455 matches
-
indivizi și altor grupuri. Soluția tuturor problemelor - atât personale, cât și de grup - era, desigur, la nivel politic. Pe tot parcursul acestei analize a tranziției postcomuniste românești am întâlnit noțiunea de „grad de libertate”, care exprima posibilitatea optării, în reconstrucția postrevoluționară și postcomunistă a societății românești, între alternative cu un grad aproximativ egal de realizare. Gradul de libertate presupune întotdeauna existența unui subiect social - grup, clasă socială, elită, birocrație instituționalizată etc. - care are posibilitatea de a face alegeri care implică vaste
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
care au intrat în arenă și s-au pronunțat cu privire la privatizare, în primii ani de trecere la o economie de tip capitalist a avut ținte minore, iar influența ei a fost redusă în comparație cu cea a principalului actor social și politic postrevoluționară - proletariatul industrial. În primii ani de după revoluție, proletariatul industrial, împreună cu manangementul industriei socialiste nu susțineau privatizarea pe scară largă a economiei, din motive deja analizate. În schimb, mica burghezie socialistă a fost un factor foarte activ al presiunilor pentru privatizare
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
înalt, vizionar, în romantism Biedermeier, prin cristalizarea unei culturi tipic burgheze în care arta devenise și un mod de viață, fiind integrată organic în peisajul cotidian. Din acest unghi, melodrama ar putea fi apreciată drept simptomul caracteristic al sensibilității moderne, postrevoluționare, și al unui romantism psiho-social cu funcție civilizatoare, ce a indus în rândul oamenilor simpli gustul pentru frumos. Într-adevăr, popularitatea melodramei element-cheie în educația estetică și sentimentală a clasei de mijloc pare să fi contribuit substanțial la rafinarea moravurilor
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
petrecut Revoluția, în toamna aceluiași an exilații noștri erau la Paris, iar mai târziu vor ajunge la Londra sau la Bruxelles. Marea istorie a recuperării folclorului și mai ales noul concept de apreciere a poeziilor populare sunt sincrone cu episodul postrevoluționar și sunt strâns determinate de experiențele și de situația elitelor românești în exil: contacte, schimburi culturale, acces la medii de apreciere și la foruri de consacrare internaționale. La Paris, poeziile populare românești pătrund la Collège de France: Jules Michelet și
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
literelor" o constituie în egală măsură dorința unei culturi emergente de a fi recunoscută la Paris și interesul elitelor pariziene de a-și impune interpretarea și de a-și apropria o "marfă" spirituală. Așadar, ca să înțelegem cum a perceput generația postrevoluționară poezia populară trebuie să căutăm în afara câmpului românesc și să ne întrebăm care era agenda culturii franceze. Jules Michelet definește încă din Le Peuple 55 ceea ce caută: un model al democrației fondat pe solidaritatea voluntară, pe care o numește "fraternitate
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
putem da două răspunsuri - sau două explicații - pentru această "ratare". La prima vedere, a fost vorba de o proastă sincronizare. Regimul monumentalizării a fost descoperit prea târziu în cultura română. Cei douăzeci de ani pierduți până la ocazia creată de episodul postrevoluționar în 1849 au făcut ca universul său de reprezentări să fie asimilat aproape simultan cu un alt regim de producție și de apreciere a operelor, bazat pe dezvoltarea vocațiilor individuale. Sub impresia ideilor revoluționare, societatea românească a devenit sensibilă la
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
guvernării, au șocat așteptările democratice difuze, întărind procesul de pasivizare a colectivității. • Demonetizarea vieții politice prin măsuri demagogice de stimulare a exploziei partidelor improvizate. Speranța realizării unei democrații responsabile a fost erodată printr-o serie de măsuri oportuniste ale conducerii postrevoluționare, bazate pe un liberalism politic ostentativ, care au dus mai degrabă la construirea unei „democrații de carton”. Un caz tipic de acest fel a fost explozia numărului de partide: circa 200 în primele luni ale anului 1990. Explozia „partidelor de
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
costul economic plătit de colectivitate pentru un asemenea gest demonstrativ, costul psihologic de lehamite față de începuturile noii democrații. Opt distorsiuni ale procesului politictc "Opt distorsiuni ale procesului politic" Evenimentele politice descrise mai sus și-au pus pecetea asupra procesului politic postrevoluționar, producând numeroase deturnări structurale. Forma generală a procesului politic nu poate fi explicată însă prin aceste evenimente, ea fiind generată de însăși strategia tranziției. 1. De la consensul în jurul unor obiective clare la o polarizare violentă confuză. Colectivitatea a fost șocată
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
abandonați au devenit mult mai puțin o problemă a colectivității și mai degrabă una a baronesei Nicholson și a ambasadorului SUA în România și așa mai departe. 8. Legarea cetățeanului de fotoliu în fața televizorului. Pentru a înțelege starea de spirit postrevoluționară, trebuie să înregistrăm și efectul șocant al vizionării neputincioase în fața televizorului a spectacolului luptelor politice. Întreaga desfășurare a evenimentelor politice a consolidat alienarea cetățeanului de viața politică. Primul șoc dezagregator pentru speranțele de libertate și democrație s-a declanșat încă
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
o perioadă scurtă de timp. Complementar însă, se înregistrează o funcționare puternic deficitară a instituțiilor statului, care ar putea fi rezumată în următorul fel: • capacitatea scăzută de a promova un sistem democratic în acord cu aspirațiile colective; • în prima perioadă postrevoluționară, un anumit deficit al autorității statului era inevitabil. Schimbarea regulilor a creat importante confuzii de autoritate. Și atunci însă s-a încercat, cu rezultate relativ bune, menținerea statalității, legii și ordinii. În spațiul rarefiat de autoritate s-au infiltrat cu
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
Actorii interni: procesul politic în societatea românească în tranzițietc "Actorii interni\: procesul politic în societatea românească în tranziție" O ipoteză explicativă a procesului politic în perioada tranzițieitc "O ipoteză explicativă a procesului politic în perioada tranziției" În explicarea procesului politic postrevoluționar sunt, de regulă, invocați factori plasați la nivel evenimențial: acțiuni politice și interacțiuni dintre actorii politici. O asemenea perspectivă este importantă, dar ea nu oferă acces la logica profundă a procesului politic. Pentru construirea unei teorii a proceselor politice, este
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
de altă parte, suportul economic puternic al statului în vederea depășirii problemelor economice cu care întreprinderile se confruntau și pentru relansarea acestora. Iluzia că eliberarea economiei de controlul politic va oferi acesteia posibilitatea unei dezvoltări rapide a dispărut rapid. Criza economică postrevoluționară a făcut poziția întreprinderilor extrem de vulnerabilă. Managerii-specialiști în întreprinderile încă de stat s-au găsit curând într-o structură de interese contrară propriei profesii: maximizarea câștigurilor personale printr-o conducere falimentară a întreprinderilor. O nouă coaliție s-a constituit. Exploatarea
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
caz, la îndoială. Ce s-a întâmplat cu „frumoșii idealiști” revoluționari din 17-22 decembrie? Cei mai mulți s-au reîntors la viața lor normală cu sentimentul că au obținut victoria atât de îndelung așteptată, adesea nu lipsiți de dezamăgirile produse de confuzia postrevoluționară. O parte dintre ei, văzând în schimbările sociale o oportunitate de promovare social-economică, au intrat în viața politică. Unii s-au integrat cu succes, alții nu au supraviețuit competiției care nu se mai baza doar pe entuziasm și curaj, fiind
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
istorice au subscris la anestezierea „revoluționarilor” prin recompense și privilegii. Toate forțele politice erau înclinate să utilizeze grupurile răzlețe de „revoluționari” ca masă de manevră în stradă, dar nu erau interesate să le accepte în structurile lor politice. Lupta politică postrevoluționară a exclus din viața politică „revoluționarii” într-o modalitate dezonorantă pentru aceștia. Poate cel mai demoralizant lucru a fost sufocarea grupurilor de revoluționari rămași activi de către o masă de profitori care au obținut titluri de „revoluționari” prin abuz. O nouă
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
sociale și culturale de forțe ultranaționaliste din interiorul României, din Ungaria și, mai ales, din mișcarea maghiară internațională; pe de altă parte, temeri sădite adânc în experiențele istorice ale populației românești referitoare la violențe și intoleranțe care, în momentele confuze postrevoluționare, riscau să se transforme în conflicte de natură a repune în discuție valoarea suveranității naționale. Noul partid nu era lipsit de tendințe interne extremiste, fapt care accentua suspiciunile și temerile populației românești. Unul dintre efectele apariției UDMR a fost acela
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
practicii pedagogice. Inutil să mai precizez că, în cei cîțiva ani cîți au mai rămas pînă la Revoluție, beneficiarii studiului n-au apelat la vreuna dintre soluțiile propuse! De altfel, lucrurile au mers aproape la fel de prost și în primul deceniu postrevoluționar, începînd să se amelioreze abia odată cu creșterea rolului departamentelor pentru pregătirea personalului didactic din universități 1. 1.Vezi o prezentare extinsă a acestei cercetări în capitolul „Funcția modelatoare a profesorului - plecînd de la cîteva investigații”, în Antonesei, 2005, pp. 153-183. Relația
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1743]
-
avut valorile cele mai ridicate, fiind cuprinse intre 27,8‰ îin 1988) și 23,3‰ (în 1990). Scăderea numărului de nașteri după 1990 este considerată oarecum firească, având în vedere că nașterile dinainte fuseseră forțate de decret. Astfel ‚ în perioada postrevoluționară s- au înregistrat valori cuprinse între 15,1‰ și 20,7‰ . Între acești ani s-a înregistrat și valoarea minimă a natalității din cadrul perioadei analizate(1985-2002), aceasta fiind de 15,1‰ în anul 2002. Se știe că mentalitatea sătească e
Monografia Geografică a Comunei Şipote by Ditot Creangă Liliana () [Corola-publishinghouse/Science/91874_a_92402]
-
în ceea ce privește structura suprafețelor cultivate, dar și fărâmițarea fără precedent a proprietății. Până în 1990, producția de porumb boabe a cunoscut o creștere constantă, datorită îmbunătățirii calității soiurilor de porumb cultivate și unor agrotehnici corespunzătoare ( utilizarea de îngrășăminte, soiuri selecționate etc. Perioada postrevoluționară cunoaște o creștere a producției de porumb datorită creșterii suprafețelor cultivate, a condițiilor climatice favorabile, dar și a schimbării de proprietate, ca factor psihologic. Astfel, cea mai ridicată producție s-a obținut în anul 1996, când de pe o suprafață de
Monografia Geografică a Comunei Şipote by Ditot Creangă Liliana () [Corola-publishinghouse/Science/91874_a_92402]
-
Ea trece prin înființarea de uniuni artistice pe disciplină - Uniunea scriitorilor, etc. -, care pun sub control întreaga activitate a intelectualității creatoare și inaugurează o vânătoare de vrăjitoare. La sfârșitul anilor 1930, peisajul literar și artistic este total modificat în raport cu perioada postrevoluționară. Mai multe figuri ale literaturii au emigrat - Avercenko, Balmont, Bunin, Gippius, Merejkovski, Kuprin, Severianin, Benedikt, Rahmaninov, șaliapin, Korovin, kandinsky, Chagall, Gabo, Pevsner etc. - sau au murit - Blok, Belîi, Hlebnikov, Gorki. Poeții Maiakovschi, Esenin, Țvetaeva - aceasta emigrată apoi revenită în URSS
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
fiecăruia i-ar fi suficient să presteze o muncă după posibilități, într-un mod cât se poate de liber, pentru a-și vedea existența asigurată. Pentru Marx și pentru continuatorii săi într-ale comunismului, odată suprimate inconvenientele inevitabile ale fazei postrevoluționare - tranziția în care mai domnește „egalitatea sociabilă” - trebuie să se impună comunismul integral în care, după o afirmație a lui Marx din 1875, „dreptul nu mai este egal” ci „inegal”. în 1927, Stalin* va reaminti că, în această nouă lume
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
volume despre istoria Franței. În concluziile sale Evul Mediu are un rol pozitiv în progresul social. Poartă amprenta violenței lăsate de executarea tatălui său când el avea vârsta de 6 ani. În 1805 se întoarce din exilul londonez în Parisul postrevoluționar. Devine figură dominantă a politicii Franței înainte de revoluția din 1848, susținător al monarhiei constituționale. Sub Louis Ludovic-Filip Philippe, este creatorul școlii primare obligatorii în toate comunele Franței. Devine prim-ministru la înființarea celei de a doua Republici Franceze. În perioada
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
numărul 10. În ianuarie 1990 apare seria nouă a revistei, editată de acum înainte de Uniunea Scriitorilor din România, serie care se deschide cu un articol-program al redactorului-șef Marin Sorescu, intitulat Coșmarul s-a terminat. Ca majoritatea revistelor de cultură postrevoluționare, R. este preocupată de evenimentele din 1989, de politică, de tranziție etc. Cu numărul 3/1991 Marin Sorescu nu mai figurează ca redactor-șef, funcția fiind preluată de Gabriel Chifu. De la numărul 4/1991 se reduce formatul publicației, care se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289128_a_290457]
-
dureroase a caselor lovite de furia buldozerelor. Declarat postmoderne sunt Educație târzie (I-II, 1998-1999) și Fetița (2003), „rescrieri” ale romanelor Educația sentimentală de Gustave Flaubert sau Lolita de Vladimir Nabokov. Aici tramele epice sunt pretexte pentru meditația asupra condiției postrevoluționare a intelectualului român, pierdut într-o lume care, așteptată ca un paradis terestru („cultural”), se instalează ca o lume întoarsă, tulbure și haotică. SCRIERI: Proza poetică românească în secolul al XIX-lea, București, 1971; Introducere în opera lui Al. Macedonski
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290694_a_292023]
-
VI. ELEMENTE DE PSIHOLOGIA BOLNAVULUI ȘI CONSILIERE PSIHOLOGICĂ GHID PENTRU KINETOTERAPEUȚI asist. dr. Camelia Soponaru Universitatea „Al. I. Cuza” Iași Introducere Perioada postrevoluționară a însemnat pentru poporul român o perioadă de transformări majore și rapide în toate domeniile vieții socialpolitice și economice. În sistemul asistenței medicale și sociale, perioada ultimilor ani a adus o creștere a calității și diversității serviciilor prin inițierea unor
ASPECTE METODICO - PRACTICE ALE KINETOTERAPIEI LA DOMICILIU by Camelia Soponaru () [Corola-publishinghouse/Science/300_a_632]
-
așa zisă Țăranca, bunica lui, venea aici tot de la câmpie. Coborând pe Bâtcă, dădeai de casa unuia Roandă.De unde a venit acesta În Gălăuțaș, nu avem știință.Urmașii lui Însă au prins rădăcini aici, vremile fiindu-le prielnice.În anii postrevoluționari, un nepot al său, Traian Roandă, vreme de aproape două decenii a fost cănd primar, cănd viceprimar.De restituirea proprietăților oamenilor din sat nu prea i-a păsat, neavând rădăcini prea puternice În aceste locuri.Păduri, fiindcă despre aceste proprietăți
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]