227 matches
-
doar să se atingă de poalele hainei Lui. Și toți cîți se atingeau de El, erau tămăduiți. $7 1. Fariseii și cîțiva cărturari, veniți din Ierusalim, s-au adunat la Isus. 2. Ei au văzut pe unii din ucenicii Lui prînzind cu mîinile necurate, adică nespălate. 3. Fariseii, însă, și toți Iudeii nu mănîncă fără să-și spele cu mare băgare de seamă mîinile, după datina bătrînilor. 4. Și cînd se întorc din piață, nu mănîncă decît după ce s-au scăldat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
multe alte obiceiuri pe care au apucat ei să le țină, precum: spălarea paharelor, a ulcioarelor, a căldărilor și a paturilor. 5. Și Fariseii și cărturarii L-au întrebat: "Pentru ce nu se țin ucenicii Tăi de datina bătrînilor, ci prînzesc cu mîinile nespălate?" 6. Isus le-a răspuns: "Fățarnicilor, bine a proorocit Isaia despre voi, după cum este scris: "Norodul acesta Mă cinstește cu buzele, dar inima lui este departe de Mine. 7. Degeaba Mă cinstesc ei, dînd învățături care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
sentiment. Impresionat de spontaneitatea și naturalețea spectacolului, norul i-a acoperit cu umbra sa binefăcătoare. Continuându-mi călătoria, pe o câmpie largă am văzut un șir de cosași care, obosiți de muncă și înfierbântați de zăpușeală, își pregăteau merindele să prânzească. Am rugat norul să le dea puțină umbră de care să se bucure cât timp își potoleau foamea. Călătorind mai departe, pe o miriște întinsă mi s-au înfățișat ochilor mai mulți tractoriști care zoreau să pregătească ogorul pentru recolta
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
comitea niciodată asemenea incoveniențe și madam Pomponescu își explica nevenirea lor prin faptul că nu înțeleseseră bine ziua și ora, ceea ce Pomponescu excludea. Până la două, ex-ministrul refuză să se așeze la masă, după aceea rugă pe cele două femei să prânzească, în vreme ce el, reclamând numai o cafea, se retrase în birou. La ora trei, Smărăndăchioaia ceru scuze telefonic, sub cuvânt că a fost la Gaittany, la Casa de Artă, o recepție foarte interesantă, pe care nu s-a îndurat s-o
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
copaci și fecale, se-nghesuiau irespirabil unele-n altele, alcătuind mocirla de briliante, balega de perle și de safire, voma de lotuși, borhotul de raze al lumii acesteia. Într-o seară, odihnindu-se sub un smochin, lingîndu-și încă degetele după ce prânzise, Vînaprashta cunoscuse iluminarea. Devenise deodată conștient de prezența deasupra sa a cerului nesfârșit și-nțelesese felul de neînțeles în care cerul se reflectă în sine însuși. Cerul gol, fără urmă de nori, fără culoare la fel cum e fără gust
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
copiii merg cum poftesc. Pe umăr poartă furcile de întors fânul. Nu-și vorbesc unul altuia, uneori tac cât e ziua de lungă. Când ajung pe ogor, parcă îi înghite ogorul și nu se mai arată decât la vremea amiezii. Prânzesc adunați la umbra unui copac, aștern un ștergar și-și așează deasupra merindele. Atunci, poate că țăranul îi spune femeii: «o roșie», «brânza» și deja s-au rostit destule cuvinte.” „De ce vorbesc țăranii așa de puțin?” „Pentru că nu e nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ca ai celor doi, dar mult mai frumoși, frumusețea tinereții în toată plinătatea ei. Era nepotul Constantin Brâncoveanu. Mihai întoarse grăbit capul spre icoane și imploră dumnezeirea să-i dea putere ca să se roage. După liturghie, la Curte, femeile au prânzit cu doamna iar bărbații cu mitropolitul Theodosie și cu vodă. Sala în care mâncau era foarte frumoasă, cu zugrăveala iscusită imitând marmura albă cu vine roz-gălbui, cu ferestre largi. Mihai o privea uimit, nu o mai văzuse. Șerban mutase Curtea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să fii alături de noi împreună cu dumnealor beizadelele Constantin și Ștefan. — Să trăiești, măria ta, am înțeles. Și pe când domnul intra în palat, Toma o porni în galop pe Podul Mogoșoaiei spre casele moștenite de tatăl său de la doamna Ilinca postelniceasa. — Prânzim în iatacul doamnei, hotărî vodă și se retrase cu cei doi fii ai săi în spătăria cea mică. Știa că aceasta este încăperea preferată a lui Ștefan; frumoasă și intimă, lambrisată cu panouri din lemn de cireș abia, abia lustruit
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
