299 matches
-
cât mai mare, deasupra articolului. Ceva în genul ASASINUL CU CREION (lucrăm cu materialul clientului, o să mă obișnuiesc) LOVEȘTE DIN NOU. POLIȚIA ÎN DERUTĂ. TEROAREA STĂPÂNEȘTE STRĂZILE ORAȘULUI. Incitant... Curva din Babilon a fost găsită de o bătrânică, își scosese potaia la plimbare, mergea pe trotuar și a văzut-o rezemată de zid. S-a temut că femeii îi era rău - asta da, glumă! și abia după câteva minute a văzut creionul din ureche. De tot râsul... Aș fi vrut să
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
dând scurt din cap. "Era apă dă la o mânăstire. Mi-o adusese coana Ivenița. O știi? Aia dă șade în colț, lângă frizeria dă câini. Mda... Tare și afacerea asta! Cică tre' să te programezi acolo. Dacă vii cu potaia derect, nu ți-o ia. Învârte și ăștia banii..." "Ea îi patroană acolo?", întreabă câtuși de puțin atent domnul. "Cine, mă?" "Coană-ta Ivenisa, nu?" "Ei, patroană! E pensionară. N-are nicio treabă cu ăia dă tunde câini și face
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
și ochii răi lucitori de o furie adevărată. Perdeaua de la una din ferestrele casei de dădu la o parte și se auzi o voce de femeie mai mult copilărească: „Tarzan, stai cuminte!”. Lui Simiuc îi veni să râdă auzind numele potăii aceleia mici și pipernicite, dar se înfrână la timp aruncându- și ochii spre fereastră unde o fată cu un chip foarte plăcut, cu un păr negru, mătăsos lăsat pe spate, îl privea cu niște ochi mari și parcă nițel mirați
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
venerație pentru tatăl decedat se transformă într-o ură patologică față de mamă, Zoe - mama vitregă care iubește cu pasiune alt bărbat ș.a.m.d. Septima. Câinii (1902), dramă cu intenții satirice, face din aceeași tagmă a politicienilor, împărțită în „dulăi, potăi, javre”, obiectul unei critici virulente, „sarcasmul, șarja, grotescul fiind fructificate în creionarea unei faune politice care îi prevestește pe T. Mușatescu, G. M. Zamfirescu, M. Sebastian” (Doina Modola). O altă dramă, A zecea. I.N.R.I. (1904), scrisă în versuri, urmărește câteva
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287764_a_289093]
-
de știri Regnum, din Rusia, la 7 octombrie 2010 este necesar un bloc antiromânesc a cărui politică să aibă ca obiectiv final distrugerea statului român și încetarea existenței sale în granițele actuale." Aceeași agenție spera, pe 31 noiembrie 2011, ca "potaia" românească să devină atât de "bolnavă" și de "antieuropeană", încât UE s-o azvârle din sânul ei. În context, Republica Moldova trebuie salvată de pericolul românesc, după opinia președintelui Parlamentului de la Budapesta, Kover Laszlo, care a mers special la Chișinău, declarând
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
blînd (2); cadou (2); cățea (2); cățeluș (2); cîine (2); credință (2); deștept (2); Dinamo (2); dragoste (2); fioros (2); frică (2); încredere (2); joc (2); lanț (2); lesă (2); mîță (2); mort (2); pisica (2); pitic (2); pîine (2); potaie (2); cel mai bun prieten (2); prost (2); purici (2); răutate (2); veselie (2); zgardă (2); afecțiune; ajutor; alb; animal de pază; devotat animal; animal domestic; animal fidel; animal pufos; apără; apărător; apropiat; bani; Bim; biscuiți; blănos; Bobi; botniță; Bruno
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
meschina întîmplare postumă, întrucît ființa poetului se sustrăgea deja vicisitudinii ingrate a oamenilor, mutîndu-se definitiv în cuvintele operei. E adevărat însă, că ceea ce s-a întîmplat atunci într-un sens propriu mai apoi se repetă mereu în sens figurat, fiincă potăile mici, animalele de rînd atacă periodic și insistent prestigiul poetului. Din categoria acestora, lăsîndu-i deoparte pe cei care insultă doar pentru a-și satisface o nevoie acută de a se revolta, cît și pe aceia care vor să adore cu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8771_a_10096]
-
și mușca aerul dacă încercai să-i pui zgardă. Noaptea, îi aduna după el pe toți cîinii fără stăpîn și bîntuia cu ei pe străzi. Pe Fănică nu-l mușcase Leuțu: doar îl hămăia, dar de la el prinseseră curaj două potăi care-l mursicaseră de picioare. Se duce acasă cu pantalonii rupți, de nu mai avea ce să le facă. Virginia, la restaurant: pitește Fănică pantalonii mai la fundul șifonierului, se oblojește cu spirt pe unde înfipseseră cîinii colții în el
Leuțu lui Neli by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7443_a_8768]
-
