru proza scurtă și Insula și așa cum fac toți postmoderniștii propriu-ziși, Ioan Groșan scrie, ca și ei, o literatură agreabilă, dar minoră.) Ioan Groșan seamănă prin preocupări cu scriitorii ruși, în vogă în perioada afirmării sale (Vasili Șukșin, Valentin Rasputin, Cinghiz Aitmatov). Asemenea lor, scriitorul român studiază cu atenție și
Ioan Groșan și problema nemuririi sufletului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16837_a_18162]
-
dinamica tendințelor contemporane de gîndire și a felului în care influențează ele nu doar tomuri sortite rafturilor și prafului într-o bibliotecă, ci și viața reală, de zi cu zi. Problema este următoarea: care este relația dintre conceptele și metodologiile postmoderniste și un domeniu disciplinar relativ nou, încă fără un echivalent european, așa-numita "compoziție"? Formulez deliberat în mod cît mai generic această problemă, ca și autorul de altfel, pentru că dacă aș folosi alte cuvinte, precum cel de "influență" de pildă
Scrisul și postmodernismul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16850_a_18175]
-
îndeobște drept teritoriu colonizat masiv, sau chiar integral, de postmodernism. După o analiză atentă și cumpătată a structurilor instituționale din domeniul compoziției, precum și a principalelor direcții de gîndire din postmodernism (Foucault, Lyotard, Bourdieu, dar și Clifford Geertz ori mai exoticii postmoderniști provenind din teoria arhitecturii), Faigley se ferește să tragă o concluzie explicită, străduindu-se să lunece precaut printre desișurile complicate ale unei orientări intelectuale atît de vaste cum e postmodernismul. Înarmat cu sumedenie de "totuși" și "deși", autorul se încumetă
Scrisul și postmodernismul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16850_a_18175]
-
face cu declarația unui Roland Barthes, de pildă, anunțînd moartea autorului, și nici cu faimoasa redefinire a conceptului de autor ca spațiu abstract de semnificație de către Michel Foucault. Dimpotrivă, teoriile expresiviste ale scrisului sînt, în subtextul lor, emfatic moderniste, nu postmoderniste. Alăturînd principalele trăsături distinctive și opoziționale totodată identificate de Ihab Hassan în 1985 pentru a descrie modernismul și postmodernismul, Faigley se vede pus în fața inevitabilei concluzii: centrat pe formă, încrezător în finalitate și ierarhii, scriitorul așa cum îl definesc adepții compoziției
Scrisul și postmodernismul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16850_a_18175]
-
aluneca în trivializare, Faigley propune o filtrare atentă a mai multor straturi teoretice, conceptuale și metodologice din cadrul compoziției, ajungînd pînă la urmă la cel care îi convine: așa-numita comunicare în mediu electronic. Numai aici izbutește să reaproximeze un jargon postmodernist și deopotrivă un mod de a gîndi conform cu postmodernitatea. Însă indiferent unde plasăm compoziția, sub ce sferă de influență teoretică, analize precum cea oferită de Lester Faigley au avantajul de a ne aminti că orice "adopție" se face cu un
Scrisul și postmodernismul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16850_a_18175]
-
înfăptuite de tinerii poeți ardeleni. Spiritul ludic (Ioanichie Olteanu scrie balade parodic-umoristice) și propensiunea livresc-intertextuală (Radu Stanca și Doinaș prelucrează motive elegiace din antichitatea elină) i-au determinat pe semnatarii prezentei exegeze să-i considere pe "cerchiști" un fel de postmoderniști avant la lettre. Ecouri "euphorioniste" găsesc apoi autorii și în lirica nebaladescă a Cercului Literar (Doinaș, Radu Stanca, Eta Boeriu), și în dramaturgie (Radu Stanca, Ion D. Sârbu), și în traducerile realizate de "cerchiști" (Faust, Divina Commedia etc.) și în
Cercul Literar de la Sibiu by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16911_a_18236]
-
conducătorul de car de ieri Charlton Heston apărînd și în chip de președinte al Ligii Naționale de Fotbal. O apariție in cameo ca și cea a lui Stone însuși: comentator sportiv echilibrat. Figuri de stil mai mult sau mai puțin postmoderniste într-o polifonie coregrafiată în conștiințe și pe stadioane, emoționant micro și macro cinematografiată.
Lecția de morală by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16953_a_18278]
-
încercat, deîndată ce primele dvs. cărți au fost traduse în Germania, să se deducă din ele o poetică și o filozofie a textului, a fost făcută o tentativă de a vă clasifica opera și de a distinge în ea trăsături postmoderniste. Care sunt totuși, din perspectiva dvs. trăsăturile poeticii, stilului literar pe care-l practicați? M.M.: Despre aceste lucruri am putea sta de vorbă o zi întreagă. Deci, poetica mea: eu vin din lumea muzicii, am fost cîntăreață, dar și o
Margriet de Moor: "Temele romanelor mele sînt absența, plecarea, tăcerea" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17011_a_18336]
-
semantic ne este deja bine cunoscut, întrucît el se referă la acele idei sau concepte a căror valabilitate depinde de norme și cutume sociale sau istorice, neavînd consistență sau adecvare pe cont propriu. După ce Roland Barthes a anunțat moartea autorului, postmoderniștii de generație mai tînără se referă la "autorul" unui text literar ca fiind simplă convenție necesară receptării acelui text. Numai că pentru o anumită categorie de adepți ai postmodernismului aproape orice poate trece drept convenție sau construct social: sentimentele umane
Păcatele postmodernismului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17080_a_18405]
-
postmodernismului aproape orice poate trece drept convenție sau construct social: sentimentele umane, sexul, boala, cunoașterea, adevărul, istoria, realitatea, alfabetismul, copilăria, tinerețea, bătrînețea, crima, chiar postmodernismul însuși. Într-un amestec puțin dezorientant de concepte importante sau simple aglutinări intelectuale efemere, dicționarul postmodernist de "convenții/constructe sociale" se transformă promițător într-un fel de panaceu universal pentru toate dilemele umanității. Acuza cea mai la îndemînă pentru asemenea ambiții e evidentă: aroganță naivă. Departe de a rezolva însă problema, ea ne distrage atenția de la
Păcatele postmodernismului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17080_a_18405]
-
că postmodernismul e, în parte, o chestiune de morgă, o atitudine filozofică și apoi o filozofie. Hacking califică, indirect, această atitudine drept belicozitate gratuită. Citind cartea lui Sokal și Bricmont ai fi tentat să crezi că o serie din temele postmoderniste cele mai la modă au fost lansate pur și simplu ca reacție la sobrietatea analitică și productivă a filozofilor tradiționaliști sau a oamenilor de știință. Dintr-o competitivitate ușor ridicolă, filozoful postmodernist se ocupă de regimul social al quarck-ului doar
Păcatele postmodernismului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17080_a_18405]
-
tentat să crezi că o serie din temele postmoderniste cele mai la modă au fost lansate pur și simplu ca reacție la sobrietatea analitică și productivă a filozofilor tradiționaliști sau a oamenilor de știință. Dintr-o competitivitate ușor ridicolă, filozoful postmodernist se ocupă de regimul social al quarck-ului doar pentru că astfel poate aspira să intre într-un dialog cu fizicianul. Dialogul, însă, e imposibil nu numai datorită unui dispreț reciproc, cît mai ales din pricina unei neînțelegeri fundamentale privitoare la obiectul conversației
Păcatele postmodernismului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17080_a_18405]