4,003 matches
-
de grâu risipite prin miriștea înaltă, îi potoliră după salvare. Când sanitarii se apropiară cu targa, foamea. Pepita îi opri lătrând furioasă. Nici vorba bună, nici Un tractorist se apropia hoțește să-l prindă. Mai amenințările nu reușiră s-o potolească. Numai mult îl simți, decât îl zări. Zbură speriat. În urma lui, geamătul scos de bătrânul Constantinidis, o făcu să tractoristul înjura, blestemându-și neîndemânarea. se oprească și să permită să-l ia în salvare. Pepita ar fi Cei câțiva bulgări
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_75]
-
ușor. Cu forțe întremate, porumbelul scheuna încetișor pe covorașul din spatele intrării în se îndepărta cu iuțeală de locul neprimitor. Trecu pe curte. Dacă ar fi găsit puteri, nu s-ar fi oprit din deasupra satelor fără a se opri. Își potoli setea în unda urmărirea salvării ce-l luase pe Constantinidis. unui pârâu. Noaptea nu-și conteni zborul până târziu. Neputința nu și-o ierta. Se sculă într-un târziu și se Se odihni pe creanga unui pom de la marginea îndreptă
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_75]
-
îl îndemnară la drum. Zbură la fel Simțea că numai din cauza ei se întâmplase totul de ușor pe deasupra satelor și câmpiilor, până când așa cum simțise cu multă vreme înainte durerea ajunse deasupra unui oraș mare. bătrânului Constantinidis în fața neputinței de-ai potoli Fumul uzinelor, praful orașului, urca în văzduh chefurile și gesturile nesăbuite. Așa cum simțise de fără contenire. Porumbelul vru să înconjoare multă vreme că lucrurile nu erau pe placul vecinilor și mulțimea de clădiri, dar oboseala și foamea îl hotărâră nici
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_75]
-
lătrând va găsi ceva. Coborâră pe terasa unui bloc înalt. În furioasă pe aleea pustie. Bătrânul Constantinidis îi cușca porumbeilor nu era nimic cu care ar fi putut să-și deschidea ușa, o lua în brațe și ofta, mângâind-o. potolească foamea. Ferită parcă din calea lor, într-un Mâinile lui erau ca o curgere liniștită și dureroasă, colț al terasei, erau o farfurie cu apă și câteva boabe unduindu-se pe spinarea sârmoasă. de grâu amestecate cu firimituri de pâine
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_75]
-
Mâinile lui erau ca o curgere liniștită și dureroasă, colț al terasei, erau o farfurie cu apă și câteva boabe unduindu-se pe spinarea sârmoasă. de grâu amestecate cu firimituri de pâine. O înțelegea și încerca tot el s-o potolească. Între Neîncrezător mai întâi, porumbelul se apropie de ei se stabilise un fel de simbioză a neputinței. Odată, colțul acela. Ciuguli din firimituri, apoi când se simțise picurând în blana ei, lacrimi fierbinți ca îndreptă spre castronul cu apă, atinse
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_75]
-
ca printr-un tunel luminat, vâslașul cântă toată noaptea cu pieptul gol, fără frică. Îi apar în cale capete de lei și lighioane ale deșertului, vise și inorogi, dar el cântă și frica dispare. Pătrunde prin strâmtori și furtuna se potolește. Dacă vâslașului i se aprind oasele ca ochii bestiilor în pădure, o pasăre îi ciugulește lumina de calcar a oaselor și planează în altă boltă. Dacă pasărea devine aer, bolta se topește și munții se resorb între pliurile unei curgeri
Un poem by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/2455_a_3780]
-
Piața centrală, ajunge la monumentul lui Ștefan cel Mare și de acolo, tăind-o prin parc, pe Aleea clasicilor, poposește, în sfârșit, la Uniune, unde descălecând în grabă, își reazemă fluturele de grilaj, așezându-se la masă, pentru a-și potoli foamea și setea cu un ceai de mate. Navigând cu obstinație în fiecare zi pe aceeași rută, poetul Dimitrie Crudu sau, zis și Dumitru cel Crud, caută să descopere, printre cioburi de sticlă, mucuri de țigări, frunze căzute pe străzi
