1,061 matches
-
damf de nume / rămâne și când arbagicul rumen / sau ceapa vineție, la nămiez // ori seara, le dospi de aparența / foițelor ce le ascund esența, / și, lăcrimînd, n-ajungi la nici un miez”. Manierist în explorarea până la epuizare sonoră și semantică a potențialităților verbului, Foarță concepe, cu premeditare, un spectacol al virtualităților și ipoteticului, în care sunt convocate forme ale lumii și ale poeziei, convenții și dezlănțuiri, artificii ale gândului și răsuciri spontane ale imaginației. Dilatând detaliile la scara enormului, travestind grotescul în
Livrescul în stare pură by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4349_a_5674]
-
maestru socratic cu alură de Nae Ionescu) și Alain (seducătorul cinic cu suflet ascuns de copil), chiar și Roland (românul stabilit în Austria, nostalgic al patriei-mame), adică personajele masculine mai de relief, sunt, la o atentă privire, încarnările radicalizate ale potențialităților psihologice și de caracter ale naratorului. Romanul-confesiune se încheagă, în mare măsură, în perioada unui stagiu la un Institut de Cercetare Juridică din Welk. Dimensiunea metadiscursivă (accentuată în celelalte romane ale lui Crăciun) se dovedește discretă aici, naratorul nefiind încă
À travers les femmes by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/3560_a_4885]
-
mulți ani tăcerea. Probabil că el asta a și dorit, fiindcă nu a scris niciodată cu obsesia publicării și a celebrității. Metafizica gestului Subtitlul acesta deconspiră una din principalele preocupări ale autorului de care vorbim. Gestul conține o sumă de potențialități prin care germinează nenumărate universuri. În Mitul sfâșiat întâlnim aceste cuvinte care spun tot: „Avem inițiativa unei rugăciuni sau a unei invocații, dar niciodată finalitatea lor... fiindcă Dumnezeu primește toate rugăciunile noastre, dar le direcționează cum știe El, prin tangente
Misterul lui Vasile Lovinescu by Dan Stanca () [Corola-journal/Journalistic/3714_a_5039]
-
adică, o existență de sinestă tătoare și consacră un autor cu un profil bine conturat. Era, însă, nevoie ca înaintea cititorilor să fie adusă totalitatea operei, spre a se putea susține mai bine afirmația că Pavel Dan este, nu în potențialitatea unei opere neîncheiate, ci în realitatea operei scrise, un mare prozator. În al doilea rând, era nevoie de această ediție pentru a recupera și alte dimensiuni ale operei lui Pavel Dan. Care nu a fost doar nuvelist - și romancier în
Pavel Dan în ediție critică integrală by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3487_a_4812]
-
singurei mângâieri ce i-a adus), fată mică” etc. O notă comună tuturor acestor portrete ale „măruntului”, care trebuie neapărat subliniată: inconsistența trupului femin e tratată în specie infantilă. În fragilitate, Lovinescu nu citește, prin urmare, numai slăbiciune, ci și potențialitate. În corpul de copil al scriitoarei, criticul descifrează formele posibile ale operei, creația ca o latență. De aici, oscilația atât de rapidă a portretisticii feminine între notarea slăbiciunii și a genialității 8. „Geniu? - scrie Lovinescu în portretul Luciei Demetrius - Când
Poetul X. Figura anonimului în comunitatea de la Sburătorul by Ligia Tudurachi () [Corola-journal/Journalistic/3788_a_5113]
-
universal. Marea majoritate a viselor mele cu ochii deschiși o reprezintă plonjoanele violente într-o viață dură, activă, romantică, aventuroasă. Mă pierd în ele cu mai multă ușurință într-o stare inactivă precum aceasta. Unele sînt împliniri ideale ale unor potențialități trecute sau viitoare - desigur, mai des ale celor din urmă. Altele se află chiar și în afara tărîmului potențialității. Această plasare a sinelui într-un cadru tragic (sau, mai exact, un tragic al visului cu ochii deschiși, un tragic potențial), deși
