1,960 matches
-
treacăt - că viața lui Vincent van Gogh (18531890), pictor, desenator și gravor olandez, încărcată de întrebări și privațiuni, ba în Olanda, Belgia, nenumărate în Franța, i-a oferit prea puține momente de glorie, cât a trait, aceasta instaurându-se în postumi țațe (că în mii de cazuri ale lumii). Faima (nefasta, de fapt) din timpul vieții a fost legată de gestul său de automutilare - prin tăierea unei urechi. Cum senzaționalul negru, impus brutal prin fantome și crime, începând din cea de-
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
atitudine împotriva unor glorii ale epocii precum Alecsandri, Eminescu, Coșbuc, Vlahuță, Caragiale. Păcat impardonabil. A făcut figura unui "negativist", unui "demolator", "vrăjmaș al valorilor naționale", avant la lettre. într-un moment de aprofundată decepție, și-a consemnat dorința unei expatrieri postume: "Doresc României fericire, cu toate că m-a adăpat cu amar și că a fost pentru mine o mamă cu adevărat vitregă. Doresc ca corpul meu, sau nu se va putea aceasta din cauze materiale, ca rămășițele mele să fie ridicate mai
Trecut prezent, prezent trecut by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10574_a_11899]
-
treacăt - că viața lui Vincent van Gogh (18531890), pictor, desenator și gravor olandez, încărcată de întrebări și privațiuni, ba în Olanda, Belgia, nenumărate în Franța, i-a oferit prea puține momente de glorie, cât a trait, aceasta instaurându-se în postumi țațe (că în mii de cazuri ale lumii). Faima (nefasta, de fapt) din timpul vieții a fost legată de gestul său de automutilare - prin tăierea unei urechi. Cum senzaționalul negru, impus brutal prin fantome și crime, începând din cea de-
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
scrie pe genunchi ,o carte" către doamna sa. Nu rezumă bătălia, ci gingașele sentimente. Cînd nu știe carte, soldatul Ion îl pune pe căprarul Nicolae să compună scrisoarea pentru el. Acesta amînă, cît expeditorul e viu, și își ține cuvîntul postum, trimițînd implicit vestea morții lui de la Muselim Selo. Mamele analfabete din satul lui Goga scriu feciorilor de la oaste prin cuvintele și stilul Dăscăliței. În zorii romanului de la noi, Dinu Păturică e trimis în slujbă printr-o scrisoare de maximă și
Scrisori, depeșe, telegrame by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/10038_a_11363]
-
abnegației și acribiei academicianului Octavian Lazăr Cosma<footnote Cosma, Octavian Lazăr - Hronicul muzicii românești, vol. I, II,III, IV, V, VI, VII, VIII, IX, București, Editura muzicală, 1973, 1974, 1975, 1976; 1983, 1984, 1986, 1988, 1991; footnote> . Se adaugă monografiile postume, dedicate lui Gavriil Musicescu<footnote Breazul, George - Gavriil Musicescu, schiță monografică, București, Editura muzicală, 1962; footnote> și D. G. Kiriac<footnote Breazul, George - D. G. Kiriac, Ediție îngrijită de Titus Moisescu, București, Editura Muzicală, 1973; footnote> . Trebuie citată contribuția lui
GEORGE BREAZUL LA SEMICENTENARUL TRECERII SALE ?N ETERNITATE by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/84199_a_85524]
-
cu care membrii familiei s-au susținut reciproc într-un proiect comun, făcînd ca torța spirituală a fiecăruia și a tuturor împreună să ardă mai departe." Ceea ce realizează ea acum este nu doar un gest de pietate și de justiție postumă pentru suferințele și nedreptățile strigătoare la cer îndurate sub communism de rudele ei, ci și o avizată contribuție la cunoașterea unor valori de patrimoniu. Continuă astfel ceea ce făcuse mama ei prin îngrijirea ediției definitive, în șase volume, a Operelor lui
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10058_a_11383]
-
