672 matches
-
puternice, chiar și după ce tulpina și coroana mor, rămânând mărturie a existenței pomului pe pământ. De asemenea, nu trebuie să uităm acele mâini întinse de-a lungul vieții și acei umeri pe care ne-am sprijinit atunci când simțeam că ne poticnim. Sunt treptele scării pe care am urcat în viață și dacă acestea dispar, acea treaptă din vârf nu o să mai aibă forța susținerii scării, aceasta devenind vulnerabilă, fiindu-i șubrezită rezistența iar prăbușirea fatală. Uneori, avem surpriza la sfârșitul zilei
PLEDOARIA NEUITĂRII de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384751_a_386080]
-
2017. Să nu spui adio, coarda încă doare Pe rana deschisă mi-au turnat iar sare, Pleopa tremurândă caută și-acum Colțul de lumină și Omul cel bun. Aripa se frânge când furtuni lovesc Cad mereu în mine și mă poticnesc Stâncile crescute chiar în fața mea Știu că într-o zi sigur vor cădea... Vulturi o să vină să mă înalțe-n zbor Sufletul e tânăr chiar nemuritor, ... Citește mai mult Să nu spui adio, coarda încă doarePe rana deschisă mi-au
CAMELIA CRISTEA [Corola-blog/BlogPost/384905_a_386234]
-
nemuritor, ... Citește mai mult Să nu spui adio, coarda încă doarePe rana deschisă mi-au turnat iar sare,Pleopa tremurândă caută și-acumColțul de lumină și Omul cel bun.Aripa se frânge când furtuni lovescCad mereu în mine și mă poticnesc Stâncile crescute chiar în fața meaștiu că într-o zi sigur vor cădea...Vulturi o să vină să mă înalțe-n zborSufletul e tânăr chiar nemuritor,... XII. IARNA GRĂBITĂ, de Camelia Cristea , publicat în Ediția nr. 2235 din 12 februarie 2017. Iarna
CAMELIA CRISTEA [Corola-blog/BlogPost/384905_a_386234]
-
a prieteniei, fiecare din noi a simțit o anumită responsabilitate și a suportat o mare încărcătura emoțională, mai mult ori mai puțin stăpânită. Până și doamna Violetta Petre, „sufletul” majorității momentelor vesele, cu toate veleitățile sale de artistă, s-a poticnit de câteva ori în citirea textului conceput de ea însăși. Adevărat este că și propriile-i cascade de râs au pus-o în dificultate! La fel de puternică a fost emoția și în cazul domnului Dan Petrescu, în general calm, stăpân pe
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383818_a_385147]
-
mă fac întunecimea ta?... S-a abătut potopul asupra noastră!... Nu mă părăsi!... Nerezistând torturii Dumnezeiești baba trântește poarta și alergă în pridvor. În curte se dă o adevărată bătălie cu forțele nevăzute ale duhurilor rele. Alaiul de exorcizare se poticnește și cântările sunt întrerupte de urlete înfiorătoare ce ies din gura femeii. O voce groasă și înfiorătoare îi amenință să nu-i calce teritoriul că le sucește mâinile și picioarele sau le piere graiul. Cântărețului i se încețoșează mintea și
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
teamă, știu că sunteți pregătite și veți trece de faza pe capitală, încercă el să-și încurajeze elevele și să le facă să aibă încredere în cunoștințele lor. Meditația decurgea în liniște. Profesorul Condurache explica, acolo unde fetele se mai poticneau cum se poate rezolva problema, ce raționamente trebuiesc făcute pentru a găsi o formă sau alta de interpretare. De Ramona era sigur că va lua un premiu, poate și de Angela, dacă relația dintre ei nu i-a deturnat gândurile
ROMAN , CAP.OPTSPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384044_a_385373]
-
încrunte ... Sărutul lor lângă al meu, pe frunte, Era rubinul întregind cununa. Și era largă calea către stele ... Furam din ele străluciri și'n lume Le răspândeam, ori dăruiam, anume, Celor ce dor și drag vedeau în ele ... S-a poticnit cărarea, totu-i nins ... Opacii nori, obloane's către stele. Arar, un vis, mă poartă către ele, Nu prinț iubit, ci, insipidul ins. *** Referință Bibliografică: Am înțeles de acum ... Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1790, Anul
AM ÎNŢELES DE ACUM … de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382912_a_384241]
-
-mi sară din piept, făcând să-mi tresalte și sânii mari, sugrumați de sutienul ăla nenorocit. În ziua aceea îmbrăcasem o bluză puțin mai transparentă, care dădea la iveală zbuciumul sânilor mei speriați. Însă, de data asta, privirea tovului se poticnise în sutienul meu și nu mai reușea să scape din capcana adânciturii dintre sâni. Totuși, furia nu-i trecuse: - Ce mă privești așa, ca o idioată? Apropie-te, să-ți arăt ce greșeli ai făcut! M-am apropiat timidă, dar
CAP. 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2211 din 19 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383076_a_384405]
-