John Fowles – Jurnale by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/2908_a_4233]
-
romantică, aventuroasă. Mă pierd în ele cu mai multă ușurință într-o stare inactivă precum aceasta. Unele sînt împliniri ideale ale unor potențialități trecute sau viitoare - desigur, mai des ale celor din urmă. Altele se află chiar și în afara tărîmului potențialității. Această plasare a sinelui într-un cadru tragic (sau, mai exact, un tragic al visului cu ochii deschiși, un tragic potențial), deși dăunătoare, nu poate fi alungată după dorință. E ca o gaură într-o barcă: îi poți face față
John Fowles – Jurnale by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/2908_a_4233]
-
paricidului la români. Pe de altă parte, în Istoria secretă a literaturii române, Cornel Ungureanu întreprinde și un efort de restituire a valorilor, din perspectiva geopoliticii literare, trasând o hartă coerentă a raporturilor dintre Centru și Provincie și, implicit, reevaluând potențialitățile și șansele estetice ale „marginalității”. Cornel Ungureanu recurge, însă, în cartea sa, și la o repunere în discuție a canonului literar, revelând unele dimensiuni noi ale unor scriitori de rang secund. Dan C. Mihăilescu are dreptate când afirmă că „rostul
Cornel Ungureanu – 70 Seducția istoriei literare by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3348_a_4673]
-
iubire nețărmurită care nu poate fi descrisă prin cuvinte omenești... Acum știam, acum știam, acum știam: trăisem senzația cea mai împlinitoare din lume, de abia prin în drăzneala acelui gest făcusem pasul suprem, mă definisem pe mine însumi în maximul potențialității mele, gustasem din elixirul fericirii!... În noaptea care a urmat am avut cel mai odihnitor somn și m-am visat iar pasăre într-un vis apoteotic. Lumea mizeră se topise în albastrul de o intensitate dureroasă al cerului, nu mai
Stalin tocmai încetase din viață... by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/15029_a_16354]
-
Tudorel Urian Poezia Clarei Mărgineanu se întemeiază pe o estetică a eșecului și/sau a potențialității în iubire. În lirica ei contează nu ce este sau ce a fost, ci ce ar fi putut să fie. Toate iubirile Clarei Mărgineanu sunt iubiri trecute sau rămase în stadiul de potențialitate. Amintirile și imaginația sunt cele care îi
Dance me to the end of love by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11202_a_12527]
-
o estetică a eșecului și/sau a potențialității în iubire. În lirica ei contează nu ce este sau ce a fost, ci ce ar fi putut să fie. Toate iubirile Clarei Mărgineanu sunt iubiri trecute sau rămase în stadiul de potențialitate. Amintirile și imaginația sunt cele care îi animă viața și o Clara Mărgineanu trăindu-și fericirea la timpul prezent ar fi, în planul poeziei, o prezență la fel de insolită ca un, să zicem, Bacovia, poet bucolic. Contemplarea propriilor înfrângeri, a experiențelor
Dance me to the end of love by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11202_a_12527]
-
concretul creează expresia, ci și expresia creează concretul, în planul său intrinsec, ca o rezonanță a Logosului primordial, atoatezămislitor. în acest sens "tot ce este viu, e recreat, rescris grație verbului poetic ce poartă în marsupiul său, ca o mirabilă potențialitate, o lume pe care o actualizează pe măsura derulării sale. Astfel că autoarea întreține cu "tot ce este viu, raporturi mediate de aventura cuvîntului. "Viața, ca atare nu figurează în nomenclatorul d-sale, ci doar formulele transfigurate ale acesteia, investite
Dansul demonizat al materiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10739_a_12064]
-
