573 matches
-
pentru Estera, acel suflet la care se gîndea cînd o cuprindeau neliniștile inexplicabile ale intimității ei delicate, de cîțiva ani viața ei intrase ca apa unui rîu pe o albie domoală, după ce s-a zbătut strînsă între stîncile colțuroase ale povîrnișurilor de munte, așa simțea pe atunci, că se prăbușește pe zi ce trece într-o cascadă fără sfîrșit, nu mai știa încotro s-o apuce și, cînd simțea că o ia razna, se reîntocea la cea mai frumoasă poveste de
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 43-48 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358316_a_359645]
-
darurile duhovnicești să rodească în el ca un spic bogat de virtuți creștine în fața ispitelor torențiale ale vieții, zămislind Luptătorul creștin al lumii Ortodoxe. Gândurile sale albe cu reflexe albăstrii de azur, dăltuiesc fruntea de zenit cuprinzând soarta sa sub povârnișurile destinului Neamului. Viețuirea Luptătorului creștin în această lume trebuie să fie eonul ceresc al dăruirii sale pentru Crucea lui Hristos, întrupându-se harului hristic al Piramidei Fericirilor, ca taină mistică a Axis Mundi, asumându-și menirea permanent ca vocație a
MĂRTURISITORUL de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357743_a_359072]
-
cultivată, ca pe vremuri, cu porumb, cules deja acum, iar o parte din tuleii tăiați de curând zăceau stivuiți pe margine. Da, își spusese, toate aste ar fi fost bune dacă ... Portița nu era încuiată, intrase în curte, urcând agale povârnișul pavat cu cărămidă de lângă împrejmuire. Pavajul ăsta voise să-l înlocuiască, fiindcă devenea prea alunecos iarna, cu niște trepte largi, cimentul pe care-l procurase pentru ele l-a lăsat până la urmă nefolosit în șopron ... Vântul se stârnise pe neașteptate
POTECA FĂRĂ ÎNTOARCERE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358735_a_360064]
-
de înfloresc în tine vise conturate din care se vor naște copiii de mâine. Cuvintele ți se închid în memorie, îndoielile nu le dau voie să iese, se așteaptă sămânța mirabilă ce încolțește fără sens și sparge uitarea. Timpul urcă povârnișul de dragoste intră pe ușa normalității pe care mulți o deschid și o închid la loc. Rămâi cu surâsul dezinvolt al unei femei care-ți face cu mâna și pleacă. Referință Bibliografică: Sunetele sunt simple gesturi / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe
SUNETELE SUNT SIMPLE GESTURI de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1260 din 13 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360540_a_361869]
-
Se rup în strunele universului ca o răsfirare de nou peste suflul vechi al chemării. Începutul ecoului cald se scaldă-n șapte zile-lumină dar tot atâtea nopți sunt ziduri înălțate instantaneu, ca niște munți uriași la pândă. Mă așez pe povârnișul celui mai tăcut dintre ei. Culeg stelele și șipotul izvorului. Împrejurul meu visele se lasă mângâiate de palma aprinsă în nori sălbatici. Și mă aplec în noapte, cu felinarul pe brațul drept. Se aud viorile suspinând... Pe pereții gândurilor s-
DIN JURNALUL UNUI SFINX ALB de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 396 din 31 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360579_a_361908]
-
în sensul urcușului, de o impresionantă stâncă numită Piatra Buhii, iar pe partea dreaptă, de alte stânci de dimensiuni mai mici, dar la fel de impresionante. Legenda spune că aceste stânci au fost cândva împreunate, fiind zăgaz apelor ce se scurgeau de pe povârnișurile de mai de la deal. În apele acestei iezături, spune-se că trăia un fioros balaur, căruia i-a venit de hac un voinic, pe nume Nițucă Hălăuceanu, care, la rândul lui, ar fi întâiul locuitor al acestui câmp lung. Piatra-cheie
ÎNTRE MIT ŞI REALITATE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 735 din 04 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345186_a_346515]
-