tot nu știe nimic. La moș Diicu în casă cântă găina și tușa Mihna este supusă doamnei. — De unde știi? — Măria ta, am și eu un ochi să privesc și să-mi aleg prietenii. Rudenii ne sunt credincioși. Să mergem să prânzim! — Taică, știai de Cantacuzini? se hazardă Ștefan. — Lui vodă, oricine ai fi, să nu-i pui niciodată întrebări. Când o să fiți mari dregători sau domni sau ce-o da Dumnezeu, să știți să-i țineți lângă voi mai abitir pe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
poate hotărî el, crede că nu va putea obține pentru „prietenul lui beiul Constantin” decât o amânare a vizitei și că va insista pentru aceasta, „în special că boala beiului se ia”, preciză el. Prințul Constantin formulă invitația de a prânzi împreună în marea sală a palatului. — Se vor servi bucate preparate de bucătarul turc al măriei sale, respectând regulile impuse de muftiu. Selin nu putu să refuze, deși își dădea seama că prânzul va întârzia câteva ore trimiterea veștilor spre Adrianopol
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
marele spătar Mihai, se urcă și Ștefan. Lângă caleașcă, în același pas cu trăpașii ei, mergea înșeuat armăsarul prințului. Spre prânz au ajuns la Turlac. Vodă a poruncit din caleașcă să se întindă corturile și spuse că ar dori să prânzească cu domnia sa Selin Kuciuk. Tocmai atunci trecea pe lângă rădvanul domnesc Panait Cioranu, clucerul, fratele lui Ștefan Cioranu, marele serdar, cel de s-a hainit împotriva lui vodă și a trecut de partea Bălăceanului. Acela a fost pedepsit luându-i-se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ta, oftă Pană Negoescu. Diicu Rudeanu, marele logofăt, privi cu îngrijorare la ceilalți și comunică starea bugetului de călătorie al alaiului domnesc. — Să trimitem călărași la București, ordonă domnitorul. Avem nevoie de pungi de aur, altfel nu vom izbândi. Să prânzim și, la lucru! Luaseră în alai cei mai buni bucătari și aduseseră din țară cele mai bune vinuri, dar amintirea faptului că nu-și arătaseră revolta atunci când se dezvăluise atentatul împotriva prințului Ștefan le luase pofta de mâncare și de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
putut-o duce de-atunci încolo... Gata cu playboy-ii narcisiști înțoliți în costume Cardin; gata cu agenții publicitari însurați, disperați, parașutați hăt din Connecticut, să petreacă o noapte la New York; gata cu poponarii cu pulovere de lână englezească veniți să prânzească la Serendipity sau cu babalâii erotomani din industria cosmetică, cu balele scurgându-li-se în cina care i-a costat sute de dolari la Le Pavillon... Da, da, într-un târziu a apărut și bărbatul îndelung visat în toți acești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
plin de lumină, fără să aibă vreo parte întunecată, va fi în totul plin de lumină, întocmai ca atunci cînd te-ar lumina o lampă cu lumina ei mare." 37. Pe cînd vorbea Isus, un Fariseu L-a rugat să prînzească la el. El a intrat și a șezut la masă. 38. Fariseul a văzut cu mirare că Isus nu se spălase înainte de prînz. 39. Dar Domnul i-a zis: "Voi, Fariseii, curățiți partea de afară a paharului și a blidului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
va lăsa casa pustie; dar vă spun că nu Mă veți mai vedea, pînă veți zice: "Binecuvîntat este Cel ce vine în Numele Domnului!" $14 1. Într-o zi de Sabat, Isus a intrat în casa unuia din fruntașii Fariseilor, ca să prînzească. Fariseii Îl pîndeau de aproape. 2. Și înaintea Lui era un om bolnav de dropică. 3. Isus a luat cuvîntul, și a zis învățătorilor Legii și Fariseilor: Oare este îngăduit a vindeca în ziua Sabatului sau nu?" 4. Ei tăceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
ei n-au cu ce să-ți răsplătească; dar ți se va răsplăti la învierea celor neprihăniți." 15. Unul din cei ce ședeau la masă cu El, cînd a auzit aceste vorbe, I-a zis: "Ferice de acela care va prînzi în Împărăția lui Dumnezeu!" 16. Și Isus i-a răspuns: "Un om a dat o cină mare, și a poftit pe mulți. 17. La ceasul cinei, a trimis pe robul său să spună celor poftiți: "Veniți, căci iată că toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
știm noi de stricatele voastre, ce nu vedem la film și ne spune Gidea și Ponta. Bine a făcut ca a plecat cu bonă, măi o ruletă, un septic, mai scapă de leșinătura de acasă, ăia de vrea europarlamentara și prânzește cu regele, păi de aia m-am sacrificat eu în comunism, să „dineze” ăștia cu regele și duda lui. Ne dați acolo un cent și vreți să scoateți gazele de șist, petrolul, tot că pe vremuri când ne luați petrolul