Capete de rând: Dimitrie Crudu și Falsul Dimitrie Crudu by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/2413_a_3738]
-
pentru noi către Dumnezeu. SFÂNTĂ MARIA. Dumnezeu ne părăsește uneori; sfinții nu sunt ascultați, dar iubirea de mama întoarce asprimea Dreptății lui Dumnezeu din nou în iubire. Exod 32: Moise se ruga, strâmtorând pe Dumnezeu: încetează Doamne urgia Ta și potolește-Ți mânia și socotește cu blândețe greșala poporului Tău. Adă-ți aminte de robii Tăi: Avraam, Isaac și Iacov... - Nu ! a răspuns Dumnezeu. Lasă-Mă să-i zdrobesc, căci cu urgie M-am maniat asupra lor și vreau să-i
SFÂNTA MARIA. Arsenie Boca, despre rugăciunea pe care trebuie să o rosteşti by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21715_a_23040]
-
unor lacrimi curg ; Curg molcom, unul după altul, Si cântecul cernea mister, De parcă născocit în cer Fu pentru-acest pământ stingher ! Vre-un înger, au, lăsând înaltul, Ca vechi prieten a-nceput Să-i cânte-aici despre trecut, Voind să-i potolească dorul ?... Tristețea dragostei, fiorul, Azi, Demonul, întâia oară, Îl simte-n suflet cum coboară' Să fugă-ar vrea de spaimă multă... Dar aripile nu-l asculta ! I-s toate gândurile seci. Minune-apoi! Cum șovăiește, Din ochii-ntunecați și reci, Întâia
Astrolog rus: Conflictului din Ucraina va declanșa Al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21839_a_23164]
-
Cristina Alexandrescu Andreea Bălan a postat pe Facebook mai multe fotografii în care apare în costum de baie în apele Oceanului Atlantic. Andreea Bălan formează un cuplu împreună cu un pușcaș marin care locuiește în SUA. Pentru a-și mai potoli dorul de iubitul ei, Andreea Bălan a dat o fugă până în New York. Andreea Bălan a postat pe Facebook mai multe fotografii în care apare în costum de baie în apele Oceanului Atlantic.
Andreea Bălan, poze fierbinți din SUA! by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/22221_a_23546]
-
veci. Să nu se prescrie nimic, nici măcar în raport cu eternitatea... Citesc și recitesc, încremenit, ce s-a scris și se tot scrie pe Arcul, de altfel modest, zgârcit, al lui Titus... Nici două milenii și ceva, câte trecură de atunci, nu potolesc ura... * * Sept. 1976, Barcelona. Ajung la orele nouă seara într-un oraș imens, luminat ca ziua. Ies imediat, după miezul nopții, pe bulevardele largi, exotice, îmbătătoare, pline de fructe, de păsări exotice, căi spațioase numite aici Ramblas. Ceva mirific. Nu
Un bordei de lut inexpugnabil by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16738_a_18063]
-
nu ști prea bine textul și de a-l recita cu cartea în față, nu să-i dea drumul repede, furînd atenția de la text pe ce se petrece pe scenă". Inconfortul e mixat cu datele artei, așa cum o durere e potolită cu antinevralgice: "Burnițează pînă tîrziu noaptea. La 4 cu ea la Zambaccian. La 7 revenim spre Ioanid, ocolind prin Kiseleff. Au căzut toate frunzele, trotuarele par acoperite cu o goană de vulpi roșcate. Și frig. În Ioanid am stat pe
"Spațiul dintre viață și artă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17070_a_18395]
-
sora mea și cu mine ne aflăm la Vallombrosa. Suferința care mă copleșea și starea mea de agitație îi hotărîseră pe ai mei să facem o călătorie în urma căreia sperau că durerea mea se va atenua sau chiar se va potoli. M-am străduit cîteva zile să mă rup de mine însămi, admirînd frumusețea locurilor: munți severi, peisaje întinse și simple ape verzi și line, toate scăldate de o lumină minunată. Hotelul unde locuiam era o veche mănăstire ale cărei camere