statutul de comună și să reapară din nou pe harta județului și a țării cu titulatura Comuna Itești. Primele și cele mai multe lupte le-am dus cu autoritățile comunei Berești Bistrița”. Cu această viziune, venerabilul Vasile Ciubotaru a început mersul pe povârnișul, pe cât de greu de urcat datorită demersurilor birocratice, pe atât de îngreunat de fosta primăriță Maria Amarghioalei Juncu, cea care, după spusele venerabilului. a înstrăinat terenul satului, ce cuprinde depozitul militar dezafectat și tot ea ar fi boicotat și oprit
VASILE CIUBOTARU. RENAŞTEREA COMUNEI ITEŞTI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1135 din 08 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341988_a_343317]
-
constituie ceea ce numim figuri ale modificării ordinii cuvintelor (inversiunea, dislocarea, elipsa), dar și figuri ale modificării intonației, cu scop retoric, interpretativ (invocația, exclamația, interogația retorică): „Aliluia! Mântuirea și slava și puterea să fie ale Poeziei!/ Pentru că adevărate și drepte sunt povârnișurile sale,/ imn triumfal întru gloria Clipei înalț!/ Facă-se, deci, un alb stânjenel inima ei pofticioasă,/ îi voi răspunde cu glasul dintâi,/ căzut definitiv în robia de sine ... Ah, viață netrăită,/ nu te răscula împotriva mea,/ ia cu tine toiagul
APOCALIPSA DUPA THEODOR RAPAN SAU VOCATIA UNIVERSALULUI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341955_a_343284]
-
mi-am mângâiat privirea pe frumusețile de pe Valea Furnica, de la Peleș, Pelișor, Cota 1400, dar mi s-a înnegurat privirea și am simțit cum tristețea își caută culcușul în sufletul meu la vizitarea orfelinatului din localitate, aflat lângă mănăstirea, de pe povârnișul ce duce spre lumea de tăcere și mister a munților Bucegi, când mi-am amintit de trecut și am văzut prezentul. Mă gândeam, pe când revedeam orfelinatul cu frumoasele lui alei, de pe coama de deal, dar și când întâlneam fețele triste
AM REVAZUT IZVORUL! de DUMITRU BUHAI în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342504_a_343833]
-
animal, înconjurat de copii. Ce pașnică ofensivă, ce blândă cucerire a celui mai împietrit și trufaș oraș al lumii! Împietrit în prejudecata și trufaș peste măsură, deoarece în el a răsunat de atâtea ori glasul dumnezeieștilor descoperiri. Mulțimea revărsată pe povârnișul Muntelui Măslinilor - afirmă exegeții - nu era, în marea-i majoritate, din Ierusalim. După Iisus Hristos se țineau scai orbii surprinși de strălucirea luminii, slăbănogii întremați, demonizații eliberați de locuirea răului și toți cei ce au asistat înmărmuriți la învierea lui
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI ŞI REFERINŢE DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI NOSTRU IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342593_a_343922]
-
Da, să mergem. Șoferii să rămână aici, vă rog, a hotărât comisarul Olaru, zâmbind amabil magistratului, în timp ce-l liniștea cu un semn discret pe comisarul Grosu care intenționa să intervină în discuție. Curtea era pustie. Au urcat cu pași mici povârnișul pe drumul amenajat cu bare de fier-beton, către casa a cărei siluetă era profilată pe cerul senin și rece. Gabriel era în față, însoțit îndeaproape de unul din agenții ale căror chipuri nu se vedeau. Ceilalți au ocupat locuri strategice
EPISODUL 6, CAP. II, ALERTĂ GENERALĂ, CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1644 din 02 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343359_a_344688]
-
un entuziasm debordant după botez. Se înțelege, chiar dacă biserica lor încă nu avea un lăcaș de adunare, se puteau ține în cele mai bune condiții serviciile divine de rugăciune, cântare și predică, chiar în natură, în poiana cea frumoasă de pe povârnișul muntelui împădurit de lângă oraș, de unde privea acum Lucas orașul Genova. Mai apoi, s-a trecut la organizarea acestei prime biserici întemeiate de Lucas. Cum era de așteptat, Nicolas fu ales primul prezbiter al acestei biserici. Alții fură aleși diaconi, îndrumători
FRAŢI DE SUFERINŢĂ (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1607 din 26 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344102_a_345431]
-