periclitate. Avea să Înceapă cu celebrarea divinei libertăți; avea să citeze Etica Filosofului, iar apoi Politica sa. Însă, printre cuvintele discursului său, se insinuau trupul Antiliei și masca lui Ambrogio. Și răul i se revărsa În minte. Simți că se poticnește Într-o piedică neașteptată, care fu cât pe ce să Îl răstoarne cu picioarele În sus. Întins pe jos, era un bărbat ghemuit, care Încerca să Îl rețină cu un glas plângăreț. Avea capul În parte Învelit În zdrențe, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
mâna pe necromant! Oamenii se opriseră din râs și acum se cruceau frenetic În numele lui Hristos. Apoi, după ce Își Înșfăcară din nou lăncile, se avântară În urmărirea lui Dante, care Începu să alerge disperat de-a lungul malului, cu picioarele poticnindu-se În apa joasă și ridicând stropi de noroi. Alergă până la extenuare, auzind În urmă Înjurăturile și zăngănitul metalic al armurilor. Parcă o gloată de cazangii se rostogolea pe povârnișul prost pavat. Nu se opri nici să se uite În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
săraci. — Măria-Ta - grăi el tare, pășind în față spre neascunsa mirare a tuturor - sora cinstitului han ar vrea să te cunoască, dar nu cutează. Dacă ea nu cutează, eu cutez și rogu-te dară... Dar aici glasul i se poticni și nu mai sfârși. Barzovie-Vodă, cât de întristat era, prinse a zâmbi și se îndreptă imperceptibil din șale. — Cu mare plăcere! - zise el căutând cu ochii. Dar unde este? Iovănuț se dădu la o parte și din spatele lui răsări Huruzuma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
înțeles că nu-mi va fi ușor s-o fac să intre. Sania plecase, și în curte se vedeau acum doar urmele în cerc pe care le lăsase în urma ei. Cei doi curioși, care se opriseră atunci când sania noastră se poticnise la intrare, au pătruns în curte și, postați ceva mai departe, au început să ne urmărească. Așezat astfel ca Zinocika să nu-i vadă, am luat pe după umeri și-am început să-i murmur cuvinte de alint, ca „micuțo“, „fetito
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
asfaltată și nici să văd poarta de lemn mereu închisă, care are într-o latură a ei o ușiță din metal ruginit și parcă grea de oboseală. Pe ușiță se intră pășind peste un prag înalt, de care locatarii se poticnesc fără greș și pe care-l privesc cu ură. E iarnă. Între ferestrele lipite cu niște benzi de culoarea untului s-au așternut rulouri de vată în care stau înfipte două recipiente înguste și înalte cu un lichid gălbui. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
poet cu un gest hotărât, ca și când i-ar fi simțit prezența prin vălul stacojiu care Îi răpea vederea. Înainta către centrul Baptisteriului. Dante Îl urmări cu privirea, paralizat de emoție. Îl văzu apropiindu-se de cristelnițele pline cu apă și poticnindu-se pe marginea uneia dintre ele. Se legănă o clipă, căutând sprijin În gol, după care se prăbuși cu capul În jos În bazinul rotund, scufundându-se până la genunchi. Apa clocotea din pricina eforturilor pe care bătrânul le făcea ca să iasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
În vinețiu arborii foșnitori. — Știi, a șoptit Tom, ceea ce simțim noi acum este senzația tuturor tinerilor splendizi care au trăit aici cu pasiune timp de două sute de ani. Dinspre Blair Arch s-a auzit o ultimă rafală de cântec - vocile poticnite de la o petrecere de adio. — Iar ceea ce lăsăm În urma noastră este mai mult de cât o promoție de absolvenți; este toată zestrea tinereții. Noi nu suntem decât o singură generație - rupem toate legăturile care părereu că ne leagă aici de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
iarăși pe Rosalind Încolăcită Între perne și plângând, i-a simțit din nou lacrimile pe obrazul lui. Cuvintele ei au Început să-i răsune În ureche: „Să nu mă uiți niciodată, Amory, să nu mă uiți“. — Drace! a strigat el, poticnindu-se, iar apoi s-a Înecat și s-a prăbușit pe pat, scuturat de un spasm de durere psihică. Un minut mai târziu, a deschis ochii și a privit tavanul. — Tâmpitul dracului! a exclamat dezgustat și, cu un oftat amplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
farmacopeei, dar în sfârșit... Se întâmplă că acest cvadruplu remediu nu există explicit în corpusul lui Epicur. Filosoful nu enunță nicăieri clar acești patru timpi făcuți să faciliteze memorarea unei întregi opere. Când crezi că-l vezi apărând, el se poticnește în mijlocul unei rețete de șapte propoziții, în altă parte numai de trei... în cele trei scrisori rămase de la Epicur, filosoful își oferă deja gândirea într-o formă sintetică, astfel încât destinatarii - Pythocles, Herodot și Meneceu - să poată dispune de o chintesență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