Memoriile Elenei Văcărescu by Anca-Maria Christodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15859_a_17184]
-
canava polițistă - amintește și ea de nenea Iancu: Un boiernaș dispare de peste o săptămână. Are loc o cercetare, toate semnele indică o crimă, răpirea cadavrului. Răpitul însă era dosit la amanta măritată cu o autoritate locală tip Agamiță. Scandalul se potolește; soțul, senin, își întreabă necredincioasa "Zoe" de ce a trecut pe acolo judecătorul de instrucție? Replica lui "Trahanache" miroase a "onoare de familist": "~ți spuneam eu că dezmățul nu poate duce la nimic bun. Ți-o spuneam și tu nu mă
Libertatea, o poveste by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15597_a_16922]
-
înjunghiată sau rătăcită. Lacrimile și balele i se scurg și se amestecă pe bărbie, bate din mîini și din picioare, se frînge și tremură ca un epileptic în plină criză. Pasagerii se revoltă, o invită imperativ pe țigancă să-și potolească odrasla sau să coboare la prima, ea nu răspunde, își leagănă puradelul mai departe, însă acesta urlă din ce în ce mai tare și mai nestăpînit. Dacă nu taci, îi spune ea oarecum în șoaptă, dar la un nivel al șoaptei proporțional cu intensitatea
Actualitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15769_a_17094]
-
comunist, sînt român!". Dacă am înțeles bine, față de majoritatea puterilor comuniste ale vremii, Pătrășcanu a vrut să apere o minoritate reprezentînd un popor. Acum diriguitorii României ar trebui să precizeze că înainte de a fi români, sînt oameni, pentru a-i potoli pe interniștii care se războiesc cu compatrioți ai lor țigani.
Ordinea - pe alese by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15792_a_17117]
-
fragmente de o poezie rafinată, momente memorabile, imagini de film de artă. Mai ales în ultimul volum, Grădina Icoanei, cel mai reușit estetic dintre toate, poate și pentru că urgența revendicativă și setea de adevăr ale personajului principal s-au mai potolit, găsim pasaje de un onirism delicat, demne de orice antologie a scrisului frumos. Toate figurile trecutului ante-comunist despre care Iustin Arghir încercase să afle adevărul sînt invocate de un bătrîn unchi muribund: "Bătrînul Trifon i-a chemat și pe ceilalți
Bujor Nedelcovici, reeditat by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15782_a_17107]
-
Damasc, care i s-a părut cel mai prăfuit, urît și murdar oraș din tot imperiul turcesc. După ce și-a lăsat calabalîcul la un han unde se vorbea grecește (și el știa această limbă), cu ultima liră turcească și-a potolit foamea, a băut un păhărel de rachiu și a pufăit încet o narghilea bună. "Obiceiul ăsta a rămas și azi; e singura mîngîiere pe care o mai are sentimentul, deznădăjduit și sărac, cînd se vede murind de alean." S-a
Un vagabond cu mare har by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16176_a_17501]
-
se risipesc însă imediat la apariția medicului: "Doctorul meu intră pe ușă radiant, miroase a colonie franțuzească, se scuză amabil pentru întârziere: fusese reținut la Lenox Hospital pentru un caz complicat. Cum pășește în sala de așteptare, toate spaimele se potolesc. Privește către tavan: - Ce-i cu peștele ăla acolo? Să fie dus la bucătărie imediat..." Se schițează astfel un cult parodic al Medicului, substitut al sacerdotului în societatea americană. Fantasticul livresc A treia povestire, O zi nefastă din viața lui
Un imperialist: Dumitru Radu Popa by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16329_a_17654]