-i a apei cea mai dulce meandra Văd un vapor de linie ce-aduce Viespar turistic, inși cu minți năuce: Cinicul, Sfântul, Iuda sau Buleandra. Măslini sălbatici, fagi și alunișuri Și-n vârfuri numai jnepenii de piatră I-așteaptă-n Munte printre povârnișuri. Numai aici, cred, diavolii nu latră ... Ce dure-s pantele spre cer: suișuri Spre al credinței foc nestins în vatră ... În vremi păgâne pe această limbă ... În vremi păgâne pe această limbă Îngustă de pământ ce-nfruntă marea, ΄nălțând spre
SONETELE DE LA MUNTELE ATHOS de PAŞCU BALACI în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343209_a_344538]
-
derapaje... Sentimentul omului fără apărare În lipsuri se zbate, o grea provocare, Ce doar se rezolvă prin speranțe, vise Prinse în calvarul legilor nescrise! Sentimente, oameni, azi ne înconjoară, Unele ne urcă, alte crunt coboară, Să credem că viața are povârnișuri, Dar de fapt se zbate, în crude hățișuri! Referință Bibliografică: Sentimente / Constantin Enescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2334, Anul VII, 22 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Constantin Enescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
SENTIMENTE de CONSTANTIN ENESCU în ediţia nr. 2334 din 22 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/377570_a_378899]
-
și: „Pe tine,/ scumpă fată,/ te-aștept neîncetat,/ plecată prea devreme/ pe drumul blestemat./ Îmi promiseși/ c-ai să revii,/ Te-ai înălțat/ la Steaua/ pe bolta cu răspunsuri,/ dar ai uitat de noi,/ de cei ai tăi rămași pe povârnișuri.” („Vino!”). Sunt multe de spus despre poezia domnului Ion N. Oprea și despre un cumul de calități ale domniei sale, pe care tocmai ea, Poezia, le evidențiază de data aceasta. Capacitatea sa de concentrare este demnă de admirat, precum și puterea de
ESCALADÂND VERTICALA CUVINTELOR de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378488_a_379817]
-
doar copaci. Copaci mari, uriași, cu coroanele înalte căutând lumina soarelui. Alți copaci căzuți de-a valma în toate părțile, pe jumătate putrezind, unindu-se cu pământul care le-a dat ființă. Pădurile păreau că stăpânesc totul, și văile, și povârnișurile abrupte, pietroase, și culmile mulților, și văile de dincolo de munte. Pădure neîntreruptă era de la Suceava la Cracovia, de la Cluj la Iași, de la Maramureș la Bacău. Dar nici spre miazăzi nu se terminau pădurile. De mergeai spre sud, nici nu treceai
PĂDUREA ŞI OMUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1852 din 26 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379903_a_381232]
-
-l apucaseră să-l dea gata. Prin micile luminișuri ale întunecatelor păduri se puteau vedea o horă neobișnuită: cocoșii de munte înfoindu-se în preajma unor găinușe pestrițe. Rar de tot, ascunși de privirea haitelor de lupi, pe lângă stânci, pe la poalele povârnișurilor, se vedeau niște ființe mari, întunecate, cu coarne puternice, cu greabăne fioroase deasupra. Erau bourii. Puteau fi și rudele lor mai cenușii - zimbrii. Fiecare vietate a pădurii își avea rostul ei, avea propriile bucurii, dar și temeri în acest desiș
PĂDUREA ŞI OMUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1852 din 26 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379903_a_381232]
-
obiectivul nostru. Simțeam că mă atașez de-a binelea de tovarășul meu din această temerară drumeție. Mă încuraja entuziasmul lui. Vorbeam rar, în schimb depuneam mari eforturi ca să depășim toate obstacolele pe care le întâlneam în cale. Începusem să urcăm povârnișul mai abrupt al unui munte care, după configurația terenului - abundent în colțuri stâncoase și acoperit cu arbori doborâți și încurcați în fel și chip - prevestea a fi culmea cea mai înaltă unde, după socotelile mele, ar fi trebuit să fi
PUTEREA RAZEI ALBASRE (5B) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379951_a_381280]
-
să disting semnele care îmi reperau obiectivul. Simplu de spus, însă greu de realizat. La fața locului, muntele acela avea cu totul altă conformație decât aceea pe care o știam și o remarcasem eu de la Observator. Avea o mulțime de povârnișuri, era plin de râpi prelungi și sălbatice. De un mare folos ne-a fost însă faptul că, aici unde am ajuns, deși zvelți, copacii erau mai rari, așa că se putea vedea în jur mai mult decât ne-am fi așteptat
