2,294 matches
-
la întrebări. Să se fi produs acest fenomen în alt spațiu, în alt timp, pe alte planete, în alte galaxii, mult mai evoluate și din ei să fi apărut inițialii ?? Or fi chiar cei aduși de potop?. Nu, că în potop sunt numai albi, capre și verze. Uneori mă întreb, de ce pe noi nu ne șochează evidențele simple. Câte specii de oameni au existat sau există azi pe pământ și au făcut istorie? Dacă nu știm cum au apărut, am greși
CIVILIZAŢIA PIETREI TOPITE de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1860 din 03 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380184_a_381513]
-
ce pune în gură, că am fost aplaudat bătându-mi pumnii în piept și mă așteaptă o ființă dragă în pat. Ce a fost ieri a trecut cu bine, cu rău cu tot. După noaptea de dragoste poate urma și potopul, oarecum necesar ținând seamă de păcatele tot mai frecvent. Mentalitate de om, similară cu aceea a maimuței, a gândacului sau a bacteriei. Oare cu ea am ajuns la era atomică? (Nu vă gândiți la bomba atomică din răsărit ci la
CONTROVERSĂ ASUPRA TIMPULUI de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378157_a_379486]
-
ape, farul lunii, fum. Nu știu ce catifea, ispititor te prinde-n mângâiere. Alunec și eu tainic pe o punte nevăzută de tăcere... Nu spulber liniștea din unde ce te prinde-n valul de culoare. N-o sa trimit în aerul de gând potop neliniștit de întrebare, doar briză caldă, dulce și-o lumină lină în lumea ce o vreau de stele și de cântec plină. În suflet cântă magic o orchestră de viori. Simți muzica născută din fiori? Prietenă cu marea, mă răsfăț
ZÂMBETUL de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1730 din 26 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378206_a_379535]
-
am mai văzut eu pe tine, măi, băiatule?” Nu știu ce se petrecuse în sufletul lui, probabil că bunătatea părintească n-are margini pentru că nici nu mi-a amintit de fuga mea din mânăstire, a sărit la mine bombardându-mă cu un potop de sărutări și plângând. Pe la ora unsprezece a venit și domnul Deleș, era trist și taciturn, mi-a spus să nu mă mai duc la gară pentru a ridica marfa de la patvagon, fără a-mi motiva de ce. I-am făcut
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT-CONTINUARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378228_a_379557]
-
Sîrghi și Ana Nicolae, studenți la actorie ai Facultății de Teatru și Televiziune din cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj, sub coordonarea profesoarei Mara Opriș și a asistentului de regie Bogdan Coman. Trupa a sustinut două reprezentații ale spectacolului Commedia dell’ Arte - Potop, potop! Vrem gondole! în curtea catedralei Sent Antuan aflată pe principala arteră pietonala a orașului. Actorii români au evoluat în fața unui public numeros, cele două reprezentații adunând peste 400 de persoane, între spectatori remarcându-se ambasadorul Delegației Uniunii Europene în
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93606_a_94898]
-
și Ana Nicolae, studenți la actorie ai Facultății de Teatru și Televiziune din cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj, sub coordonarea profesoarei Mara Opriș și a asistentului de regie Bogdan Coman. Trupa a sustinut două reprezentații ale spectacolului Commedia dell’ Arte - Potop, potop! Vrem gondole! în curtea catedralei Sent Antuan aflată pe principala arteră pietonala a orașului. Actorii români au evoluat în fața unui public numeros, cele două reprezentații adunând peste 400 de persoane, între spectatori remarcându-se ambasadorul Delegației Uniunii Europene în Turcia
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93606_a_94898]
-
