299 matches
-
pe cei care nu-și făceau norma, care era de trei kilometri de prășit pe zi, și era foarte greu de realizat... Oricum, gardienii erau mereu după tine și te zoreau, dar te și atenționau să nu acoperi porumbul când prășești... Erai mereu ținut sub teroare... Pe dumneavoastră v-au bătut vreodată? Pă mine nu m-au bătut cât am stat pe „Gironde”... Dar regimul de acolo era extrem de greu... La un moment dat nu mai puteam, simțeam că înnebunesc... Eram
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
de viața aici? Erau barăci acoperite cu stuf, unele chiar zidite, și eram cam aproape trei mii de deținuți în colonia asta... Era aproape de Salcia... Și am stat aci cât am stat, după aceea ne-a mutat pe la Băndoiu, la prășit de porumb, pe la Stoenești... Am stat și pe-acolo, am stat și la Salcia, da’ cel mai mult am stat la Grădina. Asta a fost locuința mea de baștină, cum s-ar zice. (râde - n.n.) Ce fel de munci vă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
stat și la Salcia, da’ cel mai mult am stat la Grădina. Asta a fost locuința mea de baștină, cum s-ar zice. (râde - n.n.) Ce fel de munci vă puneau să prestați? La Grădina ne scotea la muncă la prășit de porumb și la sfeclă. Eu fiind copil de țăran am muncit cân’ am fost copil, c-am avut pământ, și știam cum să prășăsc... Dar nenorocirea a fost c-au fost profesori universitari care nu știa’ cum arată porumbu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
și prin gură... și... iertați-mi expresia, prin părțile celelante... și m-au băgat la izolare. M-a chemat a doua zi țâganu’, fieraru’ coloniei și m-a băgat la lanțuri și cu mâinile legate la spate... Altădată, eram la prășitu’ porumbului și tehnicianul de cultură ne-a spus că la cuib să nu lăsăm mai mult de doi-trei porumbi. Și așa am făcut, că erau câte cinci-șasă. Și din întâmplare vine adjunctu’ comandantului coloniei Grădina, locotenent-major de Securitate Ion Troacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
de doi-trei porumbi. Și așa am făcut, că erau câte cinci-șasă. Și din întâmplare vine adjunctu’ comandantului coloniei Grădina, locotenent-major de Securitate Ion Troacă: Care paștele mătii ești pe rându’ ăsta? Zâc: Io sunt, domne! Vă spusei, io știam să prășesc, că-s copil de țăran. De ce ai tăiat atâta porumb aici? Pă’ domne, așa ne-a spus maistru’! Domne și mi-a dat vreo patru pumni de m-a amețit. Am văzut stele verzi... cum să spune în vorbă românească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
aduceai porumbul... Și din două în două luni, sau și din lună în lună, veneau polițaii... Mă căta, exact cum mă cătați dumneavostră, și pe câmp venea până dădea de mine... Milițianul trebuia să mă găsească:ăUnde-i bărbatu-to? La prășit. Unde, în ce loc? Acolo. El trebuia și să mă ia și să mă ducă la un capitan, și ăla mă întreba: Ce-ai mai auzit? Ce-ai mai făcut? Cu ce te ocuchi? Da’ cutărică, da’ ăsta? Ca să vadă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
și mă chema’ la Poliție aiceașa și mă întrebau ce gândește cutare, ce gândește cutare... Mă puneau să scriu... dar nu am recunoscut nimic. Ce ați făcut după ce v-ați întors în sat? Păi mi-am luat de treabă... de prășit. M-am însurat, am patru copii... Ce s-a întâmplat cu familia cât timp ați fost închis? Păi veneau ăștia, primaru’ de pe aici, și le-a spus să treacă la colectiv că „vine băiatul acasă”. Tata era mai slab de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
jos ...peste două dealuri ... m-am apropiat de Stâncășeni. Cu câtă nerăbdare o făceam altă dată ... și ce inimă grea aveam acum ... Coborând printr-o vie de a noastră ... pe o cărare ce ducea spre casă ... minunea minunilor ... tatăl meu prășea la vie ... Este ușor de înțeles ce a urmat ... A doua deplasare a fost de o lună (octombrie 1956) în Ungaria, ca delegat al Universității din Iași în schimb de experiență cu Universitatea din Debrețin pe linie de învățământ și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
acela e În Muntenia de aproape doi metri, iar În Moldova ceva peste; Într’adevăr, moldovenii sunt mai Înalți... Să mai adăugăm: ocaua, adică cât poate duce la gură și Înghiți; vadra, cât poate ridica și căra; prăjina, cât poate prăși sau cosi Într’o zi. Doar poșta evocă altceva, cât poate fugi calul. Altfel spus, mereu și mereu, cât poate omul. Etalonul fiind În același timp și unealta de măsură, Întru Început fiecare l’a folosit pe al lui. Dar