permite autoarei să se situeze pe respectivul palier existențial și să se bucure nu atât pentru descoperirea în sine cît pentru regăsirea unei stări de spririt. Pentru că, privită din acel punct al începutului, lumea părea să deschidă o multitudine de potențialități. La vîrsta copilăriei totul este de descoperit și fiecare zi te pune în fața unui miracol. Firește, nimeni nu este conștient, atunci cînd are 4, 5... 10 ani de faptul că își trăiește anii săi paradisiaci. Privite însă retrospectiv, experiențele de la
Exuberanța solitudinii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10878_a_12203]
-
noastre. Ieșim din peisaj cu regretul că mesajele noastre n-au putut ajunge la un public mai larg și că ne-au rămas nu numai destule proiecte neduse pînă la capăt, ci și încă multe altele în stadiul de pură potențialitate." Să-l cuprinzi în mîini pe mîine... Una din definițiile modernității spune că e timpul cînd ideile mor înaintea oamenilor. Revistele, nici ele, nu trăiesc mai mult decît ideile. Dar Secolul XX și-a încăput, fie și pe final, veacul
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10212_a_11537]
-
Și să nu uităm faptul că fără de jertfa Domnului Iisus Hristos, îndeosebi cea euharistică, nu putem face nimic. Tocmai de aceea se cere împlinită și împărtășită. Încheiem cu constatarea că Euharistia actualizează într-un dinamism convergent, spre plenitudinea existenței, marile potențialități umane care semnifică și simbolizează ceea ce trebuie să devină lumea adică o dăruire și un imn de laudă adus, neîncetat, Creatorului; o comuniune universală în Trupul lui Iisus Hristos, o împărăție a dreptății, a iubirii și a păcii în Duhul
DESPRE SFÂNTA ŞI DUMNEZEIASCA EUHARISTIE IN TRADIŢIA ORTODOXĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2002 din 24 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373701_a_375030]
-
plouă”, dar mohoreala este numai un aspect exterior. Esența ploii stă - știe oricine - în puterea ei fertilizatoare. Când ți se pare că Bacovia stă să moară de plictis în poeziile lui „ploioase”, el vorbește, în realitate, de cea mai mare potențialitate de viață și comasează, masiv, ideea în numai câteva versuri. Optimismul numai nu explodează de sub simbol. Am analizat, în carte (de fapt, o broșură de 50 de pagini), șapte din cele mai cunoscute poezii ale lui Bacovia și trei din
INTERVIU CU ANGELA MONICA JUCAN DESPRE OPTIMISMUL UNUI POET PESIMIST de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361230_a_362559]
-
pași, se deschiseră ușile acelea ca niște guri aspirante și o mână mă trase acolo sus, fără aer, fără putere, cu inima zbătând în piept , dar unde trebuia să ajung ? cu acest abonament asigurator în poșetă, spre ce realități sau potențialități pornisem cu noaptea-n cap ? Și azi , și ieri , și mâine la fel , o rutină împinsă până la robotizare, pe care conștiința nu și-o putea asuma... Ce destinații, care este totuși rostul acestor drumuri , sensurile lor, ce în niciun caz
SENSURI de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2228 din 05 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383491_a_384820]
-
înstrăinările de pădure, acestea din urmă făcându-se în cele mai multe cazuri prin metode cel puțin dubioase, uneori chiar prin abuzuri și încălcări ale legii, către persoane interesate strict în obținerea de profituri prin tăierea acesteia. În acest context, devine indubitabilă potențialitatea obținerii unui substanțial capital electoral prin adoptarea unei poziții clare privind aceste aspecte, și aflarea unei metode de soluționare a acestor situații, frustrările și indignarea unor largi categorii sociale aflându-se la o cotă ce doar o forță politică cu
IMPORTANŢA PĂDURII ÎN EVOLUŢIA VIEŢII ŞI A SOCIETĂŢII – CONCEPT POLITIC ŞI SOCIAL [Corola-blog/BlogPost/92980_a_94272]
-