și... s-a apropiat de mine. Vă rog să mă credeți, s-a apropiat tocmai de mine și mi s-a adresat cu glas suav, profund și tulburător: - O, dacă ai știi cât mă obosesc toate aceste scene de admirație, potopul de complimente, milionul de întrebări steriotipe...Te-am observat, ești singurul care nu te-ai inbulzit, singurul care nu mi-ai dat nici o atenție... Recunosc că asta imi face plăcere, dar mă și intrigă... De ce? Nu ai văzut nici un film
SCHIŢE UMORISTICE (26) – FEMEI CELEBRE de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377277_a_378606]
-
fată ce se-ascunde-n trupul lui dragului - iubitului și-l frământâ-ncetișor zăpăcindu-l tot de dor mai apoi îl prinde bine lângă ea mereu îl ține dragostea-și aprind mai tare după prima sărutare iar peste toate vin să-i vază potop de lume și-nserează când veseli se pornesc la nuntă și bucuria plină-și cântă la casa lor se-așează și apoi din caierul vieții amândoi torc poveste lungă de iubire cu rost, haznă și cu împlinire copiii le devin în
ANTI-CIULEANDRA de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382319_a_383648]
-
și care-o cântă/ Pe la vatra lor țăranii.// Dorul păcii și-al luminii/ Știe-n cântec să-l urzească,/ Fraților, vorbiți cu fală/ Limba noastră, Românească.//...// Strângeți piatra lucitoare,/ Ce din soare se aprinde,/ Și-ți avea în revărsare/ Un potop nou de cuvinte.// Nu veți plânge-atunci amarnic,/ Că vi-i limba prea săracă,/ Și-ți vedea, cât îi de darnic/ Graiul țării noastre dragă.// Răsări-va o comoară/ În adâncuri înfundată,/ Un șirag de piatră rară/ Pe moșie revărsată.” Ardealul
„VĂD POEŢI CE-AU SCRIS O LIMBĂ CA UN FAGURE DE MIERE” [Corola-blog/BlogPost/93263_a_94555]
-
prin glasul lui Coșbuc, în vremuri triste își apăra „Graiul neamului”: „Dar, nestrămutați, strămoșii/ Tot cu arma-n mâini au stat:/ Au văzut și munți de oase,/ Și de sânge râuri roșii,/ Dar din țara lor nu-i scoase/ Nici potop și nici furtună./ Graiul lor, de voie bună,/ Nu l-au dat//...// Vor căta mereu dușmanii/ Graiului român pierzare;/ Dar să piară ei cu toții:/ Nu l-am dat, și nici nepoții/ Nu-l vor da!”. Splendoare de limbă, precum cea
„VĂD POEŢI CE-AU SCRIS O LIMBĂ CA UN FAGURE DE MIERE” [Corola-blog/BlogPost/93263_a_94555]
-
loc principal. Acest mutant fără trecut și, în consecință, fără viitor, trăiește exclusiv în prezent. O foaie albă pe care scriem ce vrem. Cred că nu numai eu aud în jurul meu Ťideeať: Trăiește-ți momentul sau pe românește - După noi, potopul. Apropo de această Ťideeť, Emil Cioran spunea: ŤCei ce nu-și fac ei înșiși istoria așteaptă pe alții care le-o vor faceť. Ori, Ťistoriať personală/colectivă, nu se poate crea fără o identitate colectivă și individuală. Iată ce spune
Stupiditatea în artă, mondializată by Alexandru Trifu () [Corola-journal/Journalistic/8221_a_9546]
-
acum cînd ochii mei/ nu mai au grija propriului chip să-l susțină/ tocmai acum cînd ochii mei/ sînt un lac fără fund un triunghi al Bermudelor/ pe unde realitatea dispare fără urmă". (Cum își reglează inima avantaje din viitor). Potopul descris la început e un pretext pentru a destructura și biografia poetului. Tonul scăzut, egal, pare să nu mai însoțească o spunere, ci doar să convertească tragicul lăuntric într-un limbaj exclusiv al poeziei, cum ar spune Paul Valéry. Nonsensul
Despre demnitate by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8451_a_9776]
-
Bosco" ori Parlamentul și alte asemenea s-ar înscrie în acest tipar, pe nedrept și excesiv ideologizat. Dimpotrivă, sunt edificii ale demnității umane, dispuse pe artere largi, a căror magnificență se exprimă prin varietate conceptuală, fantezie volumetrică, abundență vegetală și potopul vital al tropicelor adus - lucru rarisim - în viața de fiecare zi, pe bulevarde, în cotidian. Și geometrismul poate să displacă cuiva, însă Brasilia mi se pare a fi (totuși) poate singura metropolă din lume unde este cu neputință să te
