386 matches
-
Pe adresa copilăriei (1969), Versuri de vacanță (1973) - se adresează copiilor. Din 1974 va renunța la acest tip de poezie. Versurile din culegerile Cel din urmă (1974) și Scrisori către prieteni (1978) marchează un intimism întors către evocare și destăinuire potolită. Poetul este atras de o atmosferă incertă, ambiguă, dar care nu incită la debusolare, ci, dimpotrivă, la meditație calmă. Predomină seara, amurgul, umbra, se mizează pe nedumerire. Se invocă „suprafața istoriei”, deși în realitate se încearcă trăirea în profunzimea timpului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288312_a_289641]
-
cuceresc auzul, ceea ce îl face pe prozator să nu își poată fixa atenția pe amănuntul muzical și să aibă o senzație copleșitor simfonică. Evocarea naturii degajă un lirism solemn, având simplitatea gravă a marilor texte fundamentale, care celebrează pacea existenței potolite, senine, integrată desăvârșit în ordinea cosmosului. Mare artist al cuvântului, S. folosește o limbă plină de savoarea vorbirii populare, cu o dulceață a graiului moldovenesc, dar la antipodul exprimării curente. Materia verbală e rodul unui travaliu artistic excepțional. Ca și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
de o ironie cordială. Romanul Adela este văzut ca o „patetică elegie a dragostei nesatisfăcute”, o operă superior analitică („cel mai bun roman românesc de analiză”), o elegie (formula este fericită) „de o mare vibrație lirică, în tonuri wertheriene mai potolite, străbătute de un inefabil regret, în stilul elegiac al lui Anghel”. Studiul despre Ibrăileanu este, în totalitate (Viața... și Opera...), o operă solidă, cea mai importantă ce s-a scris despre criticul ieșean. Nu i s-ar putea reproșa decât
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288825_a_290154]
-
lirice, 1973 - întrețes îngândurări de convenție (despre deșertăciunea vieții, labilitatea soartei ș.a.) și rostiri de moralist încrezător, sub „clare ceruri”, în valorile sufletești pozitive. Tristețea ce se împânzește, prelingându-se dintr-un anotimp în altul, printre irizări albăstrui, exprimă chinurile potolite ale unei iubiri târzii. În creația poetică a lui C., după atâtea întortocheri și canoniri, sonetele aduc o liniște și o claritate reconfortante. SCRIERI: Exod, Cernăuți, 1933; Proze pentru anul inimii, Cernăuți, 1934; Aur vechi, Cernăuți, 1936; Zaruri, Cernăuți, 1936
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286187_a_287516]
-
al Italiei. Sabina Cantacuzino, care l-a cunoscut în România, îi caracteriza pe el și pe soția lui astfel: „...contele Tornielli, unul din cei mai de seamă diplomați ai Italiei, tipul unui portret al lui Tiziano, pe atât de tăcut, potolit și cumpătat în vorbă, pe cât soția lui rusă, născută Rostopchine, era de vorbăreață, amabilă și agitată. Avea chiar o pasiune pentru dans, cam ridicolă cu talia, situațiunea și vârsta ei. La cotilioane se punea la rând cu fetele cele mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
Oare cât o s-o mai ducem așa? Și, așa cum o nenorocire nu vine niciodată singură, mai avem parte și de un susținut și agasant cult al personalității dvs. și al familiei dvs., de manieră să revolte și pe cei mai potoliți și răbdători oameni. Ați rămas în lume doi mari Mesia, cărora sclavii vi se închină (sau așa cel puțin ați dori dvs. și trepădușii de la presă, radio, televiziune și aparatul de propagandă al partidului). Dar să știți adevărul, tov. președinte
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
câini. Înaintam, încercând să-i ignor. Unul mai agresiv se apropiase lătrând periculos. Din fericire, venea paznicul, căruia-i făcusem niște semne cu aparatul de fotografiat. Ajunsesem suficient de aproape de castel și-i vedeam zidurile proaspăt văruite într-un galben potolit. Doar pentru câteva fotografii am venit de la Roman (bicicleta o plasasem strategic între mine și câini), dacă se poate. Speram să-l impresionez cu performanța celor 50 kilometri parcurși, dar nu mi-a mers: "Este interzis, scrie și la poartă
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
două roți. Numai că, ajuns în partea cea mai înaltă, când încercam să-mi potolesc respirația și ritmul bătăilor inimii influențate de efortul teribil, dezamăgire: urma alt urcuș mai lung (vreo 3 kilometri) dar, ce-i drept, cu înclinația mai potolită. Nevoit să cobor de pe bicicletă, eram mulțumit la gândul că măcar la întoarcere voi zbura pe acolo. Se zărea, peste dealuri , peste sate și peste lunca Siretului de care mă îndepărtam, șoseaua E 85 spre Bacău. Ajuns la Bălușești, fiind
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