poet despre care s-a vorbit foarte puțin. Antologia Înmiresmatele prăpăstii (titlul cărții este inspirat de poemul omonim) însumează cele două volume publicate de autor în timpul vieții, Troienii (1985) și Lumina și uitarea (1989), precum și un consistent grupaj de poeme postume, Măștile de sticlă. La sfârșitul anilor '80, când au apărut aceste cărți, toate reflectoarele criticii literare erau îndreptate spre noile vedete ale deja celebrului curent optzecist. Volumele lui Radu R. Șerban, nefăcând parte din curent, au trecut, de aceea, aproape
Sinele si lumea by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10114_a_11439]
-
noastre colege de lagăr. Energii secătuite, industrii dezvoltate megalomanic fără o minimă prognoză, dar mai ales poveri bugetare uriașe, cum e simpla întreținere a Casei Poporului, devenită Palatul Parlamentului, care, pe dinăuntru, nici azi n-a fost terminată. Toate aceste postume capete de acuzare nu contează pentru cei care îl regretă pe Ceaușescu, deoarece El a dat. Nu contează ce a stricat în schimb, la fel cum azi nu contează că foști securiști sau foști uteciști cu relații au luat România
Atacul securistilor orfani by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10126_a_11451]
-
avut un sfârșit la fel de pașnic, fiind instituită, nici mai mult, nici mai puțin, în două sate bănățene. Amintirile copilăriei În 1992, sub egida prestigioasei edituri „Institutul de Etnografie al Academiei Sârbe de Științe și Arte“ apărea la Belgrad un volum postum sub semnătura lui Dejan M. Adam. Intitulat „Amintiri din copilăria de la Zlatița“, cartea evocă perioada sfârșitului „Războiului cel Mare“ și prezintă întâmplările prin care țăranii din satul bănățean de pe Clisura Dunării aveau să fie cunoscuți drept primii republicani/revoluționari de
Agenda2003-43-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281633_a_282962]
-
doua a fost în 1983, pentru ca după aceea colecția să ajungă în... depozitele Muzeului Banatului. Actuala expoziție - «Vioara - o pasiune de o viață» - s-a deschis în decembrie 2000, grație sprijinului material oferit de Consiliul Județean Timiș, fiind un omagiu postum adus lutierului și omului de știință dr. Cornel Șuboni“, adaugă doamna Șuboni. O vizită la expoziție Ce putem vedea la expoziția „Vioara - o pasiune de o viață“? Ne este îndrumător doamna conf. univ. dr. Rodica Giurgiu, muzeograf principal la Muzeul
Agenda2003-29-03-c () [Corola-journal/Journalistic/281269_a_282598]
-
Dietă participă și reprezentanții orașelor. La 8 august 1455 este certificată intrarea lui Ioan Corvin - Iancu de Hunedoara - în posesia cetății Timișoara și a domeniului său feudal. În fapt, în schimbul unui „împrumut” de 20 000 de galbeni, regele Ladislau V Postumul îi vinde lui Iancu orașul, „împreună cu demnitatea comitatului Timiș ce ține în mod obișnuit de aceeași cetate a noastră și toate castelele, orașele, târgurile și satele”. Voievod al Ardealului, ban al Severinului și guvernator al Ungariei între 1446 - 1453, Iancu
Agenda2003-48-03-b () [Corola-journal/Journalistic/281758_a_283087]
-
Dietă participă și reprezentanții orașelor. La 8 august 1455 este certificată intrarea lui Ioan Corvin - Iancu de Hunedoara - în posesia cetății Timișoara și a domeniului său feudal. În fapt, în schimbul unui „împrumut” de 20 000 de galbeni, regele Ladislau V Postumul îi vinde lui Iancu orașul, „împreună cu demnitatea comitatului Timiș ce ține în mod obișnuit de aceeași cetate a noastră și toate castelele, orașele, târgurile și satele”. Voievod al Ardealului, ban al Severinului și guvernator al Ungariei între 1446 - 1453, Iancu
Agenda2003-49-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281784_a_283113]
-
cărui trecere prin lume a lăsat în urmă oameni dragi, amintirea unor spectacole importante pentru istoria Teatrului Național Timișoara, o prolifică operă poetică. A mai lăsat pe biroul său, înainte să moară, două consistente manuscrise poetice, care au devenit volume postume prin grija și osteneala plină de dragoste a fiicei sale, Bogdana Belu. Primul postum, intitulat „Cugetările unui actor“, a văzut lumina tiparului anul trecut, la editura Signum din Reșița, iar cel de-al doilea a fost lansat în această săptămână