sticlă). Un caz special de calambur paronimic implică nume proprii - de localități sau de persoane - folosite în locul cuvintelor comune cu formă asemănătoare, de exemplu Botoșani în loc de bot, cu sensul "gură" ("Îl văduvisem de doi dinți și stătea scheunând ca o potaie, încercând să stăvilească valul de sânge ce îi țâșnea de la botoșani", M. Avasilcăi, Fan-fan, rechinul pușcăriilor, 1994, p. 26); "Săream ca un ghepard și le spărgeam trompa și botoșanul" (id., p. 39), Buzești în loc de buze, folosit metonimic tot pentru "gură
Jocuri de cuvinte by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6952_a_8277]
-
documentar din 1504, ca fiind cioban la Șercaia - Făgăraș. Așa că, ADIO cu gândul de-a fi, pe undeva, os domnesc. Cel mult m-am împăcat cu ideea că, oricând voi putea osebi un os de miel de un ciolan de potaie vagaboandă. - Ați avut o mare împlinire sau o mare decepție ca scriitor? - Cum să nu! Mai întâi, ca bucurie, premiul cel mare al Uniunii Scriitorilor, pe 1982 în valoare de 10.000 de lei. Impozitat doar cu 30%. Iar a
Vlad Mușatescu: "Nenorocirea-i că prea m-am avut bine cu mai toți criticii literari de vază..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/14440_a_15765]
-
sufletul ce ți-a plătit cu viața Șoldul școlar și sînii descheiați. Și lacrimile mi le-nșiri pe ața subțire-a nu știu cîți dilii bărbați. Și-mi torni rușinea în găleți cu zoaie Și inima-mi arunci la vreo potaie Flămândă-n bot și năclăită-n ploaie...
Sonet satiric by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15573_a_16898]
-
la niște prieteni. Nu știu cu ce scop se afla aici, căci visul meu abia începea când a fost întrerupt de lătrăturile furioase ale unui câine care, trecând aproape prin fața ușii mele, m-a trezit. „- De ce urlă așa de tare potaia asta murdară” - miam spus în starea mea de semitrezie. Și, de îndată, mi-am răspuns: - Dar latră tocmai la străinul care se află în visul tău... Câteva clipe mai târziu, am adormit la loc, liniștit. Poetul este un veșnic captiv
Claude Sernet – inedit – () [Corola-journal/Journalistic/3703_a_5028]
-
succesului obținut prin rezistența la lovituri nimicitoare. Autorul va face să alunece determinantul, păstrând și accentuând imaginea câinelui ca o emblemă iradiantă a întregului roman. Mite are - vedem tot mai clar - o viață de câine. Rătăcește de colo-colo ca o potaie a nimănui, își caută un stăpân, îl găsește, apoi îl părăsește, dus (ca și Bajnorică, prietenul lui) de soarta sa călătoare. Ceilalți oameni, îngroziți să rămână singuri, se strâng mereu laolaltă, se ascultă, se ajută, se sprijină și se consolează
Viață de câine by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9541_a_10866]
-
stejerișul, ce a mai rămas din codrul Vlăsiei de altădată și care trimite aerul ei curat, întremător, spre pacienții ieșiți pe terasă. N-am mai văzut atâți câini maidanezi și atâți guguștiuci, la un loc, ca-n codrul în miniatură. Potăile latră în sus, spre noi, fiindcă le dăm; se bucură cu boturile căscate în sus către etajul doi. Vecinul meu D. T., inginer mecanic, un tânăr de 39 de ani, în suferința lui stăpânită găsește destul haz să arunce spre
Panduri by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11163_a_12488]
-
-și poate gândi condiția decât în termeni ludici, creând din cele două cuvinte, "evreu" și "catolică", alte două noi, "evrolic" și "catreu" (în engleză "jewholic" și "cathjew"): "Eram amândouă și nici una; un anonim evrolic, o nulitate catreu, un ghiveci, o potaie corcita. Eram - care e cuvântul ce se folosește azi? - atomizat. Da, domnilor: un adevărat amestec din Bombay." (p. 104). Istoria complicată a familiei îl apasă, subliniind suprapunerile sociale, naționale și istorice ce ii corup identitatea. Deși da numeroase detalii cu privire la
ORASUL PALIMPSEST by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/18077_a_19402]
-
de intruziune. Ca intrus, mă recunosc în rolul personajului alegoric feminin și al celui minor-masculin din fabulele Pisica sălbatică și tigrul și Câinele și cățelul de Grigore Alexandrescu. De aceea, mă puteți admonesta precum Samson pe Samurache: „Noi, frații tăi, potaie!” Între congenerii menționați, ați confirmat aspirația și vocația de a ne oferi „Istoria critică a literaturii române”, într-o similară viziune și amplitudine călinesciană, vol. I, apărut la Editura Minerva, în 1990. ș...ț E bine că vă consacrați decisiv
Scrisori catre editorialist () [Corola-journal/Journalistic/13539_a_14864]
-
și sinistru!/ Ei, care astăzi adulmecă/ Revista Nistru!/ .../ Ei printre mormintele noastre/ Cu medalia-n dinți, cu folosul,/ Aleargă în/ cuști fericiți/ Ca javra cu osul!/ Ei prin lacrimă graniți/ Trag și-n două o taie!/ Ei, înnodații nerușinării!/ Huideo, potaie!”
