235 matches
-
ciudat, dar mă lăsau În pace. Puțini colegi au Încercat să-și bată joc de mine, pe urmă le-a părut rău. Nu pentru că m-am răzbunat - deși, ca să par un bărbat adevărat, te-aș putea minți că i-am potopit cu pumnii, dar nu te mint -, ci pentru că, până la urmă, găseau În mine un soi de fragilitate pe care chiar simțeau nevoia s-o ocrotească. Unii Îmi ofereau țigări (chiar și străine - marfă de contrabandă!), mă puneau fundaș În echipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mă făcea să mă uit la ei ca la niște genii și la mine ca la un limbric. I-am spus mamei că n-o să trec niciodată examenul. Mă cunoștea bine și ghicise din vorbele și purtarea mea că mă potopea disperarea și că socoteam că pentru mine lumea avea să se sfârșească după pragul acelui nefericit eveniment. M-a liniștit, mi-a spus, de parcă ar fi fost lucrul cel mai firesc și pe care Îl avea În vedere de multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Buzele și limba mi se lipiseră de fierul Înghețat. Am smucit brusc țeava și gura mi-a sângerat. Era un sânge viu, iute, al naibii de roșu, sprințar aproape, și care În două-trei secunde - adulmecându-l și gustând din el - m-a potopit de rușinea gestului pe care fusesem pe cale să-l fac. Grija mea era de acum să acopăr urmele, ca să nu dau de gândit celui ce avea să mă Înlocuiască. Întâi am oprit sângerarea cu bulgări de zăpadă, am scos cartușul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În plus și povestea cui sta să-l asculte că nesimțiții, de lene să iasă afară la aer curat, se ușurau În ghiveciul ficusului - care, În cele din urmă, otrăvit, și-a dat obștescul sfârșit - și În sobă unde cei potopiți de amestecul de felurite băuturi și tutun Își vărsau conținuturile scârboase ale stomacelor. Oricum, povestea lui Figaro cu Casa Radio și zbenguitul prin pădure Întru trezirea la viață a bărbăției lui Foiște era crezută de mulți, din cauză că se dovedea prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
naștere a mamei sale. Nu izbutea să se hotărască Între o sticluță cu parfum de trandafiri, o pereche de papuci turnați din plastic și un batic verde pe care erau desenate un fel de valuri Înspumate de mare. Deși era potopit de emoția unei atât de grele alegeri, mergea Încruntat și foarte grav, pipăia ca un cunoscător materialul din care erau făcute niște fuste, ceruse o pereche de șosete cenușii, Împletite grosolan, așa cum văzuse Într-un străvechi sertar al unui dulap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să nu mai miște hărăbaia, apoi sări și se Îndreptă către rănit. În timp ce doi subofițeri de la transporturi Încercau să scoată cu niște leviere piciorul zdrobit dintre fierătanii, Monstrulică ținu pe genunchi căpățâna ca un dovleac al lui Foameangât, lăsându-se potopit de o gingășie fără vorbe. Jivinoiu, În calitatea lui de director al școlii, profesorul Foiște, ca reprezentant al corpului profesoral, și Ectoraș, șeful organizației de pionieri, porniseră de dimineață prin acea parte a Satului cu Sfinți care se numea Chimene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
VASILE ILUCĂ CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Ce nu știm despre Iași Cu mers de om potopit de gânduri, pășesc pe calea mănăstirii din piscul dealului care, pare că mă privește încurajator cu toate razele soarelui revărsate pe chipul ei de piatră...Niciodată nu mi s-a părut atât de frumoasă zidirea de pe creastă...Merg încet, dar
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
privind neajutorată când într-o parte când în alta. Parcă îi este frică să treacă în cealaltă parte...Un târgoveț - la rugămintea ei - o trece peste uliță. Glasuri în limbi diferite se întretaie în văzduhul care începe să se încingă, potopit de colbăria ridicată de copitele cailor și roțile trăsurilor sau harabalelor. „Ce bine ar prinde câteva picături de ploaie” - gândesc eu, privind curios la viermuiala din jur. Bătrânul își șterge fruntea nădușită cu o năframă cât o lume. Privirile îi
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
tobogan? Nimic din tote acestea. Doar o măsuță pe care tronează o oală și o ulcică pentru apă, prichiciul sobei pe care se află o candelă și o fereastră deschisă, năpădită de mușcate, prin care năvălește zefirul dimineții... În ușa potopită de lumina soarelui, șade bătrânul zâmbind... Ai revenit printre noi, fiule? Abia acum îmi dau seamă că de fapt mă aflu în crivatul în care m-am culcat aseară și că obiectele din jur sunt cele din cămăruța în care
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
a răspuns. — Vorbește, nu te teme de nimic! — Cârmuitorul Dreptcredincioșilor să mă ierte, nicicând aceste cuvinte nu vor putea trece dincolo de buzele mele. Califul se neliniști. Vorbește, ți-o poruncesc, nu-mi ascunde nimic! — Sultanul a Început prin a mă potopi cu sudălmmi, acuzându-mă că sunt trup și suflet alături de Cârmuitorul Dreptcredincioșilor, Împotriva lui... M-a amenințat că mă pune În fiare... Vizirul se bâlbâia Într-adins. — Treci la fapte, vorbește, ce a spus Toghrul Beg? — Sultanul a urlat: „Afurisit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
oră, se izbesc de zidul Împrejmuitor din partea opusă, se opresc Într-un nor de praf, se privesc În ochi unii pe alții, se Întreabă ce caută ei acolo, fac stânga-mprejur și trec În galop nebun printre mauri, care-i potopesc cu pietre și cu săgeți de arbaletă de la ferestre, Îi masacrează pe toți dimpreună cu marele maestru, Închid breșa, atârnă pe ziduri cadavrele și le dau creștinilor cu tifla, râzându-le În nas cu nerușinare.” „Mauru-i crud”, zise Belbo. „Ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Din fulger se desprinde tot golul din inele...; în frigul dintre gânduri. Spațiul ideal de manifestare a dragostei este, adesea, cuibul aromat de ceară (unul dintre elementele de recurență la nivel lingvistic, din panoplia poetului, atestând învecinarea sacrului cu iubirea), potopit de zăpada paradoxal caldă, traversând sau locuind imperii reci de frunze ori, clătinatul vis, motiv pentru care cea visată este frecvent invocată: Iubito, bruma groasă pe pașii tăi s-a scris...; În sipete te-nchizi cu lacăte o mie, / Iubita
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
luat câteva înghițituri din ulcica cu vin, că am auzit bătăi în ușă. “Cine poate fi?” - am tresărit eu. ― Intră - am rostit cu glas plin de speranță... ― Sărut mâna, conașule. ― Bine ai venit, Sevastițo - am întâmpinat-o eu cu glas potopit de regrete pe mama Zânei. ― Conașule, m-o trimăs părintili sî-ț’ spun cî ti așteaptî sî mergi la dânsu’. ― Mulțumesc, Sevastițo - i-am răspuns, deși pe buze îmi ședea întrebarea: “De ce n-a venit Zâna?” În timp ce Sevastița strângea blidele de pe
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
laț. “Voi mai călca eu pe aceste alei? Voi mai dormi eu în chilia mea? Oi mai vedea-o pe Zâna vreodată? Un impuls interior, însă, mi-a dictat pur și simplu: “Vei face drumul până aici de câte ori te-ar potopi dorul de ea. Numai de n-ar trimite-o bătrânul la vreo mănăstire de maici!” “ Doamne! Numai asta să nu se întâmple!” - m-am rugat eu în disperarea mea. În cele din urmă, am zărit turla bisericii. De undeva dinspre
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
mătase. Când a isprăvit, m-am frecat la ochi cu necaz, ca după un vis frumos, dar prea scurt. Vrăjitorul cu gura de aur plecase strîn-gînd grijuliu fularul în jurul gâtului și îndesîndu-și căciula pe capul pleșuv. Această prelegere m-a potopit de remușcări. Îmi părea rău că mai bine de două luni de zile neglijasem îndatoririle mele de student, ca să-mi pierd vremea ca un nătâng ticluind scrisori de dragoste fără nici o noimă. Câteva săptămâni am frecventat cu regularitate cursurile de la
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
face posibilă primăvara timpurie. Se favorizează astfel dezvoltarea unei vegetații floricole deosebite, pe care prin părțile noastre o întâlnești doar prin serele grădinilor botanice. Tocmai mă întorsesem dintr-o scurtă călătorie pe la câteva castele medievale extrem de interesante și mă aflam potopit de impresiile născute acolo. Unul, mai ales, m-a impresionat în chip aparte. Se cheamă Les Tours de Merle și este, de fapt, mai mult decât un simplu castel. E un sit, un parc arheologic, cum obișnuiesc francezii să spună
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92332]
-
a născut Hristos!” Și acum, dragii mei, vă urez: Sărbători fericite! Cu dragoste, Bunica Povestiri de Crăciun Noaptea de Crăciun Din cer cad torente de zăpadă, acoperind totul. Pădurea geme sub loviturile Crivățului, care parcă vrea să rupă brațele copacilor potopiți sub greutatea zăpezii. Lupii urlă înfometați iar celelalte viețuitoare stau pitite în ascunzișurile lor. La marginea pădurii este o căsuță troienită sub nămeți. Prin hornul înghețat nu iese nici măcar un firicel de fum. Înăuntru, pâlpâie tremurând o lumânare. Lângă soba
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
malul pârâului din vale. I-am ascultat sfatul și când arșița zilei s-a mai domolit, în pragul chiliei s-a oprit bătrânul. În mână ținea două undiți rudimentare. Ești gata? Mergem la pescutit. Să mergem, părinte - am răspuns eu potopit de gândul că în viața mea n-am prins măcar o broască, dară mite un pește. L-am urmat totuși cuminte pe poteca ce cobora lin și șerpuitor. Odată ajunși la pârâu, bătrânul a căutat un loc potrivit și, pe
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
au ieșit boașele prin ochi. Se rostogoliră în salon - Tommy Rupp într-o jachetă neagră, militară, iar Duane Cain într-un costum de camuflaj căptușit cu un strat izolator. Cei trei Muskratari 1, reuniți pentru prima oară de la accident. O potopiră pe Karin cu saluturi joviale. Ea rezistă impulsului de a-i întreba unde fuseseră până acum. Rupp se repezi la Mark, care zăcea scheunând în pat și-i întinse palma. Dintr-un reflex adânc, Mark bătu palma cu el. —Doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
E muzical, așa că o să-l tratez chiar eu“. Din păcate, nu mă pricep la jazz. Am încercat cu Debussy îcare, în unele cazuri, funcționează), apoi am încercat cu romanticii din secolul al nouăsprezecelea. L-am bombardat cu Wagner, l-am potopit cu Brahms, l-am momit cu Mendelssohn. Rezultatul: negativ. De disperare, am mers tot înapoi, tot mai departe, și cine crezi c-a dat roade? Scarlatti. Ori de cîte ori îi cîntam Cortegiul, părțile lui omenești deveneau rozalii și moi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
l-au eliberat ungîndu-i urechile cu unt, trăgîndu-l fiecare de un picior și rîzînd. Cînd se văzu scăpat se aruncă urlînd în iarbă, dar ei îl gîdilară sub braț și-i cîntară „Nu mai plînge, Gîdilici Mici“, pînă cînd îl potopi rîsul. Apoi, într-o bună zi, au ieșit cu toții pe palier, iar casa a fost încuiată în urma lor. Tatăl și mama o duceau în brațe pe sora lui, Ruth, și cîteva bagaje. Thaw avea o mască de gaze într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
să scrieți ceva. Poate fi proză sau poezie, lucruri serioase sau comice, o poveste inventată sau un fapt real. Nu contează dacă rezultatul e slab, dar poate vor accepta scriererile cîtorva dintre voi. Thaw se aplecă peste hîrtie, cu mintea potopită de gînduri înaripate. Inima începu să-i bată mai repede și începu să scrie. Umplu repede două ciorne, apoi copie produsul cu mare grijă, verificînd cuvintele dificile în dicționar. Profesorul strînse lucrările și clopoțelul sună pentru ora următoare. A doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
istoriei. Astăzi s-au ivit altfel de vâlve care îți taie brazii, molizii și stejarii să-i dea arginți. S-au ivit zmei care înghit pădure bătrână și pădure tânără, făpturi care îți spurcă izvoarele. Înfierează pe cei care au potopit vechii codri ai României spunând: „Iartă-mă, codre, că nu te-am apărat de lăcomia monștrilor de lângă noi.” în „Vai ție, omule” se referă la vremea pătimirii sub regimul comunist, amintind: „încă nai învățat să pui strajă gurii și cheie
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
soțului ei să facă un gest amabil din an În Paște, și-a zis pe când Îl ținea pe Mustafa de mână și Îl strângea cu blândețe. Gestul ăsta l-a luat pe Mustafa pe nepregătite. O tristețe imensă l-a potopit pe când se trăgea mai aproape de soția lui. De la ea Învățase două lucruri esențiale despre dragoste: mai Întâi, că, În ciuda a ceea ce susțineau romanticii cu atâta emfază, dragostea era mai degrabă un sentiment care se câștiga treptat, decât unul care Înflorea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
fii stăpânul propriului corp, a sosit momentul să stăpânești și partea întunecată care se ascunde în orice om. Pentru a da curs celor spuse, i-a silit pe țăranii din satul învecinat bisericii să-l batjocorească pe Rotari, să-l potopească cu înjurături, să-l spurce cu necurățeniile animalelor. În luna ianuarie, viitorul duce de Brescia a fost robul servitorilor săi, al mâniei și al pizmei lor, astfel încât a învățat să-și stăpânească furia și să îndure nepăsător umilințele. Când s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]