PUTEREA RAZEI ALBASRE (5B) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379951_a_381280]
-
Părea doar că fiecare colț de stâncă e iluminat și că toate coroanele brazilor aveau un nimb imperceptibil de lumină. Am urcat o vreme muntele pe o configurație întortocheată a traseului, până am început să simțim că intrăm într-un povârniș abrupt. De la o oarecare înălțime se puteau vedea spinările întunecate ale munților rămași în urmă. Zărisem chiar, în plan îndepărtat, poiana albă, unde se afla Observatorul Astronomic. Începusem să prind oarecare speranță. Trebuia să ajungem neapărat pe linia reperelor plănuite
PUTEREA RAZEI ALBASRE (5B) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379951_a_381280]
-
față! De spaimă, de zgomot, urechile-mi vuiau și, cred acum, îmi trimiteau semne că un adevărat potop se-apropia. Tu, cotropit de somn, n-auziseși nimic. Casa, clădită pe brâu nalt din piatră de râu și-n cap de povârniș, nu se afla-n pericol, nu! Deci era bine că dormeai! Primejdia era aproape numai de poiata păsărilor și de adăpostul caprelor. Într-acolo îmi îndreptasem pașii în bezna înfrățită cu înverșunarea de ape. Eliberate de sub încuietori, găinile își luară
CE SĂ FI FOST?! – PREMIUL AL II-LEA PENTRU PROZĂ SCURTĂ LA FESTIVALUL NAŢIONAL DE LITERATURĂ “AGATHA GRIGORESCU BACOVIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381816_a_383145]
-
către mine câinele ospătat. Îmi trimisese un lătrat de îndemn, de mă dădui la o parte, lăsând cale deschisă. Mai lătră o dată mai ușurel către încăpățânate, se roti de câteva ori pe loc, maimuțărit de capre, apoi o apucă în susul povârnișului urmărit îndeaproape de cele trei căpoase. Să fi fost paznic la stână, gândeam eu, așa cunoștea că bărboasele se urnesc doar de zăresc înaintea lor mișcare, nu la-ndemn?! Cum de ce? Așa-s lăsate de la Ăl de Sus. N-ai
CE SĂ FI FOST?! – PREMIUL AL II-LEA PENTRU PROZĂ SCURTĂ LA FESTIVALUL NAŢIONAL DE LITERATURĂ “AGATHA GRIGORESCU BACOVIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381816_a_383145]
-
să-mi găsesc culcuș taman în scalda Oltețului înfuriat de apele ce veneau de la deal și-l îmbogățeau la cotul ăsta, unde... Dar nu dusesem la capăt amăreala gândului, că mă simțisem apucată de mâneca flanelei și târâtă vijelios în susul povârnișului, chiar la colțul căsoiului, apoi, împinsă de la spinare până reazemul devenise de nădejde. Îmi făcusem trei cruci largi și lacrimile mi se legaseră sub nodul baticului când mă aflai scăpată! Ce zici?! Nu! Nu l-am mai văzut de-atunci
CE SĂ FI FOST?! – PREMIUL AL II-LEA PENTRU PROZĂ SCURTĂ LA FESTIVALUL NAŢIONAL DE LITERATURĂ “AGATHA GRIGORESCU BACOVIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381816_a_383145]
-
pe unde ocolind obstacolele ce se iveau în cale-mi asemenea rechinilor ce se pregăteu să sfâșie prada. Prea mult am lăsat pietrele să își înalțe capetele din valurile stâncii mele. La noapte o să zbor spre culme. O să închid ochii povârnișului, ochii poverilor, ai conflictelor interiore și o să plutesc până reușesc să respir verdeața primăverii ... O să ating cristalul ce încoronează stânca propriului meu eu. O să mă împac cu mine însămi ... Dar oare pot aștepta până la noapte? Prea mă frământă stânca redefinirii
VOLUM IN LUCRU, FRAGMENTE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381917_a_383246]
-
brazi doborâți, câte unul ici-colo. Caut pădurea în locul unde părea mai afectată. Aha! Iată, acolo, în depărtare, într-una din nenumăratele văi, se vedea ceva ca o ceață de praf care se împrăștia încet. Iar pe șirul de pietre de pe povârnișul acela stâncos, de munte, ca și pe bradul de deasupra stâncilor, se vedea reflectată o palidă lumină, abia perceptibilă. Îmi concentrez obiectivul telescopului, cu mai multă atenție, în acel loc. Da, acolo e ceva! Acum văd chiar bine o oarecare
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (5A) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379347_a_380676]