Agenda2004-28-04-cultura () [Corola-journal/Journalistic/282623_a_283952]
-
pentru istoria Teatrului Național Timișoara, o prolifică operă poetică. A mai lăsat pe biroul său, înainte să moară, două consistente manuscrise poetice, care au devenit volume postume prin grija și osteneala plină de dragoste a fiicei sale, Bogdana Belu. Primul postum, intitulat „Cugetările unui actor“, a văzut lumina tiparului anul trecut, la editura Signum din Reșița, iar cel de-al doilea a fost lansat în această săptămână, sub aceeași siglă editorială, cu titlul „Spectacolul privirii“, la Librăria „Mihai Eminescu“, în ale
Agenda2004-28-04-cultura () [Corola-journal/Journalistic/282623_a_283952]
-
M. Ivănescu s-a spus că ar fi poetul care nu încape într-o antologie, mă întreb care ar fi din acest unghi statutul lui Mazilescu. Opera lui se rezumă la patru volume, dintre care unul, știm, pe jumătate antologic. Postumele și ineditele sunt neglijabile cantitativ. De ce-ar mai fi nevoie să-l antologăm, în condițiile în care, în întregul ei, poezia sa n-ar ocupa nici 200 de pagini? În cazul unor poeți prolifici, ca Nichita Stănescu, Petre Stoica
Precizări asupra preciziei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2828_a_4153]
-
a aflat că nu cu mult timp înainte de J.O. a fost componentul unei echipe de baseball și a avut statut de sportiv semiprofesionist. Thorpe, care a decedat în 1953, a fost reabilitat de către C.I.O. în 1982 și declarat postum campion olimpic. În schimb, victoriile finlandezului Hannes Kolehmainen (un adevărat „alergător minune“) la 5 000 și 10 000 m plat și la cros - 8 000 m, care a doborât cu această ocazie și două recorduri mondiale și a luat argintul
Agenda2004-32-04-atena () [Corola-journal/Journalistic/282728_a_284057]
-
Plagiat) Alteori versurile ne aduc aminte de modul cum bravează, în poezia primei sale tinereți, Mircea Dinescu: "Plâng heruvimi pe spatele tău, doamna,/ cum stai golasă-ncercănată-n toamnă,// de prin icoane îți ghicesc jivina/ și-mi vindec plictiselile și vina" (Iubiri postume) Aceste influențe țin, într-un fel, tot de exuberanta lui Cristian Bădilită, care, în treacăt, parodiază, ca și cum ar îmbrățișa tandru, diferite ipostaze ale poeziei românești. La un moment dat el parodiază însăși parodierea de către optzeciști a liricii autohtone din secolul
Poet român, afirmat la sfârsitul secolului XX by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17691_a_19016]
-
acelor scriitori care s-au devotat aproape exclusiv prezentului lor, printr-o cheltuire incandescenta a resurselor în slujba acestuia, printr-o combustie în raport cu care gratitudinea posterității nu e totdeauna pe măsură. "Trebuie să fii un om viu și un artist postum", consilia Jean Cocteau, cu toate că, uneori, artistul, viu aidoma omului, neglijînd acea abstragere ce pare propice contractului cu viitorul, întîmpină dezagremente în relațiile cu cel din urmă. Să recunoaștem că tezele vitaliste ale autorului Femeii cu carnea albă ar fi găsit
Felix Aderca sau "un spectacol al registrelor extreme"(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17743_a_19068]
-
dramaturgiei lui I.D. Sîrbu ca și aceea a rolului său de secretar literar al teatrului craiovean sînt libere de prejudecăți, bazate pe text și pe document. Chiar dacă imaginea finală va fi departe de aceea cu care ne obișnuiseră elogiile reverenței postume, autoarea nu poate fi bănuită de rea intenție, ci poate doar de o luciditate prematură în contextul unui complex al vinovăției încă netratat, indus în rîndurile cititorilor și ale criticilor de însăși opera lui Sîrbu. Cartea merită binențeles o discuție