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de toamnă. Respectând astfel un ritm natural, vechi de când lumea - mea. Dar l’am și agresat, prin noile plante de cultură astfel Încât, odată cu via sunt obligat să culeg și păpușoiul, plantă de pripas, „grâu turcesc“, și odată cu secerișul trebuie să prășesc același venetic păpușoi. Culmea e că asta mi-a intrat În sânge precum, În doar un secol, venetica mușcată În folclor... Asta se cheamă entropizare, omogenizare, ceva care roade vechea distincție dintre popoare sau comunități, adică diversitatea, negentropia. Revin la
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
i-ar Întrece cu multă ușurință. Am trăit și am făcut practică agricolă În cooperativa comunei Gherengic (apoi Pecineaga), la 12 km de Mangalia. În toată comuna În 1915/16 nu era absolut nici o mașină. Se semăna cu mâna, se prășea cu sapa, se transporta și se treiera cu vitele. Primarul comunei Ion Gh. Motoc, primul țăran socialist pe care l-am cunoscut, bun prieten cu Dr. Racovski, care avea moșie În acea comună, poseda 100 ha, pe care le cultiva
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
e luată În cultură după câțiva ani oferă un teren odihnit. Numai jumătate din fermele de aici sunt mecanizate. Restul lucrează cu caii. Prașila se face cu prășitoare necunoscută agricultorilor noștri. Ea e montată pe două roți, fie pentru a prăși un rând cu doi cai, fie pentru două rânduri cu patru cai. Fermierul conduce de pe un scaun asemănător celui de la secerătoare. Cu piciorul poate acționa asupra cuțitelor prășitoarei. Semănatul se face cu o mașină specială, condusă de-a lungul unei
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
de-a lungul unei sârme Întinse de la un cap la altul al lanului. Sârma e prevăzută cu un fel de nodulețe ce trec prin cutia de semințe, declașând la fiecare noduleț căderea boabelor. Fiind semănat la distanțe egale, porumbul e prășit longitudinal și transversal. N-am văzut un singur om prășind cu sapa, În afară de câțiva negri 30.000 km prin SUA. 1935-1936 Prof. Nicolae Cornățeanu 64 În Missouri. Firul de sârmă care conduce prășitoarea se schimbă la capul lanului, la distanța
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
altul al lanului. Sârma e prevăzută cu un fel de nodulețe ce trec prin cutia de semințe, declașând la fiecare noduleț căderea boabelor. Fiind semănat la distanțe egale, porumbul e prășit longitudinal și transversal. N-am văzut un singur om prășind cu sapa, În afară de câțiva negri 30.000 km prin SUA. 1935-1936 Prof. Nicolae Cornățeanu 64 În Missouri. Firul de sârmă care conduce prășitoarea se schimbă la capul lanului, la distanța stabilită Între rânduri. Un singur om, cel ce conduce caii
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
General purpose tractor”, tractor cu Îmbunătățire generală, grație căruia se Începe prașila mecanică a porumbului. Roțile din față sunt mici. Cele din spate pot fi adaptate distanțelor dintre rânduri. E ușor, Înalt, cu osia ușor curbată pentru a se putea prăși când porumbul e ajuns la o Înălțime medie. E ieftin, astfel că se poate procura de către fermieri prin vânzarea a două perechi de cai. Se poate ara, semăna, prăși și transporta. În timp ce În Europa și În special În URSS se
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
E ușor, Înalt, cu osia ușor curbată pentru a se putea prăși când porumbul e ajuns la o Înălțime medie. E ieftin, astfel că se poate procura de către fermieri prin vânzarea a două perechi de cai. Se poate ara, semăna, prăși și transporta. În timp ce În Europa și În special În URSS se construiesc mașini grele și scumpe, aici mecanizarea a putut lua avânt grație mașinilor mai mici și mai ieftine. Prin Minnesota. Minneapolis și St. Paul Părăsim Fargo În ziua de
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
la semănatul porumbului. A nivelat terenul, l-a grăpat cu o grapă cu doi colți la 80 cm și longitudinal și transversal, și acum, la Întretăierea liniilor, dă drumul boabelor printr-o pâlnie. Va putea astfel să aibă spor la prășit, pe care-l face cu o vită, eliminând total mâna de lucru. Urmează un stăvilar imens, iar apoi trecem podul În statul Wisconsin, În orașul La Crosse. Printre fermierii elvețieni din Wisconsin De numele Wisconsin mă leagă o dulce amintire
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
ce o compun, ar fi avut administrația separată de centru și armata proprie! La data la care revenim, Iowa e În plină muncă agricolă. În nord se continuă semănatul. În centru s-a terminat, iar În sud desigur că se prășește. Pe drum un cauciuc ține să-mi pună cunoștințele la Încercare. E prima pană. Trebuie să-l schimb. Singura fericită e Sănduța. Ziua e caldă, frumoasă, vântul adie ușor și așa poate să-și plimbe jucăriile la aer și la
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
fermier cu un ajutor din afară. O mică porțiune din suprafața porumbului e recoltată direct de porci, cu bune rezultate. Operația e denumită hoging (hog=porc) și mai descris-o mai Înainte. În acel timp Bruder era la câmp, la prășit porumbul cu tractorul. Foarte bine organizată ferma; faptul că În general, fermierul locuiește În mijlocul terenului ce-l cultivă, constituie un avantaj pentru executarea muncilor, ce nu poate fi de ajuns apreciat. Să ne gândim la satele noastre kilometrice și la
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
200.000, ceea ce explică cultura bumbacului. Parlamentul e reprezentat prin 34 senatori și 150 deputați, iar la Washington trimit 2 senatori și 16 deputați. Înaintând spre sud sporește căldura și cultura bumbacului. Pentru prima dată zăresc un grup de negri prășind manual un petec de bumbac. Mă opresc și vreau să-i fotografiez. Revoltați Îmi fac semn să plec. Sunt foarte susceptibili și această susceptibilitate a lor voi avea ocazia s-o constat și În altă parte. Trecem prin Cape Girardeau
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
dormim. A doua zi mergem În mica localitate Leland, unde e o stațiune experimentală pentru cultura bumbacului. În afară de Încercarea diferitelor culturi de bumbac, stațiunea se ocupă cu mecanizarea culturii și În special a recoltării mecanice a capsulelor de bumbac. Se prășește cu tractorul, cu o prășitoare fixată Înaintea tractorului. Se experimentează noua mașină de recoltat. Pentru prima oară se experimentează așa ceva. Reușita aceste experiențe ar Însemna o nouă revoluție În cultura bumbacului, după aceea a egrenării bumbacului pentru scoaterea semințelor din
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
a trebuit să-i dea drumul. Iată un Îndemn la moderație, la reducerea vitezei. Seara poposim la Arkansas City. Trecem a doua zi prin Florence și Marion. Ne oprim la capătul unui lan de porumb pe care un fermier Îl prășește cu doi cai. E instalat pe scaunul prășitoarei. E foarte cald. A deschis umbrela mare de doc, pe care a instalat-o pe prășitoare. Caii merg În pas mare și liniștit. Fermierul, cu ochii atenți asupra rândurilor de porumb reglează
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
semănători speciale. Rigolele prezintă avantajul că au umiditate mai multă si apără tinerele plante contra vântului. După ce au ajuns la 30 cm, se trece cu tăvălugul și se netezește pământul, după care se face prășitul obișnuit. Am văzut În Kansas prășindu-se șase rânduri deodată. În ce privește sistemul Lister, mi-am pus Întrebarea: de unde și cum au dreprins țăranii noștrii să-l aplice la semănatul porumbului? Cine e atent când trece cu trenul pe la Brănești (Ilfov), va observa porumbul răsărit pe fundul
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
lua. Dimineața nu l-am mai văzut. Pornim spre nord. În dreapta șoselei se vede vârful Owl Creek (2.785 metri). La stânga se ridică semeț muntele Humphreys (3.350 m) cu capul pleșuv, acoperit de zăpadă. Trecem pe lângă un fermier ce prășește un lan de cartofi. Are fixată pe tractor, ca și colegul său din Kansas, o umbrelă mare de doc. La amiază ajungem În orășelul turistic Cody (1.800 locuitori). În centrul orașului e statuia vestitului vânător de bizoni William Frederick
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
bunicului, posturile religioase de peste an, recomandate de biserica ortodoxă în calendare, erau respectate și ținute fără dificultate. Ba am putea spune dimpotrivă; și ați înțeles de ce. În ciuda faptului că erau foarte muncitori: fetele torceau, țeseau, împleteau, mergeau cu ziua la prășit; frații tatălui meu lucrau la pădure, la cosit, al îmblătit, adică la "treieratul" grâului. Se folosea o anumită sculă sau unealtă rurală numită "îmblăciu", cu ajutorul căreia, prin lovituri repetate, aplicate în zona spicelor, se obțineau boabele. Totuși, o ducea greu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]