Cîteva considerații pe marginea postumității lui Grigore Vieru by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/5430_a_6755]
-
de mijloc se-mpăienjenește în zori cântul de greiere în casa pustie dimineața mă trezesc de-a binelea din coșmarul de treizeci de ani pe podea deschid ochii ea e acolo se lăfăie mi-a luat perna pătura zâmbetul Ťmarș, potaie, nenorocito, javrăť îi spun se gudură mă miroase cere de mâncare mă privește cu ochi umezi până când încep să o mângâi m-a trezit de-a binelea frica în vremea aceea iubirea era o jucărie nouă pe care o demontai
Poezie by Letiția Ilea () [Corola-journal/Imaginative/11090_a_12415]
-
ninge de atâta vreme, fără semne de oprire... Așa că m-am liniștit, dar în acest timp am auzit o bătaie de copită în podeaua grajdului... Surul cerea de mâncare sau apă. Eu cred că Surul cela era câinele. Numai că potaia nu stă în grajd, ci în cușcă. Da’ mai știi? - l-a luat la vale moș Dumitru. Apoi află tu, Dumitre, că Surul era un armăsar de toată frumusețea. Și cum spuneam... M-am dus să-i ascult dorința. M-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Ura ține loc de curaj - o insultă tâmpă pe care ți-o aruncă pe hârtie, stârnind corul altora ca el, care intonează mulțumiți „I-a zis-o!”, șterge în capul urîtorului ani de lașități și de obediențe mizere. Urându-te, potaia își afirmă demnitatea de sine... Devii o stănoagă ontologică prețioasă, care îi preface și îi păstrează nimicnicia într-o potențialitate reconfortantă - dacă n-ar fi Popescu ăsta care se pune mereu de-a curmezișul, eu aș fi cel mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
am cunoscut la băi noi astă-vară? De fapt, nu spune, ci cântă, fiindcă e un fel de operetă, iar ea, cu o voce răsunătoare, îi răspunde, făcând băieții și fetele din sală să se prăpădească de rîs: Care baie, Măi potaie? Stai așa că îți arăt eu ție baie! Și-i pocnește câteva cu mătura. Și burjuiul cel adevărat e și el în sală, și-i dau lacrimile, și-ncepe să se smiorcăie așa caraghios... Maria nu se mai poate stăpâni și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de ani umerii și brațele poporului. Cine credeți voi că-și va asuma răspunderea pentru cei care au fost împușcați pînă acum? Armata? Să fim serioși, Armata s-a gîndit deja la o soluție și mai nenorocită, nu mai e Potaie, în schimb la post se află Picioruș de Ghips, iar în cel mai scurt timp, o să-și facă apariția și Mortăciune, scos de la naftalină, tovarășul general în rezervă, un nume predestinat, grijania mă-sii, mi se face rău, recunoaște, și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
vădite care ți-au trădat această slăbiciune și mărturiile martorilor oculari, care te-au spionat în asemenea momente de pierdere a controlului. Știu că porecla de Copoiul nu-ți spune nimic. Păcat, ar fi trebuit s-o visezi noaptea. Mortăciune, Potaie, Broscoiul, nici atît? Poate totuși o să te ajute niște indicii legate de locurile prin care s-au perindat de-a lungul vremii: Secretariatul Ministerului de Interne, Ministerul Apărării, Ambasada României la Washington, SIE, Marele Stat-Major, și așa mai departe. Mă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
de o săptămînă încoace toată lumea are glonț pe țeavă. — Nu mi se pare că ți-am cerut prea mult, face Regizorul pe nevinovatul, oricum va fi o harababură generală, încearcă să-l convingă. M-a sunat și pe mine deunăzi Potaie, recunoaște Comandantul, dar i-am trîntit telefonul în nas, făcea pe eroul, cu mine nu merge așa, la mine în unitate eu sînt stăpînul, începe să se șteargă la nas cu batista. — Riști să te trezești lăsat pe pe dinafară
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
departe de vocația sa înnăscută, politica. Uite-așa a început să-i sape, să-și adune în jur o gașcă de renegați, își dă seama Roja. Care dintre ei crezi c-a trădat cu adevărat? Nici unul dom’ Șef, poate doar Potaie, a spus-o și Piticul la radio, imediat după ce a făcut boroboața. Și nici ăsta n-a trădat în adevăratul sens al cuvîntului, mai degrabă cred că așa i-a dictat conștiința. Viața de militar e mereu supusă riscului, a
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]