KorAP: Find »[drukola/base=pound & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...5 6 7 ...16 >

380 matches

Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856

recunoști deschis influența sau să încerci să o ascunzi" accentuând, astfel, importanța modelelor, care trebuie asimilate, dar nu sub forma plagiatului, ci drept îndrumare către o cale a individualității creatoare. Se produce, astfel, o anumită disciplinare a tânărului poet (căruia Pound își adresează îndemnurile), care trebuie să includă și o exersare prealabilă în domeniul prozei sau al traducerilor. De altfel, se sugerează faptul că poezia presupune efort, tot atât de mult efort precum cel investit de un pianist în arta sa. Se observă

[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
unui om de știință, decât cea a unui agent publicitar făcând reclamă la un nou săpun."299 În ceea ce privește conținutul frazei, se observă preferința pentru obiectivitatea și claritatea științei în locul artificiului spumos, al unei false exuberanțe. Pe de altă parte, după cum Pound dezvoltă ulterior, această diferențiere se referă și la atitudinea celor două tipuri menționate față de obiectul la care se raportează: omul de știință cercetează mai întâi descoperirile anterioare din domeniul său, neașteptând laude decât în momentul în care a descoperit cu

[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
față de obiectul la care se raportează: omul de știință cercetează mai întâi descoperirile anterioare din domeniul său, neașteptând laude decât în momentul în care a descoperit cu adevărat ceva el însuși. Sunt apreciate astfel modestia și asiduitatea, calități pe care Pound le proiectează și asupra creatorului de poezie, vizând în această ordine de idei o direcție clasică. În ceea ce privește utilizarea simbolurilor, Pound sfătuiește adoptarea, și în acest caz, a unei anumite moderații care să împiedice obscurizarea totală a sensurilor. Simbolurile alese trebuie

[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
în momentul în care a descoperit cu adevărat ceva el însuși. Sunt apreciate astfel modestia și asiduitatea, calități pe care Pound le proiectează și asupra creatorului de poezie, vizând în această ordine de idei o direcție clasică. În ceea ce privește utilizarea simbolurilor, Pound sfătuiește adoptarea, și în acest caz, a unei anumite moderații care să împiedice obscurizarea totală a sensurilor. Simbolurile alese trebuie să poată fi percepute și de cei care posedă o gândire mai puțin conotativă. Se manifestă aici o dorință clară

[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
cod comun pentru cel care scrie și cel care citește 300, o stabilire a unei comuniuni, a unui "teritoriu" de întâlnire între emițător și receptor, aspect care caracterizează în general viziunea clasică. În aceeași măsură ca la Eliot și la Pound se accentuează importanța modelelor, a raportării la trecut, implicit la tradiție, a valorificării depline a experiențelor poetice anterioare. Se respinge, astfel, ideea autonomiei creatoare, a independenței insurgente în sensul ruperii totale de predecesori. În această direcție se sugerează că poetul

[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
a unei arte este o muncă de o viață"301. Este o concepție clasică doar prin șlefuirea îndelungă a talentului se pot crea capodopere acestea sunt percepute drept rodul unei maturități artistice, nu al unei izbucniri necontrolate. În acest context, Pound deplânge starea poeziei contemporane lui, punând epoca sub semnul haosului artistic și sugerând că această stare de lucruri se datorează unei anumite lipse de seriozitate în tratarea creației poetice care ar trebui percepută drept o artă și nu un simplu

[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
tot în liniile unei viziuni clasice. De asemenea, tot într-un sens clasic, se subliniază ideea adevărurilor general valabile care, odată stabilite într-o manieră clară în trecut, nu mai trebuie reformulate, ci preluate și valorificate ca atare. Mărturisirea lui Pound este ilustrativă în ceea ce privește acest raport cu trecutul, sugerându-se că fiecare generație are datoria de a aduce ceva nou, fără însă a distruge construcțiile deja ridicate, căutând astfel originalitatea și individualitatea în continuitatea trecutului, nu prin anularea acestuia: "Scotocirea mea

[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
XX-lea, autorul încearcă să-i prevadă destinul, așezându-l sub semnul unei anumite austerități (o viziune asemănătoare o întâlnim și la Hulme care anticipa "o vreme a poeziei uscate, dure, clasice"303), asociate unei puternice esențializări. În viziunea lui Pound, poezia va deveni "mai dură și mai sănătoasă [...] nu se va impune prin zarvă retorică și insurgență luxuriantă. Vom avea mai puține adjective spoite care să-i stânjenească puterea de a se impune."304 Trăsăturile acestui nou tip de poezie

[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
înțeleasă drept reducere la esențe, accentuând totodată și disprețul față de un sentimentalism exacerbat: În ceea ce mă privește, o vreau așa (poezia n.n.), austeră, directă, eliberată de orice derapaje emoționale"305 Un alt articol reprezentativ pentru viziunea neoclasică a lui Ezra Pound este Artistul serios (The Serious Artist), un text scris în 1913, ca răspuns la anumite întrebări adresate autorului cu privire la moralitatea artei și la rolul pe care l-ar ocupa într-o societate ideală. Textul cuprinde în introducere o afirmație care