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
doreau să pășească pe urmele lui Grigorescu și Andreescu, cei doi clasici ai penelului, care încântați de Barbizon, ca atâția colegi francezi și nu numai, veneau aici să picteze "în aer liber", fugind de pereții sufocanți ai academiilor pariziene clasiciste. Prânzi într-un han, care purta un nume celebru, copie a unui local cândva la fel de celebru din Parisul anilor de aur: "Au Lapin Agile" La iepurele sprinten! Mâncare bună, vin bun! După-masă se plimbă puțin prin pădurea Fontainebleau și, cu înserarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
cât l-au reînnoit, precum și turnurile din el. În locul însă al Paraclisului ce era la capătul Uliței Mari, au zidit Poarta domnească, cu o galerie deasupra, în care muzica turcească - meterhaneaua - cânta la ceremoniile mari, la vreme de masă, când prânzea domnul, și seara la chindie. Palatul în această stare, a slujit de rezidență domnească până în vremea lui Ioan Sturza v.v. La 19 iulie 1827, la un ceas după amiazăzi, un foc izbucnind însă în casele spătarului Ilie Burchi, care astăzi
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
când era locotenent și până pe unsprezece iunie anul trecut, la el acasă nu se așezau la masă mai puțin de două sute de persoane, în fiecare zi. În sfârșit, a ajuns până acolo, încât nici nu se mai ridicau, așa că și prânzeau, și cinau, și beau ceaiul câte cincisprezece ceasuri pe zi, cam treizeci de ani la rând, fără cea mai mică întrerupere, de-abia dacă aveau timp servitorii să schimbe fața de masă. Unul se ridică, pleacă, altul vine, iar la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
înmulțirea familiei, fiți și dumneavoastră de acord că o dobândă onestă... Sigur că da, sigur că da; n-am vrut decât să mă informez; scuză-mă că te-am întrerupt. — Procuristul n-a venit. Între timp a fost adus nenorocitul; prânzisem și eram într-o dispoziție avântată; au venit musafirii, au băut... ceai și... eu m-am înveselit spre propria mea pagubă. Iar târziu de tot, când a intrat acest Keller și ne-a anunțat ziua dumneavoastră festivă și dispozițiile cu privire la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
în iarbă plină de roua, treceau una cate una la odihnă, sprijinite de fagii pădurii, alături de ulciorul cu apă de izvor și bocceaua cu mâncarea de pranz. Gheorghe stătea așezat pe lavița de frunze, așteptând grăbit cosașii care începuseră să prânzească. Gândul lui era departe... Ochii albaștri priveau pierduți în zare, căutând parcă un petec de nor, posibil aducător de ploaie. Era ultimul lucru pe care și l-ar fi dorit... Iarbă cosita trebuia uscată în bătaia soarelui arzător, întoarsă apoi
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
perpendiculare din câte s-au văzut într-un triunghi dat. — Acestea fiind zise - grăi Radu Stoenescu-Balcâzu - faceți-mi bucuria de a pofti colea în cerdac un răgaz de vreme, până nevrednicele slugi vor prinde niscaiva curcani și bouri, să putem prânzi. în cerdac, pe o masă rotundă din stejar de Borzești, adăstau străchini cu apă călduță pentru ca boierii să-și spele degetele și ghiulurile de praful drumului. în spatele jilțurilor galbene de nuiele așteptau cu ștergare albe de cânepă slujnicuțe tinere de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
nu a șefului direct. E sigur că Brizjlacov nu a aflat niciodată de Anton Pavlovici Cehov. Regelui, în schimb, i s-a anunțat dispariția lui Vatel. L-a afectat! Și doamna de Sévigne încheie fermecător scrisoarea către doamna de Grignan: „... prânziră foarte bine, luară gustarea de după-amiază, cinară, se duseră la vânătoare; totul era ca vrăjit“. „- Cum? - întrebă Cerviacov în șoaptă, aproape leșinat de spaimă.“ *** Metamer de înger. Pe atunci știam: nu merg decât să ating cu pieptul lumina. Și pasul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
toate astea faptul că "frații Frunză" nu și-au isprăvit studiile universitare ? Dora își dă bine seama că de fapt acest "fapt lipsit de importanță" l-a măcinat mult pe Ciprian. Desigur și pe Dragoș. Dragoș trebuie să apară ca să prânzim împreună și eu am trăncănit o mulțime fără să fi ajuns încă la un oaspete de-al tatei care desigur vă interesează mai mult decât toți ceilalți împreună. Era în 1950. Cred că în mai... Iasomia era în floare. Tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]