o dublură extrem de reușită, de altfel, și s-o plaseze În circumstanțe planetare așijderea identice: aceeași distanță față de steaua din centrul sistemului, aceeași compoziție a solului și aceeași distribuție a elementelor chimice, aceleași floră și faună, aceleași legități fizice și potențialități evolutive. Nu mai insist, ați sesizat ideea. Beneficiind de faptul că Ei și-au descifrat integral genomul, au putut să-și confecționeze dubluri croite până la cel mai mic detaliu după chipul și asemănarea lor, cu aceeași structură psihosomatică și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
aceasta constituie imaginea cea mai verosimilă a viitorului. Nu este imaginea pe care mi-o doresc: am scris această carte tocmai pentru ca viitorul să nu semene cu ceea ce mă tem că va fi și pentru a contribui la dezvoltarea formidabilelor potențialități care se manifestă la ora actuală. Cititorii mei cei mai fideli vor regăsi în cele ce urmează aprofundarea tezelor dezvoltate în eseurile și romanele mele precedente în care anunțam - cu mult înainte de a se vorbi în mod curent despre ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
le-ar putea rezerva viitorul, trebuie să cunoaștem esențialul celor din trecut. într-adevăr, ele ne ajută să discernem ceea ce este posibil, ceea ce se schimbă și ceea ce e invariabil și, mai ales, ne ajută să fim mai conștienți de formidabilele potențialități ale Istoriei. în secolul al XII-lea î.e.n., pe țărmul Mediteranei, în interstițiile imperiilor, se conturează primele piețe și democrații. Două mii de ani mai târziu, ele vor constitui Ordinea economică. Pe aici ne situăm și noi și, fără îndoială, vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
pot dispărea, nonviolența e posibilă, prosperitatea este o realitate pentru toți, democrația poate deveni universală, întreprinderile pot servi binelui comun; de asemenea, poate fi imaginată protejarea tuturor diferențelor, ba chiar pot fi create altele noi. Și totuși, conștiința existenței acestor potențialități n-ar fi de ajuns nici pentru a împiedica instaurarea hiperimperiului, nici pentru a evita hiperconflictul: omul n-a edificat niciodată nimic plecând doar de la constatări optimiste. în schimb, câteva catastrofe anunțate vor demonstra fără menajamente celor mai sceptici că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
mai ușor surprizele neplăcute ale existenței. Preocuparea pentru ce este trebuie să fie dublată de o refuzare a ceea ce ar putea fi. A nu te mulțumi să fii și a te gândi la viitor, a paria și a miza pe potențialitățile unui viitor posibil extraordinar generează prea multe dezamăgiri. Disperarea vine atunci când ai sperat, decepția survine pentru că ai așteptat ceva. Lecția de înțelepciune ar fi: nu spera, nu aștepta nimic, mulțumește-te cu ceea ce este... Orice filosofie hedonistă ne îndeamnă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
mei ca atare. Numai concordia cu mine însumi face posibilă concordia cu aproapele meu; individualismul hedonist fondează o politică anarhistă și jubilatorie care, în contrapartidă, face posibil acest individualism hedonist. Niciodată niște fragmente de filosofie antice n-au conținut atâtea potențialități pentru secolele următoare... MOMENTUL AL TREILEA INVENTAREA PLĂCERII: JUBILAREA LUI ARISTIP DIN CIRENE VI ARISTIP și „voluptatea care gâdilă” -1Filosoful cu fustă. Aristip din Cirene trece drept filosoful emblematic al hedonismului; grea misiune și supărătoare reputație într-o lume care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
cu persoane de calitate, de a-i citi pe filosofi, de a-i comenta, de a împărtăși puncte de vedere sau de a le confrunta: iată niște dorințe nenaturale și nenecesare, ba chiar artificiale și facultative, și totuși bogate în potențialități hedoniste. Epicuriene chiar: a restaura o ordine, a crea o armonie, a construi o seninătate, a-ți desăvârși ataraxia... -10- Plăcerea hedonismului ascetic. Plăcerea austeră a lui Epicur lasă mult înapoia ei caricaturile. El însuși a avut grijă să precizeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]