241 matches
-
fii stăpânul propriului corp, a sosit momentul să stăpânești și partea întunecată care se ascunde în orice om. Pentru a da curs celor spuse, i-a silit pe țăranii din satul învecinat bisericii să-l batjocorească pe Rotari, să-l potopească cu înjurături, să-l spurce cu necurățeniile animalelor. În luna ianuarie, viitorul duce de Brescia a fost robul servitorilor săi, al mâniei și al pizmei lor, astfel încât a învățat să-și stăpânească furia și să îndure nepăsător umilințele. Când s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
sară peste un taluz scund, când, călcă pe bareta sandalei și se Împiedică. Kyusaku se aruncă peste el, răpunându-l cu iuțeală. În timp ce era târât de Kyusaku spre sediul lui Nobunaga, omul mugi: — Taie-mi mai repede capul! Imediat! Nu potopi cu rușine un războinic! Când Îl văzu pe prizonierul care urla, altul, În timp ce era dus de-acolo, izbucni: — Domnule Kizaemon! Chiar și pe dumneavoastră v-au prins viu!? Omul acela extraordinar, care se prefăcuse mort și care fusese capturat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
blând acei oameni. Deși Nobunaga Își dădea seama că printre vasalii săi existau anumite nemulțumiri, nu avea ce face, dacă voia să-și realizeze scopurile militare. Concilierea, diplomația și răbdarea nu se potriveau cu firea lui. Prin urmare, continua să potopească inamicul cu atacuri aprige, violente. De exemplu, Nobunaga a atacat Castelul Hanakuma din Hyogo și a ars fără milă templele și satele Înconjurătare. Nu ierta nici cea mai măruntă acțiune ostilă, fie că era comisă de tineri, fie de bătrâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
păcăliți. Dar care o fi acest adevăr, slujit cu atâta vehemență de popa Oșlobanu?... Și ce pișicherlîc Ce șmicherie... Și de aici supărarea părintelui Oșlobanu ajunsese la culme: să nu mai vadă sămânță de călugăr pe la biserica lui, că-i potopește Gata-gata să-l facă mucenic, adică să-i ia viața părintelui Duhu, să-l facă mucenic în locul Sf. Dumitru, izvorâtorul de mir. Ba, pe popa Duhu ar fi fost în stare și să-l bată în piroane pe cruce, și
Verva la Creangă... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13818_a_15143]
-
elefant Și totuși mă ridic, stau pe picioare. Sub vremi, asemeni frunzelor mă înfior și tremur, Dar fix privindu-vă, neclintit. Doar ochii Mai trimit în lume câte-un cuvânt stingher... În groaznică, în oarbă confruntare Din ochii mei vă potopește lavă selenară. Iar Mă înalț din spumă ca o stafie, însă Pentru voi rămân a fi o stea Chiar dacă mi-ați furat și nădragi și pungă Și batistă, încât nici n-am în ce Să-mi suflu nasul (nu râdeți
Velimir Hlebnikov (1885-1922) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/15306_a_16631]
-
le smulge accente de entuziasm) este echivalat cu un blestem, un preludiu al iminentei Apocalipse. Camioanele transportând materii urât mirositoare, pârghiile și organele de fier, rulmenții, pistoanele, ghemele de sârmă și cablurile, ,bălegăul" farmaceutic și ,flegma de motorină și ploaie" potopesc universul de curății și semne al lui Ion Gheorghe, dezlănțuind, în ripostă, sarabande de imagini negre, demistificatoare, profetice. S-ar putea face o antologie numai cu ele. Un volum puternic, cu multe versuri memorabile; și un poet, atât de original
Roșu vertical by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11456_a_12781]
-
tendința de a converti printr-o dilatare extremă realul în oniric, creează pentru actor dificultăți a căror depășire presupune un efort epuizant. Deseori regulile jocului au la bază o cu totul altă logică decât a textului. Discursul regizoral e barochist, potopit de vizual, de mijloace auxiliare ce doar par a veni în ajutorul actorului, căci în realitate sunt ca un cuțit cu două tăișuri, cum l-ai întoarce, dacă nu te integrezi mecanismului hausvaterian, riști să te "tai". În fine, într-