-
obiectului față de lume și o supunere față de el însuși. * Ceea ce uiți, ceea ce pierzi te definește tot atît de profund ca și întîmplarea propriu-zisă. Dacă nu chiar mai mult. * Se-ntîmplă să gîndești fiindcă nu poți (nu ai cu cine) vorbi. Oralitatea potolește reflecția solitară, așa cum umbra - înțelepciunea optică - potolește arșița soarelui. * Realul pur este coincident cu prezentul pur. Ficțiunea aparține trecutului sau viitorului. Trecutul și viitorul: timpurile ficțiunii. * Atîtea cunoștințe de vîrsta mea sau chiar mai tinere, unele apropiate și dragi, au
Din jurnalul lui Alceste (X) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16349_a_17674]
-
el însuși. * Ceea ce uiți, ceea ce pierzi te definește tot atît de profund ca și întîmplarea propriu-zisă. Dacă nu chiar mai mult. * Se-ntîmplă să gîndești fiindcă nu poți (nu ai cu cine) vorbi. Oralitatea potolește reflecția solitară, așa cum umbra - înțelepciunea optică - potolește arșița soarelui. * Realul pur este coincident cu prezentul pur. Ficțiunea aparține trecutului sau viitorului. Trecutul și viitorul: timpurile ficțiunii. * Atîtea cunoștințe de vîrsta mea sau chiar mai tinere, unele apropiate și dragi, au pășit deja dincolo. Ce-au lăsat în
Din jurnalul lui Alceste (X) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16349_a_17674]
-
de mînă, vin țopăind spre mine, ca într-un coșmar, se opresc, mînă în mînă, și amîndouă, într-un glas, uitîndu-se la mine fix, zic: "Vrei să fii simpatiul nostru?"...M-am plimbat cu ele braț la braț, un timp, potolindu-le. * Ofițerii români care își ascuțeau săbiile înaintea campaniei din 1913. Tot Bucureștiul răsuna de zgomotul ce îl scoteau săbiile bătute prin ceardacuri, prin curți... Ofițerii în ținută lejeră, care în cămăși numai, care în izmene... ascuțindu-și de zor
Chinul facerii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16394_a_17719]
-
Creția. În sensul celor spuse pînă acum, ideea de a face un spectacol de teatru dedicat lui Eminescu în și pentru "Anul Eminescu" mi s-a părut o forțare, o supralicitare, în fond. Așadar, am amînat să văd Și mai potoliți-l pe Eminescu! de Cristian Tiberiu Popescu, montarea lui Grigore Gonța de la Teatrul Național din București pînă după "Anul Eminescu". Articolul lui Andrei Pleșu, Eminescu și recitatorii, din care și Petru Creția citează cu voluptate, poate fi și o măsură
"Editura Timpul" lui Eminescu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16395_a_17720]
-
din generația lui (generația '27, a Manifestului "Crinului Alb"), care și-au propus să înfăptuiască o "revoluție creștină" (dar nu o "nouă Reformă", ci "o adîncire a celei mai vechi din formele de viață creștină" și anume "ortodoxia'), menită să potolească "setea neamului de a se împrospăta sufletește, de a se întări și a se spiritualiza". "Mîntuirea Neamului" ar consta în acest spor de spiritualitate ortodoxă, în această revoluție spirituală capabilă să pună capăt primatului materialist al politicii și decăderii morale
Paradoxul românesc by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16585_a_17910]
-
se face, care îl atrage necontenit spre ceea ce e mai mare”30. Deci, porunca și îndemnul Domnului: «să vină la Mine și să bea» nu e dată doar pentru viața aceasta, ci și pentru veșnicie, căci setea nu se va potoli vreodată; în cel ce bea, sau în cel ce gustă, se trezește dorința de a bea și de a gusta mai mult. Și izvorul e nesecat și mereu dă ceva nou din el31. Bucuria din unire, departe de a produce
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]