Ecouri by Pop Simion () [Corola-journal/Journalistic/8500_a_9825]
-
devine tot mai gravă, mai nostalgică, într-un fel, premonitorie: "Capacul fatalităților imanente se poate închide dintr-o clipă în alta asupra destinului fiecăruia dintre noi." Retras la Isvorani, el meditează îndurerat: "Mă aflu parcă pe muntele Ararat, așteptând sfârșitul potopului. Dar nicăieri, de niciunde, nu se arată vreun semn de curcubeu. Și bieții oameni nu au nici măcar o Arcă, asemeni cu cea din vechime, pentru a scăpa de valul care crește tot mai amenințător" (27 mai 1944). Culcat în iarbă
Un roman sentimental și un jurnal de creație by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7998_a_9323]
-
fără rețeaua baronilor locali PDL nu mai valorează mare lucru. Cu Elena Udrea la șefia partidului, se va putea baza în continuare și pe Falcă, și pe „Pinalti“, și chiar pe Blaga, care după câteva luni de ezitare, după un potop de mormăieli și înjurături, va alege să rămână în partid”, scrie Dan Turturică. Ce urmărește Traian Băsescu? Editorialista Revistei 22, Andreea Pora, caută explicații pentru hotărârea ”incredibilă ” a lui Traian Băsescu de a-i oferi umărul prezidențial Elenei Udrea. Editorialista
Presa portocalie a devenit anti-Udrea. Băsiștii, consternați de hotărârea lui Băsescu by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/80074_a_81399]
-
c-a fost ceva vreodată?/ Eu cred c-a fost doar ce-am putut să fim/ Iubire cu puterea prescurtată/ Și fericire într-un vin pelin.// Tu crezi c-a fost o blândă-alăturare/ Eu cred c-a fost doar un potop de spini/ Plecata mea cu soarta din cărare/ Te răscolesc la mine să te-nchini// Și te mai rog în noaptea presupusă/ Să mă înșeli cu gândul ce ți-l las/ Și să mă-ntrebi cu glasul lângă ușă/ - Tu
Actualitatea by George Mocanu () [Corola-journal/Journalistic/8131_a_9456]
-
după coasă. Sau tancul din Gdansk presărat cu miile de numere de liceu smulse și oferite de elevii școlilor... Și doamna aceasta distinsă, contesa-ghid de la Wavel, explicând istoria Poloniei și tapiseriile din secolul al VII-lea înfățișând același și același Potop..., obsesia poloneză... Noaptea, Chopin vorbește cel mai frumos. Geniul romantic iubește în întuneric incandescența conștiinței luminând abisul uman. Dar muzica aceasta, purtând în ea totul, și înălțări și prăbușiri, și strigătul eroic al victoriei și tristețea înfrângerii, se confundă cu
Vila Nova – prelucrare – by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6973_a_8298]
-
tot ceea ce privește drepturile reale imobiliare înscrise în cartea funciară. Această lege s-a votat de Adunarea Deputaților, în ședința dela 27 Iunie, anul 1947, si s-a aprobat cu majoritate de una sută optzeci voturi, contra unul. Vicepreședinte, Aurel Potop (L. S. A. D.) Secretar, Stelian Morariu Promulgam această lege și ordonam că ea să fie investita cu sigiliul Statului și publicată în Monitorul Oficial. MIHAI Ministrul justiției, Lucretiu Pătrășcanu -------
LEGE nr. 241 din 12 iulie 1947 pentru punerea în aplicare în Transilvania a legii pentru unificarea dispoziţiunilor privitoare la cărţile funciare din 27 aprilie 1938. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106097_a_107426]
-
rock „Holtzkopf” („cap de lemn”), cu turnee la activ și melodii înregistrate. Îmblânzitorul apelor este un microroman apocaliptic, o parabolă despre sfârșitul comunicării. Dar despre ce este vorba. O casă cu șase locuitori plutește în derivă, deodată cu un ultim potop. În această Arcă a lui Noe se găsesc un tată castrator izolat în beciul casei - unde caută să supraviețuiască prin băutură pierderii soției din urmă cu cinci ani, fiul cel mare - ipocrit și narcoman, fiul mijlociu - invalid după o bătaie
Un poem apocaliptic by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4267_a_5592]
-
posibilă încheiere și o intrigă nesfârșită a textului. În roman se insistă, tocmai de aceea, uneori excesiv, pe dedublare și oglindire. „Un cer sus și unul sub ei, ca într-o sală a oglinzilor dintr-un circ pustiu”, așa arată potopul lui A. R. Deleanu. Iar romanul e, într-adevăr, un circ domestic, unul infernal, o scenetă existențialistă întreruptă de plonjări onirico-poetice. Suspansul cărții ține de mormanul de refulări dintr-o familie nefericită. Deși instabilitatea vine din dispariția Femeii, tot ea
Un poem apocaliptic by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4267_a_5592]
-
Dinu Luca Mo Yan („Nu vorbi“), pseudonimul scriitorului Guan Moye, este una dintre cele mai puternice voci ale literaturii contemporane. Născut în 1955, în provincia Shandong din estul Chinei, Mo Yan debutează în 1981 cu povestirea Potopul din noaptea de primăvară. Autorul devine celebru în lume prin Sorgul roșu, roman publicat în 1987 (Humanitas Fiction, 2010). La notorietatea scriitorului contribuie cunoscutul film omonim din 1987 al lui Zhang Yimou, câștigător al Ursului de aur la Festivalul de
MO YAN Viața și moartea mă ostenesc by Dinu Luca () [Corola-journal/Journalistic/4459_a_5784]
-
porți de fier forjat. De data asta a fost o femeie, care aproape a țipat de groază. Pisica o privea cu un ochi care atârna pe pavajul rece. Când m-a văzut, a început să scoată niște icnete, și un potop de vorbe i-au ieșit din gură. Da, știam, voia să iau mâța și să mă car de acolo. Mi-a dat mulți bani. Am colindat toată dimineața cartierul. Același ritual. Aceleași priviri temătoare, aceleași poticneli. Unii dădeau numai câteva
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
cu șampanie. Ei bravo! Omenirea se-neacă, zbătându-se în propriul ei sânge, până-n gât, și ăștia beau șampanie! Hitlerlandul zeităților blonde care se pregăteau să arunce-n aer orașul sau măcar o parte din el, pe principiul: "după mine potopul!" Simțea în ceafă căldura reflectoarelor. Greutatea corpului său strivit de balustradă. Îi veni să râdă cum stătea cocoțat, acolo, în întuneric, deasupra lor, deasupra, și trupul cu sufletul lui avură deodată chef s-o ia razna care-ncotro: picioarele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
nu are voie să privească înapoi. Așadar, starea orizontală se dezvăluie a fi o surpare, o cădere în sine, o pierdere în absolutul interior. Doamne, să cunosc și eu astă indolentă dispariție, dormind să surâd viclean, smintit amicilor turtiți sub potopul de plânsete. (Vacanță) Jocul care s-a vrut exterior, mască boemă, își impune regulile într-un mod dictatorial. Poetul, amețit de somn, nu mai are nici o autoritate. III Paiața salvează iluzia Poezia ca paradigmă a teatrului? Sau tea-trul ca paradigmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
azi și de ieri? 3. Viața ca reprezentare. Vecinii au fost cei mai apropiați * * * Viața ca reprezentare. Din poem s-a născut o carte, m-a scos din iluzii deșarte; înhămate la caii mei ce refuzau galopul, lăsam în urmă potopul. Căutam o altă rostuire să mai rămân în amintire. Un glas striga: nu te mai teme! Prin zăbrelele privirii a orbit o stea, cu icoanele lacrimilor se îngemăna. În rest, ca la teatru: cu vulturi și râme-n iarbă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]