D'ale carnavalului și mai multe paranteze by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8763_a_10088]
-
evitînd pe cît am putut elementul personal. Aventură a fost sistematic evitată în această carte. Am înlocuit aventură cu reportajul și reportajul cu amintirea." Să adaug că oricît a năzuit să evite aventurosul, înlocuindu-l cu reportajul și amintirea, acesta potopește totuși paginile cărții. E reportajul și amintirea unei aventuri fascinante, transmisă cititorului sobru și fără căutare. Și, e necesar să se precizeze, această stare de spirit (de fapte?) se păstrează intactă la peste șase decenii de la data primei apariții. Mărturisesc
India lui Eliade by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18085_a_19410]
-
ce numim suflete, vieți, ar fi acolo să viseze, să viseze fără istov, zvîrcolindu-se în așternutul cerului." Un cer uimitor ca o dramă, nicidecum ca un pastel, spus și gîndit, nu descris. Doar cîteodată pripit, vara, deși ,chiar cînd îl potopesc, cereștii, uriașii grădinari de abur doar stropesc pămîntul", cîteodată gol, sau prăfuit, umplut de pămînt, iarna și în rest abia mișcător, bolborosind, în toamnele lungi, în primăverile verzui, parșive. Cînd gurgui parfumat de chiparoasă, ispititor, și alb, și plin, cînd
Ca apa pentru ceai by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11431_a_12756]
-
mă miră deloc virulența pamfletului poetului Ion Vinea. Acest ton ordinar caracteristic scriitorilor lirici, fără orizonturi adânci. Ca stil, pamfletul atât de colorat seamănă cu scrierile cronicarilor munteni, răi de gură și al cărui lexic otrăvit e în stare să potopească adversarul. Să recunoaștem, este stilul magnific al vechii școli românești pamfletare dintre cele două războaie până îndărăt la Radu Popescu... Nu-i vorba, în acest caz, de vreo calitate morală grea sau de vreo substanță în sensul filosofiei germane. Nu
De partea lui Petru Dumitriu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15987_a_17312]
-
damigenele și nu se răfuiește nimeni cu porcul întreg. Românul nostru, în schimb, parc-ar vrea să se îngroape deodată cu vechiul an, în disprețul total al celui tocmai născut. Pe acesta îl întâmpină, de regulă, dormind până spre seară, potopit de sudorile grase iscate de șorici, zaibăr și torturi grețos-cremoase. Revenit la realitate prin patru-cinci ianuarie, cade ca trăznit de ordaliile la care se supune, în șapte ianuarie, în cinstea lui Ioan Botezătorul. Evident, cu vin nebotezat. Tocmai începusem să
Ramadanul românesc (Pamflet cu damf de caltaboș) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15582_a_16907]
-
duce, veți da numai de beznă... Printre ochii orbi strînși în pumni, noi ascundeam și cîte un zar, cîte un ochi care ne putea schimba destinul. Băteam zarurile în palmă și le aruncam la picioarele idolilor falși, la picioarele manechinelor potopite de reclame, sperînd de fiecare dată ca din cupa palmelor noastre să se rostogolească ochiul câștigător, ochiul menit să ne lumineze destinul; de fiecare dată însă din căuș se rostogoleau zornăind surd ochii orbi, ochii nemișcați, acoperiți de-o peliculă
Recviem pentru zaruri și vînt by Nichita Danilov () [Corola-journal/Imaginative/3182_a_4507]
-
ce spaimă aleasă ne-njugă mereu la vorba altora de nu ne găsim în sine seninătatea netulburată de nimeni și nimic? aidoma timpului mult rărit în vise, încît te izbește ca un val la trezire... o mulcomie asemănătoare m-a potopit într-o vară cînd l-am cunoscut pe Ungaretti... plimbîndu-ne aproape fără de-o vorbă de-a lungul apei... firesc de tîrziu șoptind pe neașteptate... ^ce seară fără de mîine^... și-am înțeles atunci, că necunoscutul tot prin neînsemnat și necunoscuți
Mîna by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/12951_a_14276]
-
său de smead stăpîn să îl atingi pînă și-n vis! Blestem pe capul tău de vei pofti vreodată vreun străin, strigă către mine, amarnic, ghebosul, săgetîndu-l cu vorbele-i pe nevăzutul dulf Korin. Însă Baubo-i pritoci cursurile și-l potopi atunci cu mascări femeiești învățate de la fumătoarele de opiu: Kerane, cîine cu dinți strepeziți, ghebos cu coaste îndoite, amar de blestemele-ți smintite și de cuvintele-ți cu șerpi mocniți. Zbîrcitura de bărbat cu melci în barbă, izmenitule cu sclifoseli
Poeme grecești by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/13898_a_15223]
-
-ntreagă le adună soarele-n apus peste Ocean/ își trage către sine calea de foc/ tot mai secătuită abia de se mai vede dar discul/ de acuma roșu fața își îngroapă în nouri de tristețe în marele Ocean al nopții/ potopit de ape IV ultima lumină învăluie Cetatea părăsită/ pavaje/ case/ palate/ falnice cîndva sînt astăzi paragină/ uitare peste tot doar mîna lungă și uscată a sărăciei V din discul roșu și ultima felie o înghite marea am rămas cu înserarea
Poezie by Cassian Maria Spiridon () [Corola-journal/Imaginative/8006_a_9331]
-
ăBiletelor de papagal". Articolul incriminator al lui Sorin Toma, din 1948, îl scoate practic din viața publică pentru aproape un deceniu. Treptat, de prin 1956, revine cu declarații de convertire și cu acele ăstihuri pestrițe" rezonante la cerințele zilei. Sfârșește potopit de onoruri. Literar își regăsește însă, în ultimii ani, marea linie, volumele târzii de poezie (Cadențe, Silabe, Răzlețe, Litanii, Noaptea) fiind argheziene în sensul cel mai deplin. Marele poet recupera estetic ceea ce sacrificase în plan etic. Călinescu a urmat altă
DIN NOU DESPRE COLABORATIONISM by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17708_a_19033]
-
convorbire cu titlul Criticul și umbra lui. Deși nu mai locuiește în Reșița natală de (asta e!) patru decenii, Mircea Martin resimte și azi ca apăsătoare atmosfera Capitalei din cîmpie, "cu o lipsă cronică de claritate și prospețime", dar și potopită de gunoaie, sufocată de mitocănie: "E reprobabilă, incalificabilă neglijența serviciilor de salubritate ale Primăriei, dar și această exhibare sadică și cinică a mizeriei e stupefiantă și condamnabilă. Ca și cum gunoaiele ne-ar murdări pe toți! Este un mod al "mitocanului" - specie
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17030_a_18355]
-
deoarece "ceva serios nu poate fi". Socotind, cum se și cade, că "e cineva în țara asta", individul "care a trecut prin înalte funcții nu are de ce să se teamă". A-i fi refuzat pe "oamenii de nădejde" ce-l potopesc cu daruri scumpe n-ar fi însemnat oare "să le sfîșii inimile"? Și norocul orb nu se oprește aici. Se prind în horă și bătrînii aparent înstrăinați de lumeștile treburi, care nu ezită a oferi, ca din senin, celor aflați
Ultimul mohican (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8284_a_9609]
-
animale acvatice/ privite prin sticlă" (Lumină de iulie). Culoarea favorită e albul: "Un alb încremenit ștergar/ îmbracă zarea peretelui" (Restituiri), iar cuvintele șterse din manuscris "întunecă pagina", aidoma unui contrast paradoxal al neîmplinirii (ibidem). O subtilă somnolență sfîrșește prin a potopi simțurile ce nu mai apucă să semnaleze satisfăcător realul, lăsîndu-i imaginea în fază de eboșă, de neînchegare: Și pajiștile/ somnoroase/ și te invită parcă la visare/ în ecuația subtilă/ dintre pămînt și cerul palid// simți punctul dureros/ ca o enigmă
Prezența scriptică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10073_a_11398]
-
filiale cheie la comenzile partidului prezidențial. (În acest sens, nu pot fi ocolite nici coincidențele din cealaltă tabără, cum ar fi scorul slab la alegerile prezidențiale din fieful lui Mazăre și supraviețuirea sa, în ciuda zecilor de dosare cu care este potopit de DNA). Reforma administrativă, atacată din toate părțile Cu toate acestea, Băsescu își dă seama de forța baronilor și încearcă o reformă administrativă, în 2011. Cheiea reformei era introducerea unei noi structuri, între Centru și Local, care să facă dificilă
Demisia lui Antonescu, explicată. Cine e baronul baronilor by Val Vâlcu () [Corola-journal/Journalistic/28839_a_30164]
-
o modestă pensie de urmaș (mai întîi de la autoritatea austro-ungară, apoi convertita, după 1918, în lei românești) era mereu neliniștita de cele ale traiului, solicitînd ajutoare peste tot la rude, inclusiv, desigur, la primul ei născut, scriitorul, pe care-l potopea cu scrisori adesea ultimative. Descoperite de dl. Liviu Malita, sînt acum publicate într-un tulburător volum. Și realitatea este că pînă în 1920 (cînd a publicat românul Ion) scriitorul o ducea, la București, din 1909, cînd a trecut munții, destul de
Mama lui Rebreanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18023_a_19348]
-
și spectaculos în cel mai înalt grad, un taraf din Clejani a descins zilele trecute în incinta reședinței E.S. Ambasadorului Henri Paul, cu prilejul sărbătoririi zilei naționale a Franței, la 14 iulie. Iar aceasta într-un bal popular bogat animat, potopit de lume, de numărul agresiv al decibelilor. Trebuie să recunosc, atât eu cât și mulți dintre prietenii mei, dintre invitați, am fi preferat să fi putut valsa în sonoritățile unei chansonete agrementate de sunetul nostalgic al bandoneonului parizian; ar fi
Final de stagiune muzicală by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7090_a_8415]
-
vedetă care cunoaște regulile etalării potrivite în spațiul cel mare al vieții publice. Plăcută în vis-a-vis-uri, tânără și frumoasă - frumusețea naturală a prezenței ei în proximitățile publice este mai agreabilă ...chiar decât cea creată pentru scenă sau ecran - Angela Gheorghiu "potopește" literalmente spațiul în care apare. A fost prezentă în țară pentru câteva zile cu prilejul lansării bucureștene a filmului Tosca, o producție multinațională și prioritar franceză; a fost prezentă la București grație invitației lansate și susținute de Institutul Francez. Scrisă
Vedeta poate fi o personalitate by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/14362_a_15687]
-
primărie. L-a trimis pe doctorul Oprescu înapoi la pacienții săi. Editorialiștii, majoritatea cu musca pe căciulă, fiindcă n-au observat steaua norocoasă de pe fruntea năbădăiosului ministru pe vremea când acesta trăgea la vâsle să-și ajungă contracandidații, l-au potopit cu laude pe acest Noe al PD-ului, după ce i-a luat fața dlui Oprescu titluri aproape identice au apărut în ADEVĂRUL și în EVENIMENTUL ZILEI, folosind această expresie, valabilă și la propriu, când directorul Spitalului Universitar a aflat ce
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16991_a_18316]
-
interbelici la jugul proletcultismului. Noul regim a avut viclenia de-a le satisface din plin nevoia de a trăi boierește după anii de trudă interbelică, perioadă în care banii se obțineau cu mare greutate. Sadoveanu, Arghezi, Călinescu s-au văzut potopiți cu bani în schimbul unor prostioare pentru a căror scriere nu era nevoie nici de talent, nici de efort intelectual, nici măcar de timp. Singurul lucru cerut era prostituarea intelectuală. La o asemenea exigență ei nu au făcut prea mari mofturi. Erau
O struțo-cămilă ideologică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17139_a_18464]