Despre I.D. Sîrbu, altfel by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17194_a_18519]
-
minuscula galerie a soților Bădescu de pe Brâncoveanu 28, penultima sa expoziție antumă. Anul acesta, în aceeași perioadă, fiul artistului, Radu Dumitriu și fundația ,,Ion Dumitriu," spre a rememora acel eveniment, au organizat în același spațiu cea de-a doua expoziție postumă a pictorului. Dincolo de circumstanțele omagiale și de încărcătura emoțională care însoțesc orice moment evocator, actuala expoziție are, prin conținutul ei, o semnificație specială în lungul șir al expozițiilor lui Dumitriu, iar prin raportare strictă la expoziția de acum doi ani
Tînărul Ion Dumitriu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17199_a_18524]
-
lui Nichita Stănescu într-o singură carte (antologia alcătuită de Alexandru Condeescu în 1985 e mult mai voluminoasă, cuprinde două volume, imposibil de găsit la bibliotecă împreună). Mai mult, Alex. Ștefănescu adaugă o serie de poeme puțin cunoscute din volumele postume Argotice (1992). Tînjiri după firesc (1993) și Cărțile sibiline (1995), volume alcătuite de Doina Ciurea și de alți apropiați ai poetului, apărute la edituri mai mici și deci mai greu de găsit. Sînt poeme de tinerețe sau ocazionale, importante pentru
Carte în doi: Nichita Stănescu și Alex. Ștefănescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17262_a_18587]
-
un punct, admisibil, dar nu și într-o carte. Profesorul era suspectat că, în cursurile sale, se referă la lucrări ale unor autori străini pe care nu-i citează. C. Rădulescu-Motru a vorbit curent despre asta, inclusiv în memoriile sale postume, recent publicate. În mai 1935, Mihail Sebastian, un apropiat entuziast al profesorului, nota în jurnalul său: "Citesc, nu știu de ce cu atâta întîrziere, căci o aveam de mult în bibliotecă, Années Décisive de Oswald Spengler. Surprins de a găsi fraze
Un curs de filosofie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17265_a_18590]
-
literatura română. Ceea ce n-ar fi cazul. Am mai scris asta și regret că revin - în perioada totalitarismului autohton, Eminescu a ajuns să fie considerat un fel de secretar general al poeziei autohtone. Mai nou, el a devenit un salvator postum într-o țară în care unii așteaptă un Mesia politic pentru că ignoră faptul că democratizarea e un proces, nu un dat, iar alții vor un asemenea Mesia pentru că nu au organ pentru democrație, ci simt nevoia unei "ordini" de tip
Despre Eminescu azi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17384_a_18709]
-
de altă parte știi că totul e o farsă, o imensă parodie. Pynchon lucrează la limita subțire, pe care o subțiază insistent în întreg romanul, dintre derizoriul parodic și parodicul tragic: Oedipa Maas e o femeie care descoperă, căutînd apropierea (postumă) de o altă ființă, iubitul ei Pierre, propria și irepresibila ei singurătate. Metafora care o definește apare în primele pagini ale romanului, cînd Oedipa, pregătindu-se să înceapă șirul de fantastice aventuri pe urmele testamentului lui Pierre, își amintește că
Gangsteri de mucava și exilați romantici by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17362_a_18687]
-
-i poarte, post-mortem, numele, anume: Kirovograd, Kirovabad, Kirovsk și Kirov (fostă Viatka). De ce ipocrizia asta, la Stalin (și, prin el, la grosul tovarășilor bolșevici)? Un prim răspuns ar fi acesta (și e la îndemîna fitecui): prin pompa falselor onoruri apoteotice postume, ea reușește să dejoace prezumția unei morți suspecte: omor sau suicid impus, fiind, într-astfel, necesară salvării unor aparențe. (O practică mai toți tiranii: Hitler, de pildă,-n cazul Rommel.) Ea pare să denote, însă, și un anume gust, la
Stalinismul toponimic by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/17405_a_18730]