interesantă decât nesfârșitele descompuneri care ne readuc la unitatea de bază. Bergson știe că în epicentrul mișcării se află imobilitatea și că în inima materiei vom găsi vidul. Dar dinamica e mai importantă decât ceea ce ne va face să ne poticnim după o reducere intelectuală a întregului la părțile care îl compun. Ansamblul are valoare nu atât pentru că există, cât prin felul lui de a fi: cimentat de o forță magică și magnifică. în mai multe rânduri - de patru ori -, Lucrețiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
nici despre țigăncușa amintită. Îl examina subtil și, aproape la fiecare două-trei fraze formulate printre câteva înghițituri din vinul rubiniu băut cu multă plăcere la friptură, încerca să lanseze câte-o nadă. Se amuza copios când simțea că celălalt se poticnește și nu reușește să se eschiveze, ocolind răspunsurile directe. „Nu te-ai schimbat prea mult, prietene...Ești tot cu obiceiul de a sta la pândă și a lovi omul descoperit. Atâta doar că mintea-ți merge mai greu ca brațul
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361359_a_362688]
-
în: Ediția nr. 1069 din 04 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Afară întunerec s-așternut peste toate cele vise multe ale celor ce prin căși se-ascund de gândurile tumultoase slute Afară întunerec e demult și prin case sori se poticnesc a ne lumina calea de sub pult înmănunchiind visele ce se-mpletesc Afară e întunerec deplin și o pală rază de soare-n suflete își caută rostul printre noi să se adape-n rugi de mugete și în închinăciuni de boi
AFARĂ de BORCHIN OVIDIU în ediţia nr. 1069 din 04 decembrie 2013 () [Corola-blog/BlogPost/362931_a_364260]
-
îl cer pe Vlad din mâna Ta” “Mama mea ne-a crescut în biserică. Tatăl meu a crescut și el într-o familie de creștini baptiști, însă la puțin timp după căsătoria cu mama, și datorită faptului că s-a poticnit în unele lucruri din biserică, tatăl meu n-a mai mers la biserică și s-a cufundat pentru treizeci de ani în beție, în alcool și-n tutun. Și-au fost treizeci de ani grei.” Erau momente în care seară
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367389_a_368718]
-
dorință foarte mare.” Era pentru tatăl meu. Mama mea ne-a crescut în biserică. Tatăl meu a crescut și el într-o familie de creștini baptiști, însă la puțin timp după căsătoria cu mama, și datorită faptului că s-a poticnit în unele lucruri din biserică, tatăl meu n-a mai mers la biserică și s-a cufundat pentru treizeci de ani în beție, în alcool și-n tutun. Și-au fost treizeci de ani grei. Mi-amintesc adesea cum era
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367389_a_368718]
-
birourile și sediile firmelor și concernelor cu profil financiar-bancar, tehnologic, industrial, etc. Mașina rulează aparent monoton, vântul în rafale încearcă îndemânarea lui Darrell, viitorul nostru ginere, mai ales la traversarea podului, coloana sutelor de mașini aliniază din mers accesul oarecum poticnit însoțit deseori de scrâșnetul roților, nevoite să asculte comenzile de frânare pentru a evita ciocnirile și tamponările nedorite. Impactul vizual este magnific, deconcertant îndrăznesc să spun, neputința de a privi aproape o “agresiune” la adresa frumosului care ți se oferă atât
GOLDEN GATE ŞI COYOŢII OCEANULUI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 178 din 27 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367254_a_368583]
-
și datorie ... Păienjenișul gândului țesut în noianul ăsta de vină, asumarea de a fi - o nimicnicie - credința este datoare a îndura jertfa pașilor târșâiți, lipsa literelor în cuvântări, vești fără noimă și un singur adevăr ... al fiecăruia dintre noi! Pășeam poticnindu-mă, cu un pas în urma Lui - poate astfel percep durerea zdrențuită ce îmi răsare în suflet ... La întâmplare călcam în bezna aceea și mă rugam fără întrerupere - dar cui? Îmi urlau mii de glasuri în cap, și aievea se zbăteau
DUMINICA DE IERI ... de LIVIA TIRON în ediţia nr. 2104 din 04 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368626_a_369955]
-
trădezi la prima mișcare! Igen? Nu-i pot bănui că ar fi ageamii în materie de politică. Dâmbovițeană. Nu cred că nu ar ști cât de greu este să fie create noile structuri de partid prin teritoriu. USR s-a poticnit tocmai din imposibilitatea de a-și crea filiale credibile în teritoriu, iar la ora asta este la reanimare în comă profundă. Poporul, nu boborul, s-a lămurit cât de cât optând de-acum fie pentru Stânga, fie pentru Dreapta. Normal
TABLETA DE WEEKEND (188): VRĂBIILE MALAI VISEAZA de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 2265 din 14 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368778_a_370107]