la ele. Drept care șeful regiunii a schimbat tactica: s-a îmblânzit. Da, ajunsese și el la asemenea performanțe, subtilități, rafinamente: uneori punea catifea peste brutalitatea lui fără de margini. Brusc, s-a așezat pe un scaun și cu voce mormăită, dar potolită, l-a invitat și pe deținut să ia loc pe celălalt scaun. Erau față în față, îi despărțea o masă de lemn, cu o veioză care bătea orbitor în ochii lui Vlad. Tovarășul Cameniță a întins mâna cu degete butucănoase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
ISUS 5. a- l- Vineri ș21 martieț - Înainte de liturghie și în timpul ei, nu fără unele lacrimi, sfârșind în supunere, cu unele mișcări lăuntrice. A DUHULUI SFÂNT 6. l. d. Sâmbătă ș22 martieț - De-a lungul liturghiei, multe Viziune 2 lacrimi potolite, la fel și după; înainte de ea fiind mișcat spre a lăcrima și simțind și văzându-L pe Însuși Duhul Sfânt, supunere întru totul. A ZILEI 7. a. l. Duminică ș23 martieț - Înainte de liturghie și în timpul ei, lacrimi multe și puternice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
pioni pe o tablă de șah. Inteligența care le calculează mișcările rămâne invizibilă. O lumină crudă se revarsă asupra întregului păienjeniș de relații care se creează între călăi și victime. Unui grup de prizonieri i se cere pe un ton potolit, lipsit de asprime, aproape prietenos, să-și scoată cămășile, cizmele. Sadism? Poate, dar peste realitate se suprapune aici proiecția unei subiectivități. Glasul călăilor poate suna chiar astfel (din cinism), dar poate că nu e vorba decât de o halucinație auditivă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
lumina învățăturii cristice, nuvela Gloria Constantini învederează mijloace care o situează în linia epicii lui Ioan Slavici și a lui Ion Agârbiceanu. Teza e devorată, sublimată de creație. Fiu al țăranului Tudor Fierăscu și al unei turcoaice, Constantin e, spre deosebire de potolitul Badea, fratele său după tată, un impetuos, o natură focoasă, vădit meridională, dificilă, având ca sigiliu o permanentă stare de nemulțumire. Neiubitor de muncă, avid de „comori pe pământ”, muncit de dorința îmbogățirii rapide pe orice cale, Constantin caută banul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287129_a_288458]
-
zâmbește vinovat: Eu cred! Așa va fi! Trebuie să crezi, și va fi! Cred! Tăcere. Vântul aduce de departe, o dată cu foșnetul frunzelor și urletele unei haite de lupi... Ștefan tresare și smulge sabia: Calul!!... Daniil îl oprește printr-un gest potolit: Nu-i nevoie! Vorbesc eu cu ei! Să vorbești?! întreabă Ștefan stupefiat. Cu lupii?! Daniil zâmbește enigmatic: Ne cunoaștem... Și eu în felul meu -, și eu sunt un lup singuratic, adaugă Sihastrul și iese. Ștefan bagă sabia în teacă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Când se con vinse că totul mer gea bine, se În toarse În sală. Acolo Își plimbă privirea scrutătoare peste curteni, cu nădejdea că va descoperi cine era trădătorul. Ducele Conrad se apropie de marginea estradei și Începu cu voce potolită: — Văd că hotărârile noastre de astăzi v-au mirat. Vi se pare neobișnuit să dăm omenilor mărunți drepturi și privilegii, și poporului de rând mai multe libertăți. Vocea lui se Înăspri și ochii albaștri fulgerară: — Va trebui să vă obișnuiți
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
și ungherele cu parfum de epocă. Această ispită, trecută să spunem și prin gândul filozofic, înseamnă vigoare și autenticitate intelectuală, după parcurgerea etapei îndoielii. De obicei, ieșeanul nostru nu este prea vorbăreț, preferă o atitudine de așteptare monotonă, molcomă, blândă, potolită, îl ascultă cu atenție pe celălalt, îi cântărește bine cuvintele, dar mai ales îl citește intuitiv, după care își formează o părere. Adesea, el recurge la semne (Goethe urmărea exemplul naturii creatoare și se exprima prin mijlocirea semnelor ca atare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Știu. Oare să fie toți ai lui Ion Bălan? Eu știu? Poate să se mai fi rătăcit și sămânță de prin sat, că nu prea seamănă unul cu altul. Așa? D-apoi cum!" Cu același glas vioiu, cu acelaș râs potolit. După ce ne despărțim de el în vatra satului, prin înserarea liniștită urcăm iarăși un deal, pe lângă un pâlc de mesteceni, pe-o cărare care trece prin holdele oamenilor, după aceia odată cu întunerecul intrăm în satul Bălțătești, trecem pe drumul cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
al pădurii de fagi de 1400 fălci? Bănuește, se încredințează și ucide pe boer? Nu știu. Dar boerul a fost găsit ucis. Eu trag în gazdă ca totdeauna la pădurar și mă primește cu bunătate. Femeia trăiește acuma viață mai potolită. Și în amurg, trecând cu pădurarul prin umezeala și întunerecul pădurii după ploae, înțeleg că el a ucis pe boer. El l-a ucis? "Mă duc într-un rând la vânat. Trec printr-o miriște, aretează cânele, sare o prepeliță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
copil mic Doină știu și doină zic. Boii mei când aud doină Ară-n țelină ca-n moină, Și cu doina mă plătesc Drept o zi de boieresc. Subt poale de codru verde Mititel foc mi se vede, Mititel și potolit, Tot de voinici ocolit. Nu știu zece-s ori cinsprece, Ori peste sută că trece. Unul frige În cârlige, Un berbece de trei miei Ș-un juncan de doi viței. Să-l anine La ciochine, Să le ție mâne bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
sufla discret în deschizătura decolteului, lua o gură de apă, apoi își făcea îndelung vînt cu evantaiul, privind cu prefăcută uimire pe cei care știa că o privesc. Contrastul dintre figura exuberantă de acum și aparența ei cotidiană de „doamnă potolită” e prea mare pentru a nu fi remarcat. *E din cîte am dedus profesor de chimie la Politehnică, pentru că, văzîndu-l pe violonistul Ion Drăgoi, a zis: „Ăsta cîntă la doamne din acelea cu cercei de aur mari. Eu le vorbesc
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
informat?”, m-a luat el iarăși la rost. A crezut că-l ironizez. Mi-a spus că el știe istorie, filologie, latină, aceasta din urmă atît de bine, încît ar putea să facă un doctorat. L am asigurat, în mod potolit, că nimeni nu pune în chestiune cunoștințele lui de latină. „Nu, nu!”, a ținut-o el înainte cu supărarea: „Toți cei care au o diplomă cred că sînt deștepți. Dar nu-i așa!” Fără să aibă o diplomă de economist
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
vestit în Uruguay prin imensele sale livezi de portocali și prin apele sale termale, la Dayman și Arapey existând instalații de tratament și piscine descoperite cu apă termală care iese din pământ cu 60 de grade și trebuie să fie "potolită" până la 40 de grade. La prânz am fost oaspeții prefectului și seara prezenți în tribuna oficială, pentru a asista la "defilarea grupurilor de imigranți". Membrii fiecărui grup erau în costume naționale și purtau steagul "țării-mamă". Pentru "ai noștri" le adusesem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
premergătoare încercărilor inițiatice în reziduurile care îi marchează la nivel onomastic. Explicațiile metatextuale din basmul cules de Tudor Pamfile revelează audienței sensul regionalismului: „cel fecior de împărat trebuie să fi fost mare zăcaș. Că ce-i șperla, decât jăraticul focului potolit și cum să se cheme cel care stă pururi în vatra focului, vânturându-i cenușa cu cleștele decât Șperlă!”. Pe primul palier al semnificației, cenușa reprezintă „din punct de vedere antropocentric cadavrul, reziduu al trupului după ce s-a stins în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
obiecte, „dubiu” inspirat, care a făcut din Socrate primul pedagog al civilizației europene. M-aș fi potrivit mai bine, probabil - vorbesc mai ales de lunga perioadă a debutului -, Într-o țară și Într-un ambient cultural cu reflexe ceva mai potolite, unde nu se cultivă În mod exacerbat calitățile native, replica mereu promptă, fără acel minim „spațiu al „neînțelegerii” - unde candoarea, măcar sub forma atenției, a „calmului privirii”, este Încă prezentă. (Fănuș Neagu, prieten vechi și prestigios prozator, Îmi reproșa nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
n față, ca într-o oglindă, o priire care nu mă încurajează în int enții. Fără a fi răspuns, o aud însă șoptindu-mi - „nu mai am timp, dragule!” Ea mereu era ocupată, deși rămânea în sine o drăgostoasă, o potolită, în așteptare, vrednică să-și motiveze afectiv până și răspunsurile vremelnic negative. n-am memorat când a devenit un stereotip acest motiv, cu gesturi tandre, oricum chemătoare, chiar dacă mă amânau: „N-avem timp!” Nu era nimic brutal în privirea și
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
utilizarea privată” a email-ului și poștei vocale prin înștiințarea angajaților că aceste canale de comunicare sunt monitorizate (adică citite și ascultate) de către management. Desigur, rezultatul este că tendința angajaților de a utiliza mijloacele electronice pentru difuzarea „bârfelor proaspete” este potolită. Însă sistemul de bârfe și zvonuri nu se dă ușor bătut când e vorba să găsească soluții pentru a-i pune în contact pe membrii rețelei. Precum un sistem sanguin căruia i s-a blocat o arteră, zvonurile nu fac
[Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]