[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
în artă vizează de fapt neconcordanța cu realitatea, o falsificare a datelor umanului. Această negare a artificialității reprezintă de fapt o pledoarie pentru principiul verosimilității în artă. În această ordine de idei, "arta de valoare nu poate fi imorală" afirmă Pound explicând totodată că "prin artă de valoare înțeleg acea artă care este veridică, precisă."309 Principiul enunțat de scriitorul american vine în consonanță cu ideile lui Titu Maiorescu așa cum fuseseră exprimate mai ales în articolul Comediile d-lui I. L. Caragiale

[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
fuseseră exprimate mai ales în articolul Comediile d-lui I. L. Caragiale unde la rândul său, criticul român atrăsese atenția asupra faptului că dimensiunea morală a unei opere de artă este dată de valoarea intrinsecă a acesteia.310 Din afirmația lui Pound se mai desprinde ideea stabilirii autenticității drept criteriu pentru o artă de valoare. Ca urmare un "artist serios" este cel care reușește să realizeze prin opera sa o imagine clară a dorințelor, urii sau indiferenței proprii, veridicitatea acestora asigurând trăinicia

[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
conștient sau nu, prelucrări ale teoriilor lui Aristotel privind verosimilul. Arta trebuie să reflecte realitatea într-o manieră credibilă, într-o manieră care să-i asigure universalitatea și rezistența în timp. Calitatea unei scrieri mai este asigurată, în viziunea lui Pound, și de subsumarea acesteia unei anumite disciplinări a procesului creativ: "...o scriere bună este o scriere care se află sub un control perfect, scriitorul exprimând exact ceea ce dorește să spună. O face într-o manieră de o claritate și simplitate

[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
număr de cuvinte posibil."311 Aspirația către ordine, rigurozitate, care se traduce aici prin dorința de control se conjugă cu o anumită onestitate a scrierii ce presupune o rostire directă, concisă și clară a adevărului. Acestea sunt coordonatele în care Pound încadrează o operă de valoare, coordonate ce se dovedesc, încă o dată, reevaluări ale principiilor clasice. Economia de mijloace, la care se referă în final autorul, presupune o anumită purificare a textului de ornamentele gratuite, ducând, totodată, la o concentrare a

[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
a sensului, ci dimpotrivă o creștere a ambiguității, deoarece se naște o anumită tensiune fertilă, desigur, între concentrarea formală și bogăția de conținuturi, după cum observa și Hugo Friedrich în studiul său Structura liricii moderne.312 Cu toate acestea, revenind la Pound, dezideratul său îl reprezintă claritatea și simplitatea. Rămâne aceasta doar o dorință teoretică fără acoperire practică? Deschiderea pe care o propovăduiește Pound nu s-a realizat totuși la nivelul liricii moderne care a adoptat într-adevăr concizia formei, dar într-

[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
conținuturi, după cum observa și Hugo Friedrich în studiul său Structura liricii moderne.312 Cu toate acestea, revenind la Pound, dezideratul său îl reprezintă claritatea și simplitatea. Rămâne aceasta doar o dorință teoretică fără acoperire practică? Deschiderea pe care o propovăduiește Pound nu s-a realizat totuși la nivelul liricii moderne care a adoptat într-adevăr concizia formei, dar într-o manieră ce a dus la o închidere în planul interpretării, după cum am sugerat anterior. Nici versurile lui Pound nu fac o

[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
care o propovăduiește Pound nu s-a realizat totuși la nivelul liricii moderne care a adoptat într-adevăr concizia formei, dar într-o manieră ce a dus la o închidere în planul interpretării, după cum am sugerat anterior. Nici versurile lui Pound nu fac o excepție, în acest sens. De aici discuția s-ar putea extinde la problematica spinoasă și complexă a raporturilor dintre aspirațiile teoretice ale unui scriitor și concretizările sale creative. Între cele două aspecte nu va exista, poate, niciodată

[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
constituie subiectul acestei lucrări, după cum am mai menționat în capitolul introductiv, interesând mai ales asumarea conștientă, la nivelul articolelor teoretice, a poeticilor, a principiilor clasicismului. De aceea și acest subcapitol nu a dezvoltat decât unele aspecte ale scrierilor lui Ezra Pound privind acea dimensiune neoclasică pe care, deși autorul nu o mărturisește în mod explicit, așa cum o făcea T. S. Eliot, o întâlnim prin aspirațiile către purificarea expresiei, către autenticitatea trăirii artistice, către implicarea activă a tradiției și a modelelor în

[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
T.S. Eliot, care își asumă, în mod explicit, la nivel teoretic postura de clasic prin numeroasele articole critice și mărturisiri, dar care, prin operele sale poetice, este considerat a fi unul dintre întemeietorii modernismului. Aceeași situație o întâlnim la Ezra Pound. Aceasta poate și datorită faptului că schimbările petrecute în domeniul poetic au dus la o evoluție a acestuia care nu mai permitea o reîntoarcere clasică deplină sau nici măcar una majoritară. Puțin diferită este situația în domeniul prozei care a permis

[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
pentru literatură universală, București, 1964. 22. Johnson, Samuel, Prefață la ediția din 1765 a operelor lui Shakespeare, în Eighteenth Century Essays on Shakespeare, antologie de D. Nichol Smith, J. Mac Lehose and Sons, Glasgow, 1903. 23. Literary Essays of Ezra Pound, A New Directions Book, New York, 1968. 24. Maiorescu, Titu, Comediile d-lui I. L. Caragiale, în Critice, volum îngrijit de Al. Hanță, Editura Fundației Culturale Române, București, 1996. 25. Odobescu, Al., Condițiunile unei bune traduceri, Editura Librăriei H. Steinberg, 1924. 26

[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
1924. 26. Odobescu, Al., Opere I, Editura Cartea românească, București, 1929. 27. Pippidi, D. M. (ed.), Arte poetice. Antichitatea, Editura Univers, București, 1970. 28. Pope, Alexander, An Essay on Criticism, în The Poems of Alexander Pope, Routledge, London, 1963. 29. Pound, Ezra, Privire retrospectivă, traducere de Olimpia Iacob, în "Convorbiri literare", Iași, nr. 7, iulie 2008. 30. Rădulescu, Ion Heliade, Critica literară, Editura Minerva, București, 1979. 31. Swift, Jonathan, Povestea unui poloboc Satire și alte pamflete, traducere, studiu introductiv și note

[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
Recuperări clasice în secolul al XX-lea 125 V.1. Contextul general 125 V.2. Nevoia de ordine: Acțiunea franceză și Jean Cocteau 129 V.3. Neoclasicismul polemic T. E. Hulme 135 V.4. T.S. Eliot 145 V.5. Ezra Pound 165 V.6. G. Călinescu 171 V.7. Concluzii 176 VI. Ce sunt neoclasicismele? 178 Bibliografie 182 Corpus de texte 182 Bibliografie critică 184 Editura JUNIMEA, Iași ROMÂNIA, Strada Pictorului nr. 14 (Ateneul Tătărași), cod 700320, Iași, tel./fax. 0232-410427

[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
294 Heinrich Wölfflin, Principii fundamentale ale istoriei artei, traducere de Eleonora Costescu, Editura Meridiane, București, 1968, p. 194. 295 T. S. Eliot, Eseuri, p. 69. 296 Ștefan Stoenescu, op. cit., p.17. 297 T. S. Eliot, Eseuri, p. 87. 298 Ezra Pound, Privire retrospectivă, traducere de Olimpia Iacob, în "Convorbiri literare", Iași, nr. 7, iulie 2008, p. 205. 299 Ezra Pound, Literary Essays of Ezra Pound, A New Directions Book, New York, 1968, p.4. ("Consider the way of the scientist rather than

[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
T. S. Eliot, Eseuri, p. 69. 296 Ștefan Stoenescu, op. cit., p.17. 297 T. S. Eliot, Eseuri, p. 87. 298 Ezra Pound, Privire retrospectivă, traducere de Olimpia Iacob, în "Convorbiri literare", Iași, nr. 7, iulie 2008, p. 205. 299 Ezra Pound, Literary Essays of Ezra Pound, A New Directions Book, New York, 1968, p.4. ("Consider the way of the scientist rather than the way of an advertising agent for a new soap.") 300 Cf. Gheorghe Crăciun, Aisbergul poeziei moderne, Editura Paralela

[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
69. 296 Ștefan Stoenescu, op. cit., p.17. 297 T. S. Eliot, Eseuri, p. 87. 298 Ezra Pound, Privire retrospectivă, traducere de Olimpia Iacob, în "Convorbiri literare", Iași, nr. 7, iulie 2008, p. 205. 299 Ezra Pound, Literary Essays of Ezra Pound, A New Directions Book, New York, 1968, p.4. ("Consider the way of the scientist rather than the way of an advertising agent for a new soap.") 300 Cf. Gheorghe Crăciun, Aisbergul poeziei moderne, Editura Paralela 45, Pitești, 2002, p. 123

[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
Directions Book, New York, 1968, p.4. ("Consider the way of the scientist rather than the way of an advertising agent for a new soap.") 300 Cf. Gheorghe Crăciun, Aisbergul poeziei moderne, Editura Paralela 45, Pitești, 2002, p. 123. 301 Ezra Pound, op. cit., p.10. ("The mastery of an art is the work of a lifetime.") 302 Idem, p.11. (" My pawing over the ancients and semi-ancients has been one struggle to find out what has been done, once for all, better

[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]