450 matches
-
celorlalte. Detaliile ce-i trasează caracterul, limbajul, într-un cuvânt întreg felul lui de a fi, conving și dau romanului o notă de realism. În ciuda discrepanței vizibile dintre ce spune și cum spune Dan Chișu, romanul prezintă drama societății noastre postrevoluționare, în care toți actorii, cei plecați în străinătate, cei rămași aici ori reprezentanții sistemului comunist, sunt obligați să trăiască în uriașa pădure a macaralelor, ce îi înconjoară la tot pasul. Și nici nu mai interesează dacă personajele au sau nu
Pierdut în tranziție by Bogdan Miahi Dascălu () [Corola-journal/Journalistic/7129_a_8454]
-
apariția nemaipomenitei sale cărți", întrebându-se mereu la ce bun poemul, "tinichea legată de coada speranței"? Exista o cale - și ea s-a dovedit foarte rodnică pentru mulți poeți: excavarea trecutului "mort" pentru a ilumina deopotrivă trecutul și prezentul. Poemele "postrevoluționare" ale lui Romulus Bucur, dominate de eșuarea cuvintelor liberté ("se sufocă lumea s-a săturat/ de profeți și martiri/ ... aștept/ noi muncim nu gândim"), égalité (între orient și occident, "bate palma jean-jacques/ aferim dinicule"), fraternité (tragică ironie: "unul câte unul
Secvențe pentru violon d’encre by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7335_a_8660]
-
degrabă o rearticulare a datelor de mult cunoscute, la care se adaugă, providențial, corpusul de corespondență inedită Mihai Eminescu - Veronica Micle, publicat în 2000. Consider, ca și Dan C. Mihăilescu, că acea apariție editorială este cea mai importantă din perioada postrevoluționară și că efectele ei sunt departe de a fi epuizate. Mai întâi, a răsturnat teza geniului nepământean agasat de hachițele unei femeiuști oarecare, dovedind, dimpotrivă, implicarea afectivă a lui Eminescu și reciprocitatea unei adevărate iubiri. Iar apoi, a oferit criticilor
Eminescu pentru toți by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7362_a_8687]
-
această încredere stratificat rigidă nu se întemeia pe vreo formă, contabil scuzabilă, de mită. După prăbușirea, gratuită la acel moment, a întregii piramide, urmată de arestarea și anchetarea lui, Gheorghe Florescu își diminuează, cantitativ, elanurile. Intrat, apoi, într-o lume postrevoluționară energică și greu cuantificabilă, pentru care, în Piața Universității, a pus, de altfel, umărul, cafegiul încearcă s-o măsoare, din inerție, cu aceleași talere. Oamenii, spune el, au rămas cam aceiași. Nu și numaidecât, adaug eu, raporturile dintre aceștia. Detaliile
La mica înțelegere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7614_a_8939]
-
în culori stinse. Ultimii ani ai ceaușismului se potrivesc perfect, ca un timp mort, înghețat, acestei modalități figurative și simbolice, abia "tulburată" de Revoluția din 1989 și de convulsiile ulterioare. Mai strânsă și mai coerentă decât adaptarea la noile realități postrevoluționare este, la autorul "nouăzecist", viziunea sa deja coagulată la începutul deceniului trecut. Lucrurile se schimbă, în jur, într-un ritm accelerat și după o dinamică imprevizibilă; nu însă și în romanele lui Radu Aldulescu, toate, intens-statice. Mirii nemuririi îmi pare
Vremuri grele by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7641_a_8966]
-
din generația mea și eu însumi credeam inițial că Europa care stă cu ochii pe noi este o filă de comedie caragialiană, o pagină de ficțiune satirică. După decembrie 1989 și, practic, în apropierea fiecărei date importante din istoria românească postrevoluționară, când politicienii și oratorii, gazetarii și analiștii, oamenii de stat și reprezentanții ONG-urilor au insistat până la saturație asupra Europei care ne privește (în sensul că ne urmărește, dar și în acela că nu putem face abstracție de ea), ne-
După douăzeci de ani by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7490_a_8815]
-
internaționale - deschis de Matei Vișniec și Mircea Cărtărescu. Vișniec e încă modelul anterevoluționar: scriitorul care, pentru a se putea impune într-o altă cultură, trebuie să fugă din România Socialistă și să se stabilească la Paris. Cărtărescu brevetează modelul nou, postrevoluționar: creatorul care continuă să scrie în limba lui, chiar dacă beneficiază de burse și rezidențe în străinătate; și care este apoi tradus în diferite limbi. Contextul se lărgește enorm și autorul nu-și mai adaptează literatura la așteptările unui anumit public
După douăzeci de ani by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7490_a_8815]
-
este făcut după romanul Albă ca Zăpada și roșu bolșevic al Dorotei Masiowska - care semnează scenariul —, tradus și în limba română la Editura Trei în 2008, roman care se situează pe aceeași paralelă de sensibilitate cu romanele unei generații dezorientate, postrevoluționare, rebelizate, uneori împănate cu teribilisme, puțoisme, descărcând obscenități sau situațiile de marasm contrafăcut livresc al experiențelor sexuale juvenile și ale frustrărilor aferente, roman al unei experiențe transistorice. Tânăra scriitoare nu avut acces la istoria comunistă a Poloniei cu evenimentele capitale
Revoluția tinerilor furioși by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5992_a_7317]
-
în ce mă privește, îl identific în cu totul alte locuri decât au făcut-o, de obicei, ceilalți comentatori. Sunt, așadar, cinci secvențe în Imigranții, cinci secvențe orbitând în jurul câte unui singur personaj. Fiecare pe cont propriu, descins din România postrevoluționară într-o Anglie de început de mileniu, în căutare de experiențe sau de căpătuială. Un cercetător homosexual rătăcit într-un grup de libertarieni, și ei homosexuali (Răzvan). O tânără căsătorită cu un guru al artelor moderne (Maria). Un corporatist eșuat
Fișă de înregistrare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5267_a_6592]
-
să se simtă ca peștele în apă. În plus, experiența lui în materie de asemenea formule inovatoare de școală, la urma urmelor, optzecistă e mai accentuată. Dobrescu știe să construiască proiecte și de la cald (ca participant la gherila canonică imediat postrevoluționară), și de la rece (ca universitar atent la tot ce mișcă în spațiul occidental al ideilor). Dacă Oda liberei întreprinderi va rămâne prea puțin observată, lucrul se va datora tocmai acestor atuuri cu rol inhibitor pentru cronicarii mai puțin umblați prin
Ritmuri pentru antifonările necesare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6640_a_7965]
-
Bruxelles. A studiat la Facultatea de Litere a Universității din Zagreb (engleză și franceză la nivel de master, apoi portugheză și română). A tradus poezie de Adela Greceanu și Claudiu Komartin, a colaborat la traducerea antologiei de proză scurtă românească postrevoluționară Nabokov la Brașov (2010). Am învățat românește din curiozitate. Știam deja franceză, spaniolă, portugheză, puțină intaliană. În liceu făcusem și latină, iar la facultate am avut un curs de lingivstică comparată a limbilor romanice, unde am auzit de fapt prima
Cine ne sunt traducătorii? by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/4757_a_6082]
-
care autorul mizează în continuare. În momentul de față, creația lui Virgil Duda poate fi sintetizată prin două etape distincte, întinse, fiecare, pe aproximativ 20 de ani. Pe de-o parte, cărțile apărute până în 1988 și, de cealaltă parte, romanele postrevoluționare. Firește că nu e vorba de o reinventare sui generis, ci de o infuzie importantă de teme și concepte. În prim-plan se găsesc inadaptarea, înstrăinarea, evreitatea, identitatea și exilul. Ele alcătuiesc magma cărților sale din actualitate și acest aspect
Ancheta unui destin învins by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4435_a_5760]
-
ultimul roman al lui Radu Mareș, se desfășoară tot într-o regiune de contact etnic, dar în timpurile postdecembriste. Și, desigur, vag antedecembriste. Profesorul de franceză, ziarist după 1989, îi scrie fiului său din Germania o lungă scrisoare despre perioada postrevoluționară, când cunoaște o tânără englezoaică sosită cu ajutoare pentru orfelinat. A doua parte a romanului prelungește scrisoarea cu informații despre întâlnirea cu mama și pe urmă cu unchiul: cei doi sunt gemeni și protejează secrete de familie - istoria neagră a
Radu Mareș – topografiile de ieri și de azi by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/4669_a_5994]
-
venit lui Dan C. Mihăilescu în urma exersării (prea) asidue a magistraturii de cronicar al actualității (și, nu, așadar, la capătul unor sistematice tatonări în domeniul teoriei). Ajungând să scrie bine despre aproape orice (nu e o noutate faptul că literatura postrevoluționară și-a găsit în el cronicarul numărul unu), Dan C. Mihăilescu revizitează astăzi, cu acest întreg bagaj de lejeritate, teritorii dragi din epoca dificilă a propriei formări. Iar cartea despre scrisorile lui Eminescu e cel mai bun exemplu. Ea face
Om cu noroc by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4542_a_5867]
-
război. Polemicile lui cordiale și nuanțate, dar categorice, cu Vladimir Tismăneanu sau Andrei Pleșu - plus neînțelegerile tacite cu Gabriel Liiceanu, taxat drept „un anticomunist visceral” - l-au păstrat pe Ion Ianoși într-o dezbatere de idei necesară în inflamatele decenii postrevoluționare. Dincolo de prolixitate și de deficiențele de compoziție, Internaționala mea rămâne, de aceea, o probă convingătoare (lecție deloc programatică, întrucât lui Ion Ianoși îi repugnă afirmațiile peremptorii și autoeroizările) că am avut intelectuali veritabili de stânga chiar sub totalitarism și că
O frescă autobiografică by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4388_a_5713]
-
fundalului cărții - Harald Hartung de la „Frankfurter”, de pildă, vede în carte mai puțin un roman și mai degrabă o imagine aproape documentară a vieții culturale din perioada ceaușistă, iar pentru Klaus Richter, de la „Neues Osteuropa”, este mai captivantă descrierea României postrevoluționare.
Ecouri internaționale ale unor scriitori români () [Corola-journal/Journalistic/5550_a_6875]
-
Eșecul dureros al anticomunismului, publică „Revista 22” în numărul din 4 ianuarie 2011. Recenta anchetă din care rezultă că regimul comunist este regretat de 61% din populație îl provoacă pe autor la o analiză a modului în care societatea românească postrevoluționară s-a raportat la comunism, până la momentul prezent, când „anticomunismul, în același timp culpabilizant și ineficace, a ajuns să semene cu ce a fost odată «greaua moștenire lăsată de burghezie», sloganul de la începutul dictaturii comuniste, folosit pe atunci de câte ori lucrurile
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5836_a_7161]
-
criticul se poate lăsa în voia capriciilor scrisului. Iar Eugen Negrici se dovedește a fi, în Simulacrele normalității, un excelent vânător de subiecte - fie că e vorba de curiozități de istorie literară sau de observații „sociale”, legate de primii ani postrevoluționari. Din unghiul capacității de a decupa subiecte, micile eseuri sunt comparabile cu Temele manolesciene. Multe dintre articolele publicate în România literară acum aproape două decenii par apendice la problematici consacrate de Negrici - ipoteze care n-au mai încăput în arealul
Un critic în vacanță by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4505_a_5830]
-
anume Zile și viol și râs și Uneori mai regret) destul de libertine ca limbaj. Cum cartea a apărut chiar în 1990 (bunul de tipar e din 15 mai), e de presupus că ele vor fi fost scrise în perioada imediat postrevoluționară. În orice caz, cel de-al doilea poem evocă agitația și spaima revoluției din decembrie 1989 (când Iaru s-a aflat pe baricade). Ce frapează e mai cu seamă antilirismul din ultimul vers, față de care, la un moment dat a
Florin Iaru și nenumăratele sale unelte by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3322_a_4647]
-
întâlnește cu toleranța cu care e privit nu comunismul crepuscular care e sălbatic, ci umanitatea care, cu enormă tristețe, îl populează. Același relativism îl va ajuta, în fond, să treacă peste/prin toate experiențele personale care se încheie cu revenirea, postrevoluționară, acasă. Miraculos, Monica primește, după tot felul de termene adresate autorităților, dreptul să plece la Paris și rămâne acolo. Urmează solicitarea de plecare a autorului, așteptarea „formularelor mari” de care știu și eu din copilăria mea brașoveană, când vecini de-
Cronica unui eșec existențial by Andrei Bodiu () [Corola-journal/Journalistic/3548_a_4873]
-
editurii, publicată în România literară, figuram și eu cu Cartea de iarnă. Cîștigasem primul concurs la care nu participasem.” (pp. 53-54). Venirea „nordicului” vizionar de la Echinox la Cenaclul de Luni dominat de „sudicii” ironici și intertextuali va căpăta, în istorisirile postrevoluționare, aspecte epopeice. Sub aburul legendelor urbane, de care este întotdeauna nevoie, fapt e că un cenaclu și un critic al lui preferînd un anumit tip de poezie (cea postmodernistă, in statu nascendi, în 1981) au receptat profesionist un altul, empatizînd
Tînărul Mureșan (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3509_a_4834]
-
fantastice. Radiografia satului din roman nu trece de o formulă în care știința istoriei era tratată la loc de cinste între avariile unei lumi vicioase, ce plonja în apocalipse previzibile. Prozatorul este interesat de analogiile dintre haosul totalitar și cel postrevoluționar, insistând asupra defrișării spirituale. Între singurătatea forțată demografic și căderile în viciu și boală se resemna și eroul din romanul Așezarea (1989). Șerban Ghika, un filosof trecând prin experiența unui Hans Castorp autohton, deosebea, tardiv, condiția derizoriului. Între supraviețuire și
Textualism vintage by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3604_a_4929]
-
colective și instaurează non-valori. Un imens laborator, în care se experimentează mecanismele libertății „furate”. De bună seamă că romanul lui Nicolae Stan nu va avea mulți cititori devotați. Temele tranziției, satira politică, caricatura socială și mesianismul, toate subsumate unei cronici postrevoluționare și-au cam pierdut din elan. Apoi, nostalgic al sfârșitului istoriei, Nicolae Stan nu insistă pe o poveste care să conserve atenția cititorului. Cu o excepție. În finalul cărții, un mister al crimelor multiple pare să resusciteze un suspans amânat
Textualism vintage by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3604_a_4929]
-
posibilă abordare, de natură morală, nu mă convinge. Fănuș Neagu a fost orice altceva decât un formator de opinie. Opinii, de fapt, nici n-a prea avut. Reacțiile lui erau spontane și se fondau pe generozitate sau idiosincrasie. Publicistica lui postrevoluționară ne dezvăluie un pamfletar acid și injust, dar inconsistent. Avea, cum se spune, gură slobodă, și acesteia, în primul rând, i s-au datorat toate nedreptățile cu care i-a gratulat pe mulți. Sunt și aici destule asemenea accese de
Caietele Princepelui by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3622_a_4947]
-
mă îndoiesc că Nimigean s-a săturat să vadă cum ideile lui rămân blocate într-o receptare critică ce sesiza un răspăr autentic, însă irelevant. Și-a luat revanșa cu Rădăcina de bucsau(2010), unul dintre cele mai bune romane postrevoluționare. Reeditarea lui Mortido(pe care a comentat-o în numărul trecut și Cosmin Ciotloș) aduce un plus prozei lui Nimigean, recuperată, acum, ca un întreg. Dar ce anume a derutat critica la romanul de față? Mai întâi subiectul: crimele lui
Un roman patafizic